Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 51/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 51
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 3: Daniela Dumitrescu
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 13 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul cu nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de av. -, apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Interpelat, inculpatul arată că își menține recursul formulat și nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.
Av. - pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului și judecarea inculpatului în stare de libertate întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii de arest preventiv nu mai subzistă. De asemenea solicită a se avea în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpatului.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul formulează concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. În cauză subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii de arest preventiv a inculpatului, respectiv cele prev. de disp. art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală.
Inculpatul având cuvântul solicită judecarea sa în stare de libertate întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 13 ianuarie 2010, Tribunalul Iași, în baza dispozițiilor art. 3002și art. 160 alin. 1 Cod procedură penală, a verificat și constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul -, în prezent deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță
În baza dispozițiilor art. 160 alin. (3) Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul, fiul lui și, născut la data 05.10.1985 în orașul C, jud. C-S, în prezent deținut în Penitenciarul d Maximă Siguranță sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 103/U din 03.09.2009 emis de Tribunalul Iași.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că, atât la luarea cât și ulterior la menținerea măsurii arestării preventive, au fost respectate toate dispozițiile legale care reglementează această instituție de drept procesual penal, ceea ce face ca măsura preventivă a inculpatului să fie legală și temeinică.
Referitor la temeiurile inițiale ce au fost avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului -, în urma analizei mijloacelor de probă ce au fost administrate pe tot parcursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești desfășurate în cauză, instanța constată că nu au intervenit aspecte noi de fapt ori de drept care să determine încetarea sau modificarea temeiurilor care au determinat luarea măsurii preventive, continuând să fie întrunite și în prezent cele înscrise în art. 143 și 148 lit. f) Cod procedură penală.
Un argument suplimentar care pledează pentru menținerea inculpatului în detenție preventivă este acela al prezervării opiniei publice. Astfel, particularitățile cauzei de față, respectiv existența unei bănuieli legitime de comitere a unei fapte de viol în formă agravată, faptă de o gravitate deosebită, împrejurarea că activitatea infracțională imputată inculpatului se presupune că a fost desfășurată asupra unei minore în vârstă de 14 ani, îndreptățesc aprecierea că urmare a faptei bănuit comise de - s-a produs o tulburare socială de natură să legitimeze detenția sa provizorie și la acest moment al procesului penal. În opinia instanței, lăsarea în libertate a inculpatului ar genera un sentiment acut de insecuritate în comunitate și ar induce percepția, periculoasă pentru statul de drept, că autoritățile judiciare nu au o reacție constant fermă în fața unor fapte de o gravitate sporită și, nu în ultimul rând, partea vătămată s-ar vedea lipsită de protecția pe care autoritățile unui stat democratic trebuie să o asigure prin instituirea, în materie procesual penală, a sistemului măsurilor preventive.
Pentru considerentele sus redate, tribunalul a reținut că temeiurile arestării inițiale a inculpatului nu au suferit modificări și că detenția preventivă a acestuia se impune a fi menținută și pentru viitor, în scopul scontat în dispozițiile art. 136 alin. (1) Cod procedură penală, în corelare cu dispozițiile art. 1 Cod procedură penală.
În termen legal încheierea a fost recurată de inculpatul - ce a solicitat, în raport de circumstanțele reale și personale, judecarea sa în stare de libertate, considerând că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Curtea, verificând încheierea recurată și actele și lucrările dosarului prin prisma criticii formulate, dar și din oficiu, conform dispozițiilor art. 3856alin. ultim Cod procedură penală, constată următoarele:
Inculpatul - este cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la viol prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 197 alin. 1,3 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. "a" Cod penal, măsura arestării preventive fiind dispusă prin încheierea nr. 138 din 03 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași ce a reținut ca fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. "f" Cod procedură penală.
Prin rechizitoriul întocmit la data de 21 septembrie 2009 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași în dosarul nr. 1452/P/2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului - pentru comiterea infracțiunii de tentativă la viol prev. și ped. de art. 20 Cod penal rap. la art. 197 alin. 1,3 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. "a" Cod penal, reținându-se în fapt că la data de 01.09.2009, în jurul orelor 19,30 inculpatul a abordat minora în vârstă de 14 ani și 2 luni într-o zonă izolată de la marginea satului, unde a încercat prin constrângere fizică să o supună unui raport sexual, inculpatul i-a aplicat repetate lovituri în zona feței, a încercat să o sugrume, căutând să-i înfrângă rezistența însă nu a reușit să consume actul infracțional datorită opoziției minorei care s-a dovedit a fi eficientă.
Fiind investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Iașia procedat la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului conform art. 3002Cod procedură penală și a apreciat în mod corect că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Măsura procesuală a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv a dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală, art. 148 lit. "f" Cod procedură penală și art. 136 Cod procedură penală.
În carul verificărilor impuse de dispozițiile art. 3002Cod procedură penală instanța investită nu analizează vinovăția celui arestat, ci, doar existența unor probe sau indicii temeinice în sensul că din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana cercetată ar fi comis fapta prevăzută de legea penală ce face obiectul cercetării coroborat cu întrunirea unuia dintre cazurile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală.
Analiza actelor și lucrărilor dosarului din acest stadiu procesual formează în mod justificat convingerea că în cauză sunt indicii care atestă faptul că inculpatul ar fi comis fapta pentru care este cercetat,în sensul art. 143 Cod procedură penală, dispoziții ce se circumscriu și dispozițiilor art. 5 paragraful 1 lit. "c" din, prevederi în sensul cărora privarea de libertate este permisă atunci când ea este făcută pentru că există motive plauzibile de a bănui o persoană de săvârșirea unei infracțiuni.
În același timp, prima instanță a reținut corect că în cauză este operant cazul de arestare preventivă prev. de art. 148 "f" Cod procedură penală, fiind întrunite cerințele prevăzute de aceste dispoziții legale.
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 4 ani, fiind necesară apărarea ordinii publice față de pericolul concret pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl prezintă.
Sub aspectul pericolului pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl prezintă conform art. 148 lit. "f" Cod procedură penală, se constată că deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, în aprecierea acestui pericol nu se poate face abstracție de gravitatea faptelor, de modalitățile de săvârșire reținute, de natura și importanța relațiilor sociale vizate prin activitatea imputată inculpatului, activitate ce a condus la o tulburare socială de natură a justifica privarea de libertate prin luarea, respectiv menținerea măsurii arestării preventive.
Față de cele expuse anterior, fiind întrunite atât condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală, cât și ale art. 148 Cod procedură penală, instanța de recurs constată că temeiurile inițiale de arestare preventivă nu s-au modificat și nu au dispărut, sunt actuale și operante.
Menținerea arestării preventive nu este de natură să înfrângă prezumția de nevinovăție sau să transforme arestarea preventive într-o pedeapsă anticipată aplicată inculpatului, ci este justificată atât de faptul că temeiurile arestării preventive sunt fundamentate și actuale, cât și de necesitatea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal.
Elementele ce caracterizează persoana inculpatului invocate drept criterii în susținerea aprecierii că lăsarea în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică trebuie examinate în contextul tuturor condițiilor ce stau la baza luării, respectiv menținerii măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat, condiții ce sunt îndeplinite conform celor prezentate mai sus și justifică privarea de libertate a inculpatului.
Ca urmare, legalitate ași temeinicia încheierii recurate, fiind verificate și neexistând vreun motiv de casare, în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul - împotriva încheierii de ședință din 13 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Iași, ce va fi menținută.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în care a fost inclus onorariul pentru avocat din oficiu ce va fi avansat din fondurile statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii penale din 13 ianuarie 2010 Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei către Baroul d e Avocați I, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu se avansează din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 Ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
29.01.2010
2 ex.
Președinte:Aurel DubleaJudecători:Aurel Dublea, Mihaela Chirilă, Daniela Dumitrescu
