Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 474/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 474
Ședința publică de la 20 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 2: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 3: Mihaela Chirilă
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea recursului penal, având ca obiect "menținere măsură de arestare preventivă" declarat deinculpatul, fiul lui și, născut la 14.08.1974 - deținut în Arestul I, împotriva încheierii de ședință din 15.07.2009 pronunțată de Tribunalului Iași în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent asistat de apărătorul ales avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier de ședință, după care:
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul recurent, arată că își menține recursul declarat și că nu are de formulat alte cereri.
Instanța, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului formulat.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul recurent, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Arată că nu există temeiuri pentru a menține privarea de libertate a inculpatului și că acesta a avut o atitudine corectă fată de organele de cercetare penală în sensul că de câte ori a fost nevoie acesta s-a prezentat în fața acestora pentru a da declarații. În ceea ce privește minora implicată în cauză s-a admis cererea formulată de către Direcția de Protecția Copilului și a aceasta a fost dată în plasament la bunicii materni, unde își are la acest moment și domiciliul. Precizează că soția inculpatului este decedată din anul 2006 și că acesta este singurul care a întreținut cei trei copii minori. Chiar și după ce s-a întocmit acest dosar inculpatul și-a întreținut copii minori dând din veniturile pe care le realiza bani bunicilor materni și bunicilor paterni unde se aflau ceilalți doi minori. Consideră că inculpatul nu reprezintă pericol social atâta vreme cât minora și-a stabilit domiciliul la bunicii materni, iar în timpul urmării penale acesta a respectat condițiile stabilite de organele de cercetare penală de la Postul de Poliție, respectiv să nu se apropie de domiciliul bunicilor materni și să nu ia legătura cu minora și celelalte persoane care au fost audiate în această cauză. Este importat pentru familia lui și cei trei minori judecarea acestuia în stare de libertate, urmând a se prezenta la toate termenele stabilite. Clientul său este infractor primar și nu a mai fost implicat într-o faptă asemănătoare cu cea pentru care este cercetat și consideră că în mod greșit instanța a dat eficiență doar art.143 și a considerat că există presupunerea că inculpatul a săvârșit infracțiunea de viol. Înscrisurile de la dosar care îl încriminează sunt declarațiile părții vătămate și declarațiile celor patru învinuiți împotriva cărora s-a făcut inițial plângere pentru infracțiunea de viol. Era firesc ca cei patru să facă declarații împotriva inculpatului pentru a nu rezulta vinovăția lor. Pe data de 3.04.2009 minora a fost victima infracțiunii de viol, pe data de 8.04.2009 aceasta s-a prezentat însoțită de tatăl ei la Postul de Poliție unde a formulat plângere pentru această infracțiune. Tot în aceeași zi, la sfatul organelor de poliție, s-a prezentat la Spitalul mun.P unde s-a eliberat acel certificat medico-legal care constată că este vorba de o deflorare mai veche și i se spune să se prezinte la. A doua zi după formularea plângerii pentru viol cei patru învinuiți s-au prezentat la domiciliul inculpatului și i-au oferit o sumă mare de bani. Acesta i-a refutat spunând că fata lui nu este de vânzare. A doua zi minora s-a dus în vizită la bunicii materni moment de la care nu s-a mai întors la domiciliul tatălui. La data de 1.05.2009 minora asistată de maternă se prezintă la sediul Postului de Poliție unde formulează acea plângere împotriva inculpatului pentru viol și incest. maternă are o condiție socială mai precară și există presupunerea că acei învinuiți în fapta de viol, după ce inculpatul de față a refuzat suma pe care aceștia i-au oferit-o, s-au deplasat la domiciliul bunicii materne, iar aceasta a primit suma de bani. Din acel moment a apărut plângerea. Mai consideră că inculpatul a fost un tată demn din anul 2006, când i-a murit soția, și până în luna aprilie a acestui an când a început așa zisul scandal. După ce minora a fost violată de cei patru făptuitori în localitate au apărut zvonuri. Pentru a-și spăla rușinea minora împreună cu maternă formulează plângere împotriva tatălui. Mai arată că au fost mulți inculpați judecați pentru infracțiunea de viol în stare de judecată. Consideră că se încalcă articolele din Constituția României și În ceea ce privește apărarea inculpatului, acesta și-ar putea face așa cum trebuie în stare de libertate, urmând ca apoi în funcție de hotărârea instanței să se supună legii. Pentru a avea parte de un proces achitabil inculpatul are dreptul să fie judecat în stare de judecată și în acest sens solicită respingerea măsurii prelungirii arestării preventive. Mai solicită să se aibă în vedere că inculpatul nu are cazier, înscrisurile care îl încriminează, în special declarația părții vătămate, toate scrisorile scrise de minoră și care se află la dosarul de urmărire penală, ultima scrisoare fiind ceea în care explică tatălui cum a fost victima infracțiunii de viol. Cele patru persoane care au violat-o pe minora sunt în acest moment în stare de libertate. Consideră că nu i s-a dat dreptului inculpatului de a se apăra în mod corespunzător și că regula este judecarea învinuiților în stare de libertate, arestul fiind o excepție. Inculpatul s-a suspus testului poligraf, iar martorii îi va audiat în fața instanței deoarece în faza de urmărire penală nu a considerat că este nevoie audierea acestora. Trebuie făcută o diferență intr-o persoană care a mai săvârșit o infracțiune de viol și a primit o pedeapsă cu suspendare și un infractor primar și nu a mai săvârșit o faptă de asemenea natură. În momentul când s-a dispus prelungirea măsurii arestării instanța a coraborat concluzii din certificatul medicul legal cu declarația părții vătămate. Nu că această minoră nu a fost traumatizată psihic din momentul decesului mamei, dar consideră că acest raport a fost ușor forțat. Minora a fost amenințată de bunicii materni că dacă nu face ce i se spune atunci ei nu vor mai avea bani. Consideră că s-a profitat de minoră de către bunicii materni care au luat acei bani de la cele patru persoane de etnie romă. Inculpatul a dat o declarație la Postului de Poliție prin care își recunoaște culpa. La întrebat care sunt circumstanțele în care a dat această declarație. Inculpatul i-a comunicat ca în momentul la care s-a întors de la o lucrare, el fiind ziler și lucrând în construcții, se afla într-un bar din localitatea și au venit organele de poliție și l-au întrebat dacă nu vrea să dea o declarație. Fiind convins că este vorba de o declarație în legătură fapta de viol pentru care a făcut plângere s-a dus la postul de poliție și a început să scrie o declarație ce era dictată de organul de poliție. La un moment dat și-a dat seama ce scrie dar i s-a spus că daca nu va continua va fi arestat pe loc. Probabil că acesta a scris tot ce i-a dictat organul de poliție. Mai precizează că din momentul care a fost arestat inculpatul a suferit numeroase prejudicii, în sensul că i-au murit de foame animalele de la locuință, deoarece nimeni nu s-a mai ocupat de acestea, iar persoanele de la care a luat bani când era în libertate pentru a le efectua diferite lucrări de zidărie doresc să intenteze procese civile având ca obiect pretenții. A luat banii pentru a asigura existența familiei iar fiind în stare de arest nu mai poate să execute acele lucrări. Consideră că față de inculpat se poate lua o măsură prin care să i se stabilească anumite obligații, cum ar fi să nu se deplaseze la domiciliul bunicilor materni până la momentul finalizării cercetărilor, să nu părăsească localitatea, dar să nu stea în arest ca unul din cei mai periculoși violatori. Consideră că la dosar sunt doar declarațiile ce îl încriminează, respectiv declarația fostei soacre, a fostului socru, a părții vătămate și a celor patru violatori, aflați în acest moment în stare de libertate, și acea declarație a inculpatului dată de acesta sub influența băuturilor alcoolice în fața organelor Postului de Poliție.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că întrucât în cauză subzistă condițiile din momentul luării măsurii preventive solicită respingerea recursului formulat de inculpat.
Având ultimul cuvânt inculpatul recurent arată că este nevinovat și solicită să fie judecat în libertate.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin încheierea de ședință din 15.07.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr- s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, constatându-se că aceasta este legală și temeinică, măsura urmând a fi verificată în termenul prevăzut de art. 160 ind. b alain.1 pr. penală.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art.300 ind.1 alin.1 p Cod Penal upă înregistrarea dosarului la instanța, in cauzele in care inculpatul este trimis in judecata in stare de arest, instanța este datoare sa verifice din oficiu, in camera de consiliu, legalitatea si temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
În speța, la soluționarea propunerii de arestare preventiva s-a reținut că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143.C.P.P. care oferă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile de "viol" prev.de art. 197 al.1,3 Cod penal si "incest" prev.de art.203 Cod penal, constând in faptele acestuia care, în perioada 2006-aprilie 2009 întreținut raporturi sexuale cu fiica sa, în vârstă de 14 ani, prin amenințare si profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra. Pericolul social pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar putea prezenta pentru ordinea publică este unul cert și actual conturat prin prisma gravității faptelor sub aspectul cărora inculpatul este cercetat, importanței valorilor sociale pretins fi fost lezate prin activitatea infracțională întreprinsă de inculpat dar și urmărilor grave ale acestei fapte. Nu poate fi omisă la aprecierea acestui pericol impactul emoțional major pe care faptele pretins a fi fost săvârșite de inculpat, pe fondul atât al existentei unei ascendențe morale certe specifică unei relații de filiație si care fără îndoială a permis comiterea acestora, precum si al relevării-conform concluziilor raportului de expertiză medico-legală psihiatrică-a unui soc posttraumatic, generat ca urmare a decesului suicidal al mamei sale, l-au avut asupra părții vătămate, fiica inculpatului.
Chiar dacă cu privire la partea vătămată s-a luat măsura plasamentului de urgentă la bunicii materni si se prezumă intr-o oarecare măsura existenta unei separări fizice între inculpat si aceasta, lăsarea în libertate a inculpatului, pe lângă pericolul pe care acesta îl prezintă pentru ordinea publică, reținut din perspectiva faptelor grave care i se impută, pericol social abstract dar care însă nu se poate disocia celui concret, poate influenta buna desfășurare a procesului penal, pe fondul atât a vulnerabilității emoționale a părții vătămate care, grefată si pe o legătură de filiație, poate declanșa o empatie cu pretinsul agresor, în fapt tatăl acestuia, mai ales că acesta, cu prilejul audierii sale atât de către procuror cât si de instanța de judecată, a negat săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, fără a oferi însă explicații credibile cu privire la neconcordantele constatate în raport cu prima sa declarație, care de altfel a fost singura care s-a coroborat cu restul probelor administrate până în prezent.
Instanța constată că această măsură preventivă a fost luată cu respectarea tuturor dispozițiilor legale ce reglementează această instituție de drept procesual penal, măsura preventiva fiind legal stabilita.
Având în vedere gravitatea faptelor imputate inculpatului, fapte ce presupun un risc imediat și major asupra dezvoltării fizice și morale a minorei, întinderea in timp a activității infracționale derulate, atitudinea inculpatului fața de faptele săvârșite, necesitatea unei reacții ferme și autoritare a statului în vederea protejării interesului superior al minorei, instanța apreciază că lăsarea in libertate inculpatului continuă să prezinte pericol social concret pentru ordinea publică, nici in aceasta privința neintervenind elemente care să producă vreo schimbare.
În termenul prevăzut de art. 141.pr.penală, încheierea a fost recurată de inculpat și criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul susține că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar procesul penal se poate desfășura în condiții normale și fără a se menține detenția provizorie.
Inculpatul susține că nu sunt probe care să ateste vinovăția sa, el fiind acuzat pe baza declarațiilor autorilor violului comis asupra fiicei sale la data de 03.04.2009.
Inculpatul invocă conduita sa anterior comiterii infracțiunii, perioada mare de timp de cânt este arestat preventiv, stadiul procesual al cauzei când probatoriile au fost deja administrate, precum și faptul că victima "este dată în plasament la bunicii materni".
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate dar și din oficiu, în limite procesuale, Curtea constată că recursul nu este întemeiat, pentru considerentele ce urmează:
Aspectele invocate de recurent - cu referire la circumstanțele personale - nu constituie prin ele însele argumente care să justifice revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive, în condițiile prevăzute de art. 300 ind.1 alin.2 pr. penală.
Tribunalul Iași, instanță investită cu judecarea cauzei, verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive în raport cu art. 300 ind.2 cu referire la art. 160 ind.b pr.pen. a reținut în mod corect că nu s-au modificat temeiurile arestării preventive, ele nu au încetat și subzistă în continuare.
Referindu-se la prima condiție impusă de art. 148 lit.f pr. pen. invocând probatoriul administrat la urmărirea penală, instanța de fond a reținut în mod judicios că acesta relevă date verosimile de natură a susține presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este acuzat.
Concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 18475/2009, înscrisul olograf de la fila 65 și declarația olografă a inculpatului din 01.05.2009, declarațiile părții vătămate, ale martorilor, actele medico-legale, toate acestea oferă date ce se constituie într-o bază factuală solidă de natură a susține acuzarea și a complini cerința impusă de art. 143.pr.pen.
Alături de elemente cum ar fi gravitatea faptelor imputate, urmarea produsă, elemente avute în vedere la stabilirea gradului de pericol social, se poate logic decela riscul suplimentar ce l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, existând temerea că va comite alte fapte penale.
Constatând că nu sunt motive de casare a încheierii recurate, în temeiul art. 385 ind.15 pct.1 lit.b pr.pen. Curtea va respinge ca nefundat recursul inculpatului.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 pr.pen.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva Încheierii penale din 15.07.2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 40 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 Iulie 2009.
Pt. Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
aflat în semnează
pt. Grefier
- -
aflat în
semnează grefier șef
Red.
Tehn.
2 ex/28.07.2009
Tribunalul Iași:
Jud.
Președinte:Maria CenușăJudecători:Maria Cenușă, Gabriela Scripcariu, Mihaela Chirilă
