Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 500/2008. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 500/

Ședința publică din data de 04 noiembrie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Lucia Dragomir

JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure

JUDECĂTOR 3: Valentin Iancu

Grefier - - -

Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -

S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Arestul C, împotriva încheierii de ședință din data de 28 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.

În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă:

- recurentul inculpat - în stare de arest și asistat de avocați și - în baza împuternicirilor avocațiale depuse la dosarul de fond.

Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.

Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, depune la dosarul cauzei înscrisuri.

În conformitate cu disp. art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.

Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de disp.art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de disp.art.38513Cod procedură penală.

Avocat, apărător ales al recurentului inculpat,depune la dosar 1 exemplar din motivele de recurs și înmânează 1 exemplar și procurorului.

Având cuvântul, precizează că a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 28 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive în baza art.3002Cod procedură penală și s-a respins ca nefondată cererea de liberare sub control judiciar, pe care o apreciază ca nefiind legală și temeinică pentru următoarele motive:

Solicită a se constata de instanță că, în cauză sunt aplicabile cerințele legii privind admisibilitatea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, prevăzute de art.1602Cod procedură penală.

Consideră că dacă inculpatul va fi pus în libertate provizorie, nu ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, atâta timp cât mijloacele de probă sunt în custodia organelor de anchetă și nu se poate prejudicia, în niciun fel, starea acestora. a colabora cu organele de urmărire penală, ajutând în mod activ la soluționarea cauzei.

De asemenea, precizează că în cauză au fost audiați martori, iar instanța de fond în mod greșit a apreciat că temeiurile cererii nu sunt întemeiate.

Urmează a se constata că atitudinea procesuală a inculpatului este corectă, făcând dovada acesta a înțeles a colabora cu organele de urmărire penală, ajutând în mod activ la soluționarea cauzei, a achitat o parte din creditul luat, iar în momentul punerii în libertate va avea unde locui și un loc de muncă stabil.

Solicită a se avea în vedere că rațiunea introducerii acestei instituții în legislația penală este de a fi aplicată, mai ales în condițiile în care foarte puține sunt situațiile în care această instituție se mai poate aplica, urmare majorării limitei maxime a pedepselor.

Precizează că măsura arestării preventive este o măsură de excepție și se impune a fi luată în situații de excepție, iar buna desfășurare a procesului penal se poate realiza și cu inculpatul în stare de libertate, cu respectarea obligaților prevăzute de disp.art.1602alin.3 Cod procedură penală.

Consideră că este imperativ ca instanța de judecată să analizeze condițiile menținerii stării de arest sau sistarea unei astfel de stări și prin prisma practicii și argumentelor Curți Europene a Drepturilor Omului care, în numeroase decizii s-a pronunțat cu privire la cazurile și temeiurile menținerii unei persoane în detenție provizorie.

Urmează ca instanța să aibă în vedere și practica instanțelor naționale în care s-a stipulat că"pericolul pentru ordinea publică s-a atenuat sau chiar s-a stins prin diminuarea rezonanței față de momentul săvârșirii presupusei fapte, luând în considerare perioada relativ mare de timp ce s-a scurs de la această dată".

Solicită a se constata că judecarea în libertate a inculpatului nu face decât să ajute soluționarea din punct de vedere pecuniar, respectiv acoperirea prejudiciului astfel cum s-a făcut dovada.

De asemenea, apreciază că la momentul de față, există suficiente garanții în ceea ce privește prezența inculpatului la instanța de judecată.

Având în vedere toate aceste argumente, natura instituției și a obligaților impuse în sarcina inculpatului, în măsura în care cererea va fi admisă, solicită admiterea recursului cu consecința admiterii cererii formulată și să se dispună liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.

Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul, solicită a se observa că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, nu mai subzistă.

Față de faptul că se susține că persoana inculpatului ar prezenta pericol social pentru ordinea publică, solicită a se observa că, acesta și-a luat angajamentul de a plăti prejudiciile cauzate cu ocazia săvârșiri infracțiunilor, pe care nu le-a negat, urmând ca punerea sa în libertate să ajute la achitarea acestora.

Solicită a se observa că pe evaziune fiscală, s-a efectuat o expertiză contabilă și s-a stabilit un prejudiciu. A efectuat personal demersuri către Administrația Financiară cât și la Camera de Comerț pentru obținerea acestor acte, având în vedere că nu le au, urmând a se stabili exact care este acest prejudiciu la care inculpatul se va obliga să îl achite.

Mai mult decât atât, solicită a se observa că față de perioada lungă de arestare și probabil în situația în care aceasta se va mai prelungi, din aceste sume curg penalități.

Precizează că a făcut dovada că se poate acoperi suma prin contractul de muncă depus la dosar, din care rezultă că inculpatul poate realiza venituri.

Procurorul, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de inculpat, apreciind că astăzi nu au fost învederate alte împrejurări decât cele avute în vedere de instanța de fond, care să justifice într-un fel sau altul, temeinicia și justețea recursului formulat.

Urmează a se observa că instanța de fond a enumerat toate împrejurările avute în vedere și invocate de apărători, pe care s-au bazat în formularea celor două cereri.

Totodată, s-au avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului care nu sunt în favoarea sa, urmând a se observa și cum de fapt a reținut și instanțe de fond în motivarea încheierii recurate, faptul că inculpatul în activitatea infracțională, pe lângă infracțiunile comise și reținute și-a declarat în trei rânduri identități false.

Pe de altă parte, solicită a se observa că, pedeapsa definitivă de 20 ani închisoare, aplicată înainte de 1989, nu a executat-o, sustrăgându-se în mod

constant de la executarea acesteia până când a ajuns la îndeplinirea termenului de prescripție.

Consideră că sunt împrejurări care demonstrează că pericolul pentru opinia publică a inculpatului, raportat la infracțiunile comise, la circumstanțele personale ale acestuia care subzistă.

Chiar hotărârile CEDO în referire la rezonabilitatea termenului de arestare preventivă, au în vedere mai multe elemente și cu precădere, infracțiunile și limitele de pedeapsă pentru care este cercetat inculpatul.

Față de această împrejurare, de limitele mari de pedeapsă pentru care inculpatul este cercetat, apreciază că nici sub aspectul rezonabilității termenului, nu subzistă motivele invocate.

Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea măsurii arestări preventive față de inculpat, pe timpul cercetării judecătorești.

Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul, precizează că maximul pentru cea mai gravă infracțiune pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este - 12 ani și nu se vorbește despre un maxim deosebit care să ateste și o gravitate deosebită a faptelor pentru care este cercetat.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.

Instanța ia cauza în pronunțare.

CURTEA

Asupra recursului penal de față:

Prin încheierea din data de 28 octombrie 2008, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Constanța, în baza art.3002cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpatului - născut la data de 19.04.1951, fiul lui G și, deținut în Arestul IPJ

S-a comunicat locului de deținere.

A respins ca nefondată cererea formulată de inculpat prin apărătorii săi de liberare provizorie sub control judiciar.

Împotriva încheierii de ședință de judecată din 28 octombrie 2008 Tribunalului Constanța, a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca nelegală și netemeinică.

În motivul de recurs se solicită casarea încheierii recurate și rejudecând să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și admiterea cererii de liberare sub control judiciar.

Verificând legalitatea și temeinicia încheierii recurate, prin prisma criticilor aduse, din probele dosarului, se constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nr.622/P/22.09.2008, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.293 alin.1 cu art.41 al.2 Cod penal, art.26 Cod penal raportat la art.288 al.1 cu 41 al.2 Cod penal, art.215 al.1,2,3 Cod penal, art.288 al.1 Cod penal, art.292 cu art.41 al.2 Cod penal, art.290 cu art.41 al.2 Cod penal, art.48 al.1 din Legea 26/1990, art.291 cu art.41 al.2 Cod penal, art.9 al.1 lit."a" din Legea 241/2005 cu art.41 al.2 Cod penal, art.9 al.1 lit."b" din Legea 241/2005 cu art.41 al.2 Cod penal, art.9 al.1 lit."c" din Legea 241/2005 cu art.41 al.2 Cod penal, art.2802din Legea 31/1990 cu art.41 al.2 Cod penal, art.2803din Legea 31/1990 cu art.41 al.2 Cod penal și art. 23 al.1 lit."b" din Legea 656/2002.

Acest rechizitoriu face obiectul dosarului penal nr.7915/- al Tribunalului Constanța, în care cercetarea judecătorească nu a început, motiv pentru care se constată că temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului, subzistă în raport de gravitatea faptelor comise, multitudinea relațiilor sociale încheiate, împrejurările și scopul pentru care le-a săvârșit, cât și de faptul că anterior a mai fost condamnat la pedeapsa de 20 ani închisoare pentru fapte similare și pe care nu a executat-o întrucât s-a ascuns timp de 10 ani până ce pedeapsa a fost prescrisă.

În raport de aceste precizări, se apreciază că inculpatul nu oferă garanții suficiente că pe viitor își va schimba conduita, astfel că în mod legal și temeinic, instanța de fond a respins în baza art.1608alin.6 Cod procedură penală, cererea ca neîntemeiată.

Pentru aceste considerente, în baza art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul inculpatului.

În baza art.192 al.2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat la 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza 38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală,

Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Arestul C, împotriva încheierii de ședință din data de 28 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.

Obligă recurentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 noiembrie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

GREFIER,

Jud.fond

Red.dec.Jud.

Tehnored.Gref.-/2 ex.

Data: 06.11.2008

Președinte:Lucia Dragomir
Judecători:Lucia Dragomir, Marius Cristian Epure, Valentin Iancu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 500/2008. Curtea de Apel Constanta