Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 482/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 482/2009
Ședința publică de la 17 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 3: Dana Ghițoaica
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale din 12.08.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul,aflat în stare de arest și asistat de avocat ales, inculpații și, în stare de arest asistați de avocat - cu delegație din oficiu și inculpații și, în stare de arest, asistați de avocat - apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, argumentând că menținerea măsurii preventive trebuie luată în strânsă legătură cu dispozițiile legale prevăzute de art. 136 Cod pr. pen. astfel s-ar aduce atingere prevederilor legale care garantează libertatea persoanei, această măsură neputându-se prelungi ca o anticipare a unei hotărâri de condamnare. În ce-l privește pe inculpatul arată că la dosar nu sunt indicii sau probe certe din care să rezulte pericolul concret pentru ordinea publică, el fiind cuprins în câmpul infracțional împotriva voinței sale, fiind nevoit să se apere.
Învederează că, pentru buna desfășurare a procesului penal se poate înlocui măsura arestării cu o măsură neprivativă de libertate, obligațiile impuse de instanță fiind o garanție suficientă că inculpatul nu va impieta desfășurarea procesului.
De asemenea, solicită a se avea în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv faptul că este la primul contact cu legea penală, a avut un comportament sincer până în prezent și este angajat, desfășurând o activitate utilă.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat depune la dosar motivele de recurs, solicitând admiterea lui, casarea încheierii pronunțate de Tribunalul Sibiu și rejudecând revocarea măsurii arestării preventive, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea sau țara.
În motivarea recursului, învederează instanței că nu există probe la dosar care să justifice acuzație ce i se aduce inculpatului sau care să poată determina menținerea stării de arest. Inculpatului i-a fost eliberat un certificat medico-legal, din care rezultă că a avut nevoie de îngrijiri medicale, astfel că nu se poate reține că el este cel care a dorit suprimarea vieții altor persoane, intenția lui fiind aceea de a-și ajuta fratele care era lovit puternic.
Solicită a se avea în vedere și atitudinea sinceră a inculpatului, precum și că este singurul întreținător al familiei sale.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpații și solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive a inculpaților și judecarea acestora în continuare în stare de libertate.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea.
Solicită a se avea în vedere că inculpații pot fi judecați în stare de libertate întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică, au avut o atitudine sinceră și nu s-a făcut dovada vinovăției, fiind atrași în conflict împotriva voinței lor.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, depune la dosar motivele de recurs, solicitând admiterea lui, casarea încheierii pronunțate de Tribunalul Sibiu și rejudecând revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpat.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea sau țara.
Depune la dosar acte ce solicită a fi avute în vedere la pronunțarea soluției, acestea făcând dovada că inculpatul nu a încercat să se sustragă de la judecată.
În motivarea recursului învederează instanței că la dosar nu sunt probe din care să rezulte că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Arată că viața inculpatului a fost pusă în pericol, fiind lovit de partea vătămată, având în acest sens un certificat medico-legal din care rezultă că a avut nevoie de 55 de zile de îngrijiri medicale, prin menținerea stării de arest producându-se astfel o gravă eroare.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor formulate de inculpați ca nefondate și menținerea încheierii recurate ca temeinică și legală. În mod legal s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive luate față de inculpați, până la acest moment neintervenind elemente care să justifice punerea lor în libertate, această măsură fiind pe deplin justificată.
De asemenea, solicită respingerea recursurilor și în ceea ce privește și înlocuirea măsurii arestării preventive.
Având ultimul cuvânt, inculpatul recunoaște și regretă faptele săvârșite, și solicită a se dispune punerea lui în libertate, arătând că se obligă să respecte toate condițiile impuse.
Având ultimul cuvânt, inculpatul solicită admiterea recursului și punerea lui în libertate.
Având ultimul cuvânt, inculpatul solicită a fi judecat în continuare în stare de libertate.
Având ultimul cuvânt, inculpatul, solicită a fi judecat în stare de libertate.
Având ultimul cuvânt, inculpatul solicită judecarea lui în stare de libertate, în vederea deplasării la B pentru a primi îngrijiri medicale.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față constată următoarele:
Constată că prin încheierea penală din 12.08.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Penală în dosarul nr- s-a dispus în baza art. 300/2 C.P.P. art. 160/b C.P.P. rap. la art. 143, art. 148 lit. f C.P.P. menținerea măsurii arestului preventiv privind pe inculpații, și; prin aceeași încheiere s-a dispus respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, formulată de inculpatul precum și respingerea cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpații, și.
În motivarea acestei încheieri Tribunalul a reținut următoarele:
În speță, s-a apreciat că există probe și indicii temeinice în ceea ce privește vinovăția inculpaților, cu privire la faptele pentru care au fost trimiși în judecată.
Având în vedere actele și lucrările dosarului, s-a apreciat că în cauză subzistă față de toți inculpații temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege, pentru infracțiunile reținute în sarcina acestora este mai mare de 4 ani, iar probele administrate în cauză până la acest moment constituie probe certe din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere modalitatea concretă de săvârșire a faptelor și urmările produse în urma săvârșirii acestora.
Totodată, la analiza menținerii stării de arest preventiv s-a apreciat asupra subzistenței probelor sau indiciilor temeinice referitoare la săvârșirea infracțiunilor, și nu se stabilește vinovăția inculpaților.
Potrivit dispozițiilor art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
socială este mare, iar în cauză s-a impus, prin prisma aspectelor menționate anterior, menținerea stării de arest a inculpaților.
Cu privire la cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpații, și și cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulată de inculpatul, potrivit art. 139 al.1 C.P.P. înlocuirea măsurii arestării preventive se realizează în ipoteza în care temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat.
Până la acest moment nu au intervenit în cauză împrejurări de natură să modifice temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, iar susținerile inculpaților de la acest termen nu sunt de natură a se încadra în dispozițiile art. 139 al.1 C.P.P. ca atare cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive au fost respinse.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs în termen, nemotivat, inculpații, și.
Oral, prin apărătorul ales inculpatul recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În motivarea recursului se susține că menținerea măsurii preventive trebuie luată în strânsă legătură cu dispozițiile legale prevăzute de art. 136.C.P.P. astfel s-ar aduce atingere prevederilor legale care garantează libertatea persoanei, această măsură neputându-se prelungi ca o anticipare a unei hotărâri de condamnare. Se arată că la dosar nu există indicii sau probe certe din care să rezulte pericolul concret pentru ordinea publică prezentat de inculpat, el fiind cuprins în câmpul infracțional împotriva voinței sale, fiind nevoit să se apere.
Se mai învederează că, pentru buna desfășurare a procesului penal se poate înlocui măsura arestării cu o măsură neprivativă de libertate, obligațiile impuse de instanță fiind o garanție suficientă că inculpatul nu va impieta desfășurarea procesului.
De asemenea, se solicită a se avea în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv faptul că este la primul contact cu legea penală, a avut un comportament sincer până în prezent și este angajat, desfășurând o activitate utilă.
Prin apărătorul ales inculpatul recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de Tribunalul Sibiu și rejudecând revocarea măsurii arestării preventive.
În subsidiar, se solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea sau țara.
În motivarea recursului se susține că nu există probe la dosar care să justifice gravele acuzații ce i se aduc inculpatului sau care să poată determina menținerea stării de arest.
Din probele administrate până în prezent rezultă că temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat s-au schimbat și nu există temeiuri noi care să ducă la menținerea acestei măsuri. Dimpotrivă, inculpatului i-a fost eliberat un certificat medico-legal, din care rezultă că a avut nevoie de îngrijiri medicale, astfel că nu se poate reține că el este cel care a dorit suprimarea vieții altor persoane, intenția lui fiind aceea de a-și ajuta fratele care era lovit puternic.
Se mai arată că nu există nici un fel de date din care să rezultă că dacă ar fi pus în libertate s-ar sustrage în orice mod de la judecată, iar potrivit art. 23 și 11 din Constituția României, libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile iar până la rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătorești de condamnare se prezumă a fi nevinovat.
Înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate se consideră a fi oportună deoarece inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Inculpatul are dreptul consfințit de legile țării și de art. 6 CEDO la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil iar judecarea sa se poate face în stare de libertate și pentru a nu se anticipa o pedeapsă cu închisoarea.
Solicită a se avea în vedere și atitudinea sinceră a inculpatului, precum și că este singurul întreținător al familiei sale.
Prin apărătorul ales inculpatul recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de Tribunalul Sibiu și rejudecând revocarea măsurii arestării preventive.
În subsidiar, se solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea sau țara.
În motivarea recursului învederează instanței că la dosar nu sunt probe din care să rezulte că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Se arată că viața inculpatului a fost pusă în pericol, fiind lovit de partea vătămată, având în acest sens un certificat medico-legal din care rezultă că a avut nevoie de 55 de zile de îngrijiri medicale iar prin menținerea stării de arest se produce o gravă eroare. Inculpatul a depus acte medicale precum și plângerile penale formulate și din care rezultă că a fost o victimă în incidentul care a avut loc. Se învederează instanței că nu există nici un fel de date din care să rezultă că dacă ar fi pus în libertate s-ar sustrage în orice mod de la judecată, iar potrivit art. 23 și 11 din Constituția României, libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile iar până la rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătorești de condamnare se prezumă a fi nevinovat.
Înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate se consideră a fi oportună deoarece inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Inculpatul are dreptul consfințit de legile țării și de art. 6 CEDO la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil iar judecarea sa se poate face în stare de libertate și pentru a nu se anticipa o pedeapsă cu închisoarea.
Prin apărătorul desemnat din oficiu inculpații și au solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive a inculpaților și judecarea acestora în stare de libertate.
În subsidiar, se solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea.
În motivarea recursurilor se solicită a se avea în vedere că inculpații pot fi judecați în stare de libertate întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică, au avut o atitudine sinceră și nu s-a făcut dovada vinovăției, fiind atrași în conflict împotriva voinței lor.
Curtea de Apel, analizând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și prin raportare la prevederile art. 385 ind. 6 al. 3.pr.pen. constată că recursurile inculpaților sunt nefondate și vor fi respinse, din următoarele considerente:
În mod corect instanța de fond a reținut că în cauză subzistă temeiurile pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, astfel că nu se impune revocarea acesteia și nici înlocuirea ei cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate.
Toți inculpații recurenți susțin că nu există probe certe din care să rezulte vinovăția lor, astfel că nu se justifică menținerea arestului preventiv în ce-i privește. Mai mult se susține că prin probațiunea administrată în fața instanței s-au schimbat temeiurile care au condus inițial la luarea măsurii arestării preventive și nu au apărut temeiuri noi care să facă necesară menținerea acestei măsuri.
Curtea constată că din probațiunea administrată în faza de urmărire penală precum și din cea administrată deja în fața instanței de fond rezultă persistența indiciilor temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată. Împrejurarea că unii dintre inculpații recurenți au suferit și ei leziuni în timpul săvârșirii faptelor, precum și faptul că au depus plângeri penale nu înseamnă că s-au schimbat temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive, în speță existând, așa cum s-a arătat, indicii temeinice că inculpații recurenți ar fi săvârșit faptele penale de care sunt acuzați. Pe baza probelor ce se vor administra instanța va stabili cu certitudine starea de fapt, încadrările juridice ale faptelor precum și eventuala vinovăție a inculpaților.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 alin 1 litera f C.P.P. în mod corect instanța de fond a constatat că aceste sunt îndeplinite, pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată inculpații legea prevăzând pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Inculpații recurenți susțin prin recursurile formulate că nu prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, astfel că nu se justifică menținerea stării de arest preventiv.
Curtea ține să arate că pericolul social concret pentru ordinea publică este determinat nu numai de natura faptelor săvârșite și de gravitatea deosebită a acestora, ci și de modul în care se reține că acestea ar fi fost săvârșite. Față de violența conflictului în care se reține că au fost implicați inculpații și față de modul în care aceștia au înțeles să gestioneze divergențele avute cu părțile vătămate instanța, în mod justificat, a considerat că și în prezent lăsarea în libertate a inculpaților ar determina un pericol concret pentru ordinea publică.
Actele medicale depuse și invocate de inculpatul și faptul că acestea ar justifica o nouă încadrare juridică a faptei nu înlătură pericolul social concret pentru ordinea publică așa cum a fost analizat mai sus, iar pe de altă parte instanța învestită cu judecarea fondului nu a procedat la schimbarea încadrării juridica a faptei conform art.334 C.P.P. motiv pentru care instanța de recurs nu poate avea în vedere această apărare.
În ceea ce privește faptul că prin menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților s-ar anticipa o pedeapsă privativă de libertate și s-ar încălca drepturile fundamentale a inculpaților recurenți precum și prezumția de nevinovăție Curtea constată că prin judecarea inculpaților în stare de arest preventiv nu s-au încălcat drepturile fundamentale ale acestora. Dimpotrivă, până în prezent instanțele au respectat garanțiile procesuale astfel cum au fost ele prevăzute de Constituția României și art. 6 CEDO.
Referitor la durata arestării preventive Curtea apreciază că nu a fost depășit un termen rezonabil al acesteia. Inculpații recurenți au fost arestați preventiv la data de 13.04.2009, dată de la care s-a finalizat urmărirea penală și au fost trimiși în judecată. Raportat la acuzațiile deosebit de grave care se aduc inculpaților și la caracterul relativ complex al cauzei, caracterul rezonabil al duratei arestării preventive nu a fost încălcat.
Constatând că și în prezent subzistă temeiurile care au condus la luarea măsurii privative de libertate față de inculpații recurenți și până în prezent nu au apărut temeiuri noi care să justifice modificarea acesteia, Curtea apreciază că în cauză nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Față de cele arătate, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C.P.P. Curtea va respinge recursurilor inculpaților ca nefondate.
Conform art. 192 al. 2.C.P.P. inculpații, și vor fi obligați să plătească statului fiecare suma de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs iar inculpații și să achite fiecare suma de 180 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs, din care suma de 100 lei pentru fiecare, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul Sibiu - Secția penală la data de 12.08.2009 în dosarul nr-.
Obligă pe inculpații, și să plătească fiecare suma de 80 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs.
Obligă pe inculpații și să achite fiecare suma de 180 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs, din care suma de 100 lei pentru fiecare, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se înaintează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17.08.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
Red.
Tehnored. /2ex/18.08.2009
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Monica Farcaș, Dana Ghițoaica
