Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 478/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR.2849/2/2009
685/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.478/
Ședința publică din data de 03 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Raluca Moroșanu
JUDECĂTOR 3: Mihai Oprescu
GREFIER ---
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenții-inculpați, și împotriva Încheierii de ședință din data de 11.III.2009 a Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.117.063/03.IV.2009, recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.112.408/03.IV.2009, recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.010.387/27.III.2009, aflată la fila 18, recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.177.054/27.III.2009, aflată la fila 15, și recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.270.971/27.III.2009, aflată la fila 14.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbatere.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat arată că nu se justifică privarea de libertate a inculpatului, având în vedere faptul că a recunoscut infracțiunea de trafic, ilicit, de droguri de mare risc, respectiv faptul că, în luna aprilie a anului 2007, a vândut două doze de heroină, au fost audiați martorii cu identitate protejată care aveau legătură cu acesta, nu există nicio probă că ar fi aderat sau că ar fi avut vreo legătură cu o grupare de crimă organizată, este student și avea un loc de muncă, nu este cunoscut cu antecedente penale, este căsătorit, elemente de natură a crea convingerea că lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și nu are cum impieta buna desfășurare a procesului penal, astfel că solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea în libertate a inculpatului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului, casarea, în parte, a încheierii de ședință și, pe fond, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de nu părăsi localitatea, având în vedere că nu mai subzistă temeiurile ce au determinat luarea măsurii privative de libertate din moment ce colaboratorul sub acoperire în baza declarațiilor căruia au fost arestați majoritatea inculpaților nu a furnizat probe temeinice și directe că inculpatul ar fi fost implicat în activitatea infracțională.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat arată că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive au încetat și, astfel, nu se mai justifică privarea de libertate a inculpatului, întrucât nu există probe că ar fi săvârșit vreo faptă penală, având în vedere împrejurarea că discuțiile telefonice redate în dosar nu sunt purtate de inculpat, care nu avea telefon mobil, în plus, nu este cunoscut cu antecedente penale, are un minor în întreținere și avea un loc de muncă, inculpatul beneficiind de prezumția de nevinovăție, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea sa, de îndată, în libertate, eventual prin înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat arată că în declarația unui alt inculpat, dată într-o altă cauză, se arată că inculpatul ar fi vândut, în luna iunie a anului 2006, o doză de heroină, nu se coroborează cu nicio altă probă a dosarului, având în vedere declarația colaboratorului investigatorului sub acoperire, care a relatat că nu era prezent la momentul realizării tranzacției, și lipsa unor înregistrări în mediu ambiental, și, în egală măsură, nu există probe care să susțină învinuirea de aderare la un grup de crimă organizată, cu atât mai mult cu cât, așa cum a declarat inculpatul, nu se afla în în perioada în care se presupune că a fost efectuată vânzarea, este căsătorit și are un minor în întreținere, nu este cunoscut cu antecedente și lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere și împrejurarea că de la presupusa comitere a infracțiunilor a trecut aproape 3 ani, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea în libertate a inculpatului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea în libertate a inculpatului, arătând că cercetarea judecătorească este destul de avansată, au fost audiați inculpații și un investigator sub acoperire, a cărui declarație nu este conformă adevărului și clatină veridicitatea derulării evenimentelor așa cum sunt descrise în actul de inculpare, întrucât acesta nu a putut preciza aspecte importante referitoare la bancnotele ce au compus suma imensă de 47.000 Euro pusă la dispoziție de Ministerul Administrației și Internelor. Mai mult, s-a afirmat că pachetele conținând droguri au fost înțepate de colaborator, însă, din planșele foto nu rezultă că ar fi fost înțepate. În ceea ce privește infracțiunea de spălare de bani, cercetarea judecătorească a lămurit faptul că banii erau obținuți anterior desfășurării așa-zisei activități infracționale, iar stabilirea adevărului cu privire la săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat nu impune privarea de libertate a inculpatului, întrucât nu are cum influența probatoriul ce urmează să fie administrat, constând în audierea interceptărilor efectuate, astfel că reiterează solicitarea de admitere a recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea în libertate a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor, arătând că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu s-au schimbat și ele impun, în continuare, privarea lor de libertate, întrucât nu există contradictorialitate între declarațiile date de colaborator și de investigator la cercetarea judecătorească față de cele din faza urmăririi penale și lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere faptul că au constituit un grup de crimă organizată în scopul săvârșirii infracțiunii grave de trafic, ilicit, de droguri de mare risc, heroină, iar inculpatul și a traficat și importante cantități de cocaină, în cauză mai fiind probe de administrat.
Recurentul-inculpat, personal, arată că chiar denunțătorul său a declarat că nu are nicio legătură cu coinculpații, a urmat o cură de dezintoxicare după vânzarea celor două doze de heroină, are un loc de muncă și este student, solicitând să fie cercetat în stare de libertate, întrucât se va prezenta la instanță.
Recurentul-inculpat, personal, arată că este unicul întreținător al celor trei minori și are rate de plătit, solicitând să fie lăsat în libertate.
Recurentul-inculpat, personal, arată că nu a săvârșit nicio infracțiune, nu știe cum arată drogurile, este doar șofer și nu transportat nicio șacoșă.
Recurentul-inculpat, personal, lasă la aprecierea Curții.
Recurentul-inculpat, personal, arată că este nevinovat, pe pachetele cu heroină nu se află amprentele sale, este ținut în arest numai pentru numele pe care-l poartă, are familie și avea un loc de muncă.
CURTEA
Prin încheierea de ședință din data de 11.03.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală în dosarul -, în baza art. 300 ind.2, rap. la art. 160 ind. b C.P.P. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților, și.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, DIICOT, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 al.1 și 2 din legea 143/2000, cu aplic. art. 41 al.2 și Cod Penal art. 7 din Legea 39/2003.
Inculpații și sunt trimiși în judecată și pentru infracțiunea de spălare de bani prev. de art. 23 lit. a,b,c din Legea 656/2002.
S-a reținut că la data de 1.03.2007 colaboratorul sub acoperire " " s-a întâlnit cu inculpatul în zoana - - -, colaboratorul a achitat suma de 20000 de euro după care, la indicațiile inculpatului, s-a întâlnit cu inculpatul, de la care a primit cantitatea de heroină de 1 kg. Conform raportului de constatare tehnico-științifică, pachetul conținea 997,1 grame de heroină pură.
La data de 14.04.2008 colaboratorul sub acoperire " " l-a contactat pe inculpatul și au stabilit să cumpere de la acesta 1,5 kg de heroină pentru 27000 de euro.
Cei doi s-au întâlnit în zona - - -, inculpatul aflându-se în autoturismul condus de inculpatul. În zona bd. - colaboratorul și inculpatul s-au întâlnit cu inculpatul care a adus o sacoșă din material plastic de culoare neagră, ce a fost predată inculpatului iar colaboratorul a primit-o de la acesta și a înmânat inculpatului suma de 27000 de euro.
Conform raportului de constatare tehnico-științifică, cele trei pachete conțineau 1370,1 grame de heroină pură.
De pe pachetele de heroină au fost ridicate trei urme papilare despre care s-a stabilit că aparțin inculpatului. De pe două pachete mici de culoare albă au fost ridicate două urme papilare ce au fost create de inculpatul.
S-a mai reținut că în cursul anului 2007 inculpatul a procurat un autoturism de lux marca Jeep cu bani obținuți în urma săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, respectiv inițiere, constituire și sprijinire a unui grup infracțional organizat, autoturism pe care l-a înmatriculat fictiv, pe numele inculpatului, cu scopul de a crea aparența de legalitate a provenienței sumei ce constituia prețul acestui bun și a ascunde adevăratul proprietar.
Inculpatul a achiziționat imobilul situat în B,- sector 3, conform contractului de vânzare cumpărare nr. 1304/16.08.2007 cu suma de 90.000 de euro, dreptul său de proprietate fiind întabulat conform dosarului nr. -/24.08.2007, în urma cercetărilor efectuate stabilindu-se că acești bani au fost obținuți prin săvârșirea infracțiunilor ce fac obiectul prezentei cauze.
Inculpatul este cercetat pentru faptul că, în perioada 2007 - 2008 deținut fără drept, în vederea vânzării, a vândut, a intermediat vânzarea, a transportat droguri de mare risc, aderând la un grup infracțional organizat, iar la datele de 2.04.2007 și 4.04.2007 inculpatul a vândut colaboratorului " " cantitatea totală de aproximativ 1,5 grame de heroină, tranzacțiile efectuându-se pe raza sectorului 3 B, în zona A I și zona Hala.
Cu privire la inculpatul se reține că în perioada 2006 - 25.01.2007, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu inculpații, și alții, a deținut în vederea vânzării, a intermediat vânzarea și a oferit spre vânzare mai multor persoane, importante cantități de cocaină și comprimate ecstasy, introduse ilicit în România, fiind aduse din Spania și Olanda, împrejurări în care a vândut investigatorului sub acoperire " " cantitatea totală de 10 grame de cocaină, cu prețul de 110 euro/gram, tranzacții realizate la data de 23.06.2006 și 28.06.2008 pe raza municipiului Inculpatul a continuat să vândă heroină în perioada 2007 - 2008 mai multor persoane, pe raza municipiului
Prin încheierea de ședință de la data de 1.10.2008 s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, și iar prin încheierea de ședință din data de 17.10.2008 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului.
Prin încheierea de ședință din data de 4.12.2008 Tribunalul București Secția I-a Penală a dispus arestarea preventivă a inculpatului, în lipsă, mandatul fiind pus în executare la data de 18.12.2008.
Prima instanță a apreciat că se impune menținerea măsurii arestării preventive în temeiul art. 300 ind.2 rap. la art. 160 ind.b
C.P.P.În motivarea încheierii se arată că, din materialul probator existent în cauză, rezultă indicii temeinice, în sensul dispozițiilor art. 68 ind. 1.C.P.P. că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, indicii ce constau într-o serie de interceptări de convorbiri telefonice, din care rezultă că inculpații comunicau telefonic între ei, folosind un limbaj codificat, că inculpatul realiza coordonarea, declarațiile martorilor sub acoperire și ale investigatorilor sub acoperire, procesele verbale întocmite de organele de urmărire penală, împrejurarea că inculpații și erau angajații inculpatului, precum și amprentele ridicate de pe pachetele ce conțineau heroină.
Tribunalul a reținut că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile comise de inculpați este mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea faptelor, împrejurările și modalitatea în care se reține că ar fi fost comise, starea de insecuritate creată pentru populație, prin punerea în circulație de droguri de mare risc, recrudescența deosebită a acestui gen de infracțiuni, relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea produce lăsarea inculpaților în libertate, amploarea activității infracționale a acestora, care a dus la câștigarea unor sume mari de bani, vânzarea fiecărui kilogram de heroină făcându-se cu prețul de circa 20.000 euro/kg.
Tribunalul a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpaților, reținând că inculpatul a mai fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru trafic de stupefiante, prin nr. 186/17.03.2000, pronunțată de Tribunalul Constanța, de asemenea inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat la pedeapsa amenzii pentru infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, și conducerea unui autoturism cu numere falsificate prev. de art. 35 și 36 din 328/1966 rep.
Tribunalul a apreciat, având în vedere amploarea activității infracționale, modul de operare, cantitățile mari de droguri presupus a fi tranzacționate, că există riscul săvârșirii de noi infracțiuni, precum și riscul ca inculpații să se sustragă judecății ulterior punerii în libertate.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și.
Recurenții inculpați au formulat recurs împotriva încheierii de ședință susținând, în esență, că nu există indicii temeinice că au comis infracțiunea, iar lăsarea lor în libertate nu reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând recursurile declarate de inculpați, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate.
Recurentul-inculpat a susținut că cercetarea judecătorească este destul de avansată, au fost audiați inculpații și un investigator sub acoperire, a cărui declarație nu este conformă adevărului și clatină veridicitatea derulării evenimentelor așa cum sunt descrise în actul de inculpare, întrucât acesta nu a putut preciza aspecte importante referitoare la bancnotele ce au compus suma imensă de 47.000 Euro pusă la dispoziție de Ministerul Administrației și Internelor. Mai mult, s-a afirmat că pachetele conținând droguri au fost înțepate de colaborator, însă, din planșele foto nu rezultă că ar fi fost înțepate.
Recurentul-inculpat a susținut că nu mai subzistă temeiurile ce au determinat luarea măsurii privative de libertate din moment ce colaboratorul sub acoperire în baza declarațiilor căruia au fost arestați majoritatea inculpaților nu a furnizat probe temeinice și directe că inculpatul ar fi fost implicat în activitatea infracțională.
Curtea constată că, la acest moment procesual, nu se poate analiza și stabili situația de fapt, singura autoritate în măsură să procedeze astfel fiind instanța de fond.
La analiza temeiurilor care justifică menținerea stării de arest Curtea nu poate avea în vedere și nu se poate pronunța decât asupra existenței indiciilor temeinice, care trebuie să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor.
Așa fiind, nu poate reține o anume situație de fapt rezultată din probele la care fac referire inculpații, și nu poate aprecia asupra probelor administrate decât în măsura în care acestea au influență asupra îndeplinirii condițiilor prev. de art. 143.
C.P.P.În mod corect instanța de fond a reținut că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 coroborat cu art. 68 ind.1 C.P.P. având în vedere probatoriul administrat până la acest moment în cauză, respectiv declarațiile inculpaților date în cursul cercetărilor, declarațiile martorilor, declarațiile date de investigatorii și colaboratorii sub acoperire, procesele verbale încheiate de organele de poliție, rapoartele de constatare tehnico - științifică, declarațiile investigatorilor sub acoperire, procesele verbale privind conținutul înregistrărilor convorbirilor telefonice.
În raport de aceste elemente, presupusele aspecte pe care inculpații le consideră neclare în declarațiile martorului audiat până la acest moment nu sunt suficiente pentru a se considera că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Faptul că organele de urmărire penală nu au organizat o activitate de prindere în flagrant, care să-i lege, indiscutabil, pe cei patru inculpați de activitatea de trafic de droguri, și împrejurarea că nu au fost capcanate sau înseriate bancnotele folosite pentru livrările supravegheate, cu prilejul acțiunilor din datele de 01.III.2007 și 14.IV.2008, nu poate avea influență, la acest moment procesual, asupra soluției pronunțate cu privire la menținerea măsurii preventive, întrucât există alte împrejurări ce constituie indicii temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați.
În ce privește pe inculpatul, Curtea constată că amprentele prelevate de pe pachetele cu heroină și care, potrivit raportului de constatare dactiloscopică, aparțin acestuia, reprezintă indicii că inculpatul este implicat în transportul heroinei, existența drogurilor neputând fi contestată de niciunul dintre inculpați.
Practic, inculpatul contestă existența intenției ca formă a vinovăției, aspect ce nu poate fi analizat de instanța de recurs, având în vedere obiectul cauzei, ci numai de instanța de fond, la judecata în fondul cauzei.
Organele de urmărire penală dispuneau de informații că inculpatul efectua activități de traficare de droguri de mare risc, heroină, în cantități mari, ceea ce poate impune, din punct de vedere al bunei desfășurări a urmăririi penale, necesitatea să se recurgă la mijloace specifice de investigație, constând în folosirea de investigatori sub acoperire, colaboratori, efectuarea de cumpărări autorizate de droguri, interceptarea autorizată a convorbirilor telefonice și realizarea de înregistrări audio sau video în mediu ambiental.
Recurentul-inculpat a susținut că în declarația unui alt inculpat, dată într-o altă cauză, se arată că inculpatul ar fi vândut, în luna iunie a anului 2006, o doză de heroină, declarație ce nu se coroborează cu nicio altă probă a dosarului, având în vedere declarația colaboratorului sub acoperire, care a relatat că nu era prezent la momentul realizării tranzacției, și a invocat lipsa unor înregistrări în mediu ambiental, și, a probelor care să susțină învinuirea de aderare la un grup de crimă organizată.
Curtea constată, în raport de aceste susțineri, că nu se poate afirma că singurele probe existente în cauză sunt declarațiile colaboratorilor și investigatorilor sub acoperire, din moment ce la dosarul cauzei se află înregistrări efectuate în mediul ambiental și transcrierile interceptărilor convorbirilor telefonice, rapoartele de constatare tehnico-științifică, precum și declarațiile inculpaților.
Recurentul-inculpat a arătat că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive au încetat și, astfel, nu se mai justifică privarea de libertate a inculpatului, întrucât nu există probe că ar fi săvârșit vreo faptă penală, având în vedere împrejurarea că discuțiile telefonice redate în dosar nu sunt purtate de inculpat, care nu avea telefon mobil.
Prima instanță a reținut însă în mod corect că din conținutul convorbirilor telefonice efectuate între inculpați rezultă că aceștia foloseau un limbaj codificat pentru a discuta despre posibilele tranzacții efectuate, iar datele la care au fost efectuate aceste convorbiri se coroborează cu declarațiile date de investigatorii și colaboratorii sub acoperire. De asemenea, aceleași aspecte rezultă și din înregistrările efectuate în mediu ambiental, iar împrejurarea că inculpatul nu avea telefon mobil este o simplă susținere.
Recurentul-inculpat nu a contestat existența indiciilor temeinice în ceea ce-l privește, însă a arătat că nu se justifică privarea sa de libertate, având în vedere faptul că a recunoscut infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, respectiv faptul că, în luna aprilie a anului 2007, vândut două doze de heroină, au fost audiați martorii cu identitate protejată care aveau legătură cu acesta, nu există nicio probă că ar fi aderat sau că ar fi avut vreo legătură cu o grupare de crimă organizată, este student și avea un loc de muncă, nu este cunoscut cu antecedente penale, este căsătorit, elemente de natură a crea convingerea că lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și nu are cum impieta buna desfășurare a procesului penal, astfel că solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea în libertate a inculpatului.
Curtea constată că inculpații și implicarea lor într-un grup infracțional precum și legătura cu ceilalți inculpați, aspect cu privire la care susțin că nu există probe.
Cu privire la aceste susțineri, Curtea constată că nu se poate pronunța asupra lor, întrucât situația de fapt, în întregul său, nu poate fi stabilită decât de instanța de fond, singura în măsură a constata vinovăția inculpaților sub aspectul infracțiunii prev. de art. 7 din Legea 39/2003.
La acest moment procesual, având în vedere probatoriul administrat până în prezent, Curtea apreciază că există indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea 39/2003 în privința inculpaților, și, având în vedere procesele verbale încheiate de organele de poliție, transcrierile convorbirilor telefonice și înregistrările în mediu ambiental.
Pentru inculpatul subzistă indiciile temeinice referitoare la comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 din Legea -.
În ceea ce privește temeiul prevăzut de art.148 lit. f Cod procedură penală, deși inculpații, și nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, în raport de gravitatea faptei în concret și de cantitatea mare de droguri, perioada de timp a activității infracționale, care poate conduce la concluzia unei activități organizate, cu caracter constant, precum și consecințele consumului de droguri asupra persoanelor, Curtea constată că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În ce privește susținerile inculpatului în sensul că are trei copii minori, un loc de muncă și un domiciliu stabil, cu o situație economică modestă, și ale inculpatului, în același sens, Curtea apreciază că aceste aspecte pot fi avute în vedere la o eventuală individualizare a pedepsei de instanța de judecată.
Referitor la inculpatul, Curtea constată că luarea măsurii arestării preventive s-a dispus nu numai pentru temeiul prev. de art. 148 lit.f C.P.P. ci și pentru temeiul prev. de art. 148 lit. a C.P.P. mandatul de arestare preventivă fiind emis în lipsa acestuia, reținându-se că inculpatul se sustrage urmăririi penale.
Se susține că stabilirea adevărului cu privire la săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat nu impune privarea de libertate a inculpatului, întrucât nu are cum influența probatoriul ce urmează să fie administrat, constând în audierea interceptărilor efectuate.
Curtea constată că în cauză s-a acordat termen nu numai pentru audierea interceptărilor efectuate, ci și în vederea audierii investigatorilor și colaboratorilor sub acoperire, fiind necesară deci și administrarea altor probe, testimoniale, astfel că se impune menținerea stării de arest a inculpaților, pentru asigurarea unei bunei desfășurări a cercetării judecătorești.
Curtea constată că, în raport de cantitatea foarte mare de heroină pură traficată, de 997,1 grame pentru prima cumpărare și de 1370,1 grame pentru cea de-a doua cumpărare, heroină pentru care s-a plătit nu mai puțin de 47000 de euro și care după prelucrare urma să aducă un beneficiu de 280.000 de euro, lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, întrucât în aceste condiții se poate presupune că inculpații dispuneau de relațiile, organizarea și banii necesari procurării unei asemenea cantități, deci că nu erau la prima tranzacție de acest gen, astfel că există riscul de a comite și alte infracțiuni dar mai ales de a periclita cercetarea judecătorească.
Cu privire la inculpatul, Curtea constată acesta a fost condamnat anterior pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni, astfel că referitor la acesta se impune cu atât mai mult a se constata că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea apreciază că menținerea arestării preventive se impune și pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, aspect avut în vedere și de instanța de fond la pronunțarea soluției în temeiul art. 300 ind.2 C.P.P. întrucât în cauză urmează a fi continuată cercetarea judecătorească, respectiv a se proceda la audierea investigatorilor și colaboratorilor sub acoperire, audiați și în cursul urmăririi penale.
În acest sens, Curtea observă că inculpații sunt cercetați și pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea 39/2003, ceea ce presupune administrarea unui probatoriu amplu și complex.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe recurenții - inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții - inculpați, și împotriva Încheierii de ședință din data de 11.III.2009 a Tribunalului București, Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin.2 și 4, Cod procedură penală, obligă pe fiecare dintre recurenții-inculpați, și la plata sumei de câte 125 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, onorariul apărătorului din oficiu, câte 25 lei pentru fiecare dintre acești recurenți-inculpați, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției, pe recurentul-inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli de procedură statului, din care suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției, iar pe recurentul-inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli de procedură către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 3.IV.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
a
GREFIER
Red.//Ex.2 /14.04.2009
Tribunalul București Secția I-a Penală//Jud.
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Raluca Moroșanu, Mihai Oprescu
