Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 460/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
Ședința publică de la 08 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 2: Ancuța Gabriela Obreja Manolache
Judecător - -
Grefier -
DECIZIA PENALĂ NR. 460
Ministerul Public - DIICOT - Serviciul Teritorial Iași - a fost reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursurilor penale declarate de inculpații, și, împotriva încheierii de ședință din data de 01.07.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, in dosarul penal nr-, prin care s-a dispus menținerea măsurii de arest preventiv luată față de aceștia.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv asistat de av., apărător ales, inculpatul recurent în stare de arest preventiv asistat de av., apărător desemnat din oficiu, inculpatul recurent în stare de arest preventiv asistat de av., apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
fiind, inculpații, și arată că își mențin recursurile formulate și că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Av., pentru inculpatul arată că încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Vaslui la data de 1.07.2009 este nelegală și netemeinică. Nelegalitatea încheierii constă în aceea că, deși instanța de fond a admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar, pe fond a aplicat în mod greșită instituții de drept neaplicabile în materie. Potrivit disp. art. 160 ind. 1 Cod procedură penală cererea de liberare provizorie sub control judiciar poate fi formulată pe tot parcursul procesului penal, instanța urmând să analizeze dacă inculpatul ar putea influența aflarea adevărului prin influențarea unor părți. Or, în cauza de față, mai sunt de audiat doar doi martori din lucrări și doi martori propuși în apărare de inculpat. Instanța de fond a făcut o gravă confuzie între temeiurile care stau la baza arestării și condițiile care stau la baza liberării sub control judiciar, reținând că cererea nu poate fi primită deoarece subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii de arest preventiv. La analizarea cererii ar fi trebuit să aibă în vederea doar limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru fapta dedusă judecății și dacă inculpatul ar putea influența martorii ce urmează a fi audiați. În ceea ce privește netemeinicia încheierii, arată că instanța de fond a apreciat greșit și a respins cererea de liberare, neținând cont de fapta pentru care inculpatul este cercetat, de vârsta acestuia și de practica judiciară depusă. Un alt motiv de nelegalitate este acela că după ce au fost puse concluzii cu privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar, fără a se pronunța pe această cerere, instanța a pus în discuția contradictorie a părților legalitatea și temeinicia măsurii de arest preventiv dispusă față de inculpați, încălcând astfel normele procedurale. Potrivit art. 300 ind. 2 raportat la art. 160 ind. b Cod procedură penală instanța trebuia mai întâi să verifice legalitatea măsurii și apoi să o mențină, dar instanța de fond a trecut la menținerea măsurii, fără a verifica legalitatea acesteia. Măsura de arest poate fi revocată având în vedere stadiul avansat al cercetării judecătorești. Inculpatul a formulat și o cerere de înlocuire a măsurii de arest cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cerere care trebuia analizată înainte de a fi menținută măsura și care a fost respinsă fără a fi motivată. Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, urmând ca instanța să stabilească obligații pe care inculpatul le va respecta. Dacă instanța nu va primi acest punct de vedere solicită admiterea recursului în sensul înlocuirii măsurii de arest cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. În subsidiar, solicită admiterea recursului și revocarea măsurii de arest preventiv dispusă față de inculpat, având în vedere că nu mai subzistă temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii.
Av. pentru inculpatul recurent achiesează la concluziile puse de av. și arată că la momentul discutării cererilor formulate de inculpați la dosarul cauzei nu era atașat dosarul Curții de APEL IAȘI prin care fusese soluționat recursul declarat de inculpați împotriva încheierii anterioare, apărarea fiind privată de dreptul de a studia acel dosar și de a formula apărări vis-a-vis de motivarea acelei decizii.
Instanța de fond a admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că sunt întrunite cumulativ cele două condiții impuse de textul de lege, dar în paragraful următor a arătat că măsura de arest trebuie menținută pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, în sensul de a nu fi influențați martorii din lucrări ce urmează a fi audiați, deși anterior se arătase că nu sunt indicii că inculpatul ar putea să zădărnicească aflarea adevărului sau să influențeze martorii. La soluționarea cererii de liberare au fost avute în vedere temeiurile care au stat la baza arestării preventive, deși legiuitorul a prevăzut în acest caz alte dispoziții. Astfel prima condiție este aceea ca pedeapsa prevăzută de lege să nu depășească 18 ani, iar a doua ca lăsarea inculpatului în libertate să nu conducă la zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea unor părți. Legiuitorul a prevăzut și anumite obligații ce pot fi impuse inculpatului pentru asigurarea bunului mers al procesului penal, liberarea provizorie având aceeași finalitate ca și celelalte măsuri preventive. Motivarea instanței de fond nu poate fi primită, având în vedere că în prezenta cauză stadiul cercetării judecătorești este avansat și nu sunt probe că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, mai ales că toți martorii propuși de inculpat au fost deja audiați, iar martorii din lucrări ce urmează a fi ascultați de instanță nu l vizează pe acest inculpat.
A fost menținută măsura de arest preventiv, vis-a vis de gravitatea faptei, respectiv traficul de droguri, dar împotriva inculpatului este o sigură probă directă - declarația investigatorului sub acoperire, care nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. Deși inculpatul a fost pus sub atentă urmărire nu a fost identificată nici o altă persoană care să fi cumpărat droguri de la inculpat. Acesta a recunoscut și a conștientizat gravitatea faptei comise și a cerut să fie inclus într-un program special în cadrul locului de deținere. Solicită admiterea recursului în sensul admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar având în vedere și faptul că inculpatul nu are antecedente penale și că anterior comiterii faptei a fost angajat.
Av. solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și punerea de îndată în libertate a inculpatului, achiesând la concluziile puse de colegii săi. Precizează că inculpatul a recunoscut fapta iar probele administrate susțin varianta sa. Inculpatul a fost în eroare cu privire la natura plantei pe care a cules o de pe câmp și a folosit o fiind influențat de alte persoane din lumea muzicii. În sarcina inculpatului poate fi reținută doar infracțiunea prev. de art. 1 din Legea 143/2000. Solictă admiterea recursului și înlocuirea măsurii de arest preventiv cu o altă măsură mai blândă ținând cont și de vârsta acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public arată că potrivit disp. art. 300 ind. 2 în situația în care instanța constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii de arest preventiv, subzistă, este obligată să mențină această măsură. Instanța a apreciat că sunt incidente în continuare disp. art. 143 și 148 Cod procedură penală și a menținut măsura de arest preventiv față de inculpații, și. Cu privire la modul de soluționare a cererilor de liberare provizorie sub control judiciar, atât legislația românească cât și dispozițiile CEDO prevăd că inculpatul are vocația de a fi pus în libertate sub control judiciar dar și că instanța are facultatea de a dispune asupra acestor cereri, admițându-le sau nu. În cauza de față s-au încercat mai multe variante, solicitându-se liberarea sub control judiciar sau înlocuirea măsurii de arest preventiv, finalitatea fiind aceeași - respectiv punerea inculpaților în libertate, dar analizând condițiile impuse de art. 160 ind. 1 Cod procedură penală se constată că instanța nu poate admite cererea de liberare provizorie, dacă există dubii cu privire la posibilitatea alterării probelor sau influențarea părților. Criticile apărării legate de aceste aspecte sunt neîntemeiate. În ceea ce privește cererea de înlocuire a măsurii de arest preventiv, acesta poate fi admisă atunci când temeiurile inițiale s-au modificat, ceea ce nu poate fi reținut în cauza de față. Încheierea recurată este legală și temeinică motiv pentru care pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate.
Av. solicitând cuvântul în replică arată că instanța de fond nu a avut dubii în ceea ce privește posibilitatea alterării probelor și influențarea probelor, ci a analizat în principal pericolul social prin prisma limitelor de pedeapsă, neținând cont de persoana inculpaților, de conduita avută anterior și de moralitatea acestora. Cererea de liberare provizorie sub control judiciar a avut în vedere și practica instanței locale - Tribunalul Vaslui, unde cereri formulate de inculpați cercetați pentru același gen de fapte și care au stat arestați preventiv perioade mari, au fost admise.
Av., solicitând cuvântul în replică, arată că liberarea condiționată sub control judiciar este în primul rând un drept al inculpatului și nu o facultate a instanței, care este cea care poate acorda acest drept.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului arătând că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, nu are antecedente penale.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită înlocuirea măsurii de arest preventiv arătând că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, nu are antecedente penale.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită înlocuirea măsurii de arest preventiv, arătând că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, nu are antecedente penale, nu va influența martorii, dorește să își continue studiile.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Tribunalul Vaslui, prin încheierea din 01.07.2009, pronunțată în dosarul nr-, a respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații, și, a menținut măsura arestării preventive luate față de acești inculpații și a respins cererea formulată de inculpatul privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul Vasluia reținut că dovezile strânse conturează presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care sunt trimiși în judecată în sensul art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală - atât în ceea ce privește limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile presupus săvârșite, cât și sub aspectul existenței unor probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, prin rezonanța socială, cât și reacția publicului la săvârșirea unor astfel de fapte.
Instanța a considerat că se impune reacția autorităților judiciare în sensul ca inculpații să fie judecați în stare de arest preventiv pentru a nu crea o stare de insecuritate și neîncredere a colectivității față de aptitudinea organelor judiciare de a acționa cu fermitate față de cei învinuiți de infracțiuni grave.
S-a avut în vedere și faptul că circumstanțele personale ale inculpatului ar putea avea relevanță odată cu judecarea pe fond a cauzei.
Împotriva încheierii indicate mai sus au declarat recurs inculpații ,.
În susținerea recursurilor, inculpații au arătat că încheierea atacată este nelegală și netemeinică deoarece conține contradicții în motivare, iar în cauză nu există probe din care să rezulte faptul că lăsarea în libertate prezintă pericol public pentru ordinea publică ori că, puși în libertate inculpații ar încerca să influențeze martorii ce urmează a fi audiați.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată că încheierea atacată este legală și temeinică.
Potrivit dispozițiilor art. 300 ind. 2 rap. la art. 160 ind. b Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice periodic, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive; dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Curtea consideră că prima instanță a constatat, judicios, motivând clar și complet, că de la momentul luării măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați recurenți și până la sesizarea instanței de judecată nu a intervenit nici un aspect care să conducă la concluzia că nu mai există temeiurile ce au determinat arestarea ori că aceste temeiuri s-au modificat.
Instanța constată că, prin încheierea nr. 6 din 25.02.2009, Tribunalul Vasluia admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -Biroul Teritorial Vaslui și, în temeiul art. 146, 149 ind. 1 alin. 10 și 11 și art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală, a dispus arestarea preventivă a inculpaților, și, reținând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, existând indicii temeinice și probe certe că inculpații au săvârșit infracțiunile de trafic de droguri de risc și deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, prevăzută de art. 2 alin. 1 și art. 4 din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004.
Potrivit prevederilor art. 148 alin. 1 lit. f din Codul d e procedură penală, măsura arestării preventive poate fi luată dacă există indicii temeinice sau probe că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Mijloacele de probă administrate în cauză până la acest moment oferă indicii temeinice care justifică bănuiala că inculpații au comis infracțiunile pentru care au fost arestați preventiv și trimiși în judecată.
temeinice, în sensul art. 68 ind. 1 din Codul d e procedură penală, oferite de materialul probator administrat în cauză în timpul efectuării urmăririi penale sunt suficiente pentru luarea, prelungirea și menținerea măsurii arestării preventive. În acest moment procesual nu este necesară înlăturarea pe deplin a prezumției de nevinovăție a inculpaților, presupunerea rezonabilă că aceștia au săvârșit faptele penale de care sunt trimiși în judecată fiind suficientă pentru justifica arestarea lor preventivă.
Motivele verosimile la care se referă articolul 5 paragraful 1 litera c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu trebuie să aibă forța unor probe care ar justifica trimiterea în judecată sau condamnarea. În cauzele " împotriva Marii Britanii" și " împotriva Marii Britanii" Curtea a arătat că articolul 5 paragraful 1 litera c nu presupune ca faptele care suscită bănuieli să prezinte același nivel de certitudine cu cele care permit condamnarea. Rolul măsurii arestării preventive este acela de a se continua cercetările pentru a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor.
Suspiciunea rezultată din probe că inculpații, și au săvârșit infracțiuni deosebit de grave, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, este suficientă pentru a constata că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unei stări de neliniște, a unui sentiment de insecuritate în rândul societății civile, generate de rezonanța socială negativă a faptului că persoanele asupra cărora planează acuzația comiterii unor infracțiuni grave sunt cercetate în stare de libertate.
În ceea ce privește susținerile inculpaților referitoare la neregularități ale încheierii de menținere a arestării preventive, Curtea reține că nu se constată nici o vătămare a drepturilor inculpaților, acestora fiindu-le asigurate toate garanțiile de formă și de fond corespunzătoare unui proces penal echitabil aflat în această etapă procesuală.
Având în vedere că în prezenta cauză există elemente din care să reiasă că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut și nici nu s-au modificat, Curtea consideră că soluția de menținere a arestării preventive și de respingere a cererilor de liberare provizorie și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea este justă, astfel încât va respinge recursurile, ca nefondate.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații, și, toți deținuți în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din 1.07.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurentul să plătească statului suma de 160 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului, iar pe inculpații și, câte 60 lei, cu același titlu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08 Iulie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - - | Judecător, - - |
Grefier,
-
Red./Tehnored.:
2 ex./15.07.2009
Jud. fond:
Președinte:Maria CenușăJudecători:Maria Cenușă, Ancuța Gabriela Obreja Manolache
