Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 457/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 457
Ședința publică de la 15 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Otilia Susanu
Judecător I - -
JUDECĂTOR 2: Iulia Elena Ciobanu
Grefier
Ministerul Public reprezentat prin procuror
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 14.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, prin care s-a dispus menținerea măsurii de arest preventiv luată față de acesta.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv asistat de avocat, apărător ales, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nefiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.
Av., pentru inculpatul recurent, având cuvântul, arată că recursul acestuia vizează încheierea din 14.09.2008 a Tribunalului Iași prin care a fost menținută măsura arestării preventive, apreciindu-se că indiciile inițiale care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat.
Inițial au fost avute în vedere anumite indicii și s-a considerat, deși nu s-a probat nici până în prezent, de ce procurorul DIICOT a încadrat fapta lui la art. 3 din Legea 143/2000 și anume introducere în țară de droguri de risc, făcând o paralelă cu faptul că inculpatul s-a deplasat în Spania de unde revenise de curând.
Procesul verbal de percheziție a inculpatului s-a făcut în I, într-un din Podul de Piatră,moment în care s-a găsit acel pachețel cu droguri. De unde și până unde s-a tras concluzia că acel pachețel fusese introdus în țară nu a fost probat în nici un fel.
În contradictoriu cu presupunerea parchetului că drogul ar fi fost introdus în țară de inculpatul din Spania, sunt declarațiile inculpatului care indică persoana de la care a cumpărat respectivul drog, declarațiile martorilor care au asistat la acea vânzare cumpărare de drog, martori care au fost audiați de două ori de către instanță, unul dintre martori fiind chiar fratele inculpatului.
În plus, față de declarația inculpatului, s-a solicitat instanței de fond emiterea unei adrese către Punctul de trecere a frontierei Nădlac, pentru a comunica date cu privire la traficul de droguri ce se impută inculpatului. Prin răspunsul sosit de la Poliția Nădlac se arată că nu s-au înregistrat indicii, rapoarte, etc. privitoare la găsirea unor substanțe narcotice.
În cauză nu s-a probat în nici un mod că inculpatul ar fi introdus drogul în țară. Acesta a recunoscut că drogul era pentru consumul propriu și nu pentru a fi comercializat.
Astfel, se poate observa că temeiurile inițiale s-au schimbat întru totul și nu a apărut nici un element noi care să justifice menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
În concluzie, domnul avocat solicită instanței a constata că temeiurile inițiale care au determinat arestarea preventivă a inculpatului au încetat și mai mult decât atât au apărut argumente noi care demonstrează că temeiurile avute în vedere inițial nu mai există.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului promovat de inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că inculpatul a solicitat admiterea recursului și judecarea lui în libertate. Apreciază că instanțele anterioare au analizat în mod temeinic temeiurile inițiale care au determinat luarea măsurii arestării preventive și au apreciat că aceste temeiuri subzistă și în prezent.
Tribunalul Iașia apreciat în mod corect că aceste temeiuri se păstrează întrucât probatoriul despre care face vorbire inculpatul este "pro causa".
Nu se poate reține în nici un caz teza potrivit căreia inculpatul se afla în posesia acelei cantități de drog în scopul consumului propriu.
Încheierea Tribunalului Iași din 04.09.2008 prin care s-a constatat incidența disp. art. 160 ind. b al. 3 Cod procedură penală, și prin care au fost avute în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, este legală și temeinică, recursul inculpatului nefiind fondat, motiv pentru care solicită a fi respins.
În replică, domnul avocat precizează că nu s-a făcut dovada că inculpatul a introdus acea cantitate de drog în țară și nici nu se poate aprecia după cantitatea de drog că inculpatul dorea sau urma să o comercializeze.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Asupra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință din 04.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, în baza art. 300 indice 2 și art. 160 indice "b" alin. 1 Cod procedură penală s-a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 160 indice "b" alin. 3 Cod procedură penală a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului fiul lui G și, născut la data de 06.01.1990 deținut în Penitenciarul Iași sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 10/U/ din 15.03.2008 emis de Tribunalul Iași.
A fost respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul prin apărător.
A fost respinsă și cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, ori cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpatul, prin apărător.
În motivarea încheierii s-a subliniat că din materialul probator al cauzei rezultă suficiente indicii temeinice și chiar probe certe, în accepțiunea art. 143 Cod procedură penală, care justifică bănuiala legitimă și rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit fapta pentru care este arestat și trimis în judecată, faptă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Același material probator relevă date certe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, pericol demonstrat de gravitatea deosebită a faptei bănuit a fi fost comise, de valorile sociale lezate, de modalitatea concretă în care se prezumă că a fost desfășurată activitatea infracțională, la urmările grave ce s-ar fi putut produc e și de sentimentul de insecuritate socială pe care îl generează în societate săvârșirea faptelor de genul aceleia cu privire la care este judecat inculpatul.
Toate aceste aspecte conduc la concluzia subzistenței temeiurilor de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, având în vedere și necesitatea derulării cu maximă celeritate a procesului penal.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen inculpatul, invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii.
Motivându-și recursul, inculpatul a susținut că încadrarea juridică dată faptei cu privire la care a fost trimis în judecată, și disp. art. 3 din Legea nr. 143/2000 este greșită și nu este dovedită prin nici un mijloc de probă.
A precizat că într-adevăr, asupra lui s-a găsit la percheziția corporală ce i s-a făcut la un din zona Podul de Piatră un pachețel cu drog pe care îl cumpărase pentru consum propriu și nu pentru comercializare.
Întrucât nu s-a dovedit că el ar fi introdus droguri în țară, a cerut a se con stata că, s-au schimbat temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive și să se dispună punerea în libertate.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, constată că încheierea recurată este legală și temeinică.
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul parchetului întocmit de -Serviciul Teritorial Iași nr. 23/D/P/27.03.2008 pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată și completată prin Legea nr. 522/2004, reținându-se că în noaptea de 13/14.03.2008 ar fi introdus în țară cantitatea de 100 grame rezină de canabis, în scopul comercializării.
În același rechizitoriu s-a mai precizat că în cursul urmăririi penale, inculpatul a susținut că ar fi introdus în țară droguri de risc în vederea consumului propriu, deși din buletinul de analiză toxicologică nr. 15/D/18.03.2008 rezultă că la analiza probelor biologice ale inculpatului testul specific pentru canabis a fost negativ, deci nefiind pusă în evidență această substanță rezultă că nu era consumator.
În declarația dată la procuror, la data de 15.03.2008, în prezența apărătorului din oficiu, inculpatul a precizat că cele două bucăți de hașiș găsite asupra sa de organele de poliție le-a cumpărat la 10.03.2008 de la un marocan din, în timp ce se afla în Spania, cu suma de 90 Euro, pentru consum propriu.
a fost introdus în țară la data de 14.03.2008 orele 1,00 când inculpatul s-a întors din Spania cu un autocar aparținând firmei "", prin punctul frontieră Nădlac.
Audiat fiind de instanță la data de 15.03.2008 cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, inculpatul a arătat că își menține declarația dată la procuror și nu dorește să dea declarație la instanță.
Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, în prezența apărătorului ales, inculpatul a declarat că își menține ultima declarație dată la procuror, în sensul că recunoaște și regretă comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa.
În instanță, cu ocazia audierii din 12.06.2008 inculpatul nu și-a mai menținut declarațiile de la urmărirea penală, pretinzând că drogul găsit asupra sa ar fi fost cumpărat în I de la un tânăr pe nume.
Împrejurarea că inculpatul și-a schimbat conținutul declarațiilor de la urmărirea penală nu echivalează cu o modificare a situației de fapt și nu este de natură a conduce, în mod automat la revocarea măsurii arestării preventive, ori la înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă.
Probele administrate până în prezent reprezintă indicii temeinice care îndreptățesc aprecierea potrivit căreia, inculpatul a comis o faptă prevăzută de legea penală și sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
În cauză sunt îndeplinite condițiile cumulative cerute de disp. art. 148 lit. "f" Cod procedură penală, cele prev. de art. 160 indice "b" alin. 1 și 3 Cod procedură penală în sensul că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului impun în continuare privarea acestuia de libertate.
Această privare este necesară pentru realizarea scopului măsurilor preventive prev. de art. 136 alin. 1 Cod procedură penală respectiv buna desfășurare a procesului penal.
Susținerile inculpatului vizând greșita încadrare juridică a situației de fapt vor fi verificate de instanța de fond, cu ocazia soluționării cauzei, în această fază procesuală, instanța verifică doar existența unor indicii și probe temeinice care îndreptățesc aprecierea că inculpatul a comis o faptă prevăzută de legea penală, sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică.
Ordinea publică presupune funcționarea normală a aparatului de stat, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora.
Pericolul social pentru ordinea publică reprezintă o stare de insecuritate socială generală de rezonanța și efectele faptelor comise.
Ordinea publică constituie o componență a ordinii de drept, așa încât tulburarea ei prin comiterea unor infracțiuni face necesară intervenția organelor statului pentru restabilirea disciplinei și a respectului față de lege.
Fiind verificată legalitatea și temeinicia încheierii, urmează ca în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală să fie respins ca nefondat recursul promovat de inculpatul.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 04.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 40 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Aurel
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
19.09.2008
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Otilia SusanuJudecători:Otilia Susanu, Iulia Elena Ciobanu, Aurel
