Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 473/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.473
Ședința publică din 15 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Ene
JUDECĂTORI: Ecaterina Ene, Adrian Bogdan Dumitru Pocovnicu
- -
GREFIER: - -
*******
MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ J--BIROUL TERITORIAL BACĂU -
reprezentat legal prin procuror -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenții-inculpați și, împotriva încheierii din 08.07.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-/110/2009.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurenții-inculpați și - în stare de arest, asistați de apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Întrebați fiind, recurenții inculpați și precizează că sunt deacord a fi asistați și reprezentați de apărător desemnat din oficiu.
Avocat și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții-inculpați și, arată că reanalizând temeiurile care au stat la baza măsurii arestării preventive și faptului că recurentul inculpat, nu are antecedente penale și a avut o poziție sinceră, menținerea arestării preventive nu se mai impune.
În ce privește pe recurentul inculpat arată că deși este în stare de recidivă post executorie, pedeapsa acestuia nu depășește 4 ani și nu prezintă un pericol real pentru ordinea publică.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, punerea acestuia în libertate și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și obligarea la plata onorariul de avocat oficiu.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea recursului ca nefondat, încheierea pronunțată de Tribunalul Neamț este legală și temeinică, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv nu au dispărut, motiv pentru care solicită menținerea stării de arest a inculpaților.
De asemenea, solicită obligarea recurenților inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurenții-inculpați și, având pe rând cuvântul, solicită a fi judecați în stare de libertate.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 08.iulie.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, n temeiul art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților, fiul lui și al, născut la data de 14.04.1988 în localitatea B, județul B, CNP -, arestat preventiv în baza mandatului nr.18/U/ 29.05.2009, emis de Tribunalul Neamț și, fiul și al, născut la 03.08.1982 în localitatea B, județul B, CNP -, arestat preventiv în baza mandatului nr.19/U, emis de Tribunalul Neamț.
Pentru a pronunța această încheiere prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Neamț, cu nr. 48 D/P/2009, din data de 23.06.2009, înregistrat la această instanță sub nr- din data de 23.06.2009, s-a dispus trimiterea in judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților, fiul lui și al, născut la data de 14.04.1988 în orașul B, județul B, domiciliat în B, str. 1 -,. 13,. A,. 3, județul B, CNP: - și, fiul lui și al, născut la data de 03.08.1982 în B, județul B, domiciliat în B, str. -. -, nr. 18, județul B, CNP: -, pentru săvârșirea infracțiunilor de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 27 din Legea nr. 365/2002 și infracțiunea de acces fără drept la un sistem informatic, prevăzută de art.42 alin.1 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Prin încheierea nr.16/U, pronunțată la data de 29.05.2009, Tribunalul Neamț, în temeiul art. 146, 149/1 Cod procedură penală, raportat la art. 143, art. 148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Neamț, de luare a măsurii arestării preventive față de inculpați, încheiere în baza căreia au fost emise mandatele de arestare preventivă nr. 18/U, pentru inculpatul și, respectiv, nr. 19/U, pentru inculpatul.
Potrivit art. 300/1 Cod procedură penală, după înregistrarea dosarului la instanță, s-a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța, constată că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Faptele reținute în sarcina inculpaților sunt pedepsite de lege cu o pedeapsă mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate ar reprezenta un pericol real pentru ordinea publică.
Pericolul concret rezultă din identificarea în flagrant a inculpaților, aceștia deplasându-se pe raza municipiului P N, în scopul concret de a provoca prejudicii substanțiale persoanelor vătămate, prin retragerea neautorizată de numerar, folosind în acest scop carduri clonate în prealabil. Infracțiunile de genul celor reținute în sarcina inculpaților, presupun, prin însăși natura lor, o planificare atentă în timp și o stabilire concretă și clară a sarcinilor de confecționare a dispozitivelor de citire de date, de montare a acestora, de inserare a unor camere de luat vederi, de contrafacere ulterioară a unor carduri tip clonă și de folosire a acestora într-un mod organizat, prin retrageri neautorizate succesive.
Aceste aspecte constituie pericol concret pentru ordinea publică, infractorii care se ocupă cu acest gen de fapte putând crea prejudicii enorme, atât persoanelor vătămate, ca titulare de conturi de card, cât și unităților bancare. De altfel în ultima perioadă, acest gen specializat de infracționalitate este frecvent semnalată, pericolul concret fiind relevat prin mijloacele specializate cu care acționează infractorii, cât și sentimentul de insecuritate pe care faptele acestora le generează în cadrul comunității și nu în ultimul rând, consecințele sub aspect material generate în sensul existenței unor prejudicii substanțiale.
Împotriva acestei încheieri, în cadrul termenului legal, au declarat recurs inculpații.
Recursurile nu au fost motivate în scris, iar în susținerile orale făcute și prin apărătorul desemnat din oficiu recurenții-inculpați au criticat încheierea recurată, pentru motivele reținute în preambulul prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.
Analizând încheierea recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o, în conformitate cu prevederile art.385/6 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că recursurile urmează a fi respinse pentru considerentele care vor fi prezentate.
În conformitate cu dispozițiile art.300/2, cu art.160/b Cod procedură penală, în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Potrivit acestor texte, instanța, în cursul judecății, are obligația de a verifica dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpatului și dacă nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Verificând, în temeiul art.300/2, cu art.160/b Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia luării măsurii arestului preventiv, Curtea constată că în mod corect s-a apreciat de prima instanță că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv se mențin și impun în continuare privarea de libertate a celor doi inculpați, iar motivarea încheierii recurate este corespunzătoare, astfel încât va fi însușită de C, cu următoarele mențiuni.
Pentru luarea și menținerea măsurii de prevenție a arestului preventiv a inculpaților trebuie realizatecumulativurmătoarele condiții:
să existe probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală;
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată că în cauză sunt probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că recurenții-inculpați au săvârșit infracțiunile pentru care sunt judecați.
Elocvente sub aceste aspect sunt declarațiile date inițial de inculpatul, care a relatat în detaliu modul de săvârșire a infracțiunilor și gradul de participare a fiecăruia dintre ei, precum și cardurile blank găsite ascunse în autoturismul folosit de inculpatul.
motivelor plauzibile de a crede că o persoană a săvârșit o infracțiune este o condițiesine qua nona conformității lipsirii de libertate cu dispozițiile articolului 5 din CEDO, condiție îndeplinită și în cauza dedusă judecății.
să existe probe din care să rezulte vreunul dintre cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală;
Așa cum se arăta, la luarea măsurii arestului preventiv s-a reținut că sunt incidente dispozițiile art.148 alin.1 lit. Cod procedură penală, respectiv, "inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică".
Referitor la incidența în cauză prevederilor art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, temei avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, printre alte codiții și pe aceea a existenței probelor că lăsarea în libertate a celor doi inculpați prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Desigur că noțiunea de probe prevăzută în art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală nu poate să fie decât cea prevăzută de art.62 și 63 Cod procedură penală, adică elemente cu relevanță informativă elemente de fapt care servesc la constatare existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o, etc.
Informațiile pe care le furnizează o probă prin conținutul său nu pot fi administrate în procesul penal, decât prin anumite mijloace prevăzute anume de Codul d e procedură penală, care sunt denumite mijloace de probă.
Mijloacele de probă admise de Codul d e procedură penală sunt prevăzute limitativ de art.64 Cod penal și anume: declarațiile învinuitului sau ale inculpatului, declarațiile părții vătămate, ale părții civile, ale părții responsabile civilmente, declarațiile martorilor, înscrisurile, înregistrările audio sau video, fotografiile, mijloacele materiale de probă, constatările tehnico-științifice, constatările medico-legale, și expertizele.
Deci, revenind la condiția prevăzută de art.148 lit.f Cod procedură penală - să existe probe că lăsarea în libertate a învinuitului sau inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pentru a se lua măsura arestării preventive a inculpatului, trebuie să existe una, sau unele dintre probele mai sus arătate, care să ducă la concluzia că lăsarea în libertate a celor doi recurenți-inculpați ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, iar acest pericol să fie un pericol concret, iar nu doar unul abstract.
Din examinarea dosarului reiese că există probe, respectiv, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, planșele fotografice efectuate cu această ocazie, procesul verbal de citire a suporturilor din plastic timp carte de credit găsite asupra inculpaților, planșele fotografice cu imaginile surprinse de camera de luat vederi de la unitatea bancară, dovada de ridicare a unor bunuri, declarațiile recurenților-inculpați, dar cu deosebire declarația inculpatului din data de 29.05.2009, factura fiscală de achiziționare a unei camere de supraveghere, în sistem înregistrare, de inculpatul, obiectul respectiv având dimensiuni miniaturale și putând fi folosit pentru captarea informațiilor legate de pinul cardurilor.
Din probele administrate, având în vedere gravitatea infracțiunilor pentru care sunt judecați, împrejurările în care se presupune că au fost comise, minuțiozitatea cu care se presupune că au pregătit săvârșirea faptelor, rezultă cu certitudine că lăsarea în libertate a celor doi recurenți-inculpați prezintă unpericol concretpentru ordinea publică, pericol care este real și actual.
Curtea constată că menținerea în stare de arest preventiv a recurenților - inculpați este conformă și cu prevederile art.5 alin.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie.
În jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a expus patru motive fundamentale acceptabile pentru arestarea și desigur menținerea acestei măsuri a unui inculpat suspectat că a comis o infracțiune:pericolul ca acuzatul să fugă( împotriva Austriei Hotărârea din 10.11.1969), riscul ca acuzatul, odată pus în libertate, să împiedice aplicarea justiției ( împotriva Germaniei, Hotărârea din 27.06.1968), riscul să comită noi infracțiuni ( împotriva Austriei),sau să ordinea publică( împotriva Franței, Hotărârea din 26.06.1991 și împotriva Olandei, Hotărârea nr.43701 din 05.07.2007).
În același sens s-a pronunțat Curtea Europeană a Drepturilor Omului și în cauza Calmanovici împotriva României prin Hotărârea din 01.07.2008.
În aprecierea persistenței pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a recurenților-inculpați trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudența care, în câteva cauze împotriva Franței (de exemplu cauza, hotărârea din 26 iunie 2001) a statuat că în măsura în care dreptul național o recunoaște-prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o "tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă.
Curtea constată că,în această etapă a soluționării cauzei penale în care sunt judecați recurenții-inculpați,lăsarea în libertate acestora ar genera o stare de insecuritate socială, prezentând un pericol concret pentru ordinea publică și că scopul procesului penal și buna lui desfășurare, justifică menținerea acestora în stare de arest preventiv.
Curtea apreciază că lăsarea în libertate recurenților-inculpați, în acest stadiu al soluționării cauzei, ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, ar genera o stare de insecuritate socială, ar induce concluzia că persoanele împotriva cărora există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că au comis infracțiuni deosebit de grave, cum este și în cauza dedusă judecății, nu sunt private de libertate, ceea ce ar avea un impact negativ asupra ordinii sociale, morale de drept în colectivitate și ar induce redința că justiția nu acționează destul de ferm împotriva unor manifestări infracționale de un pericol social deosebit.
Alegerea măsurii de prevenție se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care sunt cercetați.
În cadrul criteriilor complementare, gradul de pericol social al infracțiunilor presupuse a fi săvârșite de recurenții-inculpați trebuie privit și prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei, cum ar fi: sentimentul de insecuritate pe care îl trăiesc cetățenii care își văd în pericol veniturile deținute în conturile de card, de frecvența infracțiunilor de același gen săvârșite în ultima perioadă de timp și de necesitatea unei prevenții generale.
Lăsarea în libertate a recurenților-inculpați ar echivala cu încurajarea tacită a autorilor și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției. Tot astfel, ar crea și făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Curtea, evaluând gravitatea infracțiunilor pentru care recurenții-inculpați sunt judecați, modul și circumstanțele în care se presupune că au fost săvârșite infracțiunile, reacția publică declanșată datorită faptelor presupuse a fi comisă de aceștia, starea de nesiguranță care ar putea fi generată de punerea în libertate a recurenților-inculpați, mediul din care provin aceștia, constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă, privarea lor de libertate, în această fază a procesului penal, urmând a fi continuată cercetarea judecătorească, este necesară, punerea lor în libertate, prezentând, pentru aspectele mai sus prezentate, un pericol concret și actual pentru ordinea publică.
În cauză continuarea detenției se justifică deoarece sunt indicii concrete care demonstrează o cerință veritabilă de interes public care prevalează prezumției de nevinovăție de care beneficiază recurenții-inculpați.
Instanța de control judiciar apreciază, pentru considerentele mai sus arătate, deoarece temeiul menținerii detenției nu a încetat, că în această fază a procesului penal nu se impune luarea unei măsuri alternative neprivative de libertate împotriva celor doi recurenți-inculpați.
Desigur că, având în vedere prevederile art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b Cod procedură penală, instanța de fond va verifica periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării preventive și în condițiile în care va aprecia că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, sau că aceste temeiuri au schimbat, va putea dispune revocarea măsurii arestului preventiv, sau înlocuirea cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate.
Celelalte aspecte invocate în motivele de recurs, urmează a fi avute în vedere de instanța investită cu soluționarea fondului cauzei.
Referitor la susținerea recurentului-inculpat privind prezumția de nevinovăție, prin menținerea stării de arest nu se aduce atingere cu nimic acestui principiu de drept.
Asupra vinovăției sau nu a recurenților-inculpați urmează a se pronunța instanța investită cu soluționarea cauzei, desigur, după administrarea tuturor probelor, atât în defavoarea, cât și în favoarea inculpaților.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de recurenții-inculpați.
În conformitate cu prevederile art.69 alin.1 din Legea nr.51/1995, cu art.189 Cod procedură penală, se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților a onorariilor avocat oficiu.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În temeiul art.385/15 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții-inculpați și împotriva încheierii din data de 08.07.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Bacău, a onorariilor avocat oficiu în sumă de 200 lei (100 lei x 2), avocat.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurenții-inculpați să plătească statului suma de câte 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ecaterina Ene, Adrian Bogdan Dumitru Pocovnicu
GREFIER,
Red.încheierea
Red.dec.
El.
15.07.2009
Președinte:Ecaterina EneJudecători:Ecaterina Ene, Adrian Bogdan Dumitru Pocovnicu
