Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 478/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 19 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 2: Claudia Susanu
JUDECĂTOR 3: Maria Cenușă
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 478
Ministrul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpații G și împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Iași la data de 08.09.2008 în dosarul nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă a inculpatului.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpații recurenți, în stare de arest preventiv asistat de av. - care substituie pe av. G - apărător ales și inculpatul asistat de av., apărător ales.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și la modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
fiind inculpații G și arată că mențin recursurile formulate.
Av. depune la dosar un memoriu formulat în scris de inculpatul G.
fiind, părțile arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av., pentru inculpatul, solicită admiterea recursului arătând că inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare. Astfel, la primul termen de judecată din data de 6.09.2008, cauza a fost amânată pentru data de 11.09.2008, ulterior s-a constatat că măsura preventivă expiră la data de 10.09.2008 și s- preschimbat termenul la o dată la care avocatul ales era plecat din localitate, cauza fiind soluționată în prezența unui avocat desemnat din oficiu. Solicită a se avea în vedere memoriul depus de inculpat precum și faptul că verificarea legalității și temeiniciei măsurii de arest preventiv trebuie să aibă loc înainte de expirarea perioadei anterioare. Pe fondul cauzei, arată că măsura de arest preventiv nu se mai justifică, întrucât urmărirea penală a fost finalizată iar inculpatul nu mai poate zădărnici sau influența administrarea probelor. Chiar dacă fapta este deosebit de gravă, solicită a se avea în vedere persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, are o familie și un loc de muncă stabil.
Av. pentru inculpatul solicită admiterea recursului, casarea încheierii și judecarea acestuia în stare de libertate. Inculpatului i-a fost prezentat materialul de urmărire penală și la dosar nu există nici o probă care să impună privarea de libertate a acestuia. În rechizitoriu s-a reținut că inculpatul a avut o poziție nesinceră, dar el nu a recunoscut fapta pentru că este nevinovat. Au fost expertizate două perechi de pantaloni ridicate de la domiciliul inculpatului, dar pe nici una dintre ele nu s-au găsit de sânge aparținând victimei așa cum nu s-au găsit nici pe hanoracul inculpatului. Dacă inculpatul ar fi avut vreun contact cu victima ar fi fost imposibil să nu rămână nici o urmă. Parchetul nu administrat nici o probă în susținerea vinovăției, iar martorii audiați nu-l indică ca fiind autorul faptei. Pericolul social, în sensul disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală nu a fost demonstrat.Este adevărat că inculpatul are antecedente penale, dar condamnarea anterioară a fost pentru trecerea frauduloasă frontieră nu pentru o infracțiune cu violență. De asemenea solicită a se avea în vedere și vârsta inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public arată că încheierea recurată este legală și temeinică, motiv pentru care pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate. Probatoriul administrat conturează vinovăția inculpaților, iar temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii de arest preventiv subzistă și în prezent.
Av. solicitând cuvântul în replică arată că la prezentarea materialului de urmărire penală inculpatul a solicitat administrarea probei cu testul ADN, dar proba a fost respinsă.
Inculpatul G, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său și solicită înlocuirea măsurii de arest preventiv.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior dezbaterilor:
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 08.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iașia fost respinsă cererea privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpatul G, prin apărător.
În baza dispozițiilor art. 3001Cod procedura penala s-a constatat legalitatea si temeinicia arestării preventive dispuse fată de inculpații G, fiul lui și, născut la data de 22.02.1982 în comuna, județul I, cu domiciliul în comuna, sat C, județul I, în prezent deținut în Arestul J I și, fiul lui și, născut la data de 26.08.1962 în mun. I, cu domiciliul în mun. I,-,. 627,. B,. 4,. 18, jud. I, în prezent deținut în Arestul J I, în baza mandatelor de arestare preventiva nr. 14/U din data de 15.05.2008 și, respectiv, nr. 15/U din data de 15.05.2008, ambele emise de Tribunalul Iași.
În baza dispozițiilor art. 3001alin. 3 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventiva a inculpaților G și.
Pentru a se pronunța în acest sens instanța de fond a reținut că măsura arestării preventive s-a dispus potrivit dispozițiilor legale în materia arestării cu respectarea tuturor garanțiilor procedurale.
În ceea ce privește temeinicia măsurii preventive s-a constatat că de la momentul la care s-a dispus aceasta și până în prezent în cauză nu a intervenit nici un element nou care să conducă la concluzia că temeiurile inițiale care au stat la baza luării și, ulterior, la prelungirea măsurii nu mai există.
Dimpotrivă, s-a constatat că respectivele temeiuri subzistă și în prezent, având în vedere că, în continuare, există motive verosimile de a bănui că inculpații ar fi comis infracțiunea pentru care au fost trimis în judecată, iar raportat la importanța valorilor sociale pretins a fi lezate, respectiv viața persoanei la modalitatea concretă de comitere a presupusei fapte (lovire în mod repetat, fără nici o justificare, cu o agresivitate deosebită, ce denotă o agresivitate deosebită a fiecărui inculpat), și, nu în ultimul rând, la sentimentul de dezaprobare din partea semenilor pe care-l generează săvârșirea unei astfel de fapte într-o comunitate restrânsă, lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Cum, au fost respectate dispozițiile legale în materie, respectiv cele prevăzute de art. 136, 143 și art. 148 lit. "f" Cod procedură penală și având în vedere că temeiurile ce au stat la baza luării acestei măsuri preventive subzistă și impun, în continuare, privarea de liberate a acestuia, instanța a constatat că măsura este legală și temeinică și, în consecință, în baza dispozițiilor art. 3001al. 3 Cod procedură penală, va dispune menținerea acesteia.
Pentru aceleași considerente, s-a dispus și respingerea cererii privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, formulată de către inculpatul G, prin apărător.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații G și.
Inculpatul invocă încălcarea dreptului său la apărare întrucât la termenul de judecată din 06.09.2008 cauza a fost amânată pentru data de 11.09.2008, iar ulterior s-a constatat că măsura preventivă expiră la data de 10.09.2008. de aceea a fost preschimbat termenul la o dată la care avocatul ales era plecat din localitate, cauza fiind soluționată cu un avocat desemnat din oficiu.
Susține că verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive trebuia să aibă loc înainte de expirarea duratei anterioare.
Pe fond măsura prevenției nu se justifică întrucât urmărirea penală a fost finalizată și el nu o mai poate zădărnici.
Inculpatul solicită să se aibă în vedere că nu există nici o probă care să impună privarea sa de libertate deci nu prezintă pericol social în sensul art. 148 lit. "f" Cod procedură penală.
Curtea, verificând încheierea recurată și actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate dar și din oficiu, conform art. 385 ind. 6 alin. ultim Cod procedură penală, constată că nu sunt fondate recursurile de față.
Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de lângă Tribunalul Iașis -a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174-175 lit. "i" Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. "a,c" Cod penal și a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174-175 lit. "i" Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. "a,c" Cod penal și art. 37 lit. "b" Cod penal, fiind cercetați pentru faptul că în seara zilei de 09.05.2008 inculpații au aplicat victimei, în mod conjugat, mai multe lovituri în zona intercostală și în zona capului, având ca urmare decesul acesteia.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive conform art. 300 ind. 2 Cod procedură penală, instanța a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
În cadrul acestei verificări, instanța nu analizează vinovăția celor arestați ci doar existența unor probe sau indicii temeinice în sensul că persoanele arestate ar fi comis faptele prevăzute de legea penală ce fac obiectul cercetării, coroborat cu întrunirea unuia din cazurile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală.
Prin încheierea nr. 32/15 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr- s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților G și, în temeiul art. 148 lit. "f" Cod procedură penală.
Motivul arestării preventive inițiale constă în faptul că infracțiunea de omor calificat pentru care sunt cercetați este pedepsită de lege cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică.
Măsura arestării a fost dispusă, prelungită și menținută în cursul procesului penal, în fazele procesuale derulate în condiții de legalitate și temeinicie.
În luarea măsurii arestării preventive a inculpaților s-au avut în vedere procesul-verbal de sesizare, procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, procesul-verbal de cercetare la fața locului cu planșa foto, declarațiile inculpaților și ale învinuitului, procesul-verbal de conducere pe teren cu planșa foto anexă, raport de constatare medico-legală de necropsie nr. 4919/20.06.2008 al I, procesul-verbal de confruntare, declarațiile martorilor -, probe ce au condus la aprecierea îndeplinirii condițiilor impuse de art. 143 Cod procedură penală.
În cauză sunt întrunite atât prevederile art. 143 Cod procedură penală,potrivit celor expuse anterior, dar și cele ale art. 148 lit. "f" atât prin prisma cuantumului pedepselor prevăzute de norma de incriminare pentru faptele presupus a fi comise de inculpați cât și a pericolului pentru ordinea publică pe care le-ar reprezenta lăsarea în libertate a acestora, circumscris gradului de pericol social concret semnificativ al faptelor, de rezonanța socială a acestui gen de fapte și de urmările produse.
Inculpatului G i-a fost respectat dreptul la apărare, astfel cum este acesta garantat de art. 6 alin. 1 Cod procedură penală, dar și de art. 6 paragraful 3 Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Instanța este ținută să asigure părților depline exercitare a drepturilor procesuale, însă cu respectarea condițiilor prevăzute de lege (art. 6 alin. 2 Cod procedură penală).
Pentru termenul preschimbat, apărătorul ales a fost anunțat însă nu s-a putut prezenta și nici nu a asigurat substituirea.
În aceste condiții în mod legal cauza a fost soluționată cu apărarea asigurată prin intermediul unui avocat din oficiu.
Nici critica referitoare la neefectuarea verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, anterior expirării duratei pentru care a fost luată măsura, nu poate fi primită motivat de faptul că aceasta este obligatorie - conform deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în recursul în interesul legii - doar în ipoteza pricinilor aflate în faza de urmărire penală.
Din evaluarea tuturor condițiilor legale menționate de normele invocate, în raport de situația în speță, în estimarea îndeplinirii lor atât la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați, cât și a subzistenței lor ulterioare, Curtea apreciază că în cauză există în continuare indicii temeinice că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați și că lăsarea lor în libertate continuă să prezinte pericol pentru ordinea publică, ca ordine socială și de drept.
Motivele de critică sunt nefondate, poziția procesuală a inculpaților urmând a fi examinată în cursul procedurilor, pericolul concret pe care lăsarea în libertate a inculpaților îl prezintă pentru ordinea publică fiind prevalent în evaluare, asupra măsurii preventive.
Pe cale de consecință, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală vor fi respinse ca nefondate recursurile.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și G împotriva încheierii penale din 08.09.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurenții la plata sumei de câte 60 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
26.09.2008
2 ex.-
Președinte:Anca GhideanuJudecători:Anca Ghideanu, Claudia Susanu, Maria Cenușă
