Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 464/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 2752/2/2009
660/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 464
Ședința publică din data de 01 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitrașcu Sofica
JUDECĂTOR 2: Bădescu Liliana
JUDECĂTOR 3: Cîrstoiu Veronica
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 7.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta - inculpată, personal, în stare de arest și asistată de apărător din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu solicită admiterea recursului formulat împotriva Încheierii de ședință din data de 17.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală, în dosarul nr-, având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu mai subzistă motiv pentru care solicită judecarea în stare de libertate a inculpatului, întrucât nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, are probleme de sănătate și are un copil în întreținere.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat, considerând Încheierea Tribunalului București ca fiind legală și temeinică, în mod corect s-a dispus menținerea stări de arest având în vedre gravitatea faptei de trafic de droguri de mare risc, inculpatul fiind condamnat anterior la o pedeapsă de 4 ani tot pentru infracțiuni de trafic.
Având în vedere gravitatea și modalitatea concretă de săvârșire a faptei rezultă că inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Recurenta - inculpată, personal, în ultimul cuvânt arată că este de acord cu apărătorul din oficiu.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr-), în baza art.3002raportat a art.160 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatei și s-a menținut această măsură.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că măsura arestării preventive este pe deplin justificată, din datele existente la dosarul cauzei existând cel puțin indicii temeinice în sensul prevederilor art.143 Cod procedură penală, în cauză fiind îndeplinite și cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri a măsurii arestării preventive.
Examinând încheierea recurată, față de motivele invocate, cât și din oficiu, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat.
S-a reținut în sarcina inculpatei că, la data de 21 octombrie 2008, în jurul orei 1500, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a vândut colaboratorului " " - nume de cod, două doze de heroină, contra sumei de 75 lei, sumăce a fost înasată de concubinul inculpatei (, iar la aceeași dată - 21.10.2008, în jurul orei 1700, precum și în data de 2 noiembrie 2008, a vândut aceluiași colaborator două doze de heroină, contra sumei de 80 lei.
Analiza temeiurilor de fapt ale arestului preventiv exclude analiza probelor și a mijloacelor de probă, dar nu împiedică instanța să procedeze la o antamare a faptelor principale, cu scopul de a constata existența unei suspiciuni rezonabile, în sensul art.5 paragraf 1 lit.c și paragraf 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale; pornind de la aceste repere - Curtea apreciază că temeiurile avute în vedere la instituirea - față de inculpată, a celei mai grave măsuri preventive, subzistă și impun în continuare lipsirea acestuia de libertate.
Astfel, probele din care rezultă presupunerea că inculpata a săvârșit fapta pentru care a fost trimisă în judecată sunt: procese verbale de redare a rapoartelor colaboratorului cu nume de cod " ", procese verbale de redare a rapoartelor investigatorului sub acoperire cu nume de cod " ", procesul verbal de redare a convorbirilor directe purtate de colaboratorul " " cu inculpata, suporturile optice ce conțin înregistrările audio video în mediu ambiental a convorbirilor directe dintre colaborator și inculpată, rapoarte tehnico științifice, precum și declarațiile inculpatei, toate aflate la dosarul de urmărire penală și care formează un amplu ansamblu probator și din care rezultă indiciile temeinice.
Curtea nu poate primi susținerile apărătorului inculpatei, în sensul că aceasta nu prezintă pericol concret pentru opinia publică, deoarece acest gen de pericol este evidențiat - în cazul inculpatei - în primul rând de faptul că aceasta a mai fost anterior condamnată pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc.
Această împrejurare demonstrează o tendință de specializare infracțională, ceea ce sporește periculozitatea inculpatei și generează suspiciunea rezonabilă că - odată lăsată liberă - ea ar fi tentată să reia aceeași activitate infracțională.
Pe de altă parte, gravitatea deosebită a acestor fapte, relațiile sociale ocrotite prin stabilirea unor pedepse aspre, demonstrează că punerea în libertate a acestei inculpate ar amenința efectiv ordinea publică, mai ales din cauza faptului că acest gen de infracțiuni au repercursiuni extrem de nocive asupra sănătății și vieții membrilor societății, cu atât mai mult cu cât ele vizează, cu predilecție, populația tânără.
În sfârșit, raportându-se la scopul arestării preventive, astfel cum este definit în art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală, Curtea apreciază că menținerea acestei măsuri este necesară și pentru a asigura buna desfășurare a judecății.
Față de aceste considerente, constatând ca fiind legală și temeinică încheierea instanței de fond în ceea ce o privește pe inculpata recurentă, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de aceasta.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, va obliga recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru asistența juridică obligatorie a acesteia, urmând a fi avansat din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în dosarul nr-.
Obligă recurenta la 200 lei, cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 lei - reprezentând onorariul apărătorului din oficiu - se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
G -
Red. /16.04.2009
Dact./16.04.2009
Ex.2
Red.--
Președinte:Dumitrașcu SoficaJudecători:Dumitrașcu Sofica, Bădescu Liliana, Cîrstoiu Veronica
