Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 514/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 514/
Ședința publică din 02 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de inculpații și, deținuți în Penitenciarul d e Maximă Siguranță Colibași, împotriva încheierii de ședință din 23 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș -secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat -, în baza împuternicirii avocațiale nr. -, emisă de Baroul B la data de 30 septembrie 2008, recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Potrivit art. 172 alin. 7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorilor recurenților - inculpați să ia legătura cu aceștia în vederea pregătirii apărării.
Se depun la dosarul cauzei de către apărătorii recurenților inculpați împuternicirile avocațiale.
Apărătorii părților și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestora.
Avocat pentru recurentul inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate.
În susținerea motivelor de recurs, apărătorul inculpatului solicită a se avea în vedere faptul că la termenul când instanța de fond a pus în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, a solicitat înlocuirea acestei măsuri cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Deși instanța s-a pronunțat în sensul că a respins cererea apărătorilor inculpaților, nu a precizat care anume cerere, întrucât au fost formulate mai multe printre care și aceea de a fi citate cu mandate de aducere. De asemenea, arată că instanța de fond, prin minută, s-a pronunțat numai asupra menținerii arestării preventive și mai puțin asupra cererilor de înlocuire a măsurii arestării formulate de apărătorii inculpaților, motiv pentru care apreciază încheierea ca fiind nelegală.
În ceea ce privește netemeinicia hotărârii, arată că în mod greșit instanța de fond după mai bine de un an și ceva de la luarea măsurii arestării preventive a apreciat că se mențin în totalitate acele temeiuri și a considerat că inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică doar raportat la gravitatea faptei și la modalitatea în care aceasta a fost săvârșită. Instanța nu a făcut o analiză completă a situației inculpatului, în sensul că nu a verificat toate acele temeiuri care stau la baza prelungirii arestării. Inculpatul a avut o atitudine sinceră, a colaborat cu organele de urmărire penală, a făcut un denunț prin care a indicat persoane care se ocupă cu activitatea de proxenetism. El nu a participat și nu a beneficiat de traficarea acelei persoane și de acea activitate de proxenetism. Apreciază că nu se mai mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării și ulterior la prelungirea acesteia. Inculpatul a recunoscut participarea sa la o faptă, faptă ce nu are o gravitate deosebită pentru a se putea dispune prelungirea acestei măsuri.
Într-o altă ordine de idei, apărătorul recurentului inculpat arată că acesta este arestat din ianuarie 2007, iar pedeapsa care poate fi aplicată este de 4 ani închisoare. Apreciază că termenul rezonabil a fost demult îndeplinit, iar dosarul a fost tergiversat din cauza atitudinii părților vătămate care au refuzat să se prezinte în instanță, ele având doar o declarație dată la urmărirea penală. Arată că acel pericol concret pe care l-a avut în vedere instanța la luarea măsurii nu mai subzistă sub nici o formă, nu sunt elemente și probe care să dovedească că odată pus în libertate inculpatul ar mai prezenta vreun pericol.
De asemenea, se apreciază de apărătorul inculpatului că trebuie avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, mama acestuia are un handicap de gradul I, a suferit două comoții cerebrale, are nevoie de un însoțitor permanent, iar singurul ajutor pe care i l-ar putea acorda ar fi fiul său. După ședința de judecată va depune la dosar un act din care să rezulte handicapul mamei inculpatului. La dosar nu sunt dovezi, că odată pus în libertate inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau că s-ar sustrage.
Arată că a solicitat înlocuirea acestei măsuri tocmai pentru ca instanța de judecată să aibă garanția bunei desfășurări a cercetării judecătorești.
Pentru toate motivele arătate, se solicită de apărătorul inculpatului, admiterea recursului, punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Avocat, pentru inculpatul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond judecarea inculpatului în stare de libertate.
În susținerea motivelor de recurs, arată că probatoriul administrat în cauză până în prezent nu conturează vinovăția inculpatului într-așa fel încât să se justifice măsura arestării. Apreciază că instanța de fond trebuia să motiveze distinct atât în ceea ce privește judecarea în stare de libertate, cât și cererea referitoare la înlocuirea măsurii arestării cu cea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Apreciază că ar trebui să guverneze echilibrul și proporționalitatea între cuantumul acestei sancțiuni și durata arestării preventive. Inculpatul este arestat preventiv de aproximativ de 2 ani și în situația în care ar fi pus în libertate nu ar mai constitui pericol social pentru ordinea publică.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. În prezent temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive impun, în continuare, privarea inculpaților de libertate.
În ceea ce privește termenul de la data sesizării instanței și arestării inculpaților, aceasta s-a datorat complexității cauzei și nu este o culpă a instanței de judecată, iar inculpații au săvârșit fapte cu un pericol social ridicat.
Apărătorul recurentului inculpat, arată că nu au apărut temeiuri noi care să impună menținerea inculpatului în stare de arest.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile puse de apărătorul său și să fie judecat în stare de libertate întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Recurentul inculpat este de acord cu concluziile puse de apărătorul său și solicită punerea sa în libertate.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Deliberând, constată:
Prin încheierea de ședință din 23 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, s-a enținut starea de arest a inculpaților, fiul lui și, născut la data de 23.01.1983, în municipiul B, domiciliat în comuna Găneasa, sat, județul I, CNP -, fiul lui G și, născut la data de 04.02.1985, în municipiul B, domiciliat în B,-,.2, CNP -, și, fiul lui și G, născut la data de 06.07.1986 în B, domiciliat în B,-,.4, sector 2, CNP -, în prezent deținuți în Penitenciarul Colibași.
Pentru a dispune astfel, tribunalul constată că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie. De asemenea, s-a mai constatat că, în cauză, se mențin în continuare temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri de prevenție, în sensul că sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 Cod pr.penală. și art.148 lit.f și h Cod pr.penală, inculpații fiind cercetați pentru comiterea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică, a apreciat tribunalul, rezultă din modul în care faptele au fost comise, urmările produse, iar o eventuală lăsare în libertate a inculpaților produce temere și în colectivitate, ei putând acționa similar într-o situație asemănătoare. La aprecierea în concret a pericolului social, s-a avut vedere și natura infracțiunii în curs de cercetare, infracțiune care creează prin ea însăși o stare de insecuritate.
În consecință, în baza dispozițiilor art.300/2 rap. la art.160/b Cod pr.penală, s-a menținut starea de arest a inculpaților, și .
În ceea ce privește cererile de revocare a măsurilor preventive și de înlocuire a acestora cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara formulate de inculpații și și, instanța a constatat că nu sunt întemeiate pentru motivele arătate mai sus, iar în speță nu se regăsește niciunul dintre cazurile prevăzute de art.139 Cod pr.penală și, prin urmare, acestea au fost respinse.
Impotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și .
Inculpatul critică încheierea sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, susținând, în esență, că din conținutul acesteia nu rezultă în mod clar care cereri au fost respinse, întrucât au fost formulate mai multe, prin minută pronunțându-se numai asupra menținerii arestării preventive și mai puțin asupra cererilor de revocare și de înlocuire a acesteia.
De asemenea, inculpatul susține că sunt încălcate dispozițiile legale vizând menținerea arestării, întrucât nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce se raportează în mod greșit la gravitatea faptei și la modalitatea în care a fost săvârșită, apreciind că nu se mai impun temeiurile inițiale care să determine menținerea în continuare a arestării sale preventive.
Totodată, inculpatul critică încheierea și sub aspectul nerespectării termenului rezonabil care a fost de mult împlinit, dosarul fiind tergiversat nu din cauza sa ci din cauza atitudinii părților vătămate care au refuzat să se prezinte la instanță.
Mai susține, că se impune punerea sa în libertate, pe considerentul că are o situație personală și familială grea, mama sa având un handicap de gradul I și are nevoie de un însoțitor permanent, iar singurul ajutor ce i se poate acorda în acest sens ar fi punerea sa în libertate.
Inculpatul critică, de asemenea, soluția sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, susținând, în esență, că probatoriul administrat în cauză nu conturează vinovăția sa, în așa fel încât să se justifice măsura arestării, apreciind, totodată, ca o altă critică, faptul că instanța de fond nu a motivat distinct atât asupra menținerii arestării preventive cât și cu privire la cererea referitoare la revocarea acesteia și la înlocuirea cu o altă măsură preventivă.
La acestea, adaugă o altă critică, în sensul că durata mare a arestării preventive la care a fost supus de aproximativ 2 ani, determină diminuarea pericolului social pentru ordinea publică sau inexistența acestuia la acest moment, în situația în care ar fi pus în libertate.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate, în raport de prevederile art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acestea nu sunt întemeiate, pentru considerentele ce vor urma:
In ceea ce privește pe inculpatul, curtea constată că obiectul investirii instanței pentru data de 23 septembrie 2008, cu referire la arestarea preventivă, a fost acela numai al menținerii stării de arest, menținere ce a fost pusă în discuție din oficiu, în temeiul dispozițiilor art.300/2 rap. la art.160/b Cod pr.penală, având în vedere că s-a dispus amânarea cauzei pentru data de 21 octombrie 2008.
Numai sub acest aspect, în mod corect, s-a pronunțat prima instanță prin minută, celelalte cereri formulate de inculpați privind revocarea și înlocuirea arestării preventive, fiind simple apărări nu cereri distincte, cu care inculpatul să sesizeze instanța, astfel că tribunalul nu avea obligația să se pronunțe, distinct, asupra acestora, așa cum susține apărarea, chiar dacă a făcut-o odată cu redactarea hotărârii, ci trebuia să le analizeze numai ca simple apărări.
Nici cea de-a doua critică formulată și anume, a faptului că nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și că nu se mai mențin temeiurile inițiale care au determinat luarea măsurii arestării preventive, nu poate fi primită, deoarece în disonanță cu opinia apărării gravitatea deosebită a faptelor pentru care inculpatul este trimis în judecată, cum ar fi, printre altele, răpire de persoane împreună cu alți inculpați, în scopul exploatării lor, determină, raportat și la persoana inculpatului, existența unui pericol concret pentru ordinea publică, existență ce poate fi apreciată și prin reacția negativă a colectivității, dacă inculpatul ar fi pus în libertate, că organele competente nu iau suficiente măsuri pentru atenuarea sau reprimarea unor asemenea fapte care atentează grav la ordinea publică, la bunele moravuri, la demnitatea și protecția persoanei.
Or, o asemenea reacție poate subzista și la acest moment și, ca atare, sub acest aspect curtea apreciază că există în continuare, în privința inculpatului un pericol concret pentru ordinea publică, menținându-se în continuare temeiurile inițiale ale arestării, în contrast cu aprecierea apărării că acestea nu mai subzistă.
Nici sub aspectul termenului rezonabil, în sensul că acesta ar fi împlinit, critica nu poate fi împărtășită, deoarece, chiar dacă inculpatul este deținut în arest preventiv o perioadă mai mare de timp, de circa un an și 9 luni, nu se poate aprecia că această cauză nu s-a soluționat încă într-un termen rezonabil, având în vedere complexitatea acestui caz cu mai mulți inculpați arestați și dificultatea realizării probatoriilor, mai ales în vederea audierii părților vătămate.
Nici ultima critică, în sensul că s-ar impune punerea sa în libertate, deoarece are o situație familială grea, în sensul că mama sa are un handicap de gradul I și are nevoie de un ajutor permanent, nu poate fi reținută, deoarece în alegerea unei măsuri preventive se are în vedere nu numai situațiile privind persoana față de care se ia măsura, dar și gradul de pericol social al infracțiunii, care, fiind deosebit de sporit, impune în continuare menținerea inculpatului în stare de arest.
Cu referire la criticile formulate de cel de-al doilea inculpat -, nici acestea nu pot fi reținute:
Astfel, susținerea sa că este nevinovat și că măsura arestării este nejustificată, excede obiectului cauzei, vinovăția sau nevinovăția sa urmând a fi analizată pe fondul cauzei, dar existând, în aprecierea curții indicii suficiente și probe care să conducă la presupunerea că acest inculpat a săvârșit faptele pentru care este cercetat, ceea ce justifică luarea dar și menținerea în continuare a arestării preventive.
Nu poate fi primită nici cealaltă critică similară cu cea a inculpatului, că instanța nu s-a pronunțat asupra cererilor de revocare sau înlocuire a măsurii arestării preventive, pe considerentele mai sus expuse, cu referire la această critică.
In fine, o ultimă critică a inculpatului, vizând faptul că este arestat de o lungă perioadă de timp și că pericolul social al faptelor sale este diminuat sau chiar înlăturat, nu poate fi împărtășită, cel puțin pentru considerentul că astfel de fapte pentru care a fost trimis în judecată, printre altele de răpire de persoane în scopul exploatării lor, au avut și pot avea și la acest moment o deosebită rezonanță în comunitate, ceea ce atrage existența în continuare a pericolului concret pentru ordinea publică, privit și prin această rezonanță, pericol concret ce se menține și astăzi, având în vedere faptele deosebit de grave săvârșite de grupul infracțional din care face parte și inculpatul.
Ca atare, cum nu mai există nici alte motive care invocate din oficiu ar atrage reformarea încheierii atacate, curtea, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge ca nefondat recursul, iar în baza art.189 și 192 alin.2 Cod pr.penală, îi va obliga pe recurenți la cheltuieli judiciare statului, urmând ca onorariu avocat oficiu pentru inculpatul, să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile penale declarate de inculpații și, deținuți în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din 23 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul-inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare statului și pe inculpatul la 200 lei, cu același titlu, din care 100 lei reprezentând onorariul de avocat din oficiu, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.-
Tehnored./ex.2
Jud.fond.
14 octombrie 2008
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Dumitru Diaconu, Elena Minodora
