Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 491/2009. Curtea de Apel Bacau

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIE Nr. 491

Ședința publică de la 20 Iulie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu

JUDECĂTORI: Dumitru Pocovnicu, Carmen Căliman Manuela Petrina

- - -

GREFIER-

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție- - Biroul Teritorial Neamț - a fost legal reprezentat de - - procuror

La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție- - Biroul Teritorial Neamț, împotriva încheierii din 15.07.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul, în stare de arest, asistat de av. și av., apărători aleși.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:

Apărătorii inculpatului și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pentru motive invocate în cererea de recurs, în temeiul art. 385¹⁵pct.2 lit.d Cod pr.penală solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Neamț, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond să se dispună menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, precizând că în cauză s-au modificat temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri.

Avocat, pe cale de excepție, arată că recursul este rămas fără obiect întrucât acesta nu s-a soluționat în 3 zile așa cum prevede Codul d e procedură penală.

Pe fond, solicită respingerea recursului formulat de DIICOT- Biroul Teritorial Neamț și să se mențină încheierea pronunțată de Tribunalul Neamț, ca temeinică și legală, aceasta fiind în concordanță atât cu practica Înaltei Curți de Casație și Justiție cât și cu cea Curții Europene, fiind întrunite toate acele elemente noi care au să format convingerea instanței că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la data luării acestei măsuri. Depune în acest sens copii de pe deciziile 1142/21.02.2006 și 1730/12 mai 2009 pronunțate de De altfel și instanța de fond a arătat în motivarea încheierii că " persistența unei suspiciuni rezonabile că persoana arestată a comis o infracțiune reprezintă o condiție sine qua non pentru legalitatea luării și menținerii stării de arest, dar, după o anumită perioadă de timp, această condiție nu mai este și suficientă".

Avocat, pentru inculpat, arată că achiesează la concluziile puse de colegul său, apreciind că instanța de fond în mod judicios și justificat a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, întrucât în cauză nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la data luării acestei măsuri. De asemenea, inculpatul a avut o atitudine sinceră și a cooperat cu organele de anchetă, iar din probele administrate în cauză nu rezultă că în cauză ar fi vorba de constituirea unui grup organizat, inculpatul neavând cunoștință de infracțiunile care urmau să se desfășoare înafara țării.

Solicită a se avea în vedere motivele expuse de instanța de fond,pentru care nu a mai menținut arestarea preventivă, persoana inculpatului și referatul întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Neamț, atitudinea inculpatului pe tot parcursul procesului penal și față de acestea să se dispună respingerea recursului formulat de parchet, ca nefondat.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul pe excepția invocată de apărătorul inculpatului, arată că termenul de 3 zile este un termen de recomandare. Solicită respingerea excepției.

Inculpatul solicită respingerea recursului formulat de parchet și să se dispună judecarea sa în stare de libertate, precizând că are și un minor în întreținere.

S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.

CURT EA

-deliberând-

Asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 15.iulie.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în baza art.139 alin.1 Cod procedură penală, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată împotriva inculpatului prin încheierea nr. 23 din 13.03.2009, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU, cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Supravegherea inculpatului pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, a fost încredințată Poliției municipiului P N, județul

În baza art.145 alin.1/1 și alin.1/2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la instanțele de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție, sau ori de câte ori este chemat;

c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;

d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;

e) să nu se apropie de persoanele împreună cu care a comis faptele sau de martori și să nu comunice cu acestea direct sau indirect;

În baza art.145 alin.2/2 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea - credință a măsurii sau a obligațiilor ce-i revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut următoarele:

În ceea ce privește legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, Tribunalul constată că, în cauză, există în continuare probe sau indicii temeinice, în sensul art. 143 alin. 1 Cod procedură penală și a art.5 parag.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și care pot convinge un observator obiectiv că inculpatul ar putea fi autorul infracțiunilor de care este învinuit.

Însă, având în vedere termenul scurs de la arestarea inculpatului, cercetarea judecătorească efectuată până în prezent în cauză, dar și timpul necesar terminării ei, instanța apreciază că menținerea în continuare a inculpatului în stare de arest este excesivă.

În jurisprudența sa, (cauza Wemhoff Germania și altele), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că este esențial ca, în situația în care persoana este în stare de detenție, instanțele naționale să aprecieze dacă termenul care a curs a depășit la un moment dat limitele rezonabile, adică acelea ale sacrificiului care, în circumstanțele cauzei, ar putea în mod rezonabil să fie impus unei persoane prezumate a fi nevinovată.

În ceea ce privește criteriile de apreciere a caracterului rezonabil al arestării preventive, Curtea de la Strasbourg a stabilit că, în primul rând, caracterul rezonabil al unei perioade de arest preventiv nu poate fi apreciat in abstracto, ci de la caz la caz, în funcție de trăsăturile specifice ale acestuia. Menținerea stării de arest poate fi justificată, într-un caz concret, numai dacă există indicii precise în sensul unei necesități reale și de interes public care, în pofida prezumției de nevinovăție, prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală.

În al doilea rând, este de datoria autorităților judiciare naționale să se asigure că, într-o cauză determinată, arestarea preventivă nu depășește o perioadă rezonabilă.

În al treilea rând, persistența unei suspiciuni rezonabile că persoana arestată a comis o infracțiune reprezintă o condițiesine qua nonpentru legalitatea luării și menținerii stării de arest, dar, după o anumită perioadă de timp, această condiție nu mai este și suficientă.

Inculpatul a fost arestat prin încheierea nr.23 din 13.03.2009 a Curții de APEL BACĂU. Măsura arestării preventive a fost menținută periodic până în prezent, considerându-se că există probe că inculpatul ar fi putut săvârși faptele de care este învinuit, care sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de un an, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, ce constă în starea de neliniște în rândul societății generată de faptul că persoane învinuite de săvârșirea unor astfel de infracțiuni sunt cercetate în stare de libertate. Acest pericol a fost apreciat în raport de rezonanța produsă de fapte, de frecvența infracțiunilor de același gen, de comportamentul inculpatului, dar și de gravitatea faptelor comise, rezultată din modalitatea de săvârșire. Pentru aceleași motive, pe parcursul cercetării judecătorești, s-a respins o cerere a inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură, mai puțin severă.

În prezent, cercetarea judecătorească este în plină desfășurare. Au fost ascultați inculpații și martorii, urmând ca înregistrările convorbirilor telefonice să fie supuse expertizării și, evident, să fie administrate și alte probe, în situația în care vor apărea necesare și utile, ceea ce implică curgerea unei perioade de timp.

Instanța apreciază că în această perioadă de timp, se motivează de Tribunal, arestarea inculpatului poate fi evitată. Suspiciunea că inculpatul ar putea fi autorul faptelor de care este învinuit și gravitatea acestor fapte nu mai sunt suficiente, în absența unor temeiuri noi, pentru menținerea față de inculpat a unei măsuri preventive atât de intruzivă în viața sa.

În același timp, pentru realizarea scopului general prevăzut în art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal, este necesară luarea față de inculpat a unei măsuri preventive mai puțin severă, respectiv obligarea de a nu părăsi țara.

Împotriva acestei încheieri, în cadrul termenului legal a declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Neamț, care a criticat încheierea recurată este netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:

Prin rechizitoriul din 02.04.2009, întocmit în dosarul nr.13D/P/2009 al Biroului Teritorial Neamț al, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat, tentativă la falsificarea instrumentelor de plată electronice, deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice, prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art. 20 din Cod penal, raportat la art.24 alin.1 din Legea nr.365/2002 și art.25 din Legea nr.365/2002, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.

Din probele administrate în cauză, rezultă cu certitudine că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa prin rechizitoriu.

Astfel, din convorbirile telefonice purtate rezultă că inculpatul este liderul unui grup infracțional organizat, care are ca scop extragerea de date, prin mijloace frauduloase, de pe cârdurile folosite de titulari la bancomate și utilizarea acestor date pentru falsificarea de cârduri și extragerea de bani din bancomate, prin instrumente artizanale deținute de către inculpați.

Faptul că era coordonatorul acestui grup infracțional rezultă din convorbirile telefonice purtate de acesta cu învinuiții:,

Din convorbirile purtate cu învinuitul și în special din cele de la fl.13, 57, 58 și 62 din vol.II, rezultă că coordona activitatea de procurare a instrumentelor pentru falsificarea cârdurilor, că el deținea programele necesare și îi chema pe ceilalți învinuiți să-1 consulte în legătură cu activitățile infracționale ulterioare.

Din convorbirile purtate de inculpatul cu din B (fl.38, 63-64 din vol.II), rezultă că acesta a procurat o microcameră complexă, care urma a fi folosită pentru extragerea de date în mod fraudulos din bancomate.

Din discuțiile purtate telefonic cu din C (fl.49-51 vol. II), rezulta că îi făcea oferta lui să contribuie cu bani pentru deplasarea lor în străinătate în scopul extragerii ilegale de bani din bancomate, afirmând că"mi-am reparat mașinile astea două, le-am făcut ca lumea, îs. am făcut tot".

Referirea probabil o făcea la instrumentele ce urmau a fi utilizate în scop infracțional, pe care le modificase și le schimbase"capul".

a colaborat îndeaproape cu învinuiții și, pentru care s-a disjuns cercetarea penală și care în prezent se sustrag de la urmărirea penală, stabilind activitățile concrete ce urmau să le desfășoare pentru testarea instrumentelor cu care urmau să se deplaseze în străinătate. În noaptea de 27.02.2009, la orele 1,14 și orele 1,20, și au testat aparatura artizanală la două bancomate din P N ( fl. 102-103, vol.II ). Aceste testări le-au făcut cu acordul și sub îndrumarea lui, care era informat telefonic despre desfășurarea evenimentelor.

Cu o parte din aparatură, și au plecat înainte în Olanda, în scopul extragerii frauduloase de bani din bancomate, dar au constatat ulterior că la bancomatele din acea țară fuseseră instalate niște "nituri", care îi împiedicau să poată utiliza aparatura artizanală cu care plecaseră din țară. în convorbirea din 06.03.2009, (fl. 162-165 vol.II ), i-a comunicat inculpatului despre acele nituri"care ies afară ca să nu mai băgăm ",solicitându-i să-1 aducă pe, afirmând că"doar poate face așa ceva".Ca urmare a acestei convorbiri, 1-a contactat telefonic pe, căruia i-a solicitat ca în ziua de 09.03.2009 să-1 însoțească în Belgia, asigurându-i acestuia biletul de transport cu avionul și o anumită sumă de bani pentru serviciile pe care le va face acolo.

În scopul punerii în aplicare a intenției lor infracționale de a extrage în mod fraudulos bani de la bancomatele din străinătate, inculpatul 1-a contactat și pe inculpatul, căruia i-a solicitat să-1 însoțească tot la data de 09.03.2009 în Belgia, oferindu-se să-i plătească și acestuia biletul de avion.

Cei doi inculpați au fost nesinceri în cursul urmăririi penale și al judecății, când au susținut că s-a oferit să-1 ducă din milă pe în Belgia, pentru a face un tratament de recuperare la mâna ce-o avea accidentată.

Din convorbirea dintre cei doi de la fl.181-182 vol. II rezultă în mod clar că 1-a luat pe în Belgia cu scopul de a săvârși infracțiuni, cerându-i acestuia să contribuie măcar cu 500 euro la cheltuielile de deplasare și cazare în Belgia.

Fiind supravegheați în permanență, cei doi inculpați, cu autorizarea instanței, au fost depistați în ziua de 09.03.2009, pe Aeroportul Băneasa din B, unde se afla și. De pe acel aeroport urmau să plece cu avionul împreună în Belgia.

Cu ocazia percheziției efectuată asupra bagajelor lui, a fost găsit un aparat de fotografiat defect, în interiorul căruia, în locașul destinat filmului, au fost găsite două circuite electronice formate din plăci de textolit de culoare, despre care Institutul pentru Tehnologii B, a stabilit că sunt componente ale unor dispozitive artizanale dedicate copierii cârdurilor magnetice, numite "skimmere" sau "pisicuțe".

În bagajele inculpatului, a fost găsit un laptop, care-i fusese încredințat pentru transport de către. Fiind examinat laptopul de către institutul menționat mai sus, s-a constatat că pe hard-diskul acestuia se afla aplicația "-comm", care reprezintă o componentă a sistemului Windows, care permite refacerea sistemului de operare împreună cu programele instalate în cazul funcționării eronate, precum și fișiere executabile ce aparțin aplicației - și un kit de instalare al unei aplicații, ce reprezintă o interfață de acces a unui utilizator cu un echipament de tip -206 magnetic, card /. Cele două aplicații pot fi utilizate în scop ilicit la citirea neautorizată a unor carduri bancare și la donarea acestora (fl.94-100, vol.I).

Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate în aceeași zi la locuința lui, au fost găsite mai multe componente ale unor instrumente de falsificare a cardurilor despre care Institutul pentru Tehnologii Bac oncluzionat că "componentele prezentate sunt preluate de la un mini-card Mini - 123, pot fi montate în interiorul unui dispozitiv realizat artizanal, numit "skimmer" sau "pisicuță", destinat preluării datelor de pe a doua a cârdurilor bancare ce ar tranzita fanta acestui dispozitiv.

Mini-camera de filmat găsită cu ocazia percheziției domiciliare, poate face parte dintr-un dispozitiv electronic destinat filmării și înregistrării imaginilor. Dacă acest dispozitiv ar fi fost amplasat în apropierea tastaturii unui bancomat, astfel încât obiectivul mini-camerei de filmat să fie orientat către tastatură, atunci acest dispozitiv poate prelua și înregistra momentele introducerii codului pin de către utilizatorii cardurilor respective".

Tot de la domiciliul inculpatului a fost ridicată și o unitate centrală a unui calculator, pe al cărui hard-disk au fost identificate 5 aplicații care au ca destinație citirea/scrierea benzilor magnetice ale cardurilor bancare. Totodată, au fost găsite mai multe fișiere text care conțin informații existente pe trakul nr.2 al unor carduri bancare. Au mai fost identificate fișiere text reprezentând conversații purtate prin intermediul, pe între utilizatorul cu ID-ul " 18" și utilizatorii "" și "".

Am redat aceste amănunte în legătură cu instrumentele deținute de către, pentru a dovedi faptul că acesta a avut o preocupare în timp în vederea pregătirii alături de ceilalți învinuiți a săvârșirii de infracțiuni la bancomatele din străinătate. Inculpatul a fost atras în scopul săvârșirii de infracțiuni, întrucât cunoștea faptul că acesta mai săvârșise și anterior infracțiuni similare, fiind arestat de autoritățile tunisiene în anul 2008, pentru fapte identice.

Din descrierile făcute mai sus, rezultă cu certitudine că inculpatul prezintă un real pericol pentru ordinea publică și că se impune menținerea arestării preventive față de acesta.

Prin lăsarea sa în libertate se poate ajunge la plecarea lui din țară în mod nelegal și implicit la tergiversarea judecății sau imposibilitatea punerii în executare a unui eventual mandat de executare a pedepsei. În acest sens pledează și faptul că în anul 2008, inculpatul a fost expulzat din, pentru că trecuse ilegal frontiera dintre și, ascuns în interiorul unui mijloc de transport.

La stabilirea pericolului social al inculpatului contribuie și atitudinea sa nesinceră din timpul urmăririi și judecării cauzei, când fiind pus în fața unor probe certe de vinovăție nu și-a recunoscut faptele comise.

Apreciem că, se motivează de Parchet, măsura menținerii arestării preventive era necesară și datorită numărului mare de infractori români care săvârșesc infracțiuni informatice, atât în țară, cât și pe toate continentele, prin care produc imense pagube cetățenilor români și străini.

Pericolul social prezentat de faptele comise de inculpați, care s-au desfășurat în timp rezultă și din lucrarea"Frauda cu carduri"publicată în" Combaterea fraudelor cu carduri, aspecte teoretice și practice"apărută la Editura "Imprimeria Națională " - în anul 2006.

Din articolul menționat rezultă că "Combaterea fraudelor comise prin intermediul mijloacelor electronice și perfecționarea elementelor de siguranță ale instrumentelor de plată fără numerar au devenit în ultimii ani, o preocupare tot mai intensă a organismelor internaționale de cooperare polițienească, a guvernelor statelor puternic industrializate și a industriei private. în jurul acestui subiect se datorează, în mare măsură, creșterii extrem de rapide a volumului fraudei și complexității infracțiunilor săvârșite prin folosirea mijloacelor electronice și a informațiilor prelucrate de acestea."

Din subsolul de la fila 9 lucrării, rezultă că "băncile și instituțiile emitente de carduri din Anglia, au înregistrat doar într-un semestru din anul 2004 un prejudiciu de aproximativ 60 de milioane de lire sterline și, din anchetele finalizate sau în derulare, autoritățile judiciare din Marea Britanie au stabilit că infractorii români dețineau o pondere de 90%". Deci infractorii români, specializați în criminalitate informatică, produc pagube enorme atât în țările din Europa, cât și din alte continente (vezi cazul - ).

Lăsarea în libertate a inculpatului va avea ca efect încurajarea celorlalți infractori care săvârșesc fapte similare să nu se mai teamă de măsurile represive care pot fi luate față de ei și că oricât de grave ar fi faptele comise, nu riscă decât privarea de libertate timp de 3-4 luni.

Suntem întru totul de acord cu practica CEDO, se susține în motivele de recurs, dar considerăm că aceasta trebuie aplicată în România cu mai mult discernământ, având în vedere că infractorii români specializați în infracțiuni informatice sunt printre cei mai periculoși din întreaga lume și că trebuie tratați cu o mai mare severitate, pentru a stăvili acest fenomen infracțional.

Analizând încheierea recurată, în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că recursul formulat este fondat și urmează a fi admis, pentru considerentele care vor fi dezvoltate.

Apărătorul ales al intimatului-inculpat a susținut că recursul urmează a fi respins"ca fiind fără obiect",deoarece nu a fost soluționat în termen de 3 zile de la data pronunțării încheierii recurate.

Potrivit art.160/b alin.4, cu referire la art.160/a alin.2 Cod procedură penală: "ncheierea poate fi atacată separat cu recurs. Termenul de recurs este de 24 de ore și curge de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsă. Dosarul va fi înaintat instanței de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se judecă în 3 zile. Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea nu este suspensiv de executare."

Apoi, în conformitate cu dispozițiile art.141 alin.ultim Cod procedură penală, "Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau menținerea unei măsuri preventive ori prin care s-a constatat încetarea de drept a arestării preventive nu este suspensiv de executare"

De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art.300/2, cu art.160/b Cod procedură penală, în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Potrivit acestui text, Tribunalul a verificat legalitatea și temeinicia arestării preventive a intimatului-inculpat la data de 03.06.2009 și prin încheierea din această dată, s-a menținut arestarea preventivă a acestuia, astfel că

durata arestului preventiv ar fi expirat la data de 01.08.2009.

Soluționarea recursului în termen de 3 zile de la data înregistrării dosarului la instanța de control judiciar și până la expirarea duratei de la ultima menținere a arestului preventiv, este conformă și cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Condițiile referitoare la arestarea preventivă sunt cele prevăzute de art.5 paragraful 3 și 4 din Convenție, texte potrivit cărora"Orice persoană arestată sau deținută în condițiile prevăzute de paragraful 1 lit.c, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuțiilor judiciare și are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audieri."Și, respectiv,"Orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deținere are dreptul să introducă un recurs în fața unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalității deținerii sale și să dispună eliberarea sa dacă deținerea este ilegală".

Garantând persoanelor lipsite de libertate dreptul de a solicita verificarea legalității măsurii luate împotriva lor, art.5 paragraful 4 proclamă totodată dreptul acestora de a beneficia, în cadrul acestei verificări, de o soluționare într-un termen scurt.

Însă această noțiune se apreciază în funcție de circumstanțele fiecărui caz(-Reisse împotriva Elveției)și în funcție de motivul care stă la baza lipsirii de libertate.

De exemplu, o perioadă de opt săptămâni scursă din momentul înregistrării cererii de recurs, s-a apreciat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, că este, la prima vedere, greu de conciliat cu noțiunea de celeritate(hotărârea împotriva ).

Apoi, tot practica Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că procedura aplicată la soluționarea recursului declarat împotriva unei hotărâri prin care s-a luat măsura arestului preventiv trebuie să ofere garanțiile fundamentale cerute în materie de lipsire de libertate. În mod deosebit s-a arătat în jurisprudența Curții că este necesar ca această procedură să aibă un caracter contradictoriu, fiecare dintre părți trebuind să poată cunoaște observațiile celeilalte și să le poată comenta (împotriva Germaniei).

De asemenea, procedura trebuie să respecte principiul egalității armelor între procuror și cel acuzat(hotărârile pronunțate în cauzele Reisse împotriva Elveției, împotriva Greciei, împotriva Bulgariei).

Apoi, recurentului-inculpat arestat trebuie să i se asigure exercitarea dreptului la apărare și să se bucure de asistența efectivă a unui avocat( împotriva Elveției și împotriva Franței).

Potrivit art.6 paragraful 3 pct.c din Convenție, dreptul de a fi asistat de un apărător ales trebuie să aibă un caracter efectiv, să dea posibilitate avocatului să studieze dosarul, să ia legătura cu inculpatul, să poată pune concluzii în raport de probele administrate, să ia cunoștință de susținerile procurorului și să poată combată aceste susțineri privind legalitatea și necesitatea prelungirii duratei măsurii arestului preventiv.

În ceea ce privește legalitatea și temeinicia înlocuirii măsurii arestării preventive, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, Curtea constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a intimatului - inculpat nu s-au modificat și ele justifică în continuarea privarea de libertate a acestuia.

Așa cum se arăta, în conformitate cu dispozițiile art.300/2, cu art.160/b Cod procedură penală, în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Potrivit acestor texte, instanța, în cursul judecății, are obligația de a verifica dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpatului și dacă nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.

Pentru a se menține arestarea preventivă a inculpatului trebuie să subziste cel puțin unul dintre motivele avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv.

Verificând, în temeiul art.300/2, cu art.160/b Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia luării măsurii arestului preventiv, pentru aspectele care vor fi prezentate, Curtea constată că în mod greșit s-a apreciat de prima instanță că se impune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, deoarece temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că arestarea intimatului-inculpat s-a dispus prin încheierea nr.23 din data de 13.martie.2009, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU, avându-se în vedere ca temei în drept, prevederile art.148 alin.1 lit. Cod procedură penală, respectiv: "inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică."

Prin rechizitoriul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitatea Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Neamț, dat în dosarul nr.13D/P/2009 din data de 02.04.2009, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

a) deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice, prevăzută de art.25 din Legea nr.365/2002;

b) tentativă la falsificarea instrumentelor de plată electronice, prevăzută de art.20 din Cod penal, raportat la art.24 alin.1 din Legea nr.365/2002;

c) constituire de grup infracțional organizat, prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.

În fapt, s-au reținut următoarele:

Inculpatul are preocupări mai vechi în legătură cu folosirea de instrumente pentru extragerea ilegală de date din bancomate și falsificarea de carduri, în scopul folosirii fără drept a acestora, fără acordul titularilor.

Din datele furnizate de un serviciu de informații, rezultă că, zis "" sau "că" coordonează o rețea de crimă organizată transfrontalieră pe raza mai multor județe din România (B, C, V) și cu arie operațională pe teritoriul unor țări din Uniunea europeană (Anglia, Spania, Cehia, Irlanda, Belgia și Olanda), precum și în Republica M, care are în preocupări activități de skimming și spălarea banilor. Dintre membrii grupării din PNa flați în legătură directă cu fac parte,

Detalii în legătură cu modul de organizare și acționare a grupului infracțional rezultă din procesul verbal de desecretizare de la filele 2-3, vol.

Din convorbirile purtate pe internet de către, (având ID-ul "") la data de 14.11.2008 cu "", rezultă că aceștia își împărtășesc din experiență în legătură cu extragerea datelor de la bancomate prin folosirea de "camere mici" și a unei camere mai mari "cu inflaroșu" (fl. 214 - 224, vol. I).

Și inculpatul are experiență în același domeniu, întrucât din verificarea efectuată în baza de date a Centrului Național de Administrare a de Date privind Evidența Persoanelor, rezultă că la data de 09.03.2008 acesta a fost reținut de autoritățile tunisiene, pentru folosirea de carduri bancare false (fl. 319, vol. I).

După sesizarea din oficiu a Biroului Teritorial Neamț al DIICOT în legătură cu faptele comise de, Tribunalul Neamța autorizat interceptarea convorbirilor și comunicațiilor telefonice efectuate de aceștia.

Din convorbirile telefonice purtate, rezultă cu certitudine că este liderul unui grup infracțional organizat, care are ca scop extragerea de date, prin mijloace frauduloase, de pe cardurile folosite de titulari la bancomate și utilizarea acestor date pentru falsificarea de carduri și extragerea de bani din bancomate, prin instrumente artizanale deținute de către inculpați.

Faptul că era coordonatorul acestui grup infracțional rezultă și din convorbirile telefonice purtate de acesta cu, Astfel, din convorbirea purtată de la data de 07.02.2009 (fl. 13, vol. II) cu, rezultă că ultimul se plângea că laptopul nu merge" și omul are programul"îi spune:" păisă vină să mi-l scoată să mi-l lase aici, pe desktop-ul meu".

Într-o altă convorbire purtată de cei doi în ziua de 16.02.2009, îi spune lui"zi-i să aducă și acela ca să controlez camera"(fl. 57, vol. II).

La rândul său îi transmite imediat lui: "o zis să iei și acela bă, ca să controlez aia" (fl. 58, vol. II).

În aceeași zi îl înU. pe:" dar pe acela nu trebuie instalat nimic?"La care îi răspunde:" instalăm noi aici"(fl.62, vol. II).

Totodată s-a preocupat și de cumpărarea unei microcamere de la din La data de 14.02.2009, i-a trimis lui un mesaj prin care îi spunea: "Vă anunț că s-a depus la Courier coletul cu microcamera. Pe ziua de luni este la dvs. Vă mulțumesc". (fl.38, vol. II).

La data de 16.02.2009, a purtat o discuție telefonică cu (fl. 63-64, vol. II), prin care confirma primirea microcamerei și solicita instrucțiuni pentru utilizarea acesteia. Discuțiile purtate fac referire la "citirea unui card mai puternic". îi spune, printre altele: " ați văzut că el are alte funcții, este un pic mai complex, mai complicat, că el face și foto și video. Celălalt nu făcea decât video. Acesta face și foto, poate să ia cadru cu cadru".

Fiind întrebat cu ocazia audierii, în legătură cu microcamera primită de la, susține că ar fi vorba în realitate despre o cameră video. Însă din avizul de expediție nr. 2286 rezultă că i-a expediat lui un colet poștal în greutate de 0,166 kg, pentru care trebuia expediat un ramburs de 560 de lei. Din convorbirea telefonică dintre aceștia rezultă că aceasta era suma pe care trebuia s-o plătească pentru microcameră.

Conținutul mandatului combate apărarea făcută de, întrucât o cameră video nu putea să aibă doar greutatea de 0,166 kg, cu tot cu ambalaj (fl. 63, vol. I).

s-a înțeles cu și să plece în străinătate, respectiv în Olanda și Belgia, pentru a obține bani prin utilizarea de carduri falsificate și instrumente artizanale ce urmau să fie aplicate la bancomate. Acest aspect rezultă din convorbirile repetate purtate între aceștia, prin care fac referire la folosirea unor programe pentru falsificarea de carduri și utilizarea unor instrumente artizanale.

nu a putut pleca odată cu și, deoarece nu a putut face rost de banii necesari pentru a-și asigura o locuință în Belgia sau Olanda și un autoturism pentru a se putea deplasa operativ și sigur dintr-un oraș în altul și de la un bancomat la altul.

În acest sens, sunt semnificative discuțiile purtate de cu (fl. 49-51, vol. II) și (fl.71, vol. II).

Astfel, în discuțiile purtate cu, inculpatul i-a propus acestuia să meargă împreună în străinătate, dar a fost refuzat deoarece nu avea bani. Pentru a-l tenta să meargă, i-a spus " mi-am reparat mașinile astea două, le-am făcut ca lumea, îs ". l-a întrebat ce mai așteaptă de nu pleacă în străinătate, afirmând:"da cu ce, cu ce, cu ce? Că n-am bani să mă duc la muncă. . trebuie bani".

l-a întrebat:"le-ai modificat pe alea? Le-ai schimbat capul, ceva?La care a replicat:"am făcut OK tot".

Inculpatul a vorbit și cu un oarecare "" căruia i-a cerut să facă rost de bani. i-a comunicat:"am vorbit cu omul și nu nu este cașcaval ".a afirmat: " a, a, a eu ce ți-am spus, trebuie cineva cu 5.000 frate cel puțin".

Între timp, a făcut rost de bani și a purtat discuții repetate în Olanda și Belgia, pentru a rezolva problema cazării și a unui autoturism. L-a luat cu el și pe un verișor al său din Italia.

Înainte de plecare, în noaptea de 27.02.2009, la orele 1,14 și 1,20, și au testat aparatura artizanală la două bancomate din PN( fl.102-103, vol. II).

Faptul că, unul dintre membrii importanți ai rețelei, a acționat anterior la bancomatele din Olanda, rezultă cu certitudine din discuțiile telefonice purtate de acesta cu, care se afla în Olanda. Din aceste convorbiri rezultă faptul că cunoștea localitățile din Olanda, unde puteau acționa asupra bancomatelor și unde anume erau amplasate aceste bancomate în orașe (fl. 115-122, vol. II).

Din convorbirea purtată de cu la data de 01.03.2009, rezultă că aceștia mai fuseseră împreună în Olanda, în scop infracțional (fl.123, vol. II).

Despre pregătirile de plecare în Belgia și Olanda rezultă din convorbirile purtate de (fl. 106-111 - vol. II.) Scopul plecării lui în străinătate rezultă din convorbirea purtată la data de 28.02.2009, cu o persoană necunoscută, căreia îi spune: "dar ce să fac, să stau acasă? Ajunge distracție, euro cheltuiți să punem la loc".

În ziua de 09.03.2009, a plecat spre Belgia, fiind condus de către și (fl. 129 - vol. II). În aceeași seară, a trecut frontiera în Ungaria.

În ziua de 04.03.2009, a ajuns la destinație și a stabilit telefonic cu să se întâlnească în ziua următoare în, în Olanda (fl. 137-138, vol. II).

În ziua de 05.03.2009, a plecat și cu avionul și întrucât nu a ajuns la ora stabilită la întâlnirea cu, s-au purtat mai multe convorbiri între, și, soția lui (fl. 150-155, vol. II).

Între timp, a făcut rost de bani pentru plecare de la o femeie, aspect ce rezultă din convorbirea purtată între acesta și "" (fl. 160-161, vol. II).

În ziua de 06.03.2009, l-a sunat pe spunându-i"am fost acolo la aia și au băgat ei acolo. Și au băgat ei acolo și sunt din acelea care ies afară ca să nu mai băgăm sau să merg și în altă parte să văd".Când l-a întrebat:"și nu putem să le dăm jos? i-a răspuns: " putem dar acum am vrea să vedem. Au băgat nituri, nu știu, nituri parcă, înțelegi singura chestie care este acum doar poate face așa ceva. Și ca să aia nu are cum. Am băgat unde este chiar capul! Dar unde este capul." (înjură).(fl. 162-165, vol. II).

În ziua următoare l-a sunat din nou pe spunându-i:"am fost acum acolo și acum am luat acela cu care deschidem, înțelegi am luat casa și am mai luat și alea care dispar acolo, nebunule și merge foarte ușor direct". La care îl felicită:"bravo frate".

i-a oferit și alte amănunte în legătură cu modul de operare, spunând: "am fost acum și nu am crezut dar am fost și am încercat așa cum mi-ai spus tu și i-am dat două în două secunde și îl punem înapoi după ce furăm. cum trebuie să facem?" La care răspunde: "lasă, vedem noi, nu mai vorbim". Totuși continuă: " bine, trebuie s-o lăsăm 4 ore., ce, îl iei și pe, ar fi fost bine să-l iei și pe el. Să vină și el vere, să fie siguranță, înțelegi? Ai văzut cum face el din acelea rapide, să vină și el, vere". (fl. 184-185, vol. II).

În urma acestei discuții, a luat legătura cu din comuna, jud. A, care este rudă cu, fost. I-a propus acestuia să meargă "în vacanță", comunicându-i și faptul că a făcut rost de bilete de avion, urmând să plece de pe Aeroportul Băneasa în ziua de 09.03.2009 la orele 11,00 spre Belgia, (fl. 173-174; 177-178, vol. II).

Rolul lui, zis "" era de a înlătura niturile de la bancomate.

, pentru a nu fi găsite la el obiecte care ar fi putut să ducă la cercetarea sa penală, nu obișnuia să le țină acasă. Astfel, din convorbirea purtată cu la data de 17.02.2009, (69-70, vol. II) îi spune: " să-mi zici când vii, că eu atunci mă duc și o iau să nu o țin eu la mine în casă, știi ce zic. La care îi răspunde:"OK, da la tine nu-i problemă, poți să o iei cu o zi înainte, nu? da măi, da aia mică dacă o iei s-o scoți de acolo și ailaltă o arunci, ce ai cu aia?"

Este posibil ca instrumentele folosite pentru copiere și falsificare de carduri să fi fost păstrate la, căreia îi spune la data de 05.03.2009: " și am zis că dacă erai prin oraș treceai să-ți dau socotelile".

Tot în scopul de a nu fi găsit cu obiecte compromițătoare asupra sa, inculpatul l-a contactat și pe inculpatul, cu care a stabilit să plece împreună în Belgia, la data de 09.03.2009.

Cu ocazia audierii, a susținut că urma să plece în Belgia pentru a face un tratament de recuperare la mâna dreaptă, întrucât suferise anterior un accident de motocicletă. Susținerile sale sunt însă contrazise de convorbirile pe care acesta le-a avut cu, și.

Astfel, la data de 03.03.2009, a fost sunat de către cu câteva minute înainte de trecerea frontierei în Ungaria. Întrucât se afla în casă la, tatăl prietenei sale, i-a spus:"du-te oleacă până în baie ca să nu mai audă socrul tău vezi că euștii tu sunt la Nu mai del (vorbi) știi tu!"

La data de 09.03.2009, la ora 1,07, deci cu câteva minute înainte ca să plece spre B, a fost sunat de către, care i-a spus:"fii atent, vezi că acolo în sufragerie, chiar acolo în acolo, sunt niște alea, știi tu care le am așa și le-am pus acolo în. că trebuie să fie două de alea știisă le avem aicea pentruștii tu. Că-s de aicea și n-am de alea. Și vezi să le iei pe alea care trebuie, înțelegi? tu care au fost a tale și careo fostașa. Două de alea, hai."

susține că ar fi fost vorba despre niște burghie, dar din convorbirea purtată de cu după doar câteva minute, primul îi spune:". știi ce ne mai trebuie? două cărți, le știi? cu băiatul, îmi trebuie alea două, înțelegi?".

În scopul plecării lui împreună cu primul l-a întrebat pe cel din urmă:"tu câtă mămăligă mai ai și tu, sau poți să și tu rost de ceva? Acesta o zis că tu rost de vreo 500 măcar. N-ai făcut, hă?"La care a răspuns: " n-am nici un măi frate, crede-mă ca n-am nici un. N-am făcut frate nimica. N-am frate, de unde să iau, că nu luam dacă aveam 500".(fl.181-182, vol. II).

Cu ocazia audierii, a fost nesincer, spunând că ar fi fost vorba de 500 de lei pentru biletul de tren de la B la

Din convorbirea purtată însă în aceeași zi de cu, primul îi reproșează:" auzi, omu nu are bani vere! Ai spus că are 500, dar nu are nimic".(fl. 183, vol. II).

Aceste convorbiri denotă faptul că fiecare dintre cei care voiau să plece în străinătate pentru a lucra cu carduri falsificate, trebuia să aibă asupra sa o sumă de bani de cheltuială până la obținerea banilor de pe bancomat.

În noaptea de 8 spre 9 martie 2009, împreună cu au plecat la B cu trenul. Înainte de plecare, a fost chemat de către în apartamentul său, dându-i un laptop pentru a-l pune în geamantanul său, cu scopul de a nu fi găsit de poliția de frontieră asupra sa.

În Gara de Nord s-au întâlnit cu. Cu un taxi plătit de, cei trei s-au deplasat la Aeroportul Băneasa din B, de unde urmau să plece cu avionul spre Belgia, biletele fiind cumpărate anterior de de la o agenție din P

În Aeroportul Băneasa, s-au efectuat percheziții asupra bagajelor deținute de, și. În bagajul lui a fost găsit un aparat de fotografiat în interiorul căruia, în locașul destinat filmului, au fost găsite două circuite electronice formate din plăci textolit de culoare, încorporate, prevăzute de o parte și de alta cu fire de culoare neagră, la capătul cărora se găsesc de configurație și numere diferite (fl. 50, vol. I).

Fiind examinate aceste componente, de către Institutul pentru Tehnologii B, s-a constatat că "sunt componente ale unor dispozitive artizanale dedicate copierii cardurilor magnetice numite "skimmere" sau "pisicuțe". Rolul acestor dispozitive este acela de a prelua date de pe a doua a cardurilor bancare, ce ar tranzita fanta unui skimmer, de a memora aceste date și de a le transmite ulterior la un calculator personal, în vederea valorificării acestora, (fl. 82-90, vol. I).

În bagajul lui a fost găsit un laptop, marca, de culoare neagră, ( 51-52, vol. I). Fiind examinat laptopul de către același instituit, s-a constatat că pe hard-discul acestuia se află aplicația -. În directoarele System, care reprezintă o componentă a sistemului Windows, ce permite refacerea sistemului de operare împreună cu programele instalate în cazul funcționării eronate, s-au regăsit fișiere executabile ce aparțin aplicației - și un kit instalare al unei aplicații ce reprezintă o interfață de acces a unui utilizator cu un echipament de tip -206 magnetic, card reader/wrighter. Cele două aplicații regăsite, și -206, pot fi utilizate în scop ilicit la citirea neautorizată a unor carduri bancare și la clonarea acestora (fl. 94-100, vol. I).

Tot în ziua de 09.03.2009, a fost efectuată o percheziție și la domiciliul inculpatului, unde au fost găsite mai multe componente ale unor instrumente de falsificare a cardurilor, (fl. 55-62, vol. I).

Și aceste componente au fost trimise pentru examinare la Institutul pentru Tehnologii B, care prin raportul de constatare tehnico-științifică (fl. 104-108, vol. I) a concluzionat că "componentele prezentate sunt preluate de la un minicard reader Mini-123, pot fi montate în interiorul unui dispozitiv realizat artizanal, numit "skimmer" sau "pisicuță", destinat preluării datelor de pe a doua a cardurilor bancare ce ar tranzita fanta acestui dispozitiv. de filmat poate face parte dintr-un dispozitiv electronic destinat filmării și înregistrării imaginilor. Dacă acest dispozitiv ar fi amplasat în aproprierea tastaturii unui bancomat, astfel încât obiectivul minicamerei de filmat să fie orientat către tastatură, atunci acest dispozitiv poate prelua și înregistra momentele introducerii codului pin de către utilizatorii cardurilor respective.

Tot de la domiciliul lui a fost ridicată și o unitate centrală a unui calculator. Efectuându-se o percheziție a sistemelor informatice autorizată de Tribunalul Neamț, s-a constatat că pe hard-diskul unității centrale au fost identificate 5 aplicații, care au ca destinație citirea/scrierea benzilor magnetice ale cardurilor bancare. Totodată au fost găsite mai multe fișiere text ce conțin informații existente pe trackul nr. 2 al unor carduri bancare. Au mai fost identificate fișiere text, reprezentând conversații purtate prin intermediul internetului, pe, între utilizatorul cu ID-ul 18 și utilizatorii "_ ", și "", (fl. 214-224, vol. I).

Tot cu autorizarea instanței, a fost efectuată o percheziție informatică și asupra sistemelor informatice ridicate de la, (fl. 228-249, vol. I).

În urma percheziționării hard-diskului laptopului, au fost identificate aplicațiile "-.exe" și componentele acesteia, precum și aplicația "MC V5.exe", destinate citirii/scrierii benzilor magnetice ale cardurilor bancare. Au fost identificate și fragmente de fișiere text, reprezentând documentația privind utilizarea aplicației -.exe și a componentelor acestora.

Verificându-se în rețeaua Internet programele menționate și aplicațiile acestora, a rezultat faptul că aceste aplicații sunt destinate copierii și falsificării cardurilor (fl. 252-257, vol. I).

În timpul cercetărilor, inculpații și au fost asistați de apărători aleși dar au uzat de dreptul de a nu da declarații în legătură cu faptele pentru care au fost cercetați. Abia cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, în ziua de 30.03.2009, au acceptat să dea declarații sumare, în care nu și-au recunoscut vinovăția.

Prin încheierile din datele de 06.04.2009 și 03.06.2009, în temeiul art.300/1 Cod procedură penală, cu art.160 Cod procedură penală, respectiv, art.300/2 Cod procedură penală și art.160/b alin.1 și 3 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a intimatului-inculpat, soluțiile fiind menținute prin deciziile nr.266 din 10.04.2009 și 404 din data de 11.05.2009, pronunțate de Curtea de APEL BACĂU.

Prin încheierea din data 29.04.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, s-a respins ca nefondată cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestului preventiv, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

Curtea de APEL BACĂU, prin decizia penală nr.339 din data de 11.05.2009, a respins ca inadmisibil recursul declarat de inculpat.

Așa cum este cunoscut pentru luarea și menținerea unei măsuri preventive trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

să existe probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală;

Potrivit dispozițiilor art.143 alin.1 Cod procedură penală, pentru luarea și, desigur, pentru menținerea măsurii arestului preventiv se cere, printre alte condiții, să existe probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, ceea ce nu echivalează cu existența unor probe care ar motiva o condamnare.

Cât privește expresia indicii temeinice, potrivit art.68/1 Cod procedură penală,unt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.

Există indicii temeinice când din analiza datelor cuprinse în dosarul cauzei se desprinde presupunerea că cel față de care se efectuează urmărirea penală sau s-a dispus trimiterea în judecată, a săvârșit fapta pentru care este cercetat, sau pentru care este judecat.

În cauza dedusă judecății nu numai că sunt indicii temeinice, dar sunt probe temeinice din care rezultă, în mod necesar, presupunerea rezonabilă că intimatul-inculpat a săvârșit infracțiunile pentru care este judecat.

Elocvente sub aceste aspect, procesele verbale de constatare a infracțiunilor, procesele de perchiziționare a bagajelor, procesul verbale de percheziție domiciliară, rapoartele de expertiză tehnică și nu în ultimul rând, înregistrările convorbirilor telefonice efectuate cu respectarea prevederilor art.91/1 Cod procedură penală, etc.

În ceea ce privește vinovăției sau nu a intimatului - inculpat cu privire la infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și corecta lor încadrare juridică, aceste aspecte vor fi verificate și asupra lor se va pronunța, după administrarea tuturor probelor, instanța investită cu soluționarea cauzei în fond, respectiv Tribunalul Neamț.

să existe probe din care să rezulte vreunul dintre cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală;

În raport de gravitatea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată intimatul - inculpat(Hotărârea din 24.10.2006, Kusyk contra Poloniei),de participarea acestuia la presupusa săvârșire a acestor infracțiuni, așa cum rezultă cu deosebire din transcrierea convorbirilor telefonice înregistrate cu respectarea dispozițiilor art.91/1 Cod procedură penală, de caracterul transfrontalier al infracțiunilor și al grupului infracțional organizat din care, se presupune că face parte și inculpatul și al cărui lider ar fi, faptul că o parte dintre membrii grupării cercetați în aceeași cauză, pentru care s-a dispus de Parchet disjungerea cercetărilor, deoarece aceștia acționează în străinătate și se sustrag urmăririi penale, de frecvența infracțiunilor de același gen săvârșite și de necesitatea unei prevenții generale, Curtea constată că temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv pentru acest inculpat subzistă, astfel că se impune menținerea măsurii arestului preventiv(Hotărârea din 25.ianuarie.2007, Hesse contra Austriei).

În aprecierea persistenței pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a recurentului-inculpat trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudența care, în câteva cauze împotriva Franței(Cauza Letellier, hotărârea din 26 iunie 2001), prin carea statuat că în măsura în care dreptul național o recunoaște-prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o "tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă.

Este adevărat că privarea de libertate este o măsură gravă și că menținerea acesteia nu se justifică decât atunci când alte măsuri, mai puțin severe, au fost luate în considerare și apreciate ca fiind insuficient pentru protejarea interesului public care ar impune detenția preventivă(Hotărârea din data de 23.08.2008, Vrencev contra, Hotărârea din 29.01.2008, Saadi contra Regatul Unit, Hotărârea din 04.04.2000 Witold contra Poloniei, Hotărârea din 08.06.2004, Hafsteinsdottir contra Islandei).

Apărarea ordinii publice, este pertinent și suficient dacă se bazează pe fapte capabile să demonstreze că punerea în libertate a inculpatului ar tulbura în mod real ordinea publică.

Menținerea stării de arest a inculpatului poate fi justificată dacă există indicii precise în sensul unei necesități reale și de interes public, care în pofida prezumției de nevinovăție, să prevaleze asupra regulilor privind libertatea individuală.

În cauză dedusă judecății, în raport de gravitatea infracțiunilor pentru care este judecat intimatul-inculpat, împrejurările concrete în care se presupune că au fost comise, de modul de operare reținut în actul de sesizare, participarea intimatului-inculpat, în actul de sesizare reținându-se că acesta este liderul unui grup infracțional organizat care are ca scop extragerea de date, prin mijloace frauduloase, de pe cardurile folosite de titulari la bancomate și utilizarea acestor date pentru falsificarea de carduri și extragerea de bani din bancomate, prin instrumente artizanale deținute de către inculpați, activitatea infracțională care se desfășoară în mai multe țări ale Uniunii Europene, grup infracțional din care se presupune că mai făceau parte și învinuiții:, primii doi reușind să plece în același scop ilicit în Olanda, în prezent sustrăgându-se cercetării penale, Curtea constată că intimatul-inculpat prezintă un pericol concret și actual atât pentru ordinea publică din România, cât și pentru ordinea de drept din celelalte state membre ale Uniunii Europene și nu numai.

Curtea apreciază că lăsarea în libertate a intimatului-inculpat ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al populației și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului, acesta având obligația pozitivă nu numai de a adopta o legislație penală, dar și de avea un mecanism care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze comiterea de fapte care pun în pericol patrimoniul cetățenilor europeni, al unităților bancare din România și celelalte state ale Uniunii Europene și nu numai.

Într-o societate democratică dreptul oricărei persoane la viață, integritate corporală, libertate și demnitate sunt valori fundamentale care trebuie protejate. În acest context, neluarea sau nemenținerea unor măsuri preventive față de anumite persoane, în condițiile în care există indicii cu privire la implicarea lor în încălcarea gravă a acestor drepturi, ar justifica o sporire a neîncrederii opiniei publice în realizarea actului de justiție, consecință incompatibilă cu principiile unei societăți democratice.

Potrivit practicii Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Labita contra Italiei sau Neumeister contra Austria) detenția preventivă poate fi justificată atâta timp cât există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a cercetării în stare de libertate.

Ori, în această cauză, un asemenea interes este evident. Cu privire la persoana intimatului-inculpat se constată că există suficiente suspiciuni legate de implicarea lui în comiterea unor fapte grave, alimentate și de împrejurarea că în urma perchezițiilor au fost descoperite numeroase obiecte susceptibile de a fi folosite la fraudarea instrumentelor de plată electronice.

De asemenea, așa cu se arăta, la dosar există suficiente indicii referitoare la faptul că la desfășurarea activităților presupus infracționale au participat și alte persoane, pentru unele dispunându-se de Parchet disjungerea urmăriri penale, iar lăsarea în libertate a intimatului-inculpatul nu ar face altceva decât să îngreuneze actele de urmărire penală.

În ultima perioadă de timp se constată o creștere a numărului infracțiunilor de genul celor pentru care intimatul-inculpat este trimis în judecată, volumului fraudei și complexității infracțiunilor săvârșite prin folosirea mijloacelor electronice și a informațiilor prelucrate de acestea, mulți dintre autorii unor asemenea infracțiuni comise în străinătate fiind români, care s-au specializat în comiterea acestor infracțiuni.

Lăsarea în libertate a intimatului-inculpat ar avea ca efect încurajarea celorlalți infractori care săvârșesc fapte similare, inclusiv a învinuiților față de care s-a dispus disjungerea cercetărilor penale, care nu se vor teme de măsurile preventive care pot fi luate față de ei, oricât de grave ar fi faptele comise, deoarece după cel mult patru luni de arest preventiv, în condițiile în care solicită administrarea unor probe pentru administrarea cărora necesită un anumit timp, sunt puși în libertate.

În plus, principiul proporționalității(Hotărârea Ambruszkiewicz contra Poloniei)impune ca atunci când detenția să realizeze un echilibru între necesitatea într-o societate democratică de apărarea interesului public și importanța dreptului la libertate.

Durata detenției este un element care intervine în cercetarea acestui echilibru.

Referitor la termenul rezonabil al detenției, otrivit p. art.5 pct.3 din Convenția Europeană Drepturilor Omului, art.5 paragraf 3 din Convenție, modificat prin Protocolul nr.11, potrivit cărora"orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraf 1 lit.c din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii".

Referindu-se la "criteriile după care se apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale", a statut că acestea sunt similare cu cele referitoare și la procedurile din materie civilă, adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente(decizia din 31 martie 1998).

Referitor la determinarea momentului de la care începe calculul acestui termen, instanța europeană a statuat că acest moment este"data la care o persoană este acuzată",adică data sesizării instanței competente, potrivit dispozițiilor legii naționale sau "o dată anterioară" (data deschiderii unei anchete preliminare, data arestării sau orice altă dată, potrivit normelor procesuale ale statelor contractante). În această privință, Curtea Europeană face precizarea că noțiunea de"acuzație penală", în sensul art.6 alin.1 din Convenție, semnifică notificarea oficială care emană de la autoritatea competentă; adică a învinuirii de a fi comis o faptă penală, idee ce este corelativă și noțiunii de "urmări importante" privitoare la situația învinuitului(decizia CEDO din 25 mai 1998 cauza Hozee Olandei).

Cât privește data finalizării procedurii în materie penală, luată în considerare pentru calculul "termenului rezonabil", Curtea a statuat că aceasta este data hotărârii de condamnare sau de achitare a celui interesat(decizia din 27 iunie 1968 în cauza Eckle contra Germaniei).

Curtea Europeană a avut în vedere și"comportamentul acuzatului",cerând ca acesta să coopereze activ cu autoritățile judiciare (decizia din 25 februarie 1993 în cauza Dobbertin contra Franței).

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că organele judiciare au luat toate măsurile prevăzute de lege pentru soluționarea cu celeritate a cauzei și că detenția intimatului-inculpat pe o perioadăde nici patru luninu poate fi apreciată ca fiind excesivă, raportat la criteriile pe care le are în vedere Curtea Europeană a Drepturilor Omului în această privință - complexitatea cauzei, numărul de persoane implicate, de caracterul transfrontalier al activității infracționale.

În conformitate cu dispozițiile art.139 alin.1 Cod procedură penală, măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.

Desigur că pentru înlocuirea măsurii arestului preventiv se impune schimbarea temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, iar nu dispariția temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, deoarece în acest din urmă caz ar fi incidente prevederile art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b alin.2 Cod procedură penală și, respectiv, art.139 alin.2 Cod procedură penală, privind instituția revocării măsurii arestului preventiv, iar nu a înlocuirii acestei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă.

Pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, prevăzută de art.145/1 Cod procedură penală, trebuie îndeplinită o condiție esențială și anume, ca pe parcursul procesului penală, deci după luarea măsurii preventive, să intervină elemente noi care să impună înlocuirea măsurii preventive luate inițial.

Ori, așa cum se arăta mai sus, pentru considerentele maia sus prezentate, în cauză se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și se impune menținerea acestei măsuri.

De altfel, examinând încheierile din datele de 06.04.2009, 29.04.2009, respectiv 03.06.20009, încheieri prin care Tribunalul Neamța menținut arestarea preventivă și a respins cererea de înlocuire măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara,inclusiv motivările primei instanțe,se constată că de la ultima menținere a stării de arest a intimatului-inculpat nu au apărut alte împrejurări care să îndreptățească instanța să dispună înlocuirea măsurii măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

Faptul că intimatul-inculpat a solicitat în apărare "verificarea mijloacelor tehnice de efectuare și interceptare a înregistrărilor convorbirilor efectuate" nu justifică înlocuirea măsurii arestului preventiv u măsura obligării de a nu prăsi localitatea.

Desigur că, în conformitate cu prevederile art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b Cod procedură penală, în cursul judecății, instanța investită cu soluționarea cauzei are obligația de a verifica periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar atunci când va constata că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, va putea dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului, sau înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă.

Din examinarea preambulului încheierii recurate, rezultă că intimatul-inculpat a formulat prin apărătorul ales cerere de revocare a măsurii arestului preventiv și de înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Potrivit art.141 alin.1 Cod procedură penală:"Încheierea prin care prima instanță, sau instanța de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă nici unei căi de atac."

În cauză a fost declarat recurs doar de Parchet, invocându-se numai greșita înlocuire măsurii arestului preventiv, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

Curtea, pentru considerentele mai sus arătate, deoarece în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, va respinge cererea inculpatului de înlocuire măsurii arestului preventiv, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

Pentru aceste motive, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, va fi admis recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Neamț, va fi casată încheierea recurată numai cu privire la aplicarea dispozițiilor art.139 alin.1 Cod procedură penală, privind înlocuirea măsurii arestului preventiv luată împotriva inculpatului cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, prevăzută de art.145/1 Cod procedură penală, reține cauza spre rejudecare și în consecință;

În temeiul art.300/2, cu art.160/b alin.1 și 3 Cod procedură penală, se va menține arestarea preventivă a inculpatului.

Se va dispune comunicarea măsurii menținerii arestării preventive a inculpatului administrației locului de deținere și celorlalte organe prevăzute de lege și anularea formelor de executare emise în baza încheierii recurate.

Pe cale de consecință, se va respinge cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

Se va constata că recurentul-inculpat a fost asistat de apărători aleși.

În conformitate cu prevederile art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.

Pentru aceste motive;

În numele legii;

DECIDE:

În temeiul art.385/15 pct.2 lit. Cod procedură penală, admite recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Neamț împotriva încheierii din data de 15.iulie.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.

Casează încheierea recurată numai cu privire la aplicarea dispozițiilor art.139 alin.1 Cod procedură penală, privind înlocuirea măsurii arestului preventiv luată împotriva inculpatului cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, prevăzută de art.145/1 Cod procedură penală, reține cauza spre rejudecare și în consecință;

În temeiul art.300/2, cu art.160/b alin.1 și 3 Cod procedură penală, menține arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 30.01.1970, localitatea P, județul I, CNP -, cu domiciliul în municipiul P N,-, --8,.11, județul N, arestat în Penitenciarul Bacău în baza încheierii nr.23 din data de 13.martie.2009, emisă de Curtea de APEL BACĂU, în temeiul căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.1 din data de 13.03.2009.

Dispune comunicarea măsurii menținerii arestării preventive a inculpatului administrației locului de deținere și celorlalte organe prevăzute de lege.

Dispune anularea formelor de executare emise în baza încheierii recurate.

Respinge cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

Constată că intimatul-inculpat a fost asistat de apărători aleși.

În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.07.2009, în prezența intimatului-inculpat.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Dumitru Pocovnicu, Carmen Căliman Manuela Petrina

GREFIER,

Red.încheierea

Red.dec.

20.07.2009

Președinte:Dumitru Pocovnicu
Judecători:Dumitru Pocovnicu, Carmen Căliman Manuela Petrina

Vezi şi alte speţe de drept penal: