Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 50/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 50
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 3: Daniela Dumitrescu
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul G împotriva încheierii din data de 13 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul cu nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de av. -, apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Inculpatul interpelat arată că își menține recursul formulat și nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.
Av. - pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului și judecarea inculpatului în stare de libertate întrucât acesta nu prezintă pericol pentru ordinea publică, nu are antecedente penale. De asemenea dorește să fie judecat în stare de libertate pentru a-și continua studiile.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul arată că încheierea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, nu sunt motive de reformare a încheierii. De asemenea arată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii de arest preventiv nu s-au schimbat, subzistă în continuare, iar circumstanțele invocate de inculpat în susținerea recursului vor fi avute în vedere la individualizarea pedepsei.
Inculpatul având cuvântul achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față.
Tribunalul Iași prin încheierea penală din 13 ianuarie 2010 respins ca nefondată cererea inculpatului G privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În baza art. 300 ind. 2 și art. 160 ind. b alin. 1 și 3 Cod procedură penală, a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului G și a menținut-
Pentru a hotărî astfel, in stanța de fond a reținut următoarele:
La acest moment al procesului penal, procedând la verificarea tuturor actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma legalității măsurii arestării preventive dispuse față de inculpatul G, instanța constată că, atât la luarea cât și, ulterior, la menținerea măsurii arestării preventive au fost respectate toate dispozițiile legale care reglementează această instituție de drept procesual penal, ceea ce face ca măsura preventivă a inculpatului sa fie legală și temeinică.
Referitor la temeiurile inițiale ce au fost avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului G, în urma analizei mijloacelor de probă ce au fost administrate pe tot parcursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești desfășurate în cauză, instanța constată că nu au intervenit aspecte noi de fapt ori de drept care să determine încetarea sau modificarea temeiurilor care au determinat luarea măsurii preventive, continuând să fie întrunite și în prezent cele înscrise în art. 143 și 148 lit. f) Cod procedură penală.
Un argument suplimentar care pledează pentru menținerea inculpatului în detenție preventivă este acela al prezervării opiniei publice. Astfel, particularitățile cauzei de față, respectiv existența unei bănuieli legitime de comitere a unor fapte de viol în formă agravată, fapte de o gravitate deosebită, numărul acțiunilor ilicite bănuit realizate de inculpat, dar și împrejurarea că activitatea infracțională imputată inculpatului se presupune că a fost desfășurată asupra unui număr de trei minori cu vârste cuprinse intre 6 și 8 ani, două dintre victime aflându-se în relații de rudenie cu inculpatul, îndreptățesc aprecierea că urmare a faptei bănuit comise de G s-a produs o tulburare socială de natură să legitimeze detenția sa provizorie și la acest moment al procesului penal. În opinia instanței, lăsarea în libertate a inculpatului ar genera un sentiment acut de insecuritate în comunitate și ar induce percepția, periculoasă pentru statul de drept, că autoritățile judiciare nu au o reacție constant fermă în fața unor fapte de o gravitate sporită. De asemenea, părțile vătămate s-ar vedea lipsite de protecția pe care autoritățile unui stat democratic trebuie să le-o asigure, inclusiv prin instituirea, în materie procesual penală, a sistemului măsurilor preventive, aceasta cu atât mai mult cu cât o parte dintre ele nu au fost audiate în faza cercetării judecătorești.
Față de cele ce preced, tribunalul reține că temeiurile arestării inițiale a inculpatului G nu au suferit modificări și că detenția preventivă a acestuia se impune a fi menținută și pentru viitor, în scopul scontat în dispozițiile art. 136 alin. (1) Cod procedură penală, în corelare cu dispozițiile art. 1 Cod procedură penală, astfel încât, urmează a face în cauză aplicarea dispozițiilor procesual penale care reglementează menținerea măsurii arestării preventive în faza judecății, respectiv a art. 160 alin. (3) Cod procedură penală.
Pentru considerentele sus redate, în conformitate cu disp. art. 139 alin.(1) Cod procedură penală, instanța, reținând că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului G nu s-au schimbat, urmează să respingă, ca neîntemeiată, cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestului preventiv.
De altfel, aspectele de fapt invocate de inculpat în motivarea prezentei cereri, dincolo de faptul că existau și la momentul la care s-a dispus arestarea preventivă, nu sunt de natură să modifice temeiurile arestării preventive, neputând îndreptăți la o punere în libertate a inculpatului atâta timp cât starea de pericol pe care o creează prezența sa în comunitatea din care face parte continuă să existe și să legitimeze menținerea sa în mediu carceral.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 Cod procedură penală inculpatul G criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului inculpatul arată că în mod greșit a fost menținută starea sa de arest preventiv întrucât el nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică.
De asemenea arată inculpatul că nu are antecedente penale și dorește să-și poată continua studiile în stare de libertate.
Examinând recursul declarat în raport cu criticile formulate și cu hotărârea dată în cauză, Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
În mod corect și în concordanță cu actele și lucrările cauzei, instanța de fond a apreciat că în cauză subzistă temeiurile inițiale avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului G neintervenind aspecte noi de fapt și de drept care să determine încetarea sau modificarea temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Astfel, în cauză există indicii temeinice și probe certe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul Gac omis o infracțiune de viol în formă calificată împotriva unui număr de 3 minori cu vârste cuprinse între 6 și 8 ani, două dintre victime aflându-se în relații de rudenie cu inculpatul, fapte care îndreptățesc aprecierea că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fiind îndeplinite cumulativ prevederile art. 143,148 lit. f Cod procedură penală.
Față de această situație, în mod corect instanța de fond a apreciat că pentru buna desfășurare a procesului penal este necesară menținerea stării de arest preventiv a inculpatului G, fiind întrunite cumulativ prevederile art. 136,143 și 148 lit. "f" Cod procedură penală.
Împrejurările personale invocate de inculpatul G, respectiv că nu are antecedente penale și dorește să-și continue studiile în stare de libertate nu sunt de natură a diminua pericolul pe care-l prezintă acesta pentru ordinea publică și de a determina punerea acestuia în libertate.
Constatând din examinarea cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală că nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G împotriva încheierii penale din 13 ianuarie 2010 Tribunalului Iași, pe care o va menține.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală instanța va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G, deținut în Penitenciarul Iași împotriva încheierii penale din 13 ianuarie 2010 Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, către Baroul d e Avocați I, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu se avansează din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
27.01.2010
Tehnored.
28.01.2010
2 ex.
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Aurel DubleaJudecători:Aurel Dublea, Mihaela Chirilă, Daniela Dumitrescu
