Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 511/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALA NR.511/R/2008
Ședința publică din 4 septembrie 2008
Instanța compusă din
PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR 2: Goja Vasile Monica Rodina
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - --
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin
PROCUROR -
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul, împotriva încheierii penale fără număr din data de 21.08.2008 a Tribunalului Cluj prin care s-a respins cererea acestuia de liberare provizorie sub control judiciar și recursul declarat de către inculpatul, împotriva încheierii penale fără număr din data de 21 august 2008 Tribunalului Cluj prin care s-a menținut starea de arest a inculpatului.
La apelul nominal se prezintă inculpatul în stare de arest, deținut în Penitenciarul Gherla, asistat de apărător ales, avocat, inculpatul în stare de arest, deținut în Penitenciarul Gherla, asistat de apărător ales, avocat, ambii avocați din cadrul Baroului C, cu delegați la dosar și interpretul de limba arabă,.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, traducerea simultană din limba română și limba arabă a fost efectuată de traducătorul autorizat de limba arabă.
Inculpatul, prin intermediul apărătorului său ales precizează că își menține doar recursul împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de liberare sub control judiciar.
Nefiind cereri sau excepții, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și în consecință în urma rejudecării să se dispună admiterea cererii de liberare sub control judiciar formulată de inculpat și punerea acestuia în libertate, apreciind că condițiile prev. de art. 1602Cod pr.pen. sunt întrunite în totalitate, respectiv pentru faptele reținute în sarcina inculpatului legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu există probe că inculpatul a încercat sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului și nici că lăsat în libertate s-ar sustrage de la cercetarea judecătorească și că ar încerca influențarea vreunui martor. În faza de urmărire penală inculpatul a dat declarații cu lux de amănunte, a dat dovadă de sinceritate și respect față de organele de cercetare penală. De asemenea, solicită să se rețină că inculpatul este student în al al II-lea la Facultatea de Medicină unde a avut note destul de bune și că starea de arest preventiv îl pune în imposibilitate să participe la cursurile din 2008-2009.
Cu privire la încadrarea juridică a faptei arată că inițial dintr-o eroare a DIICOT-ului, inculpatul a fost cercetat pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, încadrarea care a fost avută în vedere la luarea, prelungirea și menținerea arestului preventiv.
De asemenea, apreciază că se impune admiterea cererii și pentru ca inculpatul să beneficieze de egalitate de tratament având în vedere că în cauză alți trei inculpați au fost trimiși în judecată pentru fapte similare, în stare de libertate, precum și raportat la diferență foarte mică între activitatea desfășurată de inculpatul și martori.
Apărătorul ales al inculpatului depune la dosar concluzii scrise pe care le susține în totalitate și în esență solicită admiterea recursului și în principal să se constate că măsura arestării preventive a încetat de drept și în subsidiar solicită înlocuirea arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Solicită aplicarea unei practici unitare a legii în acest sens făcând trimitere la decizia penale nr.302/R/2008 a Curții de APEL CLUJ care a statuat necesitatea punerii în libertate a mai multor inculpați de vârste apropiate cu cea a inculpatului, toți cercetați pentru săvârșirea infracțiunii nu doar de trafic de droguri ci și de mare risc, în cantități considerabile și totodată de constituire a unui grup infracțional organizat.
Apreciază că scopul arestului preventiv a fost atins o perioadă, însă acuma se transformă în defavoarea inculpatului care a încercat să-și taie venele. De asemenea, arată că trebuie să i se permită inculpatului să-și propune probe efective care nu pot fi efectuate decât în stare de libertate, apreciind că egalitatea de arme trebuie respectată în cauză.
Consideră că pericolul social s-a diminuat prin trecerea timpului, prin faptul că actul de sesizare a fost întocmit și dosarul a fost înaintat într-un alt stadiu procesual, prin impactul psihic negativ pe care timpul petrecut în stare de detenție l-a avut asupra inculpatului.
Încheierea recurată este criticabilă și datorită faptului că motivarea a fost copiată de la termenul de judecată din data 30 iulie 2008, precum și din punct de vedere al inechității soluției adoptate și nerespectarea aplicării unitare a legii care rezidă din faptul că inculpații deși dovedesc grade diferite de participație în această activitate și grade diferite de vinovăție, li s-a aplicat tratament identic.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpatul și menținerea în totalitate a încheierii recurate, apreciind că cererea este neîntemeiată având în vedere că din dosar rezultă date că menținerea măsurii arestării preventive este necesară pentru împiedicarea inculpatului de a comite alte infracțiuni.
Solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpatul, apreciind de asemenea că se impune cercetarea în continuare în stare de arest a inculpatului.
Cu privire la susținerea că încheierea recurată este o reluare a încheierii din data de 31.07.2008, precizează că la termenul de judecată din data de 30 iulie 2008 instanța a verificat legalitatea și temeinicia arestării preventive potrivit art.3001Cod pr.pen, iar la termenul de judecată din data de 21 august 2008 s-a verificat legalitatea și temeinicia arestării preventive potrivit art.3002Cod pr.pen. și întrucât între aceste două termene nu au fost administrate noi probe, instanța a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă în continuare. Totodată, arată că situația inculpatului nu este identică cu cea a celorlalți inculpați atât în ce privește faptele comise cât și antecedentele penale.
Totodată, solicită obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate pentru a avea posibilitatea de a-și continua studiile.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate pentru a putea să-și continue studiile și a efectua o cură de dezintoxicare. Totodată, arată că nu este traficant de droguri ci doar consumator, precum și faptul că nu mai suportă regimul de penitenciar și despărțirea de familie, fiind afectat psihic având chiar și tentativă de suicid.
CURTEA
Prin încheierea penală fără număr din data de 21.08.2008 a Tribunalului Cluj în baza art. 1608aal.6 Cod Procedură Penală s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul.
În baza art. 192 al.2 Cod Procedură Penală a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 50 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că inculpatul solicitat instanței de judecată liberarea sa provizorie sub control judiciar cu motivarea că a fost arestat preventiv de către Tribunalul Cluj la data de 04.06.3008, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art.4l alin.2 și deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu în formă continuată prev. de art. 4 al.1 din 143/2000 cu aplicarea art. 41 a1.2 Cod Penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod Penal, reținându-se că în cursul anilor 2007-2008, alături de alți inculpați, a oferit și vândut, și a deținut pentru consum propriu cannabis și rezină de cannabis și că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.1602Cod Procedură Penală, deoarece limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele pentru care este cercetat inculpatul sunt mai mici de 18 ani închisoare, și nu există în cauză nicio dată concretă în sensul celor amintite de art. 1602al.2 Cod Procedură Penală. Cunoaște care sunt cazurile de revocare a liberării provizorii sub control judiciar.
Instanța a reținut că prin rechizitoriul Ministerului Public - - Biroul Teritorial Cluj au fost trimiși în judecată, în stare de aret preventiv, inculpații pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 și deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu în formă continuată prev. de art. 4 al.1 din 143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod Penal; pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 și deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu În formă continuată prev. de art. 4 al.1 din 143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod Penal și petentul pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 și deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu în formă continuată prev. de art. 4 a1.1 din 143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod Penal.
Alături de cei trei inculpați au mai fost trimis în judecată și inculpații, și, cercetați pentru fapte similare, în stare de libertate.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut prin actul de sesizare a instanței că cei șase inculpații, pe diferite perioade de timp, mai scurte sau mai lungi, au oferit spre consum, au pus în vânzare sau chiar au vândut droguri de risc (cannabis sau rezină de cannabis) și pe aceleași perioade de timp au deținut astfel de droguri pentru consum propriu.
Inculpatul petent a fost arestat preventiv prin încheierea penală nr.32/C/04.06.2008 a Tribunalului Cluj, pentru săvârșirea infracțiunilor mai sus arătate, în conformitate cu prev. art.148 lit.f Cod Procedură Penală. Această măsură a fost prelungită prin încheierea penală nr.37/C/30.06.2008 a Tribunalului Cluj, iar ulterior măsura a fost menținută conform art.3001Cod Procedură Penală, la primirea dosarului, la data de 30.07.2008.
Instanța de fond a constatat îndeplinită o primă condiție de legalitate, și anume cea a limitelor maxime de pedeapsă pentru faptele pentru care este cercetat inculpatul, dar a apreciat că cererea formulată nu este întemeiată.
Astfel, există la dosar date din care reiese necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni. În acest sens sunt declarațiile inculpatului (vol.I, 10 și urm.) și ale martorului (vo1.I, 164), care arată că inculpatul era pasionat de jocuri de noroc, fiind un client fidel al sălilor de casino, și că a pierdut la ruletă o sumă substanțială, circa 6-7000 de euro, din banii trimiși de către părinți pentru plata studiilor, aspect pe care nu l-a relatat părinților săi. Din această cauză drogurile pe care le oferea spre vânzare aveau prețuri destul de mari, în sensul celor arătate fiind declarația martorului (vol.II, 70 și urm.). Prin urmare există posibilitatea ca liberat provizoriu să reînceapă activități de trafic de droguri pentru recuperarea banilor pierduți la jocuri de noroc.
Pe de altă parte, dar în consonanță cu cele mai sus reținute, este și declarația martorei (vol.II, 119), prietena inculpatului, din care reiese că inculpatul cultiva plante de cannabis în apartamentul în care locuia în chirie. Chiar dacă acesta nu a fost trimis în judecată pe această modalitate de consumare a infracțiunii prev. de art. 2 al.1 din 143/2000, totuși desfășurarea unei asemenea activități este de natură să furnizeze date despre pericolul ca inculpatul să fie atras în noi activități de acest gen, odată cu liberarea sa provizorie.
Nu este lipsită de substanță nici declarația martorului (vol.II, ll0 și urm.), din care reiese că inculpatul, în lipsa oricărui sentiment de responsabilitate civică, a susținut că activitățile de trafic de droguri nu pot să-i atragă vreo sancțiune, decât, cel mult, o amendă și, eventual, expulzarea sa din România.
Pentru toate considerentele mai sus sintetizate, instanța a apreciat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul, nu este întemeiată, și în baza art. 1608aal.6 pr.pen. a respins-
În baza art. 192 al.2 Cod Procedură Penală a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 50 lei.
Prin încheierea penală fără număr din data de 21.08.2008 a Tribunalului Cluj în temeiul art. 3002rap. la art. 160 al.1 și 3.pr.pen. s-a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților, și este legală și temeinică și a fost menținută față de aceștia, respingând implicit cererile subsecvente formulate de inculpați de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
In baza art. 192 al.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Ministerului Public - - Biroul Teritorial Cluj au fost trimiși în judecată, în stare de aret preventiv, inculpații pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 și deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu În formă continuată prev. de art. 4 al.1 din 143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod Penal; pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 și deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu în formă continuată prev. de art. 4 al.1 din 143/2000 cu aplicarea art. 41 a1.2 Cod Penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod Penal și pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, În formă continuată, prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 și deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu în formă continuată prev. de art. 4 al.1 din 143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod Penal.
Alături de cei trei inculpați au mai fost trimis în judecată și inculpații, și, cercetați pentru fapte similare, în stare de libertate.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut prin actul de sesizare a instanței că cei șase inculpații, pe diferite perioade de timp, mai scurte sau mai lungi, au oferit spre consum, au pus în vânzare sau chiar au vândut droguri de risc (cannabis sau rezină de cannabis) și pe aceleași perioade de timp au deținut astfel de droguri pentru consum propriu.
Inculpații au fost arestați preventiv prin încheierea penală nr.32/C/04.06.2008 a Tribunalului Cluj, pentru săvârșirea infracțiunilor mai sus arătate, în conformitate cu prev. art.148 lit.f Cod Procedură Penală. Această măsură a fost prelungită prin Încheierea penală nr.37/C/30.06.2008 a Tribunalului Cluj, iar ulterior măsura a fost menținută conform art.3001Cod Procedură Penală, la primirea dosarului, la data de 30.07.2008.
La data de 30.07.2008, instanța a verificat măsura arestării preventive a celor trei inculpați la primirea dosarului, în conformitate cu art.3001pr.pen.
Verificându-se legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a celor trei inculpați, în termenul impus de art.160 al.1 pr.pen. instanța a constatat că aceasta este legală și temeinică și subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpații, și respectiv cele prev. de art.143 pr.pen. în sensul că există probe certe că s-au comis fapte prevăzute de legea penală, acestea conducând și la presupunerea rezonabilă că au fost comise de către inculpați.
Probele amintite constau în declarațiile inculpaților din faza de urmărire penală, declarațiile coinculpaților, rapoartele de constatare tehnico-științifică, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, declarațiile unui număr impresionant de martori, cumpărările de droguri de risc, autorizate, de către investigatorul acoperit ori de către colaboratorul acestuia, etc.
Fără a face o analiză de detaliu a probatoriului administrat, pentru a nu prejudicia fondul cauzei, instanța a reținut numai că, dincolo de contribuția ce particularizează activitatea fiecărui inculpat în parte, inclusiv a celor cercetați în stare de libertate, și care va fi cuantificată în procesul individualizării judiciare a pedepselor, dacă inculpații vor fi găsiți vinovați, și fără a emite judecăți de valoare asupra validității mijloacelor de probă existente în dosarul cauzei și a actelor procesuale și procedurale realizate în faza de urmărire penală, putem spune, fără echivoc, că în cauză există date care formează presupunerea rezonabilă că s-au comis fapte prevăzute de legea penală.
De asemenea, există în cauză și temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. f pr.pen. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele pentru care sunt cercetați inculpații este închisoarea mai mare de 4 ani, în concret cu limite cuprinse între 3 și 15 ani, iar lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Acest pericol rezidă în însuși pericolul social al faptelor deduse judecății ținând seama de amploarea fenomenului de trafic și consum de droguri prezent în societatea românească, opinia publică fiind aproape zilnic informată prin intermediulmass-mediacu privire la pătrunderea acestor fenomene în medii extrem de juvenile, cum sunt cele din școlile generale.
Nu trebuie uitat nici faptul că inculpații aveau un acces facil în cercuri vaste de consumatori, prieteni ori cunoștințe ocazionale, ale căror dependență o întrețineau prin modalitățile mai sus arătate de a le procura droguri, iar cercetarea lor în stare de libertate ar conduce la reluarea vechilor legături și preocupări.
Trebuie menționat și faptul că inculpații și au fost anterior sancționați administrativ pentru implicarea în activități similare de trafic de droguri, în că o asemenea măsură le va atrage atenția asupra gravității și caracterului antisocial a activității desfășurate. In lipsa oricăror sentimente de responsabilitate civică, cei doi inculpați sau lăsat angrenați aproape concomitent cu aplicarea măsurilor administrative, în același gen de acțiuni de factură infracțională, ceea ce denotă că aplicarea unor sancțiuni de asemenea natură nu a realizat componenta reeducativă a scopului lor.
Nu în ultimul rând s-a apreciat că pentru însăși protejarea inculpaților, consumatori de droguri, este necesară, cel puțin în acest moment procesual, să fie menținută măsura arestării preventive. Aceștia nu sunt cuprinși în circuite integrate de prevenire a consumului de droguri, la dosarul cauzei neexistând dovada că aceștia și-au dat acordul scris în acest sens, existând doar un acord de principiu afirmat în fața instanței de judecată, din partea inculpaților și, astfel încât odată puși în libertate riscă să fie din nou implicați în activități de trafic de droguri, cel puțin în vederea consumului propriu.
S-a apreciat că măsura preventivă luată față de cei trei inculpați, este justificată și raportat la prevederile art.5 paragr.1 lit.c din Convenția Europeană privind Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale. Astfel Curtea Europeană a statuat că anumite infracțiuni, printre care și cea de trafic de droguri, prin gravitatea lor și reacția particulară a publicului, pot crea o stare de neliniște capabilă să justifice o detenție preventivă temporară. Așa cum am mai arătat, recrudescența fenomenului de trafic de droguri, preocuparea constantă a autorităților române și a celor europene de prevenire a unor astfel de activități, fac ca, infracțiuni de acest tip și făptuitorii lor, să fie privite de către opinia publică cu extrem interes și neliniște, așteptându-se reacția promptă a organelor judiciare.
Totodată considerăm că cel puțin până la declanșarea cercetării judecătorești și ascultarea inculpaților, în condițiile în care vor dori să dea declarații, pentru ca instanța să perceapă nemijlocit contribuția fiecăruia în parte și apărările pe care le vor formula, este necesară menținerea arestării preventive a inculpaților.
Toate aceste temeiuri impun și justifică în continuare privarea de libertate a inculpaților, pentru buna derulare a procesului penal, sens în care, în temeiul art. 3002rap. la art. 160 al.1 și 3 Cod procedură penală, instanța a constatat că măsura arestării preventive a inculpați lor este legală și temeinică și o va menține față de aceștia. Întrucât nu s-au schimbat temeiurile ce au determinat arestarea inculpaților pentru considerentele arătate mai sus, instanța a respins implicit cererile subsecvente formulate de inculpați de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
In baza art. 192 al.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Împotriva încheierii penale fără număr din data de 21 august 2008 prin care s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar a formulat recurs inculpatul, iar împotriva încheierii penale fără număr din data de 21 august 2008 Tribunalului Cluj prin care s-a menținut starea de arest a formulat recurs inculpatul.
Inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și în consecință în urma rejudecării să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat și punerea acestuia în libertate, apreciind că condițiile prev. de art. 1602Cod pr.pen. sunt întrunite în totalitate. În faza de urmărire penală inculpatul a dat dovadă de sinceritate și respect față de organele de cercetare penală, este student în al al II-lea la Facultatea de Medicină unde a avut note destul de bune și că starea de arest preventiv îl pune în imposibilitate să participe la cursurile din 2008-2009.
Consideră că se impune admiterea cererii și pentru ca inculpatul să beneficieze de egalitate de tratament având în vedere că în cauză alți trei inculpați au fost trimiși în judecată pentru fapte similare, în stare de libertate, precum și raportat la diferență foarte mică între activitatea desfășurată de inculpatul și martori.
În motivarea recursului său inculpatul a invocat încetarea de drept a măsurii arestării preventive întrucât recursul declarat de acesta s-a judecat ulterior expirării termenului legal de 30 de zile, cu referire la Decizia nr.25/2.06.2008 a ÎCCJ.
Inculpatul a arătat în continuare că hotărârea primei instanțe este netemeinică deoarece în cauze asemănătoare alți inculpați suspectați de comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc au fost puși în libertate după circa 4 luni de detenție, în timp ce inculpatul deși este acuzat doar de trafic de droguri de risc se află în detenție preventivă de mai mult timp.
Cantitatea de droguri vândută de inculpat unui colaborator al organelor de poliție este de infimă, de circa 0,5 gr.
Consideră că pericolul social s-a diminuat prin trecerea timpului, prin faptul că actul de sesizare a fost întocmit și dosarul a fost înaintat într-un alt stadiu procesual și prin impactul psihic negativ pe care timpul petrecut în stare de detenție l-a avut asupra inculpatului.
S-a mai arătat că motivarea a fost copiată de la termenul de judecată din data 30 iulie 2008 și că inculpații deși au grade diferite de participație în această activitate și grade diferite de vinovăție, li s-a aplicat tratament identic.
Verificând hotărârile atacate, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385/14 pr.pen. curtea constată că recursurile declarate de inculpații și nu sunt fondate și le va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, din examinarea datelor de la dosar rezultă că inculpatul recurent este trimis în judecată sub acuzația de comitere a infracțiunilor de trafic de droguri de risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art.41 al.2 pen. și deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu în formă continuată prev. de art. 4 al.1 din 143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen. reținându-se că a oferit spre consum, a pus în vânzare sau chiar a vândut droguri de risc (cannabis sau rezină de cannabis) și a deținut astfel de droguri pentru consum propriu.
Art.1602alin.1 pr.pen prevede că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infracțiunilor săvârșite din culpa, precum si in cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Art. 1602alin.2 pr.pen. prevede că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acorda in cazul in care exista date din care rezulta necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca sa zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.
Inculpatul petent a fost arestat preventiv prin încheierea penală nr.32/C/04.06.2008 a Tribunalului Cluj, pentru săvârșirea infracțiunilor mai sus arătate, ca temei al arestării fiind reținute prev. art.148 lit.f pr.pen. respectiv că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele de care este acuzat este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea lui în libertate prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
La dosar există date din care reiese necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni.
Astfel din declarațiile inculpatului (vol.I, 10 și urm.) și ale martorului (vol.I, 164), rezultă că inculpatul era pasionat de jocurile de noroc, fiind un client fidel al sălilor de casino și că a pierdut la ruletă o sumă substanțială, circa 6-7000 de euro, din banii trimiși de către părinți pentru plata studiilor, aspect pe care nu l-a relatat părinților săi. Din această cauză drogurile pe care le oferea spre vânzare aveau prețuri destul de mari, după cum declară martorul (vol.II, 70 și urm.).
Prin urmare în mod corect instanța de fond a concluzionat că există posibilitatea ca liberat provizoriu inculpatul recurent să reînceapă activități de trafic de droguri pentru recuperarea banilor pierduți la jocuri de noroc.
În plus martora (vol.II, 119), prietena inculpatului, a arătat că inculpatul cultiva plante de cannabis în apartamentul în care locuia în chirie.
Martorul (vol.II, ll0 și urm.) a declarat că inculpatul a susținut că activitățile de trafic de droguri nu pot să-i atragă vreo sancțiune, decât cel mult, o amendă și o eventuală expulzare din România.
Raportat la cele mai sus prezentate curtea constată că recursul inculpatului împotriva încheierii prin care i s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar nu este fondat, nefiind îndeplinite cerințele art.1602alin.2 pr.pen. și urmează a-l respinge în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen.
Referitor la recursul declarat de inculpatul se constată că măsura arestării preventive s-a luat împotriva acestuia la data de 04.06.2008 în conformitate cu prev. art.148 lit.f pr.pen. pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele pentru care era cercetat fiind închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea lui în libertate prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, rezultat din însuși pericolul social al faptelor de care era acuzat, ținând seama de amploarea fenomenului de trafic și consum de droguri prezent în societatea românească.
Încadrarea juridică dată faptelor pentru care acest inculpat este trimis în judecată este de trafic de droguri de risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 și deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu în formă continuată prev. de art. 4 al.1 din 143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen.
În mod justificat instanța de fond a stabilit că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului subzistă și impun privarea lui de libertate în continuare, întrucât sentimentul de insecuritate și revoltă pe care comiterea unor fapte le generează în rândul societății, frecvența săvârșirii acelor fapte, amploarea luată de astfel de fapte în anumite comunități sunt elemente suficiente pentru a caracteriza incidența prevederilor art.148 lit.f pr.pen. iar în cazul de față traficul de droguri și amploarea luată de acest fenomen în societatea românească se circumscrie cerințelor arătate.
Situația inculpatului nu este similară cu a unor inculpați din alte cauze având ca obiect traficul de droguri, fiecare caz având particularitățile lui.
În plus inculpatul recurent a beneficiat odată de clemență din partea organelor judiciare fiind sancționat administrativ pentru implicarea în activități similare de trafic de droguri, măsură care nu și-a dovedit eficiența în atragerea atenției inculpatului asupra gravității și caracterului antisocial al activității desfășurate, acesta revenind aproape concomitent cu aplicarea măsurilor administrative la același gen de acțiuni de factură infracțională.
Nici susținerea inculpatului recurent că măsura arestării sale preventive ar fi încetat de drept deoarece recursul nu s-a soluționat anterior expirării duratei prelungirii arestării preventive nu poate fi primită, câtă vreme instanța de fond a menținut măsura arestării iar potrivit prevederilor art.141 alin.3 pr.pen. recursul declarat împotriva încheierii prin care se menține starea de arest în cursul judecății nu este suspensiv de executare.
Situația este similară cu cea în care se atacă cu recurs încheierea prin care s-a dispus arestarea preventivă, iar recursul este soluționat după expirarea duratei reținerii de 24 de ore, caz în care inculpatul se află sub puterea mandatului de arestare emis în baza unei hotărâri de asemenea nedefinitive.
De asemenea susținerea că motivarea a fost copiată de la termenul de judecată din data 30 iulie 2008 nu este în măsură să ducă la concluzia că încheierea instanței de fond nu este motivată, în sensul prevederilor art.385/9 alin.1 pct.9 din pr.pen.
În decizia nr.27 din 24 ianuarie 2005 ICCJ, completul de 9 judecători, s-a arătat că o motivare lapidară nu echivalează cu lipsa motivării cerută de art. 385/9 alin.1 pct.9 din pr.pen.
La termenul de judecată din data de 30 iulie 2008 instanța a verificat legalitatea și temeinicia arestării preventive potrivit art.3001Cod pr.pen, iar la termenul de judecată din data de 21 august 2008 s-a verificat legalitatea și temeinicia arestării preventive potrivit art.3002Cod pr.pen. fără ca între aceste două termene să fie administrate noi probe, astfel că în mod justificat instanța a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă.
Pentru considerentele prezentate, n baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul, împotriva încheierii penale fără număr din data de 21.08.2008 a Tribunalului Cluj prin care s-a respins cererea acestuia de liberare provizorie sub control judiciar și recursul declarat de către inculpatul, împotriva încheierii penale fără număr din data de 21 august 2008 Tribunalului Cluj prin care s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art.7 alin.3 lit.a, b și c din Legea nr. 178/1997 se va stabili suma de 210 lei ca onorariu pentru interpret in favoarea interpret, pentru o activitate de 3 ore și J, traducere realizată în regim de urgență, dintr-o limbă rar folosită și simultan, sumă ce urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. vor fi obligați inculpații să plătească suma de câte 100 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul, fiul lui și, născut la data de 30.03.1987 împotriva încheierii penale fără număr din data de 21.08.2008 a Tribunalului Cluj prin care s-a respins cererea acestuia de liberare provizorie sub control judiciar și recursul declarat de către inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 19.02.1989 împotriva încheierii penale fără număr din data de 21 august 2008 Tribunalului Cluj prin care s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art.7 alin.3 lit.a, b și c din Legea nr. 178/1997 stabilește suma de 210 lei ca onorariu pentru interpret in favoarea interpret, pentru o activitate de 3 ore și J, traducere realizată în regim de urgență, dintr-o limbă rar folosită și simultan, sumă ce urmează a se avansa din.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. obligă pe inculpați să plătească suma de câte 100 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./
17.09.2008 - 2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Goja Vasile Monica Rodina
