Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 463/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Ciubotariu
JUDECĂTOR 3: Daniela Dumitrescu
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ NR. 463
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
La ordine fiind soluționarea recursurilor formulate de către inculpații și -, în prezent deținuți în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din 11 2008 Tribunalului Iași, prin care s-a dispus menținerea arestării preventive a inculpaților, în baza disp. art. 300 ind.1 alin.3 pr.pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul recurent inculpații recurenți și A în stare de arest preventiv, asistați de în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei și s-ai verificat actele și lucrările dosarului, după care:
fiind, inculpații arată că își însușesc recursurile declarate de avocatul ales și că nu au alte cereri de formulat.
emaifiind alte cereri de formulat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor promovate.
Av. solicită admiterea recursurilor, arătând că menține susținerile formulate în fața instanței de fond. În motivarea încheierii, instanța de fond reținut că se impune menținerea măsurii de arest preventiv " având în vedere natura și importanța relațiilor sociale pretins încălcate prin activitatea infracțională bănuit desfășurată, gravitatea diferențiată și accentuată a tuturor faptelor presupus a fi comise.", deci inculpații se află în imposibilitatea de a-și administra probe în apărare pentru niște probabilități. Dar există și probabilitatea ca acele fapte să nu fi fost comise de inculpați. La acest moment nu invocă prezumția de nevinovăție, dar solicită a se avea în vedere că nici în raportul de necropsie și nici în procesul verbal inițial nu este stabilită ora la care victima a decedat. Dacă ar fi fost stabilită ora decesului, s-ar fi putut face o coroborare probelor administrate. Atât inculpații cât și partea vătămată au arătat că victima era în stare de inconștiență, dar nu decedată, atunci când a fost luată cu o mașină de intervenție și transportată probabil spre spital. Nu s-au făcut cercetări în ce condiții a fost transportată victima și ce manevre i s-au administrat. Există semne de întrebare, poate daca s-ar fi așteptat ambulanța și ar fi intervenit o persoană calificată situația ar fi fost alta. Urmărirea penală a fost finalizată, inculpații nu au antecedente penale, iar pentru 2 kg de cireșe, pe care nici nu le au luat acești inculpați s-a ajuns la situația de față. Solicită admiterea recursului și judecarea inculpaților în stare de libertate, pentru a avea posibilitatea de a-și administra probe în apărare și a avea grijă de familiile lor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că la acest moment, instanța este investită cu verificarea încheierii de ședință prin care s-a dispus menținerea măsurii de arest preventiv față de inculpați și raportat la obiectul cauzei, respectiv două infracțiuni foarte grave - omor și tâlhărie, în mod corect s-a apreciat că se impune menținerea acestei măsuri. Instanța a fost sesizată cu rechizitoriu, iar inculpații, care beneficiază de asistență juridică calificată, vor avea posibilitatea de administra toate probele de vor înțelege să se folosească. Pentru aceste motive pune concluzii de respingere a recursului ca nefundat.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, precizează că victima era vie când au plecat ei, regretă cele întâmplate și solicită a fi judecat în stare de libertate.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, precizează că regretă cele întâmplate și solicită a fi judecat în stare de libertate.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra recursurilor penale de față:
Tribunalul Iași, prin încheierea penală din 11.09.2008 a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive dispuse față de inculpații:, și A, în baza art.300 ind.2 raportat la art.160 ind. b al.1 Cod procedură penală.
În baza art.160 ind. b al.3 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a acestor inculpați.
S-a respins cererea inculpatului A de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 300 ind. 2 și 160 ind. b alin.1 Cod procedură penală, în cursul judecății, instanța are obligația ca periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, să procedeze la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului.
Cu această ocazie, conform alin. 2 și 3 ale art. 160 ind. b Cod procedură penală, instanța poate fie să revoce măsura de arest preventiv - atunci când constată că este nelegală sau constată că temeiurile care au determinat luarea ei au încetat și nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate -, fie să mențină măsura arestării preventive - atunci când constată că temeiurile care au determinat luarea ei impun în continuare privarea de libertate sau constată că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate a inculpatului.
Verificând toate actele și lucrările dosarului prin prisma legalității măsurii preventive a inculpaților, A, instanța constată că această măsură preventivă a fost luată, prelungită și menținută în mod succesiv, cu respectarea tuturor dispozițiilor legale ce reglementează această instituție de drept procesual penal.
Față de acestea, se apreciază că măsura arestării preventive a inculpaților, și A este în concordanță cu dispozițiile legale incidente în materie, situație în care nu se impune revocarea ei pe considerentul ilegalității.
Analizând și evaluând sumar mijloacele de probă existente la dosar, instanța reține că de la momentul arestării preventive a fiecăruia dintre inculpați nu au apărut, în privința nici unuia, elemente noi care să justifice aprecierea că temeiurile arestării - cele prevăzute la art. 143 și la art.148 lit. f Cod procedură penală au încetat, după cum nu au apărut nici temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În condițiile în care temeiurile arestării inițiale există și având în vedere natura și importanța relațiilor sociale pretins încălcate prin activitatea infracțională bănuit desfășurată, gravitatea diferențiată dar accentuată a tuturor faptelor presupus a fi comise, pentru care există motive verosimile care justifică bănuiala că au fost comise de inculpații arestați preventiv, modalitatea și împrejurările concrete în care se presupune că au fost săvârșite acțiunile ilicite, urmările produse, instanța apreciază că aceleași temeiuri justifică privarea în continuare de libertate a inculpaților.
În acest sens, este necesar a se menționa că, într-o jurisprudență constantă, Curtea de la Strassbourg a stabilit că legitimitatea menținerii în detenție a unui arestat trebuie apreciată în funcție de particularitățile cauzei, autorităților judiciare naționale revenindu-le obligația de a asigura ca detenția provizorie a unui acuzat să nu depășească o durată rezonabilă, ceea ce nu e cazul în speța de față, inculpații fiind arestați preventiv la data de 01.06.2008.
În aceiași ordine de idei, se impune a remarca faptul că de la momentul arestării preventive a inculpaților și până în prezent a fost finalizată urmărirea penală, însă nu s-a discutat regularitatea actului de sesizare a instanței, cercetarea judecătorească fiind la debutul său.
Pentru toate aceste considerente, instanța urmează să constate ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților, și A și să dispună menținerea acesteia.
Totodată, având în vedere considerentele de mai sus, instanța constatând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului A nu s-au modificat, ci dimpotrivă subzistă în continuare, astfel că cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură nu se justifică, urmând a fi respinsă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termenul prevăzut de art.385 ind.3 alin.1 Cod procedură penală inculpații și, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului inculpații arată că urmărirea penală a fost finalizată, că nu au antecedente penale și se impune judecarea lor în stare de libertate pentru a avea posibilitatea de a-și administra probe în apărare și a avea grijă de familiile lor.
Examinând recursurile declarate în raport cu criticile formulate și cu decizia dată în cauză, Curtea constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În mod corect și în concordanță cu lucrările cauzei, instanța de fond verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, și A, a constatat în baza art.300 ind.2 Cod procedură penală raportat la art.160 ind. b al.1 Cod procedură penală că această măsură este legală și temeinică și a menținut-
În cauză subzistă temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă a inculpaților și acestea impun în continuare menținerea stării de arest, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.143, 149 lit. "f" Cod procedură penală. Astfel, subzistă indiciile temeinice cu privire la comiterea de către inculpați a infracțiunilor pentru care sunt cercetați, iar față de modalitatea concretă și împrejurările în care se presupune că ar fi acționat inculpații, gradul de pericol social ridicat al activității ilicite imputate inculpaților, impactul negativ pe care îl prezintă pentru comunitate, evidențiază o periculozitate sporită pentru ordinea publică dacă ar fi lăsați în libertate.
Împrejurările personale invocate de inculpați în condițiile expuse nu sunt de natură a determina punerea lor în libertate și de a diminua periculozitatea pe care aceștia o prezintă pentru comunitate.
Constatând din examinarea cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.371 alin.2 Cod procedură penală, că nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, pentru aceste considerente, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale din 11.09.2008 a Tribunalului Iași, pe care o va menține.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală, instanța va obliga recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 11 2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă recurenții la câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Dată în ședință publică azi, 17 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
- -
25.IX.2008.-
2 ex.-
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Ciubotariu, Daniela Dumitrescu
