Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 499/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 499/
Ședința publică din data de 23 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petruș Dumitru judecător
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Maria Tacea
Grefier - - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, - Serviciul Teritorial Galați - a fost reprezentat de
procuror
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, împotriva încheierii de ședință din data de 08.07.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de av., apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul recurentului inculpat, cu privire la consemnările făcute în încheierea din 20.07.2009, arată că la acest moment nu poate face dovada imposibilității de a se prezenta în instanță la termenul respectiv. Susține că duminică, 19.07.2009, în cursul după-amiezii, a asistat un inculpat la audierea de către - Serviciul Teritorial Constanța, că la întoarcere a avut la mașină și nu a avut posibilitatea să ajungă în timp util în instanță. La acest moment nu are acte justificative nici de la DIICOT C și nici de la vulcanizarea unde a făcut reparația.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că apărătorul inculpatului a fost în imposibilitate de a se prezenta în instanță din motive obiective și solicită exonerarea acestuia de plata amenzii.
CURTEA ia act de aspectele învederate de dl. av. și, având în vedere conduita sa în general în cauzele deduse judecății, apreciază că cele afirmate verbal în ședință publică, cu privire la imposibilitatea prezentării în instanță la termenul din 20.07.2009, sunt verosimile, situație în care ăl exonerează de plata amenzii de 1000 lei.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat susține că acesta a declarat recurs împotriva încheierii din 08.07.200 pronunțată de Tribunalul Galați, prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive, pe care o consideră nelegală și netemeinică.
În susținerea recursului învederează câteva aspecte pe care le-a învederat și în fața instanței de fond, însă nu au fost avute în vedere în motivarea încheierii.
În acest sens, solicită să se observe că singurul temei care a fost avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, prelungirilor și menținerilor ulterioare, a fost cel prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală. Nu au fost reținute alte temeiuri prevăzute de disp. art. 148 Cod procedură penală.
În momentul în care motivează pericolul concret pentru ordinea publică instanța, contrar definiției acestuia, instanța înțeles să motiveze pe disp. art. 148 lit. a și respectiv lit. c Cod procedură penală, în sensul că inculpatul va încerca să se sustragă de la judecată ori de la executarea pedepsei - teză prevăzută în art. 148 lit. și, respectiv, inculpatul, dacă ar fi lăsat în libertate, va pregăti săvârșirea unor noi infracțiuni - teză prevăzută în art. 148 lit.
Consideră că nu se poate motiva pericolul pentru ordinea publică prev. de disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală, prin alte dispoziții ptevăzute la alte litere din același text.
Pericolul pentru ordinea publică este evident și, așa cum rezultă din doctrina și practica judiciară, este dat de gravitatea infracțiunii, de modul în care aceasta săvârșită și de persoana inculpatului.
Instanța de fond nu a înțeles să motiveze pe aceste aspecte, ci a motivat pe cu totul alte aspecte, care din punctul său de vedere exced cadrului procesual în care se afla cauza, a motivat pe totul alte temeiuri de drept.
Din acest punct de vedere, consideră că încheierea prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului este nelegală.
De asemenea, se observă că motivarea încheierii recurate cu privire la menținerea măsurii arestării preventive este identică cu ultima încheiere prin care aceeași instanță a dispus menținerea măsurii arestării, cu toate că de fiecare dată a pus concluzii oarecum diferite, la care instanța ar fi trebuit să răspundă. La ultimul termen chiar încercat să atragă atenția instanței de fond că la un termen anterior a comis o greșeală motivând pe disp. art. 148 lit. a și c Cod procedură penală, dar instanța a ignorat aceste aspecte.
Întrucât motivarea excede cadrului legal, consideră că inculpatului îi este încălcat dreptul la apărare și echivalează cu o nemotivare din punct de vedere legal a încheierii. Pentru aceste considerente, solicită casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța de control judiciar urmând să pună în vedere instanței de fond ca în situația în care consideră că se impune și va menține măsura arestării preventive să motiveze doar pe dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât acesta este temeiul legal pe care s-ar putea dispune o eventuală menținere a măsurii.
Referitor la motivele de netemeinicie a încheierii, arată că singurul motiv de luare și prelungire a măsurii sunt disp. art. 148 lit.
Cu privire la prima condiție nu înțelege să facă discuții întrucât este evidentă.
Referitor la probele din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, solicită să se aibă în vedere că tot Curtea de APEL GALAȚI, într-un cu totul alt dosar a motivat faptul că doar gravitatea unei infracțiuni nu poate justifica ea singură menținerea măsurii arestării preventive.
În cazul de față este vorba de o infracțiune de trafic de droguri de risc și nu de o infracțiunea de trafic de mare risc. Legiuitorul a înțeles să facă diferențiere prin pedeapsa care ar putea fi aplicată pentru această infracțiune.
Referitor la persoana inculpatului, solicită să se aibă în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, este foarte tânăr, a depus acte în circumstanțiere în sensul că este student, acte în circumstanțiere de la vecini și de la cunoștințe, din care rezultă că a avut o atitudine corespunzătoare până la acest moment.
Nu că este o infracțiune gravă, dar consideră că este important mediul familial, pentru că în cazul în care s-ar dispune judecarea inculpatului în stare de libertate, mediul familial ar contribui mult mai mult la reeducarea acestuia decât mediul penitenciar.
Arată că inculpatul este deja arestat de 4 luni de zile și cu siguranță a înțeles că a greșit.
Consideră că inculpatul nu ar avea cum să împiedice buna desfășurare a procesului penal, având în vedere declarațiile pe care le-a dat în cauză.
Având în vedere persoana inculpatului, atitudinea sinceră, de recunoaștere și regret a faptei, pe care a avut de la momentul prinderii în flagrant și până în prezent, consideră că acesta nu ar avea cum să influențeze buna desfășurare a procesului penal.
Nu există probe că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, ținând cont de persoana sa, și doar gravitatea intrinsecă a faptei nu poate justifica de una singură menținerea măsurii arestării preventive.
Solicită să se aibă în vedere și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv faptul că în spețe similare s-au aplicate pedepse cu suspendarea condiționată executării.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că încheierea de ședință recurată este legală și temeinică.
Consideră că încheierea este corect motivată și nu se poate spune că este identică, poate pe alocuri se aseamănă cu încheierea din 3.06.2009, dar nici într-un caz nu este identică. Pe de altă parte, între cele două termene nu a intervenit nicio împrejurare nouă care să ducă la schimbarea temeiurilor ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri care subzistă și impun în continuare menținerea stării de arest a inculpatului, fiind întrunite dispozițiile art. 143 Cod procedură penală, respectiv art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Față de natura și gravitatea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, respectiv trafic de droguri de risc în formă continuată și consum de droguri de risc în formă continuată, față de importanța valorilor sociale lezate și, nu în ultimul rând, amploarea pe care au luat-o în ultimul timp acest gen de fapte, mai ales în rândul categoriei de vârstă reprezentată de inculpat, apreciază că sunt probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Pe de altă parte, menținerea stării de arest a inculpatului este necesară și pentru buna desfășurare a procesului penal, având în vedere că cercetarea judecătorească este în plină desfășurare în cauză.
Pentru aceste considerente solicită respingerea recursului, ca nefondat în conformitate cu 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este conștient de greșeala pe care a făcut-o, că poate este cea mai mare greșeală din viața lui și nu dorește să o mai repete.
Arată că dorește să își continue studiile, să fie alături de familie, să ducă o viață normală.
CURT EA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 07.07.2009 Tribunalul Galația menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond sa avut în vedere următoarele:
Din probele existente la dosar se constată că inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 2 al. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal și art. 4 al. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2.
Cod PenalÎn fapt, inculpatul în perioada decembrie 2008 - martie 2009, procurat, deținut și comercializat droguri (hașiș) și de asemeni a consumat droguri în mod repetat.
La luarea măsurii arestării preventive au fost respectate disp. art. 68 ind. 1 din și C.P.P. art. 143 din în C.P.P. sensul că s-au analizat indiciile de vinovăție, temeiurile legale ale arestării și necesitatea de arestare preventivă a inculpatului.
Astfel, indiciile de vinovăție a inculpatului, ca de altfel și a celorlalți inculpați care sunt judecați în stare de libertate, rezultă clar din: declarațiile martorilor audiați, transcrierea convorbirilor telefonice aflate la dosar, declarația relativ sinceră a inculpatului, coroborate cu celelalte probe existente la dosar.
Faptele comise de inculpat sunt deosebit de grave, sunt pedepsite de lege cu închisoarea în cuantum mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpatului la acest moment ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică rezultă din gravitatea deosebită a faptelor din posibilitatea ca inculpatul să comită alte fapte penale dacă ar fi lăsat în libertate sau să se sustragă judecății și eventual executării pedepsei.
S-a apreciat, pe de altă parte, că în continuare trebuie menținută starea de arest a inculpatului, deoarece nu s-a finalizat cercetarea judecătorească, nu s-au schimbat temeiurile legale și motivele care au determinat arestarea preventivă iar în ultima perioadă infracțiunile de trafic și consum de droguri au căpătat o amploare deosebită și numai reacția fermă a organelor judiciare inclusiv prin măsuri preventive poate conduce la descurajarea și reducerea acestui fenomen infracțional.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal inculpatul, care apreciază hotărârea recurată ca fiind nelegală și netemeinică din următoarele considerente:
a) menținerea stării de arest avută în vedere și alte temeiuri decât art. 148 lit. f Cod procedură penală, instanța luând în considerare și faptul că inculpatul ar putea să influențeze negativ probele ce mai sunt de administrat, existând pericolul zădărnicirii adevărului.
b) nu sunt probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, deci nu o infracțiune foarte gravă, ar prezenta în concret pericol pentru ordinea publică, având în vedere și persoana inculpatului, care este la primul impact cu legea penală, provine dintr-o familie organizată, este student și față faptele comise.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
a) Motivul invocat de către inculpat, referitor la faptul că menținerea stării de arest s-a dispus pe alte temeiuri decât cele prev. de art. 148 lit. f Cpp este nefondat din următoarele considerente:
Acest motiv, în sensul că inculpatul lăsat în libertate ar putea zădărnici aflarea adevărului, a fost avut în vedere de instanță cu ocazia pronunțării încheierii din 03.06.2009, când s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpat.
Această încheiere a fost atacată cu recurs, care a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel Galați.
Pe cale de consecință, urmează să se constate că această încheiere la care a făcut referire inculpatul are autoritate de lucru judecat și acest motiv nu poate fi analizat în prezenta cauză.
b) Referitor la cel de al doilea motiv invocat, în sensul că nu sunt probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta în concret pericol pentru ordinea publică, Curtea constată că în mod judicios instanța de fond a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, deoarece există probe și indicii temeinice că a săvârșit o faptă sancționată de legea penală cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că, având în vedere natura infracțiunii, de consum și trafic de droguri de risc, infracțiune pe care însăși legiuitorul o recunoaște ca fiind cu un grad de pericol social ridicat, lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta în concret pericol pentru ordinea publică.
În acest context, urmează a se constata faptul că pericolul pentru ordinea publică nu trebuie înțeles numai ca posibilitatea ca fiind lăsat în libertate inculpatul să săvârșească noi fapte penale ci trebuie înțeles și în raport de gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite de inculpat.
Lăsarea nesancționată a activității infracționale a inculpatului, respectiv de consum și trafic de droguri de risc ar duce la o stare de pericol în rândul societății deoarece s-ar forma o falsă convingere și a altor prezumtivi făptuitori că ar putea să săvârșească asemenea fapte în mod nestingheriți, fără a putea suporta rigorile legii.
Nu în ultimul rând, Curtea constată și faptul că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatului nu s-au schimbat, nu a apărut nici un element nou care să justifice revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Faptul că inculpatul este la primul impact cu legea penală și că provine dintr-o familie organizată și integrată social, că a recunoscut faptele comise pot fi motive de individualizare a pedepsei, dar nu sunt suficiente pentru punerea în libertate a inculpatului în raport de gravitatea infracțiunii reținute în sarcina sa.
Dacă inculpatul ar fi fost mai atent supravegheat de familie, ar fi avut un comportament social corect, nu ar fi intrat în legătură cu diferite persoane și nu ar fi săvârșit această infracțiune.
Față de aceste considerente, hotărârea recurată, fiind legală și temeinică, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul;
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (zis "", CNP -, fiul lui și, născut la data de 29.07.1988 în mun. G, domiciliat în G,-, - 5,. 16, în prezent deținut în Penitenciarul d e Minori și Tineri ) împotriva încheierii de ședință din data de 08.07.2009 pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Galați.
În baza disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe recurent la plata sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 23 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. -/27.07.2009
Tehnored. /2 ex./31.07.2009
Fond: Al.
Președinte:Petruș DumitruJudecători:Petruș Dumitru, Ion Avram, Maria Tacea
