Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 475/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr. 2620/2/2009
643/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 475
Ședința publică din 02 aprilie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR 2: Ion Tudoran Corneliu Bogdan
JUDECĂTOR - - - Ț
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror COM ȘA.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul - inculpat împotriva încheierii din data de 19.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales, av..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ș edin ță, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat, având cuvântul, precizează că acesta a formulat recurs împotriva încheierii din data de 19.03.2009 prin care Tribunalul București - Secția I Penală a men ținut măsura arestării preventive pe o perioadă de 60 de zile.
Apărarea critică această hotărâre sub aspectul motivării deoarece s-a re ț inut la fila 2 că inculpatul a fost trimis în judecată pentru infrac țiunea de tentativă de omor, iar mandatul de arestare a fost emis în baza disp. art. 136.pr.pen. cu aplic. disp. art. 148 lit. f pr.pen.
În opinia apărării cea de-a doua teză prev. de art. 148 lit. f pr.pen. nu este îndeplinită în cauză, astfel combate motivarea Tribunalului ș i sus ține că nu există probe certe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Prezentând pe scurt situa ția de fapt, arată că inculpatul a participat la un scandal la societatea comercială unde a lucrat întrucât, văzând că tatăl său ș i unchiul său sunt agresa ț i, a intervenit pentru a-i apăra, lucru firesc având în vedere gradul de rudenie dintre ace știa.
Învederează că s-au re ținut ș i disp. art. 148 lit. a pr.pen. respectiv faptul că inculpatul s-ar fi sustras, plecând la Constan ț a, însă această împrejurare nu poate fi re ț inută de instan ț a de judecată deoarece acesta se afla la Constan ța pentru a lucra ca zugrav, meserie pe care a practicat-o după ce a fost destituit de la societatea comercială.
Solicită a se avea în vedere ș i faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, astfel că nu se impune men ținerea acestuia în stare de arest.
Conchizând, solicită admiterea recursului, casarea încheierii instan ței de fond și continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Consideră că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere infrac țiunea comisă (tentativă la infracțiunea de omor calificat și omor deosebit de grav), împrejurările ș i modalitatea în care a fost săvâr șită fapta, rezultatul produs ș i leziunile suferite de păr țile vătămate.
Mai mult, trebuie avută în vedere ș i atitudinea inculpatului, acesta sustrăgându-se de la urmărirea penală, fiindu-i teamă de urmări, de ș i tatăl său l-a anun ț at să se prezinte în fa ța organelor de urmărire penală.
Solicită a se re ține ș i modul în care s-a desfă ș urat conflictul, inculpatul aplicând mai multe lovituri păr ț ii - vătămate, urmărindu-l pe acesta, nefiind vorba de o provocare cum sus ț ine apărarea. De asemenea, arată că inculpatul a încercat o în țelegere frauduloasă cu unchiul său pentru a declara că acesta a comis fapta.
Astfel, reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite cele două condi ții cumulative prev. de art. 148 lit. f pr.pen. lăsarea inculpatului în stare de libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Apărătorul inculpatului, având cuvântul în replică, sus ț ine că acesta s-a prezentat la poli ț ie, însă a fost sfătuit de apărătorul său să nu recunoască săvâr șirea faptei.
De asemenea, solicită a se avea în vedere declara ț ia păr ț ii vătămate, dată în fa ța Tribunalului ști, în care acesta arată că inculpatul, căzut ș i lovit, îl în țeapă pe acesta în.
Totodată, vis-a-vis de sus ț inerea reprezentantului Ministerului Public, în sensul că ar fi încercat o în ț elegere frauduloasă cu unchiul său, apărarea sus ț ine că a fost voin ț a unchiului inculpatului în a- ș i asuma vinovă ț ia, întrucât a permis accesul muncitorilor în incinta societă ții comerciale.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. arată că regretă săvâr șirea faptei și solicită a fi judecat în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală la data de 19 martie 2009, în dosarul nr-, în temeiul art.3001alin.1 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, iar în baza art.3001alin.3 Cod procedură penală, a fost menținută această măsură.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul nr.2470/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, fiind acuzat de săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav - prevăzută de art.20 Cod penal, raportat la art.174-175 lit.i și art.176 lit.b Cod penal, constând în aceea că, în data de7 octombrie 2008, în jurul orei 1430, în fața sediului firmei & România, situată în ști,-, sector 2, inculpatul le-a aplicat mai multe lovituri corporale, cu un cuțit victimelor și, în regiuni vitale ale corpului, provocându-le leziuni interne și externe care au necesitat internarea de urgență, victimele fiind în șoc hemoragic și necesitând intervenția chirurgicală, prezentând o plagă înjunghiată pelvimediană, hemoperitoneu, șoc hemoragic, iar a prezentat o plagă contuză scalp temporal stâng, contuzie în regiunea orbitală dreaptă, traumatism toracic cu plagă înjunghiată axială, pneumotorax stâng.
Inculpatul a fost arestat preventiv în cursul urmăririi penale, la data de 16 octombrie 2008, potrivit dispozițiilor art. 1491din Codul d e procedură penală cu referire la art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală.
Prima instanță a apreciat că luarea măsurii arestării preventive față de inculpat este legală și temeinică, fiind îndeplinite condițiile cerute de art.143 și art.148 lit. f din Codul d e procedură penală, aceste temeiuri menținându-se și la data verificării legalității și temeiniciei luării acestei măsuri.
Astfel, a constatat prima instanță că există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată, în acest sens fiind reținută relevanța materialului probator administrat până la acel moment procesual.
Cât privește îndeplinirea cerinței prev. de art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală, referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică, instanța de fond a apreciat că acesta rezultă din gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, raportat la natura și gravitatea acestora, din modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, precum și din rezonanța negativă pe care o are săvârșirea faptelor de acest gen asupra mediului social.
De asemenea, a mai reținut instanța de fond că privarea de libertate a inculpatului este necesară și pentru a se asigura o bună desfășurare a procesului penal, având în vedere stadiul procesual al cauzei.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs în termenul legal inculpatul, care prin intermediul apărătorului din oficiu care i-a asigurat asistența juridică, a solicitat punerea sa în libertate, cu motivarea că a recunoscut și regretat comiterea faptei, solicitând să se aibă în vedere și împrejurarea că nu este cunoscut cu antecedente penale.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Procedând în conformitate cu prevederile art. 3001Cod procedură penală la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive luată față de inculpatul întocmai ca și instanța de fond, Curtea constată că aceasta a fost dispusă cu respectarea drepturilor și garanțiilor procesuale prevăzute de dispozițiile interne în materie și de art. 5 din, în sensul că inculpatul a fost ascultat personal la luarea măsurii, acestuia i s-a asigurat asistență juridică, i s-au adus la cunoștință învinuirea și motivele arestării și, atât inculpatul, cât și apărătorul său au avut acces la lucrările din dosar, în baza principiului egalității armelor.
De asemenea, Curtea reține că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu au încetat și nici nu s-au schimbat, ci acestea se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru buna desfășurare a procesului penal.
În acest sens, Curtea constată că instanța de fond a făcut o evaluare justă a probatoriului administrat până în prezent, acesta relevând suficiente probe și indicii temeinice, în accepțiunea art.143 din Codul d e procedură penală cu referire la art. 681din Codul d e procedură penală, care îndreptățesc bănuiala legitimă că inculpatul a săvârșit infracțiunile de care este acuzat.
Totodată, Curtea apreciază ca fiind corectă și evaluarea făcută de prima instanță cu privire la pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului - cerință impusă de dispozițiile art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, care au constituit temeiul arestării preventive inițiale, dispuse la data de 16 octombrie 2008 - având în vedere că acesta este acuzat de săvârșirea unei infracțiuni grave, respectiv tentativă la infracțiunea de omor calificat și omor deosebit de grav, care este sancționată de legea penală cu închisoare de până la 12 ani și 6 luni, prezintă un grad ridicat de pericol social și aduce atingere celei mai importante valori sociale apărate de lege - viața.
Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, pericol analizat în raport de gravitatea faptei comise, modalitatea și împrejurările comiterii faptei, respectiv în loc public, inculpatul acționând cu agresivitate față de două părți vătămate, lovindu-le cu un cuțit, în zone vitale ale corpului, fără a se intimida sau a avea o reținere în raport de persoanele care au asistat la comiterea faptei (printre care și unchiul său) și nici față de faptul că inculpatul era unul singur, iar părțile vătămate erau două.
De asemenea, la evaluarea acestei condiții, prevăzute de art. 148 lit. f teza a II-a din Cod procedură penală, necesară a fi îndeplinită pentru menținerea măsurii preventive privative de libertate, Curtea apreciază că nu pot fi ignorate nici amploarea pe care acest gen de infracțiuni a cunoscut-o în ultima perioadă, puternica rezonanță socială negativă pe care infracțiunile de acest gen o imprimă în rândul membrilor societății civile și nici împrejurarea că asemenea fapte se constituie tot mai frecvent în importante surse de dispreț față de autoritățile statului.
În egală măsură, pentru aprecierea necesității privării de libertate a inculpatului trebuie luate în considerare și datele ce caracterizează persoana acestuia, circumstanțe față de care se poate concluziona, în mod rezonabil, că lăsarea sa în libertate ar crea riscul comiterii unor fapte similare, generând astfel un sentiment de insecuritate în rândul comunității.
Față de aceste considerente, constatând ca fiind legală și temeinică încheierea atacată, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru asistența juridică obligatorie a acestuia, până la prezentarea apărătorului din oficiu, urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală la data de 19 martie 2009, în dosarul nr-,
Obligă recurentul la 50 lei cheltuieli judiciare statului și 50 lei onorariu avocat oficiu, care a asigurat asistența judiciară a inculpatului, până la prezentarea avocatului ales, ce se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
-
Red./22.04.2009
Dact./22.04.2009
Ex.2
Red.-- -
Președinte:Lefterache LaviniaJudecători:Lefterache Lavinia, Ion Tudoran Corneliu Bogdan
