Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 512/2008. Curtea de Apel Craiova

Comentarii

0

Dosar nr- - menținere stare arest preventiv -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ

INSTANȚA DE RECURS

DECIZIE PENALĂ Nr. 512

Ședința publică de la 14 Iulie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Liana Balaci JUDECĂTOR 2: Ligia Epure

- - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Țăndăreanu

- - - judecător

Grefier

Ministerul Public reprezentat de procuror.

.

Pe rol, soluționarea recursului formulat de inculpatul - în prezent aflat în stare de arest preventiv în cadrul Penitenciarului d e Maximă Siguranță C - împotriva Încheierii din data de 11 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul cu nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - inculpat, asistat din oficiu de avocat.

Procedura completă.

S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, instanța a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.

Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, revocarea măsurii arestului preventiv și, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate.

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului, ca nefondat, întrucât hotărârea atacată este legală și temeinică.

Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv, întrucât, este arestat de mai mult de 1 an, astfel încât, se poate preciza că nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică și, mai mult, coinculpatul a fost pus în libertate de către aceeași instanță, fiind cercetați pentru infracțiuni de același gen.

Dezbaterile fiind închise;

CURTEA:

Asupra recursului penal de față;

Constată că, prin Încheierea din data de 11 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul cu nr-, s-a dispus respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara în principal și respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea în subsidiar, formulată de inculpatul - fiul lui și, născut la data de 16 august 1980 în comuna, județul D, CNP -, domiciliat în C,-, județul D, fără forme legale în comuna, județul D, deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C, iar în baza art. 300²Cod procedură penală rap. la art. 160 Cod procedură penal, s-a menținut starea de arest a inculpatului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că,la data de 17 iunie 2007 s-a înregistrat pe rolul instanței sub nr - rechizitoriul Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Dolj cu nr.70D/P/2007, prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev de art.12 alin.1, alin.2 lit. a, cu referire la art.2 pct.2 lit. c din Legea 678/2001 modificată și completată prin OUG nr.79/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal, în final cu aplicarea art.37 lit.a

Cod Penal

În fapt, s-a reținut că anterior datei de 08 martie 2007 inculpatul le- propus părților vătămate și, sa meargă în Italia, unde vor fi angajate în calitate de dame de companie, precizându-le în mod expres că această calitate presupune pe lângă activitate de barman în baruri și restaurante, să întrețină discuții cu clienții pe timpul consumației, afirmațiile inculpatului fiind întărite părților vătămate și de învinuitul.

De asemenea, inculpatul i-a făcut aceeași propunere și părții vătămate, în ziua de 08 martie 2007, în apartamentul învinuitului care i-a confirmat propunerea.

În ziua de 09 martie 2007 părțile vătămate au fost preluate de la și de la învinuitul de către numitul "" (inculpatul ) care le-a cazat într-un imobil de pe raza Municipiului C, iar în cursul serii au fost preluate de o persoană neidentificată și transportate cu un microbuz Mercedez, de culoare albastră în localitatea -Italia, unde au fost obligate de persoane din anturajul susnumiților, dintre care unul nominalizat cu porecla, să se prostitueze "la stradă" sau în hoteluri.

La data de 21 iunie 2007 s-a emis ordonanța de reținere de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Craiova pe o durată de 24 de ore, iar la data de 22 iunie 2007 s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpat pentru infracțiunile mai sus menționate, reținându-se că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzut de art. 136, art.143 și art. 148 al. 1 lit.a,b,e și și art. 150 Cod de procedură penală, în sensul că în cursul cercetărilor inculpatul s-a sustras urmăririi penale, a încercat să zădărnicească în mod direct aflarea adevărului, a exercitat presiuni asupra părților vătămate, și iar inculpatul este recidivist conform art. 37 lit. a din Codul Penal, lăsarea sa în libertate prezentând pericol pentru ordinea publică.

Prin încheierea din data de 22.06.2007 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 22 iunie 2007 și până la data de 20 iulie 2007, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.18.

La termenele din data de 17.07.2007, 15.08.2007, 08.10.2007, 03.12.2007, 28.01.2008 și 10.03.2008 s-a pus în discuție menținerea stării de arest a inculpatului, în baza art. 300¹Cod procedură penală rap.la art. 160 Cod procedură penală, respectiv 300²Cod procedură penală rap.la art. 160 Cod procedură penală, instanța menținînd starea de arest a inculpatului.

De asemenea, s-a constatat că la data de 29.10.2007 s-a înregistrat pe rolul instanței sub nr - rechizitoriul Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Dolj cu nr.101D/P/2007, prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev de art.12 alin.1, alin.2 lit. a, cu referire la art.2 pct.2 lit. c din Legea 678/2001 modificată și completată prin OUG nr.79/2005, cu aplicarea art.41 alin.2

Cod Penal

În esență, s-a reținut că în luna martie 2007, inculpatul, zis "", zis "" a venit din Italia în România cu scopul de a găsi "fete" pe care să le convingă să meargă în Italia, sub propunerea mincinoasă de a fi angajate în calitate de "dame de companie" într-un club de noapte, al cărui proprietar afirma că este, iar în realitate, propunerea urmărea ca după ajungerea în Italia a fetelor, acestea să fie exploatate sexual în cluburi de noapte.

În seara zilei de 8 martie 2007, inculpatul, zis "" s-a deplasat în apartamentul martorului unde le-a arătat părților vătămate, și, aduse acolo de inculpatul-trimis în judecată în stare de arest preventiv, cărți de vizită ale unui club de noapte "" din -Italia, al cărui patron le-a spus că este și le-a precizat acestora că le va angaja să lucreze cu contract de muncă în localul respectiv, în calitate de dame de companie, explicându-le că munca lor va consta în activitatea de servire a clienților la masă și de întreținere de discuții cu aceștia pe timpul consumației, nefiind vorba de întreținerea de relații sexuale cu clienții.

Înainte ca inculpatul, zis "" să ajungă în apartamentul martorului -, inculpatul - a încercat să-1 contacteze pe acesta pe telefonul mobil, exprimându-se față de părțile vătămate și martor că nu știe de ce întârzie "" și în mod repetat a ieșit pe balcon pentru a vedea dacă "" este în fața blocului.

Conform înțelegerii cu, inculpatul, zis "" a venit în dimineața zilei de 9 martie 2007 la apartamentul martorului, de unde le-a luat pe părțile vătămate -, - și - și, cu autoturismul proprietate personală BMW seria 3, culoare neagră, înmatriculat în Italia, însoțit de martorul, le-a transportat în municipiul Băilești, jud.D, la domiciliul numitei -, identificată ulterior de părțile vătămate ca numita "" sau "".

Aici, toate părțile vătămate au fost vopsite la păr de către -, iar pentru motivul că martora -mama numitei - nu a fost de acord ca părțile vătămate să rămână peste noapte la domiciliul ei, inculpatul a fost nevoit să le aducă în municipiul

Pentru faptul că nu avea unde să le cazeze și cunoștea că părțile vătămate sunt fugite de la domiciliu, inculpatul, zis "" le-a dus pe timpul nopții de 9/10 martie 2007 în barul de noapte " in Red", cunoscut sub numele "La " din municipiul C, strada -, unde a rămas și el, iar în dimineața zilei de 10 martie 2007, cu acceptul patronului localului, cele trei părți vătămate s-au deplasat cu martora -, barman la clubul respectiv, în garsoniera în care locuia cu chirie martora, unde au rămas până în după-amiaza zilei, în jurul orei 16,00, când inculpatul, zis "" a revenit și le-a luat.

În final, cele trei părți vătămate au ajuns în Italia, unde au fost informate că vor întreține relații intime cu diverși clienți, lucru ce s-a întîmplat sub supravegherea inculpatului, care le-a transportat în cluburi de noapte pentru a găsi clienți, încasînd sumele de bani obținute din prestațiile părților vătămate.

Împotriva inculpatului s-a dispus arestarea preventivă rin p. încheierea din 05 octombrie 2007 pronunțată în dosar nr- de Tribunalul Dolj, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu 05 octombrie 2007 și până la 02 noiembrie 2007, inclusiv, măsura preventivă fiind ulterior menținută prin încheierile din 30.10.2007, 03.12.2007, 28.01.2008 și 10.03.2008, în temeiul art. 300¹, 300².pr.pen.

Prin încheierea din data de 14 ianuarie 2008 s-a dispus conexarea dosarului Tribunalului Dolj nr.- (dosar de urmărire penală nr.101D/P/2007 al Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Dolj ) la dosarul Tribunalului Dolj nr.- (dosar de urmărire penală nr.70D/P/2007 al Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Dolj ).

Prin decizia penală nr.471 din data de 26 iunie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- inculpatul a fost pus în libertate.

La termenul de azi, 11 iulie 2008, instanța de fond a pus în discuție verificarea legalității menținerii stării de arest a inculpatului, iar din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a constatat că temeiurile care au determinat arestarea, impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatului deoarece există indicii temeinice privind săvârșirea faptelor de către acesta, pedeapsa prevăzută de lege pentru aceste infracțiuni este mai mare de 4, astfel că se apreciază că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

În speță pericolul social se apreciază în raport de gravitatea deosebită a faptelor de care este acuzat inculpatul, circumstanțele reale și personale ale acestuia, comportamentul inculpatului care nu a recunoscut săvârșirea faptelor, a exercitat presiuni asupra părții vătămate și a învinuitului - prin amenințare - pentru a nu declara organelor de urmărire penală realitatea cu privire la modalitatea de săvârșire a faptei, reacția opiniei publice, rezonanța faptelor comise de către acesta, precum și starea de neliniște și sentimentul de insecuritate în rândul societății generat de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unei infracțiuni de o gravitate deosebită sunt cercetate și judecate în stare de libertate.

Mai mult, in declarațiile părților vătămate date atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței, precum și din declarațiile martorilor audiați pînă în prezent, reiese în mod constant că inculpatul a exercitat presiuni și amenințări asupra părților vătămate, aceleași presiuni exercitîndu-le și asupra unor martori pentru a nu declara organelor judiciare realitatea cu privire la modalitatea de comitere a faptei.

Apărarea inculpatului că părțile vătămate ar fi avut cunoștință că vor fi angajate ca dame de companie, nu are relevanță în ceea ce privește gradul de pericol social al faptei și implicit pericolul social pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea inculpatului în libertate.

Pînă în prezent au fost audiați inculpații (recidivist) și, care nu au recunoscut săvârșirea faptelor, nefiind însă audiați toți martorii, astfel încît există în continuare pericolul influențării acestora din urmă și, deci, al zădărnicirii aflării adevărului și al bunei desfășurări a procesului penal.

Mai mult decât atât, martora a arătat că a fost sunată cu număr ascuns de un care i-a spus că și sunt cu el la T, că le va aduce înapoi dacă îi va da în schimb alte două fete și i-a cerut să nu ia legătura cu organele de poliție altfel,cine știe ce i se poate întâmpla".

Audiat martorul, tatăl părții vătămate, a declarat că fiica sa a fost sunată de mai multe ori de o femeie care i-a cerut să-și retragă declarațiile date iar o dată a fost sunat chiar el de către un care i-a spus "să aibă grijă ce face în legătură cu cazul". De asemenea, de mai multe ori, intrînd în bloc, a fost întîmpinat de care l-a amenințat cu pumnii și i-a spus "să aibă grijă ce face".

Si martorul declară că a primit mai multe telefoane (chiar și de trei ori pe zi) de la persoane necunoscute, cu număr privat, care îi spuneau "să aibă grijă ce declară în cauză, altfel, indiferent unde se va duce și ce va face, i se va întîmpla ceva rău atît lui cît și familiei sale". A mai arătat că se consideră amenințat în continuare, chiar și în fața instanței, cînd i se ia declarație.

Pe cale de consecință, s-a constatat că și în prezent măsura arestării preventive este oportună pentru buna desfășurare a procesului penal, privarea de libertate constituind o garanție a asigurării acestui scop, în conformitate cu dispozițiile art.300²Cod procedură penală rap. la art.160 Cod procedură penală.

Pentru aceleași considerente, instanța de fond a respins cererea inculpatului prin care a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara în principal și respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea în subsidiar.

Împotriva acestei soluții, a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca nelegală și netemeinică, respectiv, solicitând înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate, în raport de durata mare a detenției preventive, respectiv mai mult de 1 an și de faptul că coinculpatul a fost pus în libertate de către aceeași instanță, pentru motive similare.

Recursul este fondat.

Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate și din oficiu, în limitele prevăzute de lege, se constată că este nelegală și netemeinică, în raport de dispozițiile legale care reglementează măsura arestului preventiv pe parcursul cercetării judecătorești.

Astfel, recurentul - inculpat a fost arestat preventiv la data de 22 iunie 2007, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 alin. 1, alin. 2 lit. a raportat la art. 2 pct. 2 lit. c din Legea 678/2001, modificată prin nr.OUG 79/2005, constând în aceea că, în cursul lunii martie 2007, acesta a propus celor trei părți vătămate să meargă în Italia pentru a fi angajate ca dame de companie, după care, acestea au fost preluate de către inculpatul, cazate într-un imobil de pe raza mun. C și transportate cu un microbuz în localitatea din Italia, unde au fost obligate să se prostitueze.

Instanța de fond a considerat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri preventive subzistă, impunându-se menținerea arestului preventiv.

Sub aspectul verificării temeiurilor care au fost avute în vedere la dispunerea acestei măsuri preventive, instanța de fond a constatat că judecătorul a reținut incidența disp. art. 143 cod de procedură penală și art. 148 lit. a,b, e și f cod de procedură penală, argumentând că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol social concret față de gravitatea faptelor.

În speță, inculpatul a fost audiat de către instanță, s-a procedat la administrarea de probe în cursul cercetării judecătorești, măsura preventivă atingându-și scopul prevăzut de art. 136 cod de procedură penală, respectiv acela de a garanta buna desfășurare a procesului penal.

Ca atare, la analizarea subzistenței sau modificării temeiului arestului preventiv pe parcursul judecății, instanța trebuie să aibă în vedere analizarea temeiului de arestare incident la acel moment și reținut în sarcina inculpatului și dacă există sau nu temeiuri noi.

Starea de pericol pentru ordinea publică în sensul art. 148 lit. f Cod procedură penală presupune un sentiment de temere în rândul societății civile, o rezonanță a acestor fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o reacție colectivă față de aceste stări de fapt negative.

Astfel, în speță, în concret, pericolul reținut în sarcina inculpatului, la arestare a avut în vedere gravitatea faptei de care este acuzat.

Este adevărat că jurisprudența CEDO în materie admite că prin gravitatea deosebită a acuzațiilor și prin reacția publicului la acestea se justifică o detenție provizorie cel puțin o perioadă de timp ( cazul Neumeister c Austria, cazul Letellier c Franța ), astfel că la menținerea măsurii arestării preventive pe parcursul desfășurării procesului penal trebuie avute în vedere o categorie de riscuri care ar afecta ordinea publică, fie prin trezirea unui sentiment de îngrijorare în rândul publicului, fie prin crearea, menținerea sau amplificarea unei stări de tensiune în rândul colectivității precum și încurajarea comiterii de infracțiuni de către alte persoane.

Din analiza acestei jurisprudențe, rezultă fără echivoc că cercetarea în stare de arest preventiv a unor persoane acuzate de săvârșirea unor asemenea fapte este justificată doar de existența unei veritabile exigențe de interes public și pentru prezervarea ordinii publice, ceea ce face necesar derogarea de la regula cercetării în stare de libertate.

Astfel, judecătorul chemat să decidă asupra continuării cercetării inculpatului în stare de arest preventiv trebuie să aprecieze dacă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care ar justifica-o, respectiv prin luarea în considerare a unui interes public care trebuie să fie protejat precumpănitor față de regula respectării libertății individuale fixate de convenție.

Totodată judecătorul trebuie să aprecieze în funcție de datele concrete din dosar dacă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat având în vedere probele administrate nemijlocit de către judecător și procuror, gravitatea faptei, pericolul concret pentru ordinea publică demonstrat prin probe, impactul social al faptei reținute în sarcina acestora, limitele de pedeapsă, durata arestului, persoana inculpatului, vârsta, antecedente penale și sănătatea acestora, etc.

De asemenea conform jurisprudenței CEDO în materie deciziile de prelungire a arestului provizoriu trebuie să fie motivate dincolo de o manieră abstractă unică și stereotipă sau prin limitarea la prevederile legale aplicabile, respectiv trebuie arătate criteriile concrete, motivele pentru care inculpații nu poți fi cercetați în stare de libertate și examinarea separată a situației fiecărui inculpat.

Astfel, analizând garanțiile arătate conferite de jurisprudența CEDO, se apreciază că nu există nici un argument de fapt sau drept care să concluzioneze că prin lăsarea în libertate a inculpatului s-ar crea o stare de insecuritate publică, rezonanța socială a faptelor - care de altfel nici nu a fost avută în vedere la luarea măsurii arestării preventive - dacă ar fi luată totuși în considerare s-a atenuat prin trecerea perioadei de timp de la arestare, iar alte riscuri pentru buna desfășurare a procesului penal nu pot fi identificate pe baza dosarului, respectiv nu rezultă și nu există date care să concluzioneze încercarea sau posibilitatea de influențare a martorilor sau a părților vătămate, în condițiile în care aceștia au fost audiați până în prezent.

În numeroase decizii, Curtea de la Strasbourg a statuat că persistența suspiciunii rezonabile, că persoana arestată a comis o infracțiune după o anumită perioadă de timp nu mai este suficientă pentru menținerea arestului ( cazul Castraveț, hot. Din 13 martie 2007;McKay regatului Unit, și Sargin Turciei,hot. Din 08 iunie 1995 ), iar justificarea oricărei perioade de detenție, indiferent cât de scurtă, trebuie în mod convingător demonstrată de către autorități ( Belchiev Bulgariei, 8 aprilie 2004, Șarban, hot din 04 octombrie 2005,SvispstaLetonia, hot din 09 martie 2007,Jurjves Letonia, hot din 15 iunie 2006 ).

În plus, jurisprudența CEDO impune analiza din partea instanțelor naționale a tuturor motivelor și garanțiilor avansate de către inculpați privind deliberarea lor și verificarea, dacă nu este posibilă recurgerea la alte modalități prin care să se asigure prezența inculpaților la proces ( cauzaJawonski Polonia, hot. Din 28 martie 2006;Swierzco Polonia, 10 ianuarie 2006;Tacinoglu Turcia, 2 februarie 2006,Vasilev Bulgaria, 02 februarie 2006,Golek Polonia, 25 aprilie 2006).

Pentru considerentele arătate mai sus instanța de recurs constată că, de la dispunerea acestei măsuri s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea ei și în baza art. 139 alin. 1 cod de procedură penală, rap. la art. 145 cod de procedură penală, apreciază că se impune înlocuirea măsurii arestului preventiv luată față de inculpat, cu măsura obligării de a nu păsări țara, considerând-o ca fiind suficientă, prin obligațiile fixate pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal în curs (în condițiile în care și cu privire la inculpatul, la data de 26 iunie 2008, instanța de recurs a apreciat că se impune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara, invocându-se, de asemenea, termenul rezonabil a duratei arestului preventiv, de 9 luni, în cazul acestui inculpat).

În raport de aceste considerente, recursul inculpatului este fondat, astfel încât, în baza art. 385¹⁵pct. 2 lit. d C.P.P. se va admite, se va casa încheierea recurată, sub aspectul aplicării disp. art. 300²și C.P.P. art. 160 C.P.P. iar pe fond, în baza art. 139 alin.1 Cpp. se va dispune înlocuirea măsurii arestului preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara; în baza art. 145¹alin.2 Cpp și art. 145 alin.1¹Cpp. inculpatul va fi obligat să respecte pe durata măsurii preventive următoarele obligații:

- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

- să se prezinte la organul de poliție desemnat - respective Poliția mun. C, conform programului de supraveghere întocmit de acesta și ori de câte ori este chemat;

- să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;

- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.

În baza art. 145 alin.2 Cpp. pe durata măsurii inculpatul va fi obligat să respecte următoarele obligații:

- să nu se apropie de persoanele vătămate și martorii care au această calitate în cauza de față; membrii familiilor acestora, precum și de persoane împreună cu care a comis fapta, să nu comunice cu acestea direct sau indirect;

- să nu se afle în locuința persoanelor vătămate.

Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 145¹alin. 3 Cpp.

Se vor menține celelalte dispoziții din încheierea atacată.

Se va anula mandatul de arestare preventivă nr. 18 din 22 iunie 2007 emis de Tribunalul Dolj și se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 192 alin. 3, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul avocat oficiu va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de inculpatul - în prezent aflat în stare de arest preventiv în cadrul Penitenciarului d e Maximă Siguranță C - împotriva Încheierii din data de 11 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul cu nr-.

Casează încheierea recurată, sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 300²și C.P.P. art. 160 cpp.

În baza art. 139 alin.1 Cpp.;

Dispune înlocuirea măsurii arestului preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

În baza art. 145¹alin.2 Cpp și art. 145 alin.1¹Cpp.;

Obligă inculpatul să respecte pe durata măsurii preventive următoarele obligații:

- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

- să se prezinte la organul de poliție desemnat - respective Poliția mun. C, conform programului de supraveghere întocmit de acesta și ori de câte ori este chemat;

- să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;

- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.

În baza art. 145 alin.2 Cpp. pe durata măsurii inculpatul va fi obligat să respecte următoarele obligații:

- să nu se apropie de persoanele vătămate și martorii care au această calitate în cauza de față; membrii familiilor acestora, precum și de persoane împreună cu care a comis fapta, să nu comunice cu acestea direct sau indirect;

- să nu se afle în locuința persoanelor vătămate.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 145¹alin.3 Cpp.

Menține celelalte dispoziții din încheierea atacată.

Anulează mandatul de arestare preventivă nr. 18 din 22 iunie 2007 emis de Tribunalul Dolj și dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul avocat oficiu va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă

Pronunțată în ședința publică de la 14 Iulie 2008.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

Red. Jud. -

Jud. fond. -

Dact. 3 ex./ 15 Iulie 2008

Președinte:Liana Balaci
Judecători:Liana Balaci, Ligia Epure, Nicoleta Țăndăreanu

Vezi şi alte speţe de drept penal: