Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 458/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.458/R/2009
Ședința publică din 22 octombrie 2009
INSTANȚA
Este compusă din:
PREȘEDINTE: Munteanu Traian JUDECĂTOR 2: Popovici Corina Rodica
- - - -JUDECĂTOR 3: Condrovici
- -judecător
-grefier
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
Ministerul Public este reprezentat prin - procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
S- luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul fiul lui și al lui, născut la 28 mai 1975, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 16 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asistat de av. potrivit delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr4897/21 octombrie 2009 emisă de Baroul d e Avocați.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul inculpatului recurent nu are alte cereri.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri.
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat, curtea consideră cauza lămurită iar în baza art.385 ind.13 Cod procedură penală acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și cercetarea în stare de libertate a inculpatului recurent, arătând că acesta nu prezintă pericol social pentru ordinea publică, iar față de circumstanțele faptelor și durata lungă a arestului, apreciază că, judecata cauzei poate continua și cu acesta în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat și a menține încheierea recurată ca fiind legală și temeinică, avându-se în vedere pedeapsa aplicată de Judecătoria Oradea și multitudinea infracțiunilor comise de inculpat cât și starea de recidivă postcondamnatorie, toate acestea converg la subzistența temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive a acestuia.
În baza art.385 ind.13 al.3 Cod procedură penală i s-a acordat ultimul cuvânt inculpatului recurent, acesta arătând că este de acord cu cele susținute de apărătorul său.
CURTEA DE APEL deliberând,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 16 octombrie 2009 Tribunalul Bihor în baza art.300/2 raportat la art.160/b Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin încheierea nr. 40/M/10.11.2008 a Judecătoriei Oradea, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 34/M/10.11.2008.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.822/3 iulie 2009, Judecătoria Oradeaa dispus condamnarea inculpatului la pedeapsă rezultantă de 5 ani și 10 luni închisoare pentru comiterea următoarelor infracțiuni: 4 infracțiuni de violare de domiciliu prev. și ped. de art. 192 al.2 penal, cu aplic. art.37 lit."a" penal; 2 infracțiuni de port fără drept a cuțitului în locuri publice prev. și ped. de art. 1/1 pct. 1 din Legea 61/1991 republicată, cu aplic. art. 37 lit."a" penal; 2 infracțiuni de furt calificat prevăzut de art. 208 al.1-209 alin. 1 lit. "g" Cod penal, o infracțiune de furt prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 37 lit."a" penal și o infracțiune de loviri și alte violențe prev. de art. 180 al.2 penal, cu aplic.art.37 lit."a" Cod penal, toate cu reținerea stării de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit."a" Cod penal.
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că, în perioada 20.06.2008-28/29.10.2008 (exceptând perioada 11.09.2008-23.09.2008, când s-a aflat în stare de detenție, într-o altă cauză) a comis mai multe infracțiuni de violare de domiciliu, furt calificat și furt simplu, port fără drept a cuțitului în locuri publice, lovire sau alte violențe pe raza localităților și, jud. B, creând o stare de frică locuitorilor acestor localități.
În baza art. 350 Cod de procedură penală s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, măsură dispusă prin încheierea nr.40/M/10.11.2008 a Judecătoriei Oradea, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.34/M/10.11.2008.
Procedând la verificarea din oficiu a legalității și temeiniciei arestării preventive în temeiul art. 3002.pr.pen. raportat la art. 160 alin.1 și 3.pr.pen. Tribunalul a constatat că temeiul prevăzut de art. 148 al.1 lit." f" pr.pen. avut în vedere de către instanță la luarea măsurii arestului preventiv și pe parcursul procesului penal cu ocazia menținerii acestei măsuri, subzistă și în prezent și impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În acest sens, s-a constatat că pedepsele prevăzute de lege pentru faptele ce formează obiectul judecații sunt mai mari de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul concret pentru ordinea publică reiese din circumstanțele reale ale comiterii faptelor de care este acuzat inculpatul, fapte ce prezintă un grad ridicat de pericol social, fiind comise inclusiv prin folosirea violenței fizice îndreptată împotriva uneia dintre părțile vătămate. Pe de altă parte, starea de recidivă cu privire la faptele reținute în sarcina sa denotă împrejurarea că scopul acestor pedepse nu a fost atins prin executarea lor și relevă perseverența sa în încălcarea legii. În aceste condiții, lăsarea în libertate a inculpatului prin revocarea măsurii arestării preventive este de natură să provoace o stare de nesiguranță și neliniște în rândul opiniei publice impunându-se privarea de libertate în continuare.
În concret, acest pericol pentru ordinea publică rezidă din faptul creării unei stări de insecuritate socială, o reacție colectivă a comunității față de aceste stări de lucruri negative, lipsa unei reacții ferme din partea organelor judiciare, față de cel bănuit ca autor ai unor astfel de infracțiuni, creând posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane. În speță, au fost respectate și prevederile art.5 par.3 și 4 din CEDO. Atâta timp cât nu s-a stabilit că deținerea inculpatului este nelegală, nu sunt motive pentru a nu mai menține starea de arest preventiv a acestuia.
S-a arătat că în cauză nu a început cercetarea judecătorească, nu s-a administrat nici o probă, iar până în prezent nu există nici un element de natură a conduce la concluzia că aceste temeiuri s-au modificat ori au încetat, situație față de care prima instanță potrivit disp.art.300/2 combinat cu art.160/ C.P.P. a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și cercetarea sa în stare de libertate.
Examinând încheierea recurată, atât prin prisma motivelor de recurs declarate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art.385/6 alin.2 Cod procedură penală și art.385/14 Cod procedură penală, raportat la art.385/9 Cod de procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul formulat de către inculpat este neîntemeiat și, în consecință, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca atare.
Potrivit dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedură penală, măsura arestării preventive poate fi luată și menținută dacă sunt întrunite condițiile cerute de art.143 Cod procedură penală și inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață și pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura preventivă dispusă și menținută de către instanța de fond respectă întru-totul dispozițiile legale în materie precum și exigențele prevederilor art.5 paragraf I lit.c din Convenția d l Strasbourg, în cauza dedusă judecății, existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis 4 infracțiuni de violare de domiciliu prev. și ped. de art. 192 al.2 Cod penal, cu aplic. art.37 lit."a" Cod penal; 2 infracțiuni de port fără drept a cuțitului în locuri publice prev. și ped. de art. 1/1 pct. 1 din Legea 61/1991 republicată, cu aplic. art. 37 lit."a" Cod penal; 2 infracțiuni de furt calificat prevăzut de art. 208 al.1-209 alin. 1 lit. "g" Cod penal, o infracțiune de furt prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 37 lit."a" Cod penal și o infracțiune de loviri și alte violențe prev. de art. 180 al.2 Cod penal, cu aplic.art.37 lit."a" Cod penal, toate cu reținerea stării de recidiva postcondamnatorie prev. de art. 37 lit."a" Cod penal.
Potrivit dispozițiilor art.148 lit.f combinat cu art.160/b alin.3 Cod procedură penală, în cursul judecății, măsura arestării preventive poate fi menținută dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În cauză condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală sunt îndeplinite cumulativ întrucât, pe de o parte, inculpatul este acuzat de săvârșirea unor infracțiuni grave, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar, pe de altă parte, există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Cât privește cea de-a doua condiție, instanța apreciază că pericolul concret pentru ordinea publică trebuie interpretat în contextul actualelor reglementări juridice.
Prin urmare, în mod corect, instanța de fond, constatând că temeiul care a determinat arestarea preventivă a inculpatului impune în continuare privarea de libertate a acestuia a menținut starea de arest preventiv față de acesta.
Față de cele de mai sus, constatând că măsura arestării preventive a fost luată împotriva inculpatului cu respectarea dispozițiilor legale, că temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă și în prezent, neintervenind nici o modificare a acestora de natură să justifice revocarea măsurii arestării preventive, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, menținând în totalitate încheierea atacată.
Fiind în culpă procesuală va obliga pe recurent să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs din care suma de 100 lei onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, fiul lui și al lui, ns. la 28 mai 1975 din Penitenciarul Oradea împotriva încheierii penale din 16 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs din care suma de 100 lei onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.dec.judecător -
Jud.fond R -
MT/MH.
4 ex. din 22.10.2009
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Popovici Corina Rodica, Condrovici
