Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 483/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 483/R/.2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 03.11.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Popovici Corina
GREFIER: - -
Ședința de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații - fiul lui și, născut la 20.11.1949 și fiul lui și ns. la 18 aprilie 1962, ambii deținuți în prezent în Arestul J B, împotriva încheierii penale nr. 48 din 30 octombrie 2009, dată de Tribunalul Bihor, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, potrivit dispozițiilor art.160 ind. b Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză s-au prezentat inculpații recurenți asistați de avocat ales de asemenea și traducătorul autorizat de limbă ă.
HGMinisterul Public este reprezentat de doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Procurorul, avocatul inculpaților recurenți, inculpații recurenți, nu mai au alte probe de solicitat în cauză.
Nemaifiind excepții sau alte cereri de formulat instanța, consideră cauza lămurită, iar în baza art. 385 ind. 13 cod procedură penală acordă părților cuvântul asupra recursului.
Avocatul inculpaților recurenți susține recursul formulat împotriva încheierii, solicită admiterea acestuia, constatarea încheierii recurate nelegale și netemeinice și desființarea acesteia, considerând că în mod nelegal s-a menținut starea de arest a inculpaților. Arată că, printr-o greșeală a Parchetului Tribunalului Bihor au fost arestați pentru 10 zile pentru o infracțiune așa zisă gravă, în calitate de învinuiți pe procedura flagrantă, iar după terminarea cercetărilor cu ocazia prezentării materialului procurorul de caz le-a solicitat să-și aleagă un domiciliu în România ceea ce au și făcut la adresa sa. Instanța a menținut starea de arest a inculpaților cu motivația că inculpații ar prezenta un pericol pentru ordinea publică datorită gravității faptei, gravitatea fiind determinată de valoarea bunurilor pe care le-ar fi sustras, iar conduita inculpaților ar demonstra că aceștia ar împiedica satisfacerea creanțelor.
Dovada faptului că inculpații au fost în eroare cu privire la insolvența firmei și imposibilitatea luării acestor bunuri este dată de faptul că, inculpații au crezut că acestea au fost trecute de la Carne la. Iar la acel moment de față a fost și administratorul firmei. Inculpații au fost chemați de administratori să vină în România să ridice utilajele, aceștia fiind oameni de afacere care au investit în România peste 1 milioane Euro și au fost excrocați de administrator, induși în eroare, această faptă fiind o infracțiune provocată, pentru că s-a argumentat de procuror potrivit temeiului art. 68 alin. 2 care spune că estre oprit a se determina săvârșirea unei fapte penale sau când organele ce cercetare penală constată că s-a săvârșit o faptă penală este obligat să o oprească. Procuratura a fost sesizată înainte cu două zile că se va veni după utilaje, în atare condiții ce trebuia să facă procurorul?. Trebuia să trimită un polițist din Aleșd să le spună că nu pot lua nimic pentru că firma este în lichidare, dar îi lasă să încarce bunurile iar înainte de O sunt opriți. Nu este nici condiția flagranței îndeplinită respectiv, prinderea asupra faptei sau imediat după săvârșirea ei.
Menținerea celor doi investitori în stare de arest este nelegală și netemeinică întrucât aceștia nu au posibilitatea formulării apărării nefiind în posesia documentelor, acestea fiind în Budapesta închise în seiful inculpatului. Consideră că nu există pericolul săvârșirii altor fapte sau să nu se prezinte în instanță, inculpații fiind oameni cu afaceri în toată Europa. Solicită a se constata și aprecia faptul că menținerea în stare de arest a inculpaților este nelegală și pe care de consecință solicită punerea acestora în libertate.
Procurorul solicită respingerea recursului considerând că încheierea este legală și temeinică, stabilindu-se în mod corect, consideră că se impune menținerea inculpaților în arest pentru buna desfășurare a procesului penal, A acum în faza de cercetare judecătorească.
Avocatul inculpaților arată că pentru alte infracțiuni unde pedeapsa este de 1-5 ani nu s-a dispus arestarea inculpaților iar unde limita minimă a pedepsei este de 6 luni se justifică o menținere a stării de arest?.
Instanța în baza art. 385 ind. 13 al. 3 cod procedură penală acordă ultimul cuvânt inculpaților recurenți prezenți care solicită:
Inculpatul solicită, să fie pus în libertate.
Inculpatul solicită punerea în libertate și arată că, în cursul zilei de ieri a primit traducerea rechizitoriului. Totodată arată că în firmă este proprietar și nu administrator și are mai multe firme în mai multe țări, iar datorită arestării sale firmele nu pot fi conduse suferind pierderi mari, solicită punerea în libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față pe baza actelor de la dosar instanța constată că:
Prin încheierea penală nr. 48/30.10.2009, Tribunalul Bihora constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor întocmit in dosarul nr. 1267/P/ /2009 s-a dispus trimiterea in judecată a inculpaților, cetățean slovac, pentru săvârșirea infracțiunii debancrută frauduloasăprev. de art. 143 alin. 2 lit. a din Legea nr. 85/2006 și -, cetățean, pentru săvârșirea infracțiunilor debancrută frauduloasăprev. de art. 143 alin. 2 lit. a din Legea nr. 85/2006 șiinstigare în forma participației improprii la fals în înscrisuri sub semnătură privatăprev. de art. 31 alin. 2. pen. rap. la art. 290 alin. 1. pen. constând în aceea că în data de 21.10.2009, în calitate de asociați ai Carne Aleșd s-au deplasat la sediul societății, aflate in procedura falimentului, unde împreună cu martorii audiați în cauză au încărcat în două autotrenuri, cu numere de Ungaria, utilaje și documente contabile aparținând societății falite. În sarcina inculpatului - s-a mai reținut că l-a determinat pe martorul să întocmească în fals două avize de însoțire a mărfurilor si doua -uri, prin care se atesta în fals că bunurile transportate aparțin unei societăți in funcțiune SRL Aleșd, documente care au fost prezentate de către învinuit organelor de poliție în momentul depistării în trafic.
Potrivit art. 3001Cod procedură penală la primirea dosarului instanța este obligată să verifice legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive.
Verificând din oficiu potrivit textului de lege mai sus enunțat, legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive, instanța apreciază că arestarea preventivă a inculpaților s-a dispus în conformitate cu dispozițiile legale în materie, iar temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri subzistă în continuare.
În esență s-a reținut că inculpații sunt trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a acestora ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce reiese din circumstanțele reale ale comiterii faptei. Acest pericol instanța îl deduce in primul rând din gravitarea ridicată a faptei reținută în actul de sesizare și apreciem că această gravitate este determinată în primul rând de valoarea însemnată a bunurilor pe care se susține că inculpații le-ar fi sustras din activul debitorului. În al doilea rând conduita inculpaților demonstrează că aceștia au urmărit a împiedica satisfacerea creanțelor creditorilor firmei, ceea ce în opinia tribunalului ilustrează un pericol social evident, cei doi inculpați fiind persoane apte a genera un pericol real în sfera relațiilor economice ca parte a relațiilor sociale. S-a mai apreciat că măsura preventivă se impune în prezenta cauză și pentru o buna desfășurare a procedurilor judiciare respectiv pentru a asigura prezența inculpaților în fața instanței de judecată și buna desfășurare actelor procesuale de administrare probațiunii.
S-a apreciat așadar că, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, iar acestea impun menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Față de cele expuse mai sus, instanța a constatat ca legală și temeinică măsura arestării preventive luată față de inculpații și și în consecință o va menține.
Împotriva acestei încheieri în termen legal au declarat recurs inculpații și, solicitând prin intermediul apărătorului lor admiterea acestuia, constatarea încheierii recurate nelegale și netemeinice și desființarea acesteia, considerând că în mod nelegal s-a menținut starea de arest a inculpaților, cu consecința punerii acestora în libertate.
Verificând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art.385/6 alin.2 Cod procedură penală și art.385/14 Cod procedură penală cu referire la art.160/b alin.3 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul formulat de către inculpat este neîntemeiat și, în consecință, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală cu referire la art.141 Cod procedură penală și art.160/b alin.3 Cod procedură penală va fi respins.
Prin încheierea recurată, în conformitate cu prevederile art.160/b Cod procedură penală, Tribunalul Bihora menținut măsura arestării preventive a inculpaților, motivându-se această hotărâre cu aceea că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a acestora nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpaților.
Criticile formulate de către inculpați sunt nefondate.
Potrivit dispozițiilor art.148 lit. f Cod procedură penală, măsura arestării preventive poate fi luată și menținută dacă sunt întrunite condițiile cerute de art.143 Cod procedură penală și inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață și pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura preventivă dispusă și menținută de către instanța de fond respectă și exigențele prevederilor art.5 paragraf I lit. c din Convenția d l Strasbourg, în cauză dedusă judecății, existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Potrivit dispozițiilor art.148 lit. f combinat cu art.160/b alin.3 din Codul d e procedură penală, în cursul judecății, măsura arestări preventive poate fi menținută dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În cauză, condițiile prevăzute de art.148 lit. Cod procedură penală sunt îndeplinite cumulativ întrucât, pe de o parte, inculpatul este acuzat de săvârșirea unor infracțiuni grave, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar, pe de altă parte, există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Cât privește cea de-a doua condiție, instanța apreciază că pericolul concret pentru ordinea publică trebuie interpretat în contextul actualelor reglementări juridice.
Instanța de control judiciar consideră că nu se poate acredita ideea că atunci când asupra unei persoane planează acuzații grave, în cazul lăsării în libertate a unei astfel de persoane, nu ar fi afectat încrederea opiniei publice în lege și slujitorii acesteia. Această afectare produce, după caz, la nivelul societății civile sentimente de insecuritate față de incapacitatea legii de a fi eficientă și de a garanta protecția socială față de fapte grave.
Cât privește cerința textului legal, de a exista dovezi că inculpații au săvârșit infracțiuni grave, este de reliefat că probațiunea administrată până în acest moment nu este de natură a înlătura constatarea că există date certe, respectiv motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunile de care este acuzat.
Prin urmare, în mod corect, instanța de fond, constatând că temeiul care a determinat arestarea preventivă a inculpaților impune în continuare privarea de libertate a acestora, a menținut starea de arest preventiv față de aceștia. Măsura preventivă fiind legală și temeinică, nu există motive, la acest moment, pentru revocarea acesteia.
Astfel fiind, în baza prevederilor art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații și menținându-se ca temeinică și legală încheierea recurată.
În temeiul dispozițiilor art.192 alin.2 și art.189 Cod procedură penală, inculpații recurenți vor fi obligați să plătească statului suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. "b" cod procedură penală,
Respinge ca nefondate recursurile penale declarate inculpații și, din Arestul, împotriva încheierii penale nr. 48 din 30 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 03.11.2009
Președinte Judecător Judecător Grefier
A în concediu de
odihnă, semnează președintele
instanței HG
Red.dec. pen. jud.
18.11.2009
Tehnored. Gref.
18.11.2009/ 2 ex.
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Condrovici Adela, Popovici Corina
