Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 48/2010. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 48/R/2010

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2010

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Claudia Ilieș Ioana Cristina

JUDECĂTORI: - -

: - -

GREFIER:

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul G, deținut în Spital Penitenciar D, împotriva încheierii penale fără număr din data de 25 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr-, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv față de inculpatul

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Curtea constată că motivele de recurs vor fi expuse oral de reprezentanta DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj.

Curtea procedează la audierea inculpatului G, declarația acestuia fiind consemnată conform procesului verbal depus la dosarul cauzei.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentanta DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj solicită admiterea recursului declarat, cu consecința casării încheierii penale atacate din data de 25 ianuarie 2010 pronunțată în dosar, și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună în temeiul art. 300¹alin. 3.proc.pen. menținerea măsurii arestului preventiv luată inițial față de inculpatul. Apreciază că temeiurile prev. de art. 143, art. 148 lit. f proc.pen. subzistă în continuare și impun cercetarea în stare privativă de libertate. Față de inculpat s-a dispus această măsură la data de 29 decembrie 2009, fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de constituire, inițiere de grup infracțional organizat, înșelăciune cu consecințe grave, prev. de art. 215 alin. 1-5.pen. Propunerea formulată de procurorul de caz s-a referit la disp. art. 148 lit. a, b și f proc.pen. respectiv inculpatul s-a sustras urmăririi penale, a încercat să zădărnicească aflarea adevărului în cauză, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Instanța de fond și-a însușit propunerea formulată, reținând doar disp. art. 148 lit. b și f proc.pen. S-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei și s-a trimiterea în judecată a inculpatului prin rechizitoriul din data de 1 ianuarie 2010. La data de 25 ianuarie 2010 instanța de fond a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv, a constatat că temeiurile prev. de art. 148 lit. b și f proc.pen. nu mai subzistă, a revocat măsura arestului preventiv și dispus din oficiu luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara.

În susținerea motivelor de recurs, în ceea ce privește probele administrate, face trimitere la plângerile formulate în cauză de părțile vătămate, declarațiile reprezentaților acestora, actele societăților comerciale prejudiciate, raportul de constatare tehnico-științifică grafică.

S-a arătat că în raport de prevederile art. 148 lit. b proc.pen. instanța de fond a avut în vedere existența unei convorbiri telefonice purtată între inculpat și învinuitul. S-a apreciat că din această discuție rezultă încercarea de a-l determina în sensul de a nu declara adevărul în cauză. Instanța de fond a interpretat această convorbire ca fiind o discuție între doi membrii ai familiei care-și exprimă o îngrijorare firească raportat la faptul că sunt cercetați penal. Inculpatul știa că este cercetat penal în acest dosar, pentru că în această convorbire se face referire la dosarul penal nr. 6. Avea o bănuială că este interceptat, nu a făcut un îndemn direct. Chiar dacă există o singură convorbire telefonică existența și conținutul acesteia acoperă textul de la lit. b al art. 148.proc.pen.

S-a mai arătat că organele de anchetă cunoșteau locul unde domiciliază inculpatul, însă din conținutul mandatelor de aducere de la filele 77, 83, 86, 107-112, 116-117 din dosarul de urmărire penală rezultă că inculpatul a fost constant căutat în această perioadă, dar a indicat domicilii fictive. Asupra domiciliului ales de inculpat și reținut de instanța de fond există îndoială, chiar instanța de fond a exprimat-o prin încheierea de luare a măsurii arestului preventiv. Întrebat fiind de procuror în cursul urmăririi penale unde va putea fi găsit, inculpatul a arătat că urmează să primească o locuință în O, deoarece așa i-a promis primarul.

Referitor la temeiul prev. de art. 148 lit. f proc.pen. instanța de fond a constatat că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prev. de acest text de lege. În speță pericolul concret pentru ordinea publică s-a diluat până la dispariția totală. Prima instanța a considerat relevant faptul că inculpatul a săvârșit această faptă în anul 2004, în anul 2005 s-au demarat cercetările în cauză, în anul 2006 s-a dispus începerea urmăririi penale și interceptarea convorbirilor telefonice. Acest fapt a făcut ca pericolul pentru ordinea publică să se dilueze, mai ales în condițiile în care este vorba de infracțiuni fără violență.

Apreciază că dispariția pericolului pentru ordinea publică nu poate fi pus doar pe seama conduitei organului de cercetare penală, a pasivității acestuia. Sunt fapte deosebit de grave și trebuie ținut seama de incidența acestui pericol social pentru ordinea publică. Nu trebuie pierdut din vedere nici modul în care inculpatul a executat activitatea infracțională. A avut un rol deosebit de important în cadrul acestei asocieri. A evitat să semneze actele pentru a îngreuna depistarea sa. Modul în care a înțeles să acționeze reflectă o periculozitate deosebită. Au fost induși în eroare reprezentanții a 18 societăți comerciale, prejudiciul creat fiind de 150.000 euro. Fișa de cazier a inculpatului nu este pe deplin clarificată, inculpatul a suferit anterior condamnări, care caracterizează negativ persoana acestuia.

S-a arătat că procurorul de caz nu a efectuat o analiză amănunțită a participării inculpatului. Cercetările în cauză se efectuează din anul 2005, probele au fost administrate. Faptul că s-a realizat trimiterea în judecată a inculpatului așa de repede se datorează administrării probelor și nu pentru că inculpatul este arestat preventiv.

S-a mai invocat în motivarea soluției de către instanța de fond, starea de sănătate precară a inculpatului, însă acesta nu este un element de noutate. Au fost rațiuni de echitate având în vedere că ceilalți învinuiți sunt cercetați în libertate, iar disjungerea cauzei s-a dispus nu pentru că aceasta a fost opțiunea organului judiciar, ci pentru că inculpatul s-a sustras urmăririi penale. Acesta este motivul pentru care s-a disjuns cauza, ceilalți învinuiți fiind cercetați în continuare.

Din coroborarea tuturor împrejurărilor cauzei rezultă fără tăgadă că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă în continuare și impun menținerea acestei măsuri.

Hotărârea atacată cuprinde soluții contradictorii. Instanța de fond a dispus revocarea măsurii arestului preventiv pentru ca imediat să dispună din oficiu luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara. Potrivit dispozițiilor codului d e procedură penală, instanța fie constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă și dispune revocarea măsurii, fie constată că aceste temeiuri s-au schimbat și dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură neprivativă de libertate. Apreciază că nu se conciliază această măsură a revocării arestului preventiv și luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara.

Apărătorul ales al inculpatului G solicită respingerea recursului formulat de DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj împotriva încheierii penale din data de 25 ianuarie 2010, prin care s-a dispus revocarea măsurii arestului preventiv luată față de inculpat și obligarea acestuia de a nu părăsi țara. Această hotărâre așa cum este motivată este legală și temeinică. S-au formulat mai multe critici vis a vis de modul în care instanța de fond a motivat hotărârea și a constatat că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii. Aceste critici sunt însă nefondate. I se pare că lucrurile sunt prezentate din perspectiva faptului că DIICOT a avut o atitudine riguroasă și suport în toate textele legale pe care le-a invocat în motivele de recurs expuse oral. S-au reținut în sarcina inculpatului infracțiunile prev. de art. 323 alin. 1 și 2.pen. art. 8 din Legea nr 39/2000 și art. 215 alin. 1-5.pen. Dacă se va face o analiză a probațiunii administrate se va putea constata că această cauză prezintă particularități extrem de importante, cu privire la modul în care s-a finalizat această urmărire penală. S-au făcut toate demersurile necesare pentru aducerea inculpatului în fața organului judiciar. Se omite a se reține un aspect important și anume că inculpatul a fost reținut în altă cauză în anul 2006, dispunându-se scoaterea de sub urmărire penală. Se susține că inculpatul s-a sustras urmăririi penale. Apreciază prin absurd că acest lucru s-a întâmplat în condițiile în care erau întrunite toate condițiile pentru luarea unei măsuri preventive în lipsă. Se pune întrebarea ce anume l-a împiedicat pe procurorul de caz să dispună luarea unei măsuri preventive în lipsă, în condițiile în care a existat acel indiciu că se sustrage urmăririi penale. Motivarea încheierii atacate este mai mult decât riguroasă în ceea ce privește înlăturarea temeiului prev. de art. 148 lit. b proc.pen. S-a dat o anumită semnificație unor fraze, însă nu se poate deduce că inculpatul a încercat să-l convingă pe învinuitul să declare mincinos. Această convorbire la o analiză mai atentă nu poate fi acceptată ca și o probă în susținerea existenței disp. art. 148 lit. b proc.pen.

Verificând în mod obiectiv toate elementele se va putea constata cu mare rigoare că această cauză a stat și stă pe rolul organului de urmărire penală. Se poate observa că s-a dispus față de 4 învinuiți urmărirea penală. Care era problema pentru organul de urmărire penală să constate că inculpații s-au sustras cu rea credință de la urmărire penală și să-i trimită în judecată în lipsă. Există practică judiciară suficientă în acest sens. Oare există acest interes de a asigura dreptul la apărare al acestor învinuiți sau există un alt raționament.

La data de 29 decembrie 2010 s-a luat măsura arestului preventiv pentru comiterea a două infracțiuni cu limite de pedeapsă semnificante. Pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2000 se prevăd limite de la 5 la 20 de ani. De la data luării măsurii arestului preventiv și până la data de 11 ianuarie 2010, când procurorul de caz dispune prin ordonanță schimbarea încadrării juridice a faptei cu raportare la disp. art. 323.pen. nu s-au administrat probe. Ce s-a întâmplat de a fost necesară această schimbare de încadrare juridică. Se poate constata că nu există probe în nici un sens pentru a susține această acuză, motiv pentru care organul de urmărire penală a decis să apeleze la disp. art. 8 din Legea nr. 39/2000 vis a vis de asocierea în vederea săvârșirii de infracțiuni, în condițiile în care toți ceilalți infractori sunt cercetați într-o cauză disjunsă.

Argumentația pe care judecătorul fondului o arată vis a vis de cazul prev. de art. 148 lit. b proc.pen. este mai mult decât convingătoare.

În ceea ce privește disp. art. 148 lit. f proc.pen. se pune întrebarea care este starea de pericol pentru ordinea publică vis a vis de această stare de fapt și de drept. Ce pericol prezintă inculpatul în condițiile în care nu se poate imputa că s-a sustras urmăririi penale. Are o situație familială deosebită, este în curs de divorț, fiica sa s-a angajat să-l întrețină în ultima perioadă a vieții. Nu există decât niște elemente percepute disparat. Nu i se pot imputa inculpatului anumite lacune ale urmăririi penale. DIICOT avea posibilitatea de a dispune luarea măsurii arestului preventiv în lipsă la momentul la care existau acele dovezi puternice că inculpatul se sustrage urmăririi penale, dar acest lucru nu s-a întâmplat.

Există mari dubii cu privire la probele și indiciile temeinice în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni. Este posibil, în condițiile în care ceilalți învinuiți nu sunt trimiși în judecată pentru această infracțiune, ca față de unul sau mai mulți dintre aceștia să se dispună scoaterea de sub urmărire penală. Oare nu sunt încălcate în aceste condiții niște principii sacrosante ale procesului penal, cum ar fi principiul egalității de tratament.

S-a arătat că fosta sa soție se sustrage de la urmărire penală, însă ea a fost persoana care l-a angajat în cauză. Fiecare persoană are dreptul la un proces echitabil.

Apreciază că este la latitudinea judecătorului să decidă care este cea mai potrivită măsură din punct de vedere procesual vis a vis de starea de libertate a unui inculpat. Dacă judecătorul fondului a constatat că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, atunci în mod corect a dispus punerea în libertate. Judecătorul fondului a decis că se impune o altă măsură preventivă cu alte temeiuri pentru a împiedica prezumția de sustragere a inculpatului.

Solicită respingerea recursului declarat de DIICOT ca nefondat.

Inculpatul G, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.

CURTEA

Deliberând reține că prin încheierea penală din data de 25.01.2010 pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Cluj în baza art.300/1 alin.2 rap. la art. 139.proc.pen. s-a revocat măsura arestării preventive luată față de inculpatul G - fiul lui G și, născut în data 06.04.1957 în comuna, jud.M, domiciliat în municipiul B, sector 3,-,. 40,. 3,. 4,. 83, și cu domiciliul ales în O,-,.14, județul B posesor al actului de identitate seria - nr.-, CNP -, cetățenie română, fără loc de muncă, studii 8 clase, necăsătorit, deținut în Spitalul Penitenciar

S-a dispus punerea de îndată în libertate a acestuia, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 139 alin.1 proc.pen. rap. la art. 141.proc.pen. s-a dispus din oficiu față de inculpat măsura obligării de a nu părăsi țara, iar în baza art. 145 alin. 1/1 și art. 145/1 proc.pen. s-au impus acestuia, până la soluționarea definitivă a prezentei cauze, următoarele obligații:

- să se prezinte în fața instanțelor de judecată ori de câte ori va fi chemat în prezenta cauză;

- să se prezinte la Secția de poliție în raza teritorială a căreia își are domiciliul în vederea derulării programului de supraveghere, ori de câte ori va fi chemat;

- să nu își schimbe locuința din O,-,.14, județul B decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată;

- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.

I s-a impus inculpatului ca pe durata măsurii luate să nu comunice cu martorii menționați în rechizitoriu.

S- atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 145 alin. 2 ind. 2.proc.pen.

Pentru a pronunța această încheiere Tribunalul a reținut că prin rechizitoriul nr. 6/P/D/2005 din data de 21.01.2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj inculpatul Gaf ost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. și ped. de art. 215 alin. 1,2, 3, 4 și 5.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2.pen. și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev.și ped.de art.8 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 33 lit. a pen.

Prin același act de seizare s-a dispus disjungerea cauzei față de învinuiții:

- - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. și ped. de art. 215 alin. 1,2, 3, 4 și 5.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2.pen. spălare de bani, prev. și ped. de art. 23 alin. 1 lit. a din Legea 656/2002 și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev.și ped.de art.8 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 33 lit. a pen.

- - sub aspectul comiterii infracțiunilor de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. și ped. de art. 26.pen. rap. la art. 215 alin. 1,2, 3, 4 și 5.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2.pen. și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev.și ped.de art.8 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 33 lit. a pen.

- - sub aspectul comiterii infracțiunilor de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. și ped. de art. 26.pen. rap. la art. 215 alin. 1,2, 3, 4 și 5.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2.pen. și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev.și ped.de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 33 lit. a pen.

- precum și față de inculpatul G sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de spălare de bani, prev. și ped. de art. 23 alin.1 lit. a din Legea 656/2002 și a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 290.pen.

S-a reținut în esență în sarcina inculpatului prin actul de sesizare că în cursul anului 2004 - perioada martie-octombrie 2004 - împreună cu învinuiții, Și - s-au asociat în vederea comiterii unei infracțiuni grave, respectiv a unei înșelăciuni cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată.

Asocierea în acest scop a celor sus-menționațoi a condus la comiterea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev. de art. 215 alin. 1-5 din Codul penal, cu aplic. art. 41 alin. 2.pen. constând în aceea că, în perioada martie-octombrie 2004, în baza unei rezoluții infracționale unice, prezentându-se în calitate de reprezentant legal al COMERȚ C-N, a indus și menținut în eroare pe reprezentanții unui număr de 18 părți vătămate-societăți comerciale, cu ocazia încheierii de contracte de vânzare-cumpărare comerciale de mărfuri, emițând spre plată file CEC fără acoperire în contul bancar, cauzând un prejudiciu total în cuantum de 613.891,52 RON (echivalentul a aproximativ 150.000 euro).

Prin încheierea penală nr. 82/C/29.12.2009 a Tribunalului Clujs -a admis, în temeiul art.149/1 proc.pen. rap. la art.148 alin.1 lit.b și lit.f proc.pen. propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Serviciul Teritorial Cluj și, în consecință s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 29 decembrie 2009 și până la data de 26 ianuarie 2010.

Prin încheierea penală nr. 4/6.01.2010 a Curții de APEL CLUJ, cu opinie majoritară, s-a respins recursul declarat de către inculpat împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea sa preventivă.

Cauza a fost înregistrată sub numărul de mai sus la Tribunalul Cluj la data de 22.01.2010, primul termen de judecată fixat aleatoriu în cauză fiind 18.02.2010.

Pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat, potrivit dispozițiilor art. 300/1 proc.pen. s-a fixat termenul intermediar de 25.01.2010.

Analizând la acest moment legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse în cauză față de inculpatul G, tribunalul a reținut următoarele:

În cauză prin rezoluția din data de 04.11.2004 s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva învinuitului, în temeiul art.228 alin.1 proc.pen. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. și ped. de art. 215 alin. 1,4 și 5.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2.pen. infracțiune pedepsită cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

Prin procesul-verbal din data de 15.08.2005 s-a dispus începerea urmăririi penale față de și pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, prev. și ped. de art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002.

Prin ordonanța de extindere a urmăririi din data de 15.03.2006 s-a dispus extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale împotriva învinuiților G, și - pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. și ped. de art. 215 alin. 1,2, 3, 4 și 5.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2.pen. și de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat urmat de comiterea unei infracțiuni grave, prev. și ped. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 33 lit. a pen. și, respectiv, extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale împotriva învinuitului pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat urmat de comiterea unei infracțiuni grave prev. și ped. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 33 lit. a pen.

Prin ordonanța din data de 29 decembrie 2009, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului G, pentru săvârșirea infracțiunilor menționate anterior.

Anterior trimiterii în judecată, prin ordonanța din 11.01.2010 s-a dispus de către procuror schimbarea încadrării juridice reținută în sarcina inculpatului G din infracțiunea prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003 în infracțiunea prev. de art. 8 din aceeași lege.

Cu privire la temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat, tribunalul a constatat că în cursul urmăririi penale s-a administrat un vast material probator care furnizează indicii temeinice în sensul dispozițiilor art. 68/1 pen. și chiar probe, în sensul prevederilor art. 63.pen, din care reiese la acest moment împrejurarea că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor care i-au fost reținute în sarcină, situație în care în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143.proc.pen.

Astfel, din actele dosarului, respectiv plângerile și declarațiile celor 18 părți vătămate-societăți comerciale (vol. III și vol. IV), înscrisurile reprezentând diferite acte comerciale (contracte, facturi, comenzi, file CEC), (vol. III și vol. IV), declarațiile martorilor - și procesele-verbale de recunoaștere de persoane din planșe fotografice (vol. V 301-326), (vol. V 266-300), - (vol. V 323-356), - (vol. V 385-407), (vol. V 410-411), procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate în mod autorizat (vol. VIII 193-196 convorbirea purtată între inc. G Și la data de 30.05.2006), rapoartele de constatare tehnico-științifică grafică (vol. II 293-337), rezultă faptul că inculpatul Gaf ost implicat în comiterea faptelor, că a participat la activitatea întregului grup, prezentându-se cu identitatea fictivă de " /()" și de asemenea la comiterea infracțiunii "scop" (înșelăciunea cu consecințe deosebit de grave), aceasta din urmă fiind săvârșită în formă continuată, cu un mod de operare specializat, premeditat.

Cu privire la temeiurile prevăzute de articolul 148.proc.pen. judecătorul care a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpat a înlăturat de la bun început temeiul prevăzut de art. 148 lit. a proc.pen. propus de către parchet.S-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest text legal și nu se poate susține că inculpatul s-a sustras de la urmărire penală, întrucât acesta nu are un domiciliu cert și stabil. Chiar dacă a fost citat la domiciliul din B și la domiciliul fostei soții, s-a considerat că nu se poate stabili cu certitudine că inculpatul s-ar fi sustras urmăririi penale, mai ales că acesta în cursul anului 2006 fost arestat timp de două luni într-o altă cauză, citațiile despre care fiica sa l-a anunțat telefonic că l-ar viza puteau fi din alte dosare, ca atare s-a concluzionat că acest dubiu profită inculpatului.

În consecință, la baza luării măsurii arestării preventive au stat dispozițiile art. 148 lit. b și f proc.pen.

S-a apreciat că dispozițiile art. 148 al.1 lit.b proc.pen. sunt incidente în cauză raportat la împrejurarea că acesta l-a influențat pe fratele său cu ocazia unei convorbiri telefonice purtate la data de 30.05.2006, (vol. VIII 193-196), căruia i-a dat indicații când și cum să se prezinte la audieri în dos. nr.6 instrumentat de DIICOT, ce trebuie să spună și argumentele pentru care se prezintă la altă dată, nu la date la care fusese citat.

Examinând conținutul acestei convorbiri, tribunalul a constatat că într-adevăr fratele inculpatului i-a spus că este citat în acest dosar, însă inculpatul i-a spus să se prezinte la audieri, pentru a nu fi citat ulterior cu mandat de aducere sau amendat și că organele de anchetă nu fac altceva decât să își facă datoria. În rest, conversația a vizat aspecte legate de relația de familie dintre cei doi inculpați. În condițiile în care nu există nici o altă probă din care să reiasă că inculpatul ar fi încercat zădărnicirea aflării adevărului în cauză sau influențarea vreunui martor, o singură convorbire telefonică cu fratele său care i-a împărtășit o grijă, întemeiată sau nu, și i-a cerut sfatul nu poate atrage în cauză incidența dispozițiilor art. 148 lit. b proc.pen. Relevantă este împrejurarea că interceptarea acestei convorbiri aav ut loc la peste 10 luni de la începerea urmăririi penale în cauză și la două luni și J de la momentul în care împotriva celor doi erau extinse deja cercetările pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. și ped. de art. 215 alin. 1,2, 3, 4 și 5.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2.pen. și de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat urmat de comiterea unei infracțiuni grave, prev. și ped. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 33 lit. a pen. Este evdient deci că în cauză se efectuaseră deja acte de cercetare penală iar organele de anchetă cunoșteau locul unde se află inculpatul, având posibilitatea concretă să îl cheme atunci la audieri și nu să procedeze după trei ani și J la reținerea acestuia și la prezentarea sa în vederea arestării iar aceasta doar după ce inculaptul s-a prezentat de bună-voie la sediul DIICOT.

Cât privește temeiul prevăzut de art. 148 lit. f proc.pen. este evident că cele două infracțiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de patru ani.

Referitor la pericolul concret pe care l-ar prezenta judecarea în stare de libertate a inculpatului, tribunalul reține că acest perciol a fost definit de practica judiciară ca fiind temerea pe care ar naște-o în sânul unei întregi colectivități perspectiva judecării în stare de libertate a inculpatului sau aceea că ar putea comite noi fapte penale.

Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, trebuie subliniat faptul că, raportat la noțiunea de "probe certe" care se regăsește în teza a II-a a art. 148 lit. f proc.pen. acesta trebuie să reiasă din existența la dosar a unor date din care să rezulte, fără putință de tăgadă, că lăsarea în libertate a inculpatului ar putea încuraja fenomenul infracțional sau ar conduce la o destabilizare a echilibrului social firesc.

Pericolul pe care l-ar prezenta pentru societate lăsarea în libertate a unui inculpat nu se presupune generic, ci el trebuie să fie de ordinul evidenței și mai ales nemijlocit dovedit.

În speță, cel mai relevant element este împrejurarea că cercetările în prezenta cauză au fost demarate de către DIICOT în cursul lunii ianuarie 2005, când prin ordonanța emisă în dosarul nr. 1130/P/2004 Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și-a declinat competența în favoarea acestei structuri ( 12-13, vol.1). La data de 15.08.2005 DIICOT - Serviciul Teritorial Cluja început urmărirea penală în cauză împotriva învinuitului (16-17, vol. I), după care pe baza datelor furnizate de anchetă la data de 15.03.2006 s-a dispus extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale împotriva învinuiților G, Și - pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. și ped. de art. 215 alin. 1,2, 3, 4 și 5.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2.pen. și de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat urmat de comiterea unei infracțiuni grave, prev. și ped. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 33 lit. a pen. și, respectiv, extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale împotriva învinuitului pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat urmat de comiterea unei infracțiuni grave prev. și ped. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 33 lit. a pen.(18-19, vol.1).

Așa cum s-a arătat anterior, interceptările de convorbiri telefonice datează din cursul anului 2006. Cu toate acestea, organele judiciare nu au întreprins nici un demers eficient pentru soluționarea cu celeritate a cauzei, deși cunoșteau identitatea prezumtivilor făptuitori. Lipsa de promptitudine și lipsa de reacție imediată sau cel puțin într-un termen rezonabil, calculat de la data comiterii infracțiunilor (martie-septembrie 2004), a organelor de anchetă a făcut ca pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar fi repreznatat atunci lăsarea în libertate a inculpatului sau a celoirlalți învinuiți să se dilueze, până aproape la dispariția lui totală. Tribunalul apreciază că este nu doar inoportun, dar contravine și exigențelor prevederilor articolului 6 din CEDO împrejurarea ca, la aproape șase ani de la comiterea infracțiunilor ce fac obiectul prezentului dosar, una dintre persoanele învinuite (în speță inculpatul) să fie judecat în stare de arest preventiv. Aceasta cu atât mai mult cu cât nu este vorba de infracțiuni comise cu violență sau îndreptate împotriva vieții sau integrității coroporale a unor persoane iar inculpatul, deși cu antecedente medicale psihiatrice, nu este cunoscut ca o persoană violentă.

În toată această perioadă, așa cum reiese din fișa de cazier judiciar ( 112, vol. 9) inculpatul a fost arestat preventiv din data de 20.02.2006 până la data de 27.04.2006 când a fost pus în libertate pentru comiterea unei infracțiuni de înșelăciune în formă simplă prev. de art. 215 alin.1 pen. Nu reiese din fișa de cazier judiciar cum a fost soluționată acea cauză sau dacă s-a soldat cu o condamnare, inculpatul susținând că s-ar fi dispus scoaterea sa de sub urmărire penală. În acest sens, instanța a procedat la efectuarea unei adrese către Judecătoria Târgu -M, pentru a clarifica situația. În aceste condiții, nu se poate susține nici măcar că inculpatul ar avea antecedente penale în prezent, deoarece ultima condamnare datează din cursul anului 1992 iar pentru acea condamnare a intervenit termenul de reabilitare.

Dincolo de schimbarea intempestivă de încadrare juridică survenită în cursul urmăririi penale între momentul arestării inculpatului și trimiterea acestuia în judecată (din art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003 în art. 8 din aceeași lege) tribunalul va mai remarca împrejurarea că organele de anchetă au manifestat brusc, după cinci ani, o celeritate pe care nu au manifestat-o până în prezent în această cauză, dispunând trimiterea în judecată a inculpatului (în condițiile în care este acuzat că s-a asociat cu ceilalți învinuiți în vederea comiterii unor infracțiuni grave) doar pe considerentul că este arestat preventiv. Tribunalul consideră că în cazul în care se rețin infracțiuni de genul celor prevăzute de art. 7 sau art. 8 din Legea 39/2003 o bună aflare a adevărului implică trimiterea simultană în judecată a tuturor membrilor respectivelor grupări sau "asocieri" sau cel puțin a majorității acestora și nu disjungerea celorlalți și scindarea activității infracționale a coparticipanților, care pot conduce la soluții diamentral opuse în instanță față de fiecare coinculpat.

În acest context, se remarcă împrejurarea că inculpatului i-au fost respinse în cursul urmăririi penale toate cererile în probațiune, inclusiv aceea privind efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice (135-141, vol. 9), deși acesta posedă acte medicale în acest sens pentru perioada 1992-2006 (118 și urm. vol.9 - 132). Tribunalul consideră că în nici un caz celeritatea procesului penal nu trebuie să funcționeze în detrimentul aflării adevărului. În cauză, nu s-a solicitat nici o prelungire a măsurii arestării preventive, nu s-a efectuat nici o confruntare cu martorii, deși inculpatul a solicitat-o, nu s-a procedat la analizarea amănunțită a partcipației celorlați coinculpați, deși trimiterea în judecată vizează infracțiunea prev. de art. 8 din Legea 39/2003. Desigur că cercetarea judecătorească poate să suplinească și să complinească aceste aspecte, dar urmaărirea penală este fază a procesului penal, organele de anchetă având obligația de a administra probe atât în defavoarea cât și în favoarea inculpatului, în virtutea rolului activ consființit prin dispozițiile art.62 și 65.proc.pen.

Văzând toate criteriile prevăzute de art. 136.proc.pen. inclusiv starea de sănătate a inculpatului, vârsta acestuia, din considerentele anterior indicate dar și din considerente de echitate procedurală față de ceilalți învinuiți față de care cauza este disjunsă și care sunt cercetați în stare de libertate, tribunalul a apreciat că cercetarea judecătorească cu inculpatul în stare de arest preventiv nu se justifică, singură valoarea prejudiciului neputând sta la baza menținerii inculpatului în stare de arest preventiv și nefiind prin ea însăși suficientă pentru a aprecia că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f teza a II-a proc.pen.

În aceste condiții, constatând că motivele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpatul G nu subzistă, tribunalul în baza art.300 ind. 1 alin.2 rap. la art. 139.proc.pen. a dispus revocarea măsurii arestării preventive luată față de acesta și a dispus punerea sa de îndată în libertate, dacă nu este arestat în altă cauză.

În interesul bunei derulări a procesului penal, constatând însă, așa cum s-a arătat anterior că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 alin. 1.proc.pen. având în vedere că inculpatul locuiește în prezent la fiica sa și pentru a asigura soluționarea cu celeritate a procesului, din oficiu, în baza art. 139 alin.1 proc.pen. rap. la art. 141.proc.pen. tribunalul va dispune față de inculpat măsura obligării de a nu părăsi țara iar în baza art. 145 alin. 1/1 și art. 145/1 proc.pen. îi va impune acestuia, până la soluționarea definitivă a prezentei cauze, următoarele obligații:

a) să se prezinte în fața instanțelor de judecată ori de câte ori va fi chemat în prezenta cauză;

b) să se prezinte la Secția de poliție în raza teritorială a căreia își are domiciliul în vederea derulării programului de supraveghere, ori de câte ori va fi chemat;

c) să nu își schimbe locuința din O,-,.14, județul B decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată;

d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.

De asemenea, i s-a impus inculpatului ca pe durata măsurii luate să nu comunice cu martorii menționați în rechizitoriu, până când aceștia nu vor fi audiați de instanța de judecată.

Inculpatului i s-a atras atenția asupra prevederilor art. 145 alin. 2 ind. 2 și alin. 3/3 proc.pen. cu privire la obligațiile pe care trebuie să le respecte și a căror încălcare cu rea-credință atrage înlocuirea măsurii cu măsura arestării preventive.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj solicitând casarea încheierii penale atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună menținerea măsurii arestului preventiv luată inițial față de inculpatul G, motivând, în esență, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă în continuare și impun cercetarea în stare privativă de libertate a inculpatului.

Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza catelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:

Prin încheierea penală nr.82 din 29 decembrie 2009 Tribunalului Cluj, definitivă prin încheierea penală nr. 4/R/06.01.2010 a Curții de APEL CLUJ, în temeiul art.149/1 proc.pen. rap. la art.148 alin.1 lit.b și lit.f proc.pen. s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Serviciul Teritorial Cluj și a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 29 decembrie 2009 și până la data de 26 ianuarie 2010, sub aspectul comiterii infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. și ped. de art.215 alin.1,2, 3, 4 și 5.penal, cu aplic. art.41 alin.2 penal și de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat urmat de comiterea unei infracțiuni grave, prev. și ped. de art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003, cu aplic. art.33 lit.a penal.

Ca și temei al arestării au fost reținute prevederile art.148 lit.b și f proc.pen.

În fapt, acuzațiile aduse inculpatului recurent au constat în aceea că în cursul anului 2004 - perioada septembrie-octombrie 2004, împreună cu învinuiții, Și - ar fi inițiat și constituit un grup infracțional organizat în vederea comiterii unei infracțiuni grave, constituirea grupului fiind urmată de comiterea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev. de art. 215 alin. 1-5.penal, cu aplic. art.41 alin.2 penal, constând în aceea că, în perioada septembrie-octombrie 2004, în baza unei rezoluții infracționale unice, inculpatul și învinuiții, prezentându-se în calitate de reprezentanți legali ai COMERȚ C-N, ar fi indus și menținut în eroare 18 părți vătămate-societăți comerciale, cu ocazia încheierii de contracte de vânzare-cumpărare comerciale de mărfuri, emițând spre plată file CEC fără acoperire în contul bancar, cauzând un prejudiciu total în cuantum de 613.891,52 RON (echivalentul a aproximativ 150.000 euro).

Ulterior, prin rechizitoriul nr. 6/P/D/2005 din data de 21.01.2010 al DIICOT-Serviciul Teritorial Cluj inculpatul, inculpatul Gaf ost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. și ped. de art. 215 alin. 1,2, 3, 4 și 5.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2.pen. și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev.și ped.de art.8 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 33 lit. a pen.

Prin același act de seizare s-a dispus disjungerea cauzei față de învinuiții sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. și ped. de art. 215 alin. 1,2, 3, 4 și 5.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2.pen. spălare de bani, prev. și ped. de art. 23 alin. 1 lit. a din Legea 656/2002 și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev.și ped.de art.8 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 33 lit. a pen., sub aspectul comiterii infracțiunilor de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. și ped. de art. 26.pen. rap. la art. 215 alin. 1,2, 3, 4 și 5.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2.pen. și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev.și ped.de art.8 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 33 lit. a pen. precum și față de inculpatul G sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de spălare de bani, prev. și ped. de art. 23 alin.1 lit. a din Legea 656/2002 și a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 290.pen.

Potrivit disp.art.300¹alin.3 proc.pen. când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța, menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă sau potrivit alin.2 al aceluiași articol, dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea au încetat, sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere, revocarea măsurii arestării preventive.

Curtea constată că în cauză există probe și indicii temeinice care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul G este autorul faptelor pentru care este cercetat, după cum rezultă din plângerile și declarațiile celor 18 părți vătămate-societăți comerciale (vol. III și vol. IV), înscrisurile reprezentând diferite acte comerciale (contracte, facturi, comenzi, file CEC), (vol. III și vol. IV), declarațiile martorilor - și procesele-verbale de recunoaștere de persoane din planșe fotografice (vol. V 301-326), (vol. V 266-300), - (vol. V 323-356), - (vol. V 385-407), (vol. V 410-411), procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate în mod autorizat (vol. VIII 193-196 convorbirea purtată între inc. Gh. Și la data de 30.05.2006), rapoartele de constatare tehnico-științifică grafică (vol. II 293-337).

Prin prisma hotărârilor Contrada contra Italiei din 24 august 1998; Labita contra Italiei din 6 aprilie 2004; Calleja contra Maltei din 7 aprilie 2005, în prezenta cauză, s-a dovedit că persistența în timp a motivelor plauzibile că inculpatul este bănuit de comiterea unei infracțiuni, este o condiție pentru menținerea detenției.

Desigur că stabilirea vinovăției inculpatului urmează a se face numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, însă probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune în evidență existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 proc.pen. care justifică luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de acesta.(cazul, și Hartley vs UK).

Totodată, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, apreciind că liber fiind ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura, gravitatea și modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, precum și de persoana și conduita inculpatului.

Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale și rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cât și din activitatea infracțională desfășurată de acesta.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp.

De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea Europeană în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În cauză, acționând în asociere cu mai multe persoane, sub o identitate falsă, aceea de, fapt ce rezultă din probele enumerate mai sus și cauzând un prejudiciu de 613.891,52 lei (echivalentul a aproximativ 150.000 euro), într-o perioadă atât de scurtă de timp, încercarea de zădărnicire în mod direct a aflării adevărului, prin influențarea fratelui său, așa cum rezultă din conținutul convorbirii telefonice de la data de 30.05.2006, (vol. VIII 193-196), căruia-i dădea indicații când și cum să se prezinte la audieri în dos. nr.6 instrumentat de DIICOT, ce trebuie să spună și argumentele pentru care se prezintă la altă dată, și nu la data la la care a fost citat, lipsa unui domiciliu și declararea constatntă a unui domiciuliu ficitiv, determină Curtea să concluzioneze că în speță există riscul de obstrucționare a jusiției și pericolul de sustragere de la judecată, fiind îndeplinite cerințele prev. de art. 148 lit.b și f proc.pen, justificând concluzia că pentru o mai bună desfășurare a procesului penal se impune cercetarea inculpatului în stare de arest.

Menținerea stării de arestare preventivă a inculpatului, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul recurentului la un proces echitabil, acesta având posibilitatea ca în fața instanței de fond cât și ulterior în căile de atac de a cere și administra probe considerate necesare pentru a dovedi lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării.

Așa fiind, Curtea apreciază că, în acest moment procesual, față de natura infracțiunilor presupus a fi comise de inculpat, ținând cont de rezonanța acestora în rândul opiniei publice, și determinând reacția negativă a acesteia, se justifică menținerea arestării preventive, neexistând motive de revocare a acesteia sau de înlocuire cu o altă măsură neprivativă de libertate.

Curtea reține că durata procedurii nu poate constitui temei pentru a justifica diluarea sau chiar dispariția pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului deoarece acest pericol nu poate fi disociat de gravitatea faptelor și natura infracțiunilor comise. Totodată, pe fondul creșterii numărului fraudelor comise cu file CEC, acest gen de infracțiuni nu-și pierd din actualitate cu atât mai mult cu cât vizează, în special, corectitudinea în mediul de afaceri.

În justificarea lipsei de pericol social al lăsării în libertate a inculpatului, instanța de fond a mai făcut referire la omisiunea organelor de urmărire penală de a administra probațiunea solicitată de inculpat și la dispoziția de disjungere a cauzei față de ceilalți participanți. Curtea observă că, până la dovada contrarie, probele administrate de procuror nu pot fi înlăturate de către instanța sesizată cu luarea, prelungirea sau menținerea arestării preventive; în aceaste proceduri instanța nu are abilitatea de a cenzura corectitudinea administrării probelor și a măsurilor dispuse de către organele de anchetă și nici de a verifica apărări care țin de fondul cauzei, ci este abilitată să analizeze numai existența indiciilor și a celorlalte condiții prevăzute de lege, neputând face aprecieri asupra legalității obținerii mijloacelor de probă și a oportunității dispozițiilor organului de urmărire penală, acesta fiind atributul suveran al instanței de fond cu ocazia judecării cauzei.

Pe de altă parte, din conținutul încheierii atacate rezultă că instanța de fond a procedat la o analiză a temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive la momentul inițial. Or, instanța investită cu prelungirea sau menținerea măsurii arestării preventive nu poate să constate nelegalitatea sau netemeinicia măsurii de la momentul luării ei, ci numai pentru viitor.

Aceasta, deoarece, dispozițiile art.300/1 proc.pen. impun a se analiza numai dacă temeiurile ce au determinat inițial arestarea se mai mențin în continuare și nu dacă aceste temeiuri existau la data luării măsurii.

Acest punct de vedere al curții, corespunde cu ideile exprimate în doctrină și literatura de specialitate în care se pornește de la ideea că legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive a fost verificată, eventual, de instanța de recurs, la momentul inițial și că legalitatea și temeinicia s-a constatat cu autoritate de lucru judecat.

Ceea ce s-ar mai putea constata ulterior, ar fi numai schimbarea temeiurilor inițiale (modificarea indiciilor sau intervenirea unor aspecte noi ce duc la concluzia că lăsarea în libertate nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică).

C mult, ceea ce s-ar mai putea verifica - în raport cu momentul inițial - este îndeplinirea unor condiții de fond (de exemplu: eroarea în care s-a aflat inițial instanța cu privire la pedeapsa prevăzută de lege, aceasta fiind mai mică de 4 ani închisoare).

În speță, însă, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și nu au survenit elemente noi care să justifice judecarea acestuia în libertate,

Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d proc.pen. se va admite ca fondat recursul declarat de DIICOT-SERVICIUL TERITORIAL CLUJ, împotriva încheierii penale din data de 25 ianuarie 2010, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o casează în întregime și, rejudecând, se va constata legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul G, iar îIn baza art. 300/1 al.1 rap.la art. 160/b proc.pen. se va mentine măsura arestării preventive a inculpatului.

Potrivit art. 192 al.3 proc.pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de DIICOT-SERVICIUL TERITORIAL CLUJ, împotriva încheierii penale din data de 25 ianuarie 2010, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o casează în întregime si rejudecând:

Constată legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul G, fiului lui G și, născut la 6 aprilie 1957, în comuna jud. M și in consecință:

In baza art. 300 ind. 1 al.1 rap.la art. 160 ind. b Cod proc.penală, mentine măsura arestării preventivea inculpatului

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 26 ianuarie 2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - - -

Red./Dact.

4 ex./08.02.2010

Președinte:Luminița Hanzer
Judecători:Luminița Hanzer, Claudia Ilieș Ioana Cristina

#Judecator Luminita Hanzer

Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 48/2010. Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 48/2010. Curtea de Apel Cluj