Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 509/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 509/R/2008
Ședința publică din 2 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Livia Mango Judecător
JUDECĂTORI: Livia Mango, Vasile Goja Monica Rodina
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații și, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 21 august 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar și inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av., din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv și cercetarea inculpatului în stare de libertate. S-a luat față de inculpat măsura cea mai severă, datorită mediatizării dosarului. Arestarea preventivă este o măsură care ar trebui să se ia numai in extremis, ori în speță, vinovăția inculpatului nici măcar nu este dovedită. S-a ținut cont numai de pericolul social al faptei comise și nu s-a avut în vedere persoana inculpatului. Nu s-a făcut aplicarea principiului in dubio pro reo, potrivit căruia orice dubiu trebuie să-i profite inculpatului. Nu există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică. Cele două condiții prev.de art.148 lit.f pr.pen. trebuie îndeplinite cumulativ. Inculpatul este la prima confruntare cu legea penală, s-a prezentat la poliție de bunăvoie, este un tânăr liniștit, a respectat regulile de conduită, nu a absentat de la cursuri, nu consumă alcool, nu fumează, era singurul întreținător al familiei și avea un loc de muncă. Are vârsta de numai 19 ani, are o mamă bolnavă și a achitat singur un credit al mamei sale. Lăsarea în libertate a inculpatului nu ar împiedica buna desfășurare a procesului penal. Este cert că presa a amplificat evenimentul într-un mod care dezavantajează inculpații. Inculpatul are probleme de sănătate, fiind internat la Spitalul Penitenciar În consecință, solicită admiterea recursului și punerea în libertate a inculpatului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Nu sunt probe și indicii temeinice că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii care i se reține în sarcină, considerând că ar trebui să beneficieze de prezumția de nevinovăție. Inculpatul nu are antecedente penale și sunt șanse pentru reintegrarea lui în societate. Cu onorariu avocațial din.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. S-a arătat că nu există probe de vinovăție. În urma verificării actelor dosarului rezultă că, chiar instanța de fond, anterior declinării competenței, a început administrarea probatoriului, iar inculpații fiind audiați au recunoscut comiterea infracțiunii. A fost audiat martorul, prezenta la fața locului, care a văzut modalitatea în care a fost comisă fapta. La acestea se adaugă probele administrate în cursul urmăririi penale, un număr mare de martori, planșele foto în care martorul îi recunoaște pe cei 4 inculpați după fotografiile prezentate de polițiști. S-a administrat un vast probatoriu care duce la concluzia vinovăției inculpaților. În ce privește art.148 lit.f pr.pen. s-a arătat că inculpații nu au antecedente penale, însă acest aspect poate fi avut în vedere la individualizarea pedepselor ca circumstanțe atenuante. Lăsarea inculpaților în stare de libertate prezintă pericol pentru ordinea publică și acest pericol rezultă din modalitatea comiterii faptei, consecințele acesteia, și împrejurările în care s-a comis, fiind vorba de un simplu meci de fotbal. Corect s-a reținut că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta acel pericol pentru ordinea publică, astfel că încheierea primei instanțe este legală și temeinică.
Apărătorul inculpatului arată că există probe de vinovăție, chiar inculpații au recunoscut comiterea faptei, însă nu se impune cercetarea lor în stare de arest preventiv.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor formulate de apărătorul său ales.
CURTEA
Prin încheierea penală din 21 august 2008 a Tribunalului Cluj, în temeiul art. 300/2 Cod Procedură Penală rap. la art. 160/b al.1 și 3 și 160/h Cod Procedură Penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații, fiul lui și, la data de 20.05.1989, în mun. C N, jud. C, CNP -, fiul lui și, la data de 31.05.1988, în mun. C N, jud. C, CNP - și, fiul lui și, la data de 17.07.1991, în C N, judo C, CNP -, toți aflați în Penitenciarul Gherla, măsură care a fost menținută, respingându-se implicit cererile de înlocuire a acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
În baza art.192 al.3 Cod Procedură Penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că măsura luată față de cei trei inculpați este legală și temeinică, iar temeiurile ce au stat la baza luării unei asemenea măsuri subzistă și în continuare.
Astfel, în cauză există indicii temeinice și chiar probe care formează bănuiala legitimă că s-au comis fapte prevăzute de legea penală. Aceste probe constau în declarațiile inculpaților date atât în faza de urmărire penală cât și în fața Judecătoriei Cluj N, în declarațiile din faza de urmărire penală ale părții vătămate, declarațiile unor martori, care au perceput direct evenimentele. Toate aceste probe, constituie fundamente verosimile pentru a forma convingerea unui observator obiectiv și imparțial că au fost comise fapte prevăzute de legea penală.
Fără a discuta încadrarea juridică dată faptei prin sentința penală nr. 467/2008 a Judecătoriei Cluj N, este evident că în acest moment instanța este sesizată cu judecarea unor infracțiuni, la care inculpații, cel puțin aparent, raportat la probele existente la dosar până acum, și-au adus o contribuție, a cărei caracterizare, ca infracțională sau nu, va fi calificată în final, prin pronunțarea unei soluții procedurale, specifice fazei procesuale în care ne aflăm, și anume cea a judecății pe fond.
Nu este momentul potrivit nici pentru a face o analiză de detaliu a contribuției fiecărui inculpat la consumarea faptelor, și la calificarea lor juridică pentru fiecare în parte, în raport de activitatea concretă desfășurată și de poziția lor strict subiectivă.
Pentru a fi legală și temeinică o măsură preventivă ca cea de față este necesar ca, în primul rând, în cauză, să existe probe sau indicii temeinice că inculpații au comis fapte prevăzute de legea penală, arătând mai sus în ce constau aceste probe, în speța de față.
În al doilea rând este necesar să existe un temei de arestare dintre cele prevăzute de art.148 Cod Procedură Penală. În cauză există cu prisosință cel descris de litera fat extului de lege mei sus amintit. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta dedusă judecății, mai ales în noua încadrare juridică dată faptei prin sentința penală nr. 467/2008 a Judecătoriei Cluj N, este închisoarea mai mare de 4 ani, și nu în ultimul rând, lăsarea inculpaților în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Raportat la noțiunea de pericol concret pentru ordinea publică, în practica judiciară și literatura de specialitate, s-au pronunțat mai multe opinii, dar în general, s-a conchis, în concordanță cu dispozițiile deciziei penale nr. 1435/15.03.2002 a Înaltei Curți de Casație și Justiție că deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date ce sunt legate de persoana inculpatului, ori inculpaților, ca în cazul de față, ci și date referitoare la faptă, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concurează la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
S-a mai arătat în jurisprudența instanței supreme că pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și prin starea de neliniște, de sentimentul de insecuritate în rândul societății generată de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate deosebită sunt cercetate și judecate în stare de libertate.
În cazul infracțiunilor deduse judecății, întreaga opinie publică a fost prompt informată de către mass media de faptele de care sunt bănuiți inculpații, făcându-se multiple comentarii legate de cinismul și barbaria de care au data dovadă aceștia, de lipsa de fair play de care au dat dovadă suporterii echipei "Universitatea C", din care făceau parte și cei trei inculpați arestați, și de atitudinea, deși combativă, totuși sportivă, ce ar trebui să domine o competiție sportivă, de orice natură, și pe cei ce o susțin.
Nu este în favoarea inculpaților a se menționa că au acționat impulsionați de tensiunea momentului, teribilismul și fervoarea vârstei, așa cum reiese din referatul de evaluare psiho - socială, efectuat în cazul inculpatului minor. Dimpotrivă, a acționa și a răspunde la stimuli de moment, înseamnă a da dovadă de puțin auto control și lipsă de răspuns la frustrările generate de situațiile pe care ei le percepe ca fiind conflictuale.
Nu în ultimul rând, sunt semnificative pentru modul în care opinia publică a perceput fapta inculpaților și implicit pericolul pe care aceștia îl reprezintă pentru ordinea publică, prin cercetarea lor în stare de libertate, mesajele postate pe internet, de diferite persoane, provenind din medii socio-profesionale diferite, și care se arată profund indignate de modul în care inculpații și alți suporteri ai aceleiași echipe de fotbal, au înțeles "să-și susțină" echipa favorită.
În privința inculpatului, starea de sănătate a acestuia, neevidențiată de concluziile unui raport de expertiză medico-legaă, în condițiile art.139/1 Cod Procedură Penală, nu ridică probleme sub aspectul existenței temeiurilor de arestare.
În ceea ce-l privește pe inculpatul minor, instanța a apreciat că repararea prejudiciului reprezintă o circumstanță personală ce va fi avută în vedere la momentul individualizării sancțiunii, dacă inculpatul va fi găsit vinovat.
Față de toți cei trei inculpați, pericolul pentru ordinea publică reprezentat de cercetarea lor în stare de libertate, nu s-a estompat prin trecerea timpului, cu atât mai mult cu cât în prezent se pune problema unei încadrări juridice cu mult mai severe față de cea luată în considerare la luarea măsurii.
În raport de data la care s-a luat măsura arestării preventive a inculpaților și față de particularitățile cauzei, s-a apreciat că durata arestării preventive a inculpaților este rezonabilă și în concordanță cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului.
În aceeași ordine de idei, instanța a apreciat că cel puțin până la declanșarea cercetării judecătorești și ascultarea inculpaților, în condițiile în care aceștia vor dori să facă declarații, este oportună menținerea acestei măsuri.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații și prin care au solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza să fie revocată măsura arestării preventive cu judecarea inculpaților în stare de libertate.
În motivele de recurs inculpatul prin apărătorul ales al acestuia, a arătat că vinovăția inculpatului nu a fost dovedită iar măsura arestării preventive a fost luată doar ținându-se seama de pericolul social al faptei reținute în sarcina sa și nu de personalitatea inculpatului, întrucât nu s-a făcut dovada că acesta a prezentat pericol public, fiind la prima confruntare cu legea penală, este tânăr, a avut rezultate bune la învățătură, nu consumă băuturi alcoolice și că este singurul întreținător de familie deși are vârsta de doar 19 ani, iar lăsarea sa în libertate nu ar putea să influențeze buna desfășurare a procesului penal.
Inculpatul în motivele de recurs a arătat că vinovăția sa pentru faptele pentru care este cercetat nu a fost probată, că nu are antecedente penale și că sunt șanse de reintegrare a sa în societate.
În subsidiar, inculpatul a solicitat înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Recursul formulat de cei doi inculpați urmează să fie respins pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Instanța de fond în mod corect a reținut că inculpații și sunt cercetați pentru comiterea infracțiunilor de tentativă la omor deosebit de grav prev.de art.20 pen. rap.la art.174, 175 lit.a, i și 176 lit.f pen. cu aplic.art.75 lit.a și c pen. prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de vătămare corporală gravă prev.de art182 al.1 pen. și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev.de art.321 al.1 și 2 pen.
S-a reținut în sarcina inculpaților că la data de 7 mai 2008 alături de inculpatul au lovit de mai multe ori pe partea vătămată în zona capului cu o dală din beton și cu picioarele, cauzându-i părții vătămate leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 75-80 zile de îngrijiri medicale și că la aceeași dată a tulburat grav ordinea și liniștea publică proferând injurii și expresii jignitoare pe timpul deplasării pe străzile din mun.C N spre stadionul de fotbal al Universității
Măsura arestării preventive dispusă față de inculpați a fost luată în baza art.143 și 148 lit.f pr.pen. în sensul că sunt indicii temeinice din care rezultă că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru aceste fapte este închisoarea mai mare de 4 ani care prezintă pericol public prin natura deosebit de gravă a faptelor reținute în sarcina inculpaților.
Referitor la condiția ca lăsarea în libertate a inculpaților să prezinte pericol pentru ordinea publică, prevăzută în art.148 lit.f pr.pen. este desigur adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă însă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptelor, sub acest aspect existența pericolului public poate rezulta între altele și din însuși pericolul social al infracțiunilor de care sunt învinuiți inculpații, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Analizând menținerea măsurii arestării preventive din perspectiva art.5 CEDO considerăm că instanța a apreciat corect că proclamând dreptul la libertate, convenția consacră implicit principiul după care nici o persoană nu trebuie să fie lipsită de libertate în mod arbitrar ( Franța).
Protejarea libertăților individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească însă eforturile instanțelor în administrarea probelor, desfășurarea procesului în bune condiții ( Franța).
Expunerea limitativă a motivelor pentru care o persoană poate fi privată de libertate, se regăsește în dispozițiile art.148 pr.pen.
Analizând motivele menținerii măsurii arestării preventive din perspectiva art.143 și 148 lit. f pr.pen. tribunalul a avut în vedere necesitatea pentru ca o măsură de arestare să fie permisă, existența unor motive plauzibile de a se bănui că s-a săvârșit o infracțiune.
Noțiunea de motive plauzibile aparține Curții Europene și își are corespondent în legea română, în cerința de a exista indicii temeinice cu privire la săvârșirea unei infracțiuni.
Motivele plauzibile depind de circumstanțele particulare ale fiecărui caz.
Organul judiciar este obligat să ofere un minim de fapte și informații care să convingă instanța cu privire la existența indiciilor temeinice că s-a săvârșit o infracțiune.
Acest aspect nu presupune ca autoritățile să dispune de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. ( și ).
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că faptele care implică bănuieli nu prezintă același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și cu atât mai puțin, cu cele care permit condamnarea.
Susținerile inculpaților referitoare la faptul că nu s-ar face vinovați de comiterea faptelor pentru care sunt cercetați, că sunt tineri, că nu au antecedente penale, nu pot fi verificate în această fază a procesului de recurs la încheierea de menținere a măsurii arestării preventive.
Asupra acestor împrejurări urmează să se pronunțe instanța de fond după administrarea tuturor probelor necesare soluționării cauzei.
La fel neîntemeiată este susținerea inculpatului care solicită punerea sa în libertate pe motive medicale din moment ce nu există la dosar o expertiză medico-legală care să se pronunțe dacă afecțiunile de care suferă acesta îl pun sau nu în imposibilitatea de a suporta regimul de detenție.
Având în vedere că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați subzistă în continuare, instanța de fond în mod legal menținut starea de arest a acestora, motive pentru care în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. recursurile formulate de cei doi inculpați împotriva încheierii penale din 21 august 2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj urmează să fie respinse ca nefondate.
În baza art.189 pr.pen. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de Avocați C suma de 40 lei onorariu apărător oficiu ce se va achita din.
Conform art.192 al.2 pr.pen. inculpații și urmează să plătească statului suma de 100 lei respectiv 140 lei cheltuieli judiciare din care suma de 40 lei reprezintă onorariu avocațial oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații fiul lui și, născut la data de 31.05.1988 și fiul lui și, născut la data de 20.05.1989 împotriva încheierii penale nr. din 21 august 2008 a Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 40 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatii și să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare si 140 lei inculpatl, din care 40 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 2 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.VG/MR
11.09.08/5 EX.
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Vasile Goja Monica Rodina
