Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 505/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 505/2009
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 3: Maria Covaciu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel a fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpații și împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul Alba la data de 31 august 2009 în dosarul nr-
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpații recurenți aflați n stare de arest și asistați de avocat cu delegație din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Avocata inculpaților a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se dispune judecarea inculpaților în stare de libertate având în vedere că temeiurile care au stat la baza măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar lăsarea inculpaților în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Mai mult, în cauză, au fost administrate probe și exist dubii serioase cu privire la vinovăția acestora.
Reprezentanta parchetului a solicitat respingerea recursurilor ca fiind nefondate și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii penale atacate precizând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, mai mult, instanța de fond a pronunțat o hotărâre de condamnare a inculpaților la pedeapsa închisorii cu executare.
Inculpatul având ultimul cuvânt a solicitat judecarea lui în stare de libertate.
Inculpatul având ultimul cuvânt a solicitat judecarea în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea din 31 august 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-s-a dispus în baza art. 300 indice 2 din codul d e procedură penală menținerea stării de arest a inculpaților, fiul lui G și, la 18.02.1988 și, fiul lui și, la 29.07.1984, aflați în prezent în Penitenciarul Aiud.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele considerente:
S-a motivat că din actele și lucrările dosarului rezultă presupunerea că cei în cauză au comis infracțiunile de tâlhărie și viol pentru care au fost trimiși în judecată prev. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. b, c și al.2/1 lit.a pen. cu aplicarea art. 37 lit. a pen. și art.197 al.1 și 2 lit.a pen.cu aplic.art.37 lit.a pen. totul cu aplic.art.33 lit.a pen.în ce-l privește pe inculpatul și respectiv art. 211 al. 1, al. 2 lit. b, c și al.2/1 lit.a pen. și art.197 al.1 și 2 lit.a pen. cu aplic.art.33 lit.a pen. în ce-l privește pe inculpatul.
Faptele pentru care au fost condamnați inculpații sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, generat de rezonanța socială negativă a faptului că persoanele asupra cărora planează acuzația săvârșirii unor infracțiuni de gravitate ridicată (viol și tâlhărie) vor fi cercetate în stare de libertate arestarea preventivă.
Instanța a arătat că pericolul rezultă și din faptul că inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea penală, care îi atrag starea de recidivă, acesta fiind condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, aplicată prin sentința penală nr. 1386/2004 a Judecătoriei Alba Iulia, definitivă prin decizia penală nr.189/A/2005 a Tribunalului Alba.
În privința aspectelor ce țin de fondul cauzei, respectiv evaluarea întregului material probator și relevanța fiecărei probe, s-a arătat că vor putea fi avute în vedere de instanță la pronunțarea deciziei, însă la momentul de față Tribunalul examinează pe de o parte indiciile temeinice privind comiterea unor fapte penale de o anumită gravitate, iar pe de altă parte pericolul concret pentru ordinea publică în ipoteza lăsării în libertate.
Totodată instanța a reținut că cei doi inculpați se află în arest de mai mult timp însă ei au fost condamnați în primă instanță, iar durata detenției posterioare condamnării în primă instanță nu se analizează din perspectiva articolul 5 1 c) CEDO conform jurisprudenței CEDO - cauza Konolos împotriva României.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs inculpații solicitând casarea încheierii penale atacate și în rejudecând să se dispună judecarea inculpaților în stare de libertate având în vedere că temeiurile care au stat la baza măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar lăsarea inculpaților în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În plus aceștia au susținut că în cauză au fost administrate probe din care rezultă un puternic dubiu cu privire la vinovăția lor.
Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de art. 385 indice 9 alin 3 din codul d e procedură penală Curtea reține că acesta este nefondat pentru motivele ce vor fi expuse:
Instanța de fond a pronunța o soluție corectă verificând dacă în cauză mai subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive.
Împotriva inculpaților s-a pronunțat de către prima instanță o hotărâre de condamnare reținându-se săvârșirea de către aceștia a infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată. Existența acestei hotărâri, alături de probațiunea administrată în faza de urmărire penală și în fața instanței de fond justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor. În ceea ce privește apărările de fond ale inculpaților acestea, în mod corect a reținut instanța de apel, că urmează a fi valorificate cu ocazia soluționări în fond a cauzei.
Întrucât pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată inculpații sunt mai mari de 4 ani în cauză este îndeplinită și cerința prevăzută de art. 148 alin 1 lit.f din codul d e procedură penală.
Referitor la pericolul social concret, acesta subzistă și în prezent și este determinat de gravitatea deosebită a faptelor pretins săvârșite de inculpați precum și de rezonanța socială negativă pe care ar avea-o judecarea în stare de libertate a inculpaților.
În consecință în mod corect instanța de apel a reținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent.
Față de cele ce preced în temeiul art. 385 indice 15 alin 1 pct. 1 litera b din codul d e procedură penală Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații și împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul Alba la data de 31 august 2009.
În temeiul art. 192 alin. 2 din codul d e procedură penală Curtea va obliga pe inculpați să plătească statului câte 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din care câte 100 lei reprezentând onorarul apărătorului desemnat din oficiu vor fi avansate din fondurile Ministerului d e Justiție.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale din 31.08.2009 pronunțate de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă pe inculpați să plătească statului suma de câte 150 lei cheltuieli judiciare din care, câte 100 lei reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu, vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 03.09.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /Tehnored. AL
2 ex/04.08.2009
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Alina Lodoabă, Maria Covaciu
