Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 5/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 5/
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Damian Mitea
JUDECĂTOR 2: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 3: Marius Cristian
Grefier: I
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații, și- toți deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, județ C împotriva încheierii de ședință din data de 7 ianuarie 2010, pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA, în dosarul penal nr-.
În conformitate cu dispozițiile art. 297 cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenții inculpați, și, în stare de arest, asistați de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosarul de fond.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.
Recursurile sunt declarate în termen potrivit art. 3853cod pr. penală și nemotivate potrivit art. 38510cod pr. penală.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 301 cod pr. penală întreabă părțile dacă mai au cereri, excepții prealabile de invocat și văzând că nu sunt, în baza art. 38511cod pr. penală constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri potrivit art. 38513cod pr. penală.
Avocat pentru recurenții inculpați,solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate ca netemeinică și nelegală, criticând-o pentru greșita respingere a cererilor de înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, învederând că motivarea acestei încheieri se contrazice cu considerentele încheierii din data de 12.11.2009, încheiere prin care s-au înlăturat temeiurile prev. de art. 148 lit. c cod pr. penală, care de altfel fuseseră greșit reținute inițial, sens în care apreciază că nu se mai poate reține că temeiurile art. 148 lit. c cod pr. penală subzistă, atâta timp cât au fost înlăturate prin încheierea susmenționată.
Referitor la natura și împrejurările concrete de săvârșire ale faptei, limitele de pedeapsă, toate acestea ar fi reale dacă ar fi subzistat temeiurile prev. de art. 143 cod pr. penală, însă apreciază că nu există probe că inculpații ar fi săvârșit fapta, reținându-se că există doar anumite indicii.
Din toate actele dosarului rezultă lipsa probelor care să conducă la vinovăția inculpaților. Arată că martorul "cheie" a fost audiat de instanță de instanță, acesta a declarat că a fost singur la C de mai multe ori și a urmărit partea vătămată, având asupra lui arma, a mai arătat că a aruncat arma într-o apă,probabil în Dunăre, acesta fiind în mod cert autorul. După ce s-a efectuat testul s-a stabilit că urmele de pe armă sunt ale acestui martor, astfel încât apreciază că după efectuarea acestei probe s-a modificat situația de fapt, cu atât mai mult cu cât inculpații nu au fost identificați de nici un martor, decât de acesta din urmă pentru care există probe directe care îl pun în legătură cu fapta.
Apreciază că toate aceste aspecte înlătură subzistența dispozițiilor art. 143 cod pr. penală, în sensul că nu inculpații au săvârșit fapta. Arată că la acest moment, ne aflăm în aceeași situație din luna aprilie 2009, când Curtea de APEL CONSTANȚAa luat măsura obligării de a nu părăsi localitatea, inculpații au fost liberi până în luna iulie 2009, când au fost din nou arestați, în acest timp aceștia au respectat toate obligațiile impuse de instanță și s-au prezentat singuri când s-a dispus din nou luarea măsurii arestării preventive.
În concluzie,solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și pe fond, înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor ca nefondate, menținerea încheierii ca temeinică și legală, întrucât instanța de fond în mod corect a analizat actele și lucrările dosarului și a respins cererea de înlocuirea a măsurii preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, iar temeiurile prev. de art. 148 lit. c cod pr. penală nu mai pot fi supuse analizei la acest moment, ele fiind deja înlăturate.
Cu privire la subzistența temeiurilor prev. de art. 143 cod pr. penală, arată că cercetarea judecătorească efectuată până la acest moment, confirmă existența indiciilor reținute prin încheierea din iulie 2009, din toate probele administrate rezultând date potrivit cu care există presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit fapta, martorul a declarat și arătat modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, sens în care apreciază că tribunalul în mod corect a apreciat că punerea în libertate a inculpaților ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Cu privire la inculpatul, arată că la domiciliul acestuia s-au găsit arme, aspect față de care apreciază gravitatea deosebită a faptelor și împrejurărilor.
Avocat, în replică, arată că armele nu s-au găsit la domiciliul lui, ci în apropierea blocului în care locuiește.
Recurentul inculpat arată că achiesează la concluziile apărătorului.
Recurentul inculpat arată că achiesează la concluziile apărătorului.
Recurentul inculpat arată că achiesează la concluziile apărătorului.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față:
Prin încheierea de ședință din data de 07.01.2010 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- s-a dispus în baza art. 3002pr.pen.rap. la art 160 al.3 pr.pen menținerea măsurii arestării preventive față de inculpații,și -deținuți în Penitenciarul Poarta -Albă,jud,C, dispusă prin încheierea de ședință din data de 09.07.2009 a Tribunalului Constanța (dosar nr-).
În baza art.139 al.1 pr.pen în referire la art.1451pr.pen a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de inculpații,și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că măsura arestării preventive s-a dispus față de inculpați prin încheierea de ședință din data de 09.07.2009 a Tribunalului Constanța (dosar nr-), care a fost menținută prin decizia penală nr.418/P/14.09.2009 a Curții de APEL CONSTANȚA (dosar nr-),în condiții de legalitate și temeinicie cu respectarea atât a condițiilor de formă cât și a celor de fond.
În considerarea dispozițiilor art.3002pr.pen.rap.la art.160b)al.3 pr.pen,la acest moment procesual,când cercetarea judecătorească se află în desfășurare, se constată că subzistă temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii de excepție a arestării preventive față de inculpați la data de 09.07.2009.
În cauză, la dosar sunt date suficiente care justifică în mod rezonabil suspiciunea că fiecare dintre inculpați ar fi săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați,existând în continuare indicii temeinice,în sensul de motive verosimile, în accepțiunea disp.art.143 al.1 pr.pen.în referire la art.681pr.pen.și art.5 par.1 lit.c)ale comiterii faptelor,indicii temeinice ce se conturează și în faza de judecată,pe măsura administrării probelor în mod nemijlocit de către judecător.
Se mai constată că datele aflate la dosar sunt apte să susțină menținerea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpați,cu atât mai mult cu cât perioada de timp scursă, nu a depășit un termen rezonabil.
Rămâne incident cazul de arestare preventivă prevăzut de art.148 al.1 lit. f) c.pr.pen. deoarece fiecare dintre inculpați este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni sancționate exclusiv cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar prin lăsarea în libertate a acestora s-ar crea în prezent un pericol concret pentru ordinea publică.
punerii în libertate a inculpaților,în acest stadiu procesual ar rezulta dinnatura și gravitatea deosebităa faptelor,împrejurările concreteîn care se reține în rechizitoriu că s-ar fi acționat (prin utilizarea unei arme de foc,din care s-a tras de mai multe ori,la ore târzii din noapte,și în loc public,într-un cartier de blocuri de locuințe,la orele de odihnă,cauzându-i-se victimei leziuni grave ce i-au pus acesteia viața în primejdie prin hemoragie internă și externă,în zone vitale ale corpului,necesitând pentru vindecare un an de zile de îngrijiri medicale), fiind vizate valori sociale supreme precum dreptul la viață și la integritatea fizică și psihică,impactul social puternic negativ al faptelor,sentimentul de neliniște,de teamă,de insecuritate ce s-ar crea,în prezent, în rândul colectivității că persoane cercetate pentru astfel de fapte,prin utilizarea de arme, ar putea fi lăsate în stare de libertate, limitele de pedeapsă fixate de textele de lege incriminatoare pentru respectivele infracțiuni, circumstanțele personale ale fiecărui inculpat.
Soluția adoptată este de altfel în acord și cu exigențele art.52pr.pen.și art. 6 par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și cu Jurisprudența CEDO, fiecare inculpat beneficiind într-adevăr de prezumția de nevinovăție și de regula judecării persoanei în stare de libertate până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare, dar anumite împrejurări particulare au prioritate în protejarea precumpănitoare a ordinii publice față de interesul individual,privarea de libertate a inculpaților apărând sub acest aspect necesară și proporțională în raport de scopul urmărit.
Fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 3002pr.pen.în referire la art.160b)al.3 pr.pen. subzistând temeiurile inițiale care au determinat luarea măsurii arestării preventive, pentru realizarea și a scopului pentru care s-a dispus această măsură de excepție,în sensul disp.art.136 al.1 pr.pen,se impune restricționarea în continuare a dreptului fundamental la libertate al inculpaților, instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, și.
Împotriva încheierii de ședință din data de 07.01.2010 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- au declarat recurs inculpații, și. În motivele de recurs s-a arătat că încheierea primei instanțe cuprinde contradicții, în condițiile în care se susține că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, deși prin încheierea din data de 12.11.2009 prima instanță a constat că nu mai subzistă cazul prev. de art. 148 alin. 1 lit. c Pr. Pen.; s-a mai susținut că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 alin. 1. Pr. Pen. întrucât nu sunt probe directe care să conducă la concluzia implicării inculpaților în comiterea faptei deduse judecății; martorul -, care a declarat că inculpații ar fi participat la comiterea faptei este interesat în plasarea răspunderii penale către inculpați, în condițiile în care din declarația sa reiese că a fost și el implicat în încercarea de ucidere a victimei; în consecință, s-a solicitat de inculpați înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii recurate, prin prisma criticilor formulate de recurenți și din oficiu, conform art. 385 ind. 6 alin. 3. Pr. Pen. curtea constată că recursurile formulate de recurenții - inculpați, și sunt nefondate.
Inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor calificat prev. de art. 20.pen. rap. la art. 174, art. 175, lit. i pen. și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 alin. 1.pen. cu aplicarea art. 33, lit. a pen.
Inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la tentativă de omor calificat prev. de art. 26.pen. rap. la art. 20.pen. art. 174, art. 175 lit. i pen. și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 alin. 1.pen. cu aplicarea art. 33, lit. a pen.
Inculpatul este trimis în judecat pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la tentativă de omor calificat prev. de art. 26.pen. rap. la art. 20.pen. art. 174, art. 175, lit. i pen. și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 alin. 1.pen. cu aplicarea art. 33 lit. a pen.
În fapt se reține că în data de 16.01.2008 persoana vătămată a venit în municipiul C în jurul orei 15.00 de la B, acesta deplasându-se la clubul "" situat în din municipiul De acolo, în jurul orei 22.30, persoana vătămată împreună cu numitul, a plecat cu autoturismul său marca înmatriculat cu numărul -, la restaurantul "Casa de Piatră" situat pe Bd. - unde a rămas până în jurul orei 23.50.
În continuare, persoana vătămată s-a deplasat pe strada - cel unde s-a întâlnit cu o prietenă, numita. De acolo, s-a deplasat mai departe spre cazinoul "Queens" din incinta complexului hotelier situat în stațiunea -.
La cazino persoana vătămată a ajuns în jurul orei 00.30 și a rămas până la ora 02.00-02.10. De acolo, persoana vătămată a plecat împreună cu grada sa de corp, numitul, pe care l-a lăsat la intersecția străzilor Al. și -. În continuare, persoana vătămată s-a deplasat pe strada -, apoi pe strada -, intersecția "", zona "", -.
În jurul orei 02.30, în timp ce se deplasa spre ușa de acces a imobilului în care locuia concubina sa, numita, situat în municipiul C, -, - scara B, etaj 1,. 27, persoana vătămată a fost împușcată cu o armă de foc, de mai multe ori în zona abdomenului, pelvisului și membrelor inferioare, de către inculpatul -, în timp ce inculpații și l-au ajutat pe primul inculpat să urmărească victima și să comunice acestuia locul unde se afla.
Potrivit art. 300 ind. 2. Pr. Pen. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160 Cod Pr. Pen. Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
Prima instanță a apreciat întemeiat că sunt în continuare incidente temeiuri care impun menținerea măsurii arestării preventive față de cei trei inculpați, fiind îndeplinite condițiile impuse de art. 143. pr. Pen. și incident cazul prev. de art. 148 alin. 1 lit. f Pr. Pen.
Mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală și în faza de judecată dovedesc că în cauză există indicii temeinice că inculpații ar fi comis fapta de tentativă de omor în noaptea de 16/17.01.2009, neapărând elemente de natură să înlăture presupunerea rezonabilă privind participația penală a acestora la comiterea faptei de tentativă de omor asupra părții vătămate. Îndeplinirea condiției prev de art. 143 alin. 1. Pr. Pen. rezultă din analizarea declarațiilor părții vătămate, ale martorilor ( în special -, care a fost martor ocular ), procesele verbale de stabilire a numerelor de telefon folosite de inculpați, situația localizării terminalelor mobile folosite de inculpați, în data săvârșirii faptei, procesele verbale de percheziție domiciliară, rapoartele de constatare tehnico-științifică biocriminalistice.
Nu este întemeiată susținerea inculpaților în sensul că declarația martorului - este subiectivă și nu ar trebui avută în vedere, întrucât acesta ar fi contribuit la comiterea faptei. Eventuala participare la comiterea faptei nu poate atrage în mod automat excluderea declarației date de respectiva persoană, atât timp cât datele relevate în declarație se coroborează cu alte mijloace de probă indirecte și mediate și contribuie la formularea unei concluzii privind existența indiciilor temeinice de comitere a faptei.
Nu au fost administrate în faza de judecată mijloace de probă care să răstoarne concluziile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, prin încheierea de ședință din data de 09.07.2009 a Tribunalului Constanța - dosar nr-, privind existența indiciilor temeinice de comitere a faptei, dimpotrivă parte din acestea susțin acuzațiile aduse inculpaților.
De asemenea, cazul prev. de art. 148 lit. f pr. pen. este incident în continuare, întrucât inculpații sunt cercetați pentru comiterea unei infracțiuni contra vieții și pedeapsa pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat este închisoarea mai mare de 4 ani, iar prin lăsarea in libertate se creează un pericol concret pentru ordinea publică, față de modalitatea de săvârșire a faptei ( cu premeditare, în public, de mai multe persoane împreună, prin folosirea unei arme, după urmărirea părții vătămate ), valoarea socială căreia i s-a adus atingere (dreptul la viață). Prin lăsarea in libertate a inculpaților se creează un puternic sentiment de insecuritate in comunitate, dat fiind natura și gravitatea faptei, modul de operare reținut în sarcina inculpaților, percepția socială profund negativă acestui gen de fapte.
Nu poate fi primită critica inculpaților privind contradicțiile existente în cuprinsul încheierii recurate. În încheierea recurată s-a menționat că subzistă temeiurile inițiale care au determinat luarea măsurii arestării preventive, însă aprecierea primei instanțe trebuie privită prin prisma modificărilor survenite în faza de judecată și constatate prin încheierea din data de 12.11.2009, când prima instanță a constatat că nu mai subzistă cazul prev. de art. 148 alin. 1 lit. c Pr. Pen. Deși la luarea măsurii arestării preventive au fost avute în vedere ambele temeiuri prev. de art. 148 alin. 1 lit. c,f Pr. Pen. față de constatările de la termenul din 12.11.2009, subzistența temeiurilor inițiale ale măsurii arestării preventive se raportează doar la îndeplinirea condiției prev. de art. 143 alin. 1. Pr. Pen. și incidența cazului prev. de art. 148 alin. 1 lit. f Pr. Pen. de aceea aprecierea primei instanțe se raportează, implicit, doar la aceste temeiuri care au determinat luarea măsurii arestării preventive, iar nu și la cazul prev. de art. 148 alin. 1 lit. c Pr. Pen.
În concluzie, criticile formulate de recurenții - inculpați nu sunt întemeiate și nu se constată alte neregularități ale încheierii recurate, care să fie luate în considerare din oficiu.
Pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Pr. Pen. tribunalul va respinge ca nefondate recursurile formulate de recurenții - inculpați, și împotriva încheierii de ședință din data de 07.01.2010 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin.2 Pr. Pen. recurenții - inculpați, și vor fi obligați la plata a câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Pr. Pen. respinge ca nefondate recursurile formulate de recurenții - inculpați - fiul lui G și, născut la data de 3.09.1980, - fiul lui și, născut la data de 17.04.1984 și - fiul lui și, născut la data de 21.02.1981, toți deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din data de 07.01.2010 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin.2 Pr. Pen. obligă recurenții - inculpați, și la plata a câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12.01.2010.
PREȘEDINTE DE COMPLET, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
I
Red.jud.fond.
Tehnored.dec.rec.-
2 ex./13.01.2010
Președinte:Damian MiteaJudecători:Damian Mitea, Viorica Lungu, Marius Cristian
