Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 472/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 472/
Ședința publică din 02 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Tacea judecător
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă președinte secție
JUDECĂTOR 3: Mița Mârza
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de inculpații ( fiica lui și -, născută la data de 25.03.în prezent deținută în Penitenciarul Galați ), ( fiica lui și, născută la data de 01.10.1966, în prezent deținută în Penitenciarul Galați ) și ( fiul lui și -, născut la data de 07.05.1979, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ), împotriva încheierii de ședință din 24.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză au răspuns inculpatele recurente, în stare de arest, asistate de av., în baza împuternicirii avocațiale nr. 187/02.07.2009 eliberată de Baroul Galați - cabinet individual și inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de av., apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebați fiind și având pe rând cuvântul, inculpații, și arată că își mențin recursurile declarate.
Av. - apărătorul inculpatelor și, arată că, după matematica sa, cam la 30 de zile se dă termen în acest dosar, că invocă aceleași chestiuni, iar o parte din membrii completului au mai fost. Se la problema ridicată de un membru al completului anterior, acum câteva zile: care este posibilitatea ca legiuitorul să stabilească modul sau momentul la care se va termina un proces penal - ceea ce se numește predictibilitate. Raportat la procedura actuală și la modul în care se derulează procesele, nu există o posibilitate de a se stabili predictibilitatea unui proces penal.
Și-a pus următoarea întrebare: care este posibilitatea sau cum se reglementează raportat la împrejurările reale ale cauzei și împrejurările personale cât timp ar trebui să stea o persoană în arest preventiv, care este caracterul rezonabil al măsurii arestării preventive.
Inculpatele sunt arestate prin voia judecătorilor Tribunalului Galați și Curții de Apel, din luna februarie 2008. După matematica sa simplă, crede că a trecut un an și 6 luni, sau un an și 5 luni, timp în care, ca și o cronologie foarte simplă, 6 luni a durat urmărirea penală, perioadă în care nu au fost întrebate absolut nimic, fiindcă există o practică la procurorii DIICOT, în sensul de a nu deranja inculpații arestați și singurul moment în care au fost deranjați inculpații după arestare a fost cu ocazia prezentării materialului, iar ulterior, în instanță s-au tot perindat termene cu termene, dar amânările nu au fost generate de culpa inculpaților sau de cauze imputabile, fie Ministerului Public, fie instanței de judecată,sunt cauze obiective: s-a mai desființat o societate, a mai murit un cetățean inculpat, a mai dispărut cineva și tot așa.
6 luni de zile a arătat instanței tribunalului că va trece anul și nu se va finaliza acest dosar, repartizat la un complet special, i s-a spus că se va finaliza, a trecut un an, va trece și vacanța, va mai trece încă una și nu se finaliza cauza, fiindcă există o anumită încăpățânare în derularea acestui dosar în mod obiectiv.Ce înseamnă obiectivitate, potrivit regulii generale: inculpatul să fie liniștit, în stare de libertate, să vină când este citat și când se fixează termen de judecată și în acest mod se asigură respectarea drepturilor și libertățile fundamentale despre care se vorbește în Constituție.
În schimb, în cauza de față s-a vorbit de rezonabilitate și s-a stabilit că trebuie ținuți inculpați în stare de arest preventiv deoarece este o cauză complexă, cu mulți inculpați, cu un grad de complexitate și valoarea mare a prejudiciului.
A auzit din practica judiciară a instanțelor din G despre cauze în care au fost puși în libertate inculpații, deși erau în discuție valori foarte mari, nu se știe ce s-a întâmplat cu, a înțeles că săptămâna trecută a fost pus în libertate de Tribunal, iar la B, acea d - nă avocat care a greșit și făcut înșelăciuni cu casele oamenilor, cu un prejudiciu de 2 milioane, J, în înțelepciunea ei, a dispus punerea sa în libertate. Sunt alte dosare în care după un an de zile,s-a mai dispus punerea în libertate. Prejudiciul azi, determină o condiție pentru menținerea arestului preventiv determină o agravantă. În noua reglementare, prejudiciul nu mai reprezintă nimic, furăm un milion sau un milion de euro, este în funcție de noroc, dacă ne prinde sau nu, nu are importanță,pedeapsa este aceeași. Este o alegere obiectivă din punctul său de vedere în ceea ce privește cuantumul pedepsei de la care se pleacă, pedeapsa aplicată urmând să difere.
În cauza de față solicită a se observa că sunt 47 de inculpați, care sunt și martori de altfel sau practic întreaga probațiune în dosar se realizează prin coroborarea declarațiilor celor 47 sau mai exact prin coroborarea declarațiilor săgeților, care au avut tăria și mai repetă odată: ipotetic, vorbind, cine are curajul să meargă cu un buletin fals într- o bancă, sau să se meargă într-o bancă cu buletinul său, dar știind că toate actele prezentate sunt false, dar există curajul de a se merge de două ori,? Nu.
inculpați autori ai infracțiunilor de înșelăciune care au avut aceeași tărie, deși ei spun că nu au știu, deci sunt Sf. și Dumnezeu, când au mers la bancă.Dumnezeu era reprezentantul băncii, care spunea: " ia, fiule, că-ți dau cât vrei tu, dar nu știu nimic ce tu. Nu este corect, în condițiile în care boschetarii pe care i-a văzut când i-a arestat, care dormeau prin canalizări și azi nu sunt găsiți pe considerentul că au buletinele doar scriptic, în schimb, faptic, nu se știe la ce canalizare să fie căutați, sau la care canal, acești boschetari care au venit și au spus că au greșit, iar ei sunt liberi. Și atunci, pune întrebarea:, care sunt arestate de 1 an și 5 luni, pentru ce? Pentru faptul că la un moment dat doar au discutat și ce s-a susținut la urmărirea penală a fost contrazis de faza cercetării judecătorești, au discutat în sensul că îl cunosc pe x, vrei să câștigi niște bani, du - te la y, dar nicidecum, ceea ce se reține în rechizitoriu, în sensul că este o instigare, în sensul că, cu intenție directă determin pe un autor să aibă reprezentarea faptei care urmează să o săvârșească, și în același timp să ia și decizia infracțională de a merge și de a săvârși fapta. Nu avem așa ceva, în ceea ce privește ambele inculpate, au fost audiate., aceste persoane care sunt autori și care au spus clar că lor le- a făcut doar cunoștință, restul discuțiilor, acte false, unde să meargă, cum să meargă, Gaf ost instigatorul și moral și care a explicat ce trebuie făcut,în rest, la sfârșit, Doamne ajută: nu știe dacă primea ceva sau dacă nu primea nimic, în schimb, spune foarte clar că ea nu a primit absolut nimic, iar spune că la un moment dat a primit 5 milioane, dar avem circumstanțele reale - art.28 care nu sunt absolut aplicabile în cauză fiindcă nimeni nu vrea să le vadă azi.
Chiar dacă nu suntem în momentul în care discutăm despre fondul cauzei, dar putem să îl pipăim, și o sune foarte clar, cercetarea judecătorească implică verificarea și asupra acestor aspecte, respectiv a faptului dacă inculpatele au avut cunoștință e întreaga derulare a operațiunii,în sensul că știau cine urmează să falsifice, știa cine merge cu actele la bancă, știau cine urmează să beneficieze de bani, astfel încât să avem grupul infracțional organizat, și în același timp să avem posibilitatea reținerii măcar alineatului 5 al art.215, în condițiile în care ambele inculpate spun consecvent și constant de la momentul arestării că nu au știut cine falsifică, cine merge la bancă, câți bani s-au luat, fiindcă s-a ajuns la bani. Și atunci, dacă inculpatele nu au avut nici un moment reprezentarea a cea ce urmează să facă mai departe, de această etapă, nu au știut nimic - au făcut cunoștință, mai târziu nu a fost lor, dacă primesc vreun e bine, dacă nu, e tot bine. Și atunci, se poate reține posibilitatea consecințelor deosebit de grave, în condițiile în care nu au știut, prin însumarea matematică câți bani s-au luat. Au știu în momentul când au ajuns la DIICOT și li s-a spus despre pedeapsa de 10-20 ani, prejudiciul fiind de 2 miliarde.
are 4, are 3, ce au luat cei trei nu ajunge la 2 miliarde, ce au luat cei 4, iar nu ajunge la 2 miliarde și atunci, nici nu au știut, nici nu se ajunge la valoarea de 2 miliarde și pot primi o pedeapsă de 10 -20 de ani.
În încheierea recurată este o chestiune interesantă, judecătorul cauzei,care nu mai are cum să mai motiveze, arătă că elementele de fapt nu s-au modificat în nici un mod de la ultima încheiere, dată despre elemente de fapt care să se modifice, legiuitorul vorbește despre temeiuri de drept care se modifică, în virtutea unor elemente de fapt. Deci elementele de fapt care se modifică sau nu se modifică este o chestiune aleatorie și nu au reprezentare în legislație decât în sensul temeiurilor de drept. Ori, judecătorul trebuia să spună că temeiurile de drept nu s-au modificat și ajungea cu această concluzie.Aceasta este o concluzie care are în vedere situația de fapt.Ori, atât timp cât judecătorul spune despre temeiurile de fapt, caută în legislația penală și se constată că legiuitorul nu a vorbit niciodată de temeiuri de fapt sau situație de fapt decât ca o consecință sau ca un efect care determină o anumită consecință.
În aceste condiții, pune întrebarea simplă: mai are măsura un caracter rezonabil, mai are măsura vreo relevanță în cauză în condițiile în care toate -și aici spune din nou - toată această operațiune nu se realiza decât cu complicitatea directă a reprezentanților băncii, dar de la bancă nu vedem pe nimeni,vorbim azi de criză financiară, despre dobânzi, dar dacă mergem la bancă reușim să facem și azi asemenea fapte, dacă avem pe cineva în interiorul băncii.Și în acest condiții, pericolul social concret despre care tot vorbim astăzi, care stea. Acela,sau așa gândește, face o analiză raportat la speța de față: există acel pericol care se creează față de instituțiile bancare care ar fi puse în primejdie prin faptul că inculpatele, puse în stare de libertate ar putea merge și să mai tragă țepe.
Dar, verificând actele și lucrările dosarului, se va vedea care este participația lor care este limitată sub toate aspectele.În aceste condiții se opune întrebarea:dacă sunt lăsate în libertate, mai știe cineva de ele după un an și 5 luni, nu. Dacă le lăsăm în libertate pe cele două inculpate vreo bancă va fi prejudiciată,pusă în pericol, nu.
Se vede azi că sunt un alt tip de infracțiuni cu băncile în care se folosesc cagule, pistoale de jucării,electroșocuri, chestii serioase și nu avem de complicitatea nimănui din bancă. Acestea sunt chestii serioase.
Și atunci se poate pune problema că dacă ar fi lăsat în libertate vreun inculpat de acest gen,el sigur s-ar mai duce încă o dată s-au există posibilitatea să meargă în bancă cu pistolașul în mănă și să mai facă rost de niște bani? Dar ele nu au fost în bancă, nu au avut nici o în toată activitatea infracțională.
Solicită și este de bun simț, este momentul să meargă acasă, prin dispunerea înlocuirii măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Mai face o ultimă precizare și încheie. Practică judiciară unitară a promis că va aduce, dar va aduce. La V -într- speță identică, care a determinat practic speța de față, fiindcă tot Gaf ost capul de pod - toată lumea este cercetată în libertate. A apreciat că la este o instanță limitată ca și vederi, ca și practică, în schimb este uimit despre faptul că la V,pentru aceeași speță ca la G, cu 10 arestați în cauză nu mai este nici unul sau nu a mai rămas nici unul arestat până la finalul judecății în fond. În aceste condiții, pune întrebarea: avem o practică judiciară unitară?
Av. - apărătorul inculpatului arată că acesta a fost arestat împreună cu alte persoane în această cauză, sau mai bine zis cu alte câteva persoane în această cauză,în urmă cu un an și 5 luni. De la momentul arestării preventive și până astăzi s-a tot prelungit s-au menținut arestarea preventivă o lună, două luni, trei luni,nu va mai continua să numere, au trecut 17luni de arest preventiv înseamnă de fapt un preambul clar al condamnării, iar dacă el este deja condamnat,stând de 17 luni arestat, să se înțeleagă că ceilalți inculpați,cea mai mare parte a acestora, autorii faptelor, așa cum a arătat av. mai devreme, autorii faptelor care sunt liberi, această simetrie de gândire sunt nevinovați, sau continuând să gândim dacă inculpatul, ca de altfel și celelalte două inculpate cu soți morți și familie, dacă este periculos pentru ordinea publică pentru ce s-a întâmplat acum 2 -3ani și stă de 17 luni arestat preventiv, ceilalți inculpați care s-au dus în bancă, care au prezentat documentele primite de la unii inculpați care azi nu au declarat recurs, unele fiind confecționate de către, care știau că nu avuseseră calitatea de maistru militar, de plutonier major și că au depus acele documente la pupitrul băncii, primind împrumuturi, cărora nu li s-a clintit nici un mușchi pe față în momentul în care au spus că soțiile sunt decedate, că aui teren la țară, au depus și alte documente,acele persoane, după ce au luat banii s-au întors în bancă și altă dată și au făcut același lucru nu prezintă pericol pentru ordinea publică?
Ce fel de cântar se folosește în acest dosar, de ce atârnă așa de greu față e, cât de periculos pentru ordinea publică este, ce făcea cu acele documente plăsmuite dacă nu erau cei plini de îndrăzneală să meargă în bancă, să le folosească? Nici măcar pentru fals nu răspundea, că acest fals în înscrisuri sub semnătură privată, ca să atragă sancțiunea penală, trebuie folosit, trebuie săvârșit și uzul. Ori, această inechitate până la urmă este revoltătoare.A fost prezent de la începutul cercetării judecătorești la fiecare termen, nu a lipsit niciodată, a auzit declarând pe cei ce spuneau cu atâta nonșalanță că au deschis acolo, a văzut că era menționat că erau maistru militar, dar nu a făcut armată, câți bani au luat că, o parte i-au ținut, o parte i-au dat celorlalți, dar care nu au declarat recurs.
În fața instanței sunt inculpații - persoane care niciodată nu s-au dus în bancă sau până în fața băncii săi însoțească pe cei care nu au mers în interior. Inculpatul este din Pitești, de unde este de origine, în două situații a venit în G și a întocmit înscrisurile respective pe baza documentelor puse la dispoziție de alți coinculpați. Este nedrept ce se întâmplă.
Instanța de fond spune că nu s-a împlinit un termen rezonabil al arestării preventive fiindcă această cauză este complexă. Un an și 5luni, adică 17 luni în condițiile în care inculpatul, de la prima audiere a recunoscut faptele comise, a dat declarații la urmărirea penală pe parcursul a 9 pagini, a fost singurul care a acceptat să dea declarații, a oferit toate relațiile pe care le cunoștea legate de speță, nu are antecedente penale, are doi copii minori, familia în mod inevitabil s-a destrămat de când este arestat preventiv soția intentând divorț. Care este păcatul lui așa de mare,că nu poate fi curmată prezenta stare?
Iată că parcă a ajuns să vorbească și în versuri; spunea mai devreme că nici instanța nu mai găsește argumente serioase să mai mențină arestarea preventivă, dar nici apărarea nu mai găsește se pare argumente de natură să convingă magistrații că nu se mai justifică o atare situație.
A fost periculos o lună, 2, 3, 4, 5, 6, 17 luni, dar ceilalți nu au fost periculoși în egală măsură? S-au dus în bancă, au folosit acele documente, s-au dat fel de fel de calități. Când încetează această stare de pericol? Odată cu condamnarea și cu rămânerea definitivă a hotărârii,până la sfârșitul judecății va intra în vigoare actualul Cod penal care încă nu a fost promulgat, iar înșelăciunea va fi pedepsită,indiferent de consecințele ei cu închisoarea de la 1 la 12 ani. Are deja un an și J executat în regim de arest preventiv.
Sunt spețe în care, datorită înșelăciunii, unele persoane rămân pe drumuri și într-adevăr consecințele sunt efectiv păgubitoare. Dar în speța de față, banca nu numai că nu a rămas pe drumuri, banca știa într-adevăr ce se întâmplă, fiindcă faptele au fost comise cu asentimentul funcționarilor bancari, fiindcă s-a ajuns la următorul paradox: în aceeași zi s-au dus la ghișeu două persoane, un fals militar, inculpat în dosar și a reușit să primească un împrumut și un militar adevărat, pensionar, care nu a primit împrumut de la bancă - este declarația dată de unii dintre inculpații audiați în prezenta cauză acum două termene. Se poate vorbi în această situație despre faptul că banca, prin reprezentanții ei, inspectorii bancari, s-a aflat în eroare? În realitate este vorba despre o delapidare sau cel puțin abuz în serviciu săvârșit de către funcționarii bancari, fiindcă nu se putea cu asemenea documente, ca să se acorde împrumuturile respective.
că nu mai are nimic de spus dacă această perioadă de arest preventiv este socotită insuficientă și că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică, probabil că va prezenta pericol până când va fi condamnat definitiv și va executa pedeapsa indiferent care va fi acea, că va fi o limită de la 10 la 20, că vor avea noroc și va intra pedeapsa în limite de la 1 la 12 ani, probabil că va vorbi degeaba. Sunt ei trei care în permanență declară recurs, cele două inculpate a căror situație o cunoaște bine și inculpatul, care nici măcar nu este din oraș. Grupul infracțional organizat a fost constituit fără prezența lui inițială.
A mai spus-o, inculpatul nu a fost niciodată la bancă, nu a condus pe nimeni, nu a învățat pe nimeni cum să procedeze, iar hârtiile făcute de le nu aveau nici o însemnătate dacă nu erau falșii militari care să le folosească.
Pentru aceste motive, pentru criteriul de echitate, fiindcă se știe, până la urmă asta este componenta dreptului, binele și echitatea, respectându-se principiul rezonabilității arestării preventive în cauză, solicită admiterea recursului formulat de inculpat, casarea hotărârii instanței de fond și în rejudecare, se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentantul Ministerului Public, legat de recursurile declarate de către cele două inculpate, ca un prim aspect - arată că ar vrea să se ia act că nu înțelege să răspundă la argumente de tipul: reprezentantul băncilor era Dumnezeu, iar participanții care au luat efectiv banii, fii acestuia ori la chestiuni de genul acesta, care, în opinia sa, nu sunt argumente de natură juridică, și ca atare nu poate să răspundă.
Din cuvântul apărătorului celor două inculpate, însă a constat că s-a abordat problema încadrării juridice, respectiv că activitatea infracțională desfășurată de către inculpați nu s-ar fi soldat cu urmările caracteristice prevederilor art.215 al.5 Cod penal. În opinia sa, lucrurile nu stau așa, nu crede că este momentul de a aborda încadrarea juridică a faptei. Cert este că în faza de urmărire penală mijloacele de probă este necesar a fi analizate atât cele administrate pe parcursul urmăririi penale cât și cele de pe parcursul cercetării judecătorești, care dovedesc fără dubii că cele două inculpate au determinat prin activitatea infracțională în cauză un prejudiciu de 303.358 euro și s-a încercat cauzarea unui prejudiciu pentru o sumă de 14.400 euro care nu a mai ieșit din patrimoniul băncilor, împrejurare în care în opinia sa, încadrarea juridică nu poate fi luată în discuție și nu poate constitui un temei pentru a le lăsa în stare de libertate.
Consideră că prin gravitatea faptelor comise, pentru că nu vorbește despre o singură infracțiune - în cuvântul său a făcut referire doar la o infracțiune pentru care inculpatele au fost trimise în judecată, activitatea lor infracțională este mult mai bogată, această gravitate a pericolului social pentru fiecare infracțiune în parte se răsfrânge și asupra pericolului care l-ar prezenta lăsarea în libertate a celor două inculpate în condițiile în care de la ultima încheiere, în momentul în care s-a dispus ultima dată menținerea arestării preventive și până la momentul la care instanța de fond a fost chemată din nou să se pronunțe cu privire la legalitatea măsurii arestării preventive nu au intervenit situații sau împrejurări care să determine revocarea, înlocuirea sau constatarea încetării de drept a acestei măsuri, argument care transpare din cuprinsul hotărârii instanței,de fond, chiar dacă exprimarea poate fi contestată din punct de vedere juridic, însă, în aceeași măsură, argumentele apărătorului care a criticat această modalitate de exprimare a instanței de fond pot fi criticate, pentru că nici expresiile pe care le-a folosit în fața instanței de recurs astăzi, nu le-a regăsit în Codul d e procedură penală, așa cum nici dumnealui nu a găsi acea formulare folosită de instanța de fond pentru a-și argumenta soluția în prezenta cauză.
În ceea ce privește practica judiciară, unitatea acesteia, consideră că este un deziderat către care se îndreaptă justiția la acest moment în România, dar pentru unificarea practicii, crede că în cauzele de la V s-ar fi impus pe echitatea de tratament să se fi luat măsura arestării preventive și dacă apărătorul are posibilitatea, poate să facă o cerere în acest sens la instanțele respective. Nu înseamnă că instanța de la Gag reșit pentru că instanța de la V îi judecă pe inculpați în stare de libertate, iar cea de la G,îi judecă pe inculpați în stare de arest preventiv.
În ceea ce privește recursul declarat de către inculpatul, solicită a se constata că prin activitatea desfășurată, acesta a cauzat un prejudiciu în valoare de - lei și 86549 euro, încercând să se creeze un prejudiciu suplimentar în valoare de 78.000 și 14.400 euro. Consideră că gravitatea faptelor comise de către inculpat este în măsură să se răsfrângă și asupra pericolului pe care l- ar prezenta lăsarea lui în stare de libertate, mai mult decât atât, în opinia sa argumentele privind nearestarea celor care efectiv au luat sumele de bani din bancă pot face obiectul unei cereri de luare a măsurii arestării preventive față de persoanele respective în fața instanței de fond și nici măcar argumente care să conteste legalitatea hotărârii și să afecteze într-o anumită măsură legalitatea hotărârii instanței de fond prin care s-a menținut măsura arestării preventive față de.
Nici termenul rezonabil nu s-a împlinit în această cauză având în vedere numărul mare de inculpați care auz participat la săvârșirea faptelor. De asemenea, numărul mare de martori care e necesar a fi audiați, apărările inculpaților care este necesar a fi analizate și verificate pe parcursul cercetării judecătorești, astfel încât scurgerea unui timp de peste un an și 5 luni nu este în măsură să conducă la concluzia că ne aflăm în prezența împlinirii termenului rezonabil prev. de art.5 din CEDO.
Pentru aceste considerente, solicită să se respingă recursurile declarate ca fiind nefondate, cu obligarea recurenților inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În replică, av. arată că se bucură că reprezentantul Ministerului Publica ascultat ceea ce au vorbit apărătorii inculpaților, dar îl uimește modul în care se face interpretarea legii la Ministerul Public G și încă această interpretare este un pic pe lângă subiect și, oat reia problemă, care solicită a fi explicate de domnul procuror, sau încă două probleme pe care trebuie să le explice: cum ar defini d-l procuror în această cauză d pericolul social concret,pentru că este un element definitoriu al temeiului de drept care a determinat arestarea preventivă și dacă se poate când se împlinește acest termen rezonabil, pentru a nu se mai cheltui banii statului, pentru că și așa este criză financiară și să se facă recurs doar atunci când s - a împlinit termenul rezonabil, să se știe că au avocații succes, că astfel, sigur se va face recurs peste 30 de zile.
Av., în replică, arată că termenul rezonabil în acest dosar s-a împlinit, iar echitate în acest dosar nu s-ar putea crea prin arestarea celor trimiși în judecată acum, probabil că dacă ar fi fost arestați în același interval,s-au în același timp, s-ar fi putut discuta despre echitate, dar în condițiile în care au trecut 17 luni, unii au și decedat, alții se dau epileptici, realmente sunt bolnavi, unii sunt sănătoși, s-au strecurat și sunt liberi. Singurul mod în care în acest dosar s-ar putea crea o echitate ar fi alăturarea acestora, care îi include pe ei, după o durată de 17luni de arestare preventivă.
În acest dosar în mod efectiv, nici o persoană nu a fost păgubită fără știința unor persoane din interiorul băncii și fără acordul lor, care în mod evident nu a fost gratuit. Unii au rămas cu banii, fiindcă, asistând la cercetarea judecătorească a aflat că la un moment dat se mergea cu pungulița sau cu sacoșica la lucrătorii de la ghișeu, adică până la urmă și un procedeu balcanic și în situația descrisă mai înainte, în aceeași zi, el, inculpatul ce nu fusese militar niciodată a luat împrumut și un militar veritabil pe care îl cunoștea din copilărie, pentru că fuseseră împreună, nu a primit împrumut, pe considerentul că avea pensia insuficient de mare, care este o chestiune efectiv nedreaptă în acest dosar. Prejudiciul efectiv încercat de bancă este acoperit, fiindcă toate băncile serioase au în spate un sistem de asigurări, care preiau pagubele încercate, inclusiv prin această modalitate.
Inculpatul nici măcar nu era gălățean, nici nu știa pe cei care mergeau la bănci și nici nu știa, din nefericire pentru el, dimensiunile faptelor sale, plăsmuirea acelor înscrisuri - reală de altfel, nu toate au fost folosite u poate fi un element așa de grav, așa de apăsător încât să determine menținerea lui în stare de arest preventiv.
Inculpatul recurent solicită să se judece în libertate.
Inculpata recurentă solicită să se judece în libertate.
Inculpata recurentă arată că este de acord cu avocatul, solicită să se judece în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:
Inculpații, și - al declarat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 24.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 24.06.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Galați, în conformitate cu art. 160 proc.pen. raportat la art. 3002proc.pen. a menținut starea de arest a inculpaților, G, G, și.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Galația reținut că nu au intervenit modificări în privința împrejurărilor de fapt avute inițial în vedere și nici date noi relative acelor împrejurări, iar temeiurile legale prev.de disp.art.143 proc.pen. și art. 148 lit.f proc.pen. care au stat la baza adoptării măsurii arestului preventiv în privința fiecărui inculpat arestat subzistă, urmează a se da eficiență disp.art. 160 al.3 proc.pen. și a fi menținută starea de arest preventiv.
De asemenea a arătat instanța de fond că pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta cercetarea în libertate a inculpaților este dat de gravitatea ridicată a infracțiunilor deduse judecății, natura și împrejurările relațiilor sociale lezate, precum și caracterul organizat al activității inculpaților.
Împotriva încheierii de ședință pronunțată de instanța de fond au declarat recurs inculpații, și -, criticând-o ca netemeinică, susținând că s-a împlinit termenul rezonabil al arestării preventive, în sensul că aceștia sunt arestați preventiv de aproximativ 1 an și
S-a mai arătat că activitatea infracțională a inculpaților-recurenți este redusă, iar prejudiciul este nesemnificativ, în comparație cu alte fapte deduse judecății.
Recursul inculpaților este nefondat.
Analizând încheierea de ședință recurată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, a susținerilor inculpaților-recurenți - toate prin prisma prevederilor art. 3859al.3 proc.penală, Curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
Nu poate fi reținută apărarea celor trei inculpați cu privire la împlinirea termenului rezonabil al arestării lor preventive, întrucât, așa cum au recunoscut și aceștia în concluziile lor, în cauză sunt 47 de inculpați, foarte mulți martori de audiat, ceea ce conferă cauzei o complexitate deosebită, ce urmează a fi soluționată într-un termen mai, iar menținerea inculpaților în stare de arest preventiv, conduce la o mai bună soluționare a cauzei, într-un termen rezonabil, cu respectarea prevederilor art.5 din CEDO.
Cu privire la modalitatea și dimensiunea participării fiecărui inculpat la săvârșirea infracțiunii și la producerea prejudiciului, instanța de fond se va pronunța prin hotărâre, fiind o problemă ce vizează fondul cauzei. Însă, modalitatea și dimensiunea participării inculpaților nu influențează gradul de pericol social al acestora, întrucât participarea mai multor persoane, în mod organizat la săvârșirea unei infracțiuni, dă acesteia mai multă siguranță, posibilități reduse de depistare a tuturor participanților, precum și valori mai mari a prejudiciului creat, concretizat într-o stare de insecuritate a cetățenilor în calitate de participanți la viața economică și socială a societății.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca, în baza disp.art.38515al.1 pct.1 lit.b și art.141 proc.penală, să respingă recursurile formulate de inculpații, și - împotriva încheierii de ședință din data de 24.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, ca nefondate și să-i oblige la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 al.2 din codul d e procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații ( fiica lui și -, născută la data de 25.03.1959 în Com., Jud. G, CNP- -, domiciliată în G,-, jud. G,în prezent deținută în Penitenciarul Galați ), ( fiica lui și, născută la data de 01.10.1966 în Municipiul G, CNP- -, domiciliată în G,-, - 8,. 2, jud. G, în prezent deținută în Penitenciarul Galați ) și ( fiul lui și -, născut la data de 07.05.1979 în Pitești, Jud. A, CNP - -, domiciliat în Pitești,-, - 2,. 17, jud. A, în Pitești, str. - -, -. 9, jud. A, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ), împotriva încheierii de ședință din 24.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Obligă fiecare recurent la plata către stat a câte 30 lei cu titlului de cheltuieli judiciare.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 2.07.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.dec.jud.
Jud.fond
Tehnored.CG/2 ex./07.07.2009
Președinte:Maria TaceaJudecători:Maria Tacea, Constantin Cârcotă, Mița Mârza
