Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 520/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 520/2009
Ședința publică de la 15 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 3: Oana Maria
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de inculpații, și împotriva încheierii penale din 9 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- recurent Inculpat - personal și asistat de avocat - apărător ales
- recurent Inculpat - personal și asistat de avocat și avocat - apărători aleși
- recurent Inculpat - personal și asistat de avocat și avocat - apărători aleși.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Av. - apărător ales al inculpaților și, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii lor în libertate.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu altă măsură preventivă, respectiv cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Susține că dacă la luarea măsurii arestării preventive existau temeiuri pentru luarea acestei măsuri, în timp ele au încetat, astfel că nu se mai justifică menținerea măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați.
La dosar există probe concrete din care rezultă că ei nu sunt autori sau coautori ai faptelor pentru care au fost trimiși în judecată.
Susține că în cauză se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea de a nu părăsi localitatea sau țara, avându-se în vedere că inculpații se obligă să respecte obligațiile impuse.
De asemenea, înlocuirea măsurii arestării preventive trebuie analizată de instanță și prin raportare la normele europene prevăzute de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și la principiul fundamental privind dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Avocat - apărător ales al inculpaților și solicită admiterea recursurilor formulate de aceștia, casarea încheierii recurate și rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive și punerea lor în libertate.
Cu privire la inculpatul, solicită a se observa că încheierea Tribunalului Sibiu prin care s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a acestuia este nelegală, acesta nefiind citat de la adresa unde locuia din A, deși organele de cercetare penală aveau cunoștință despre această adresă, fiind citat de la adresa din Curtea de A, unde inculpatul nu mai locuia de doi ani.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul nu s-a sustras urmării penale, fiind internat în spital pentru că avea mâna ruptă.
Solicită a se constata că atât organele de urmărire penală cât și instanțele au ignorat dispozițiile art. 136 Cod pr. penală, că între timp temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților au suferit modificări și că nu s-a făcut dovada că lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Față de aceste aspecte solicită admiterea recursului, revocarea măsurii arestării preventive și rejudecând, punerea în libertate a inculpaților sau înlocuirea acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, întrucât nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri și nu au intervenit elemente noi care să justifice menținerea acesteia.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii recurate și rejudecând, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Solicită a se observa că Tribunalul Sibiu face o analiză generală fără a se referi la fiecare inculpat individual cu privire la necesitatea menținerii măsurii arestării preventive.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul provine dintr-o familie închegată, că avea loc de muncă anterior arestării și că a ajuns cu totul întâmplător la locul incidentului. Nu lipsită de importanță este poziția părților vătămate care relatează că despre slaba participare a acestui inculpat la incident.
Apreciază că scopul preventiv al pedepsei poate fi atins și prin altă măsură preventivă prevăzută de lege.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursurilor formulate de inculpați ca nefondate și menținerea încheierii recurate ca temeinică și legală.
În cauză nu au intervenit elemente noi care să justifice încetarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acestei măsuri.
Cu privire la inculpații și, motivele invocate vizează aspecte ce țin de încadrarea juridică a faptei și apărări de fond.
În ceea ce privește nelegalitatea măsurii arestării preventive a inculpatului, acesta a fost legal citat, singura adresă unde existau indicii că acesta locuiește, fiind cea specificată în cartea de identitate.
Cu privire la încălcarea termenului rezonabil de soluționare a acuzei, acesta nu a fost încălcat, avându-se în vedere complexitatea cauzei, numărul mare de părți și numărul mare de martori.
Cu privire la recursul inculpatului, și motivele invocate în apărarea lui sunt nefondate, la verificarea măsurii arestării preventive, instanța având în vedere situația fiecărui inculpat.
Aspectele invocate sunt unele de circumstanțiere, ce pot fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
De asemenea solicită și respingerea cererilor privind înlocuirea măsurii arestării cu altă măsură preventivă.
Având ultimul cuvânt, inculpatul se consideră nevinovat și solicită a fi pus în libertate.
Având ultimul cuvânt, inculpatul se consideră nevinovat și arată că a intrat în incident în apărarea fratelui său.
Având ultimul cuvânt, inculpatul regretă cele întâmplate și solicită punerea în libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
Constată că prin încheierea penală din 9.09.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr- s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților, și, în baza art. 300/2 rap. la art. 160/b Cod pr. penală.
În motivare, instanța a reținut că potrivit practicii, aprecierea duratei detenției se face global, atât în cursul urmăririi cât și a judecății, urmând ca această durată să fie examinată potrivit exigențelor unui termen rezonabil.
Durata măsurii arestării preventive de la 13.04.2009, respectiv 15.05.2009 până în prezent, nu apare ca fiind excesivă din perspectiva art. 5 paragraf 3 din
În speță, s-a reținut că se justifică menținerea detenției, deoarece există indicii clare ale existenței unui interes public real de a priva pe inculpați de libertate. socială negativă produsă de săvârșirea faptelor de către inculpați nu s-a stins, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aceasta prevalând asupra regulilor privind libertatea individuală. Aceasta cu atât mai mult cu cât, din câte se observă din actele de la dosar, se inițiază de către unii dintre inculpați plângeri penale împotriva părților vătămate din prezenta cauză cu care sunt concitadini, astfel încât conflictele dintre aceștia pot degenera.
Motivele care au determinat arestarea preventivă a inculpaților nu au încetat până în prezent, prin numărul părților și al celorlalte probe ce urmează a se administra în cauză, aceasta se privește ca fiind complexă, astfel că nu se poate susține că menținerea măsurii arestării preventive a depășit un termen rezonabil.
Mai mult decât atât, punerea în libertate a unei persoane trebuie subordonată unei garanții, care să asigure prezentarea persoanei la audiere, ori mai mulți dintre inculpați au sau au avut afaceri sau locuri de muncă pe teritoriul Spaniei, existând pericolul ca aceștia să se sustragă de la judecarea cauzei.
Totodată, cel puțin inculpații și pot influența depoziția martorilor ce urmează a fi audiați în cauză, astfel cum rezultă și din declarația coinculpatului, care a arătat că aceștia sunt agresivi și îi este teamă pentru familia sa.
Referitor la solicitarea de a se lua față de inculpați măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, s-a considerat că aceasta se circumscrie art. 5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dându-se eficiență dispozițiilor art. 136 alin. 1 Cp. pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
Cu privire la cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpații, și și cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulate de inculpați și, potrivit art. 139 al.l C.P.P. înlocuirea măsurii arestării preventive se realizează în ipoteza în care temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat.
Până la acest moment nu au intervenit în cauză împrejurări de natură să modifice temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, iar susținerile inculpaților nu sunt de natură a se încadra în dispozițiile art. 139 al. 1.C.P.P. ca atare cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive au fost respinse
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații, și, solicitând a fi cercetați în stare de libertate, fie ca urmare a revocării arestării preventive, fie a urmare a înlocuirii arestării preventive cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate.
În esență, în motivele de recurs se invocă faptul că au încetat temeiurile care au justificat luarea sau menținerea arestării preventive, nu există dovada faptului că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică și punerea în libertate a inculpaților se justifică și prin prisma termenului rezonabil prevăzut de CEDO.
Cu privire la inculpatul s-a invocat nelegalitatea luării măsurii arestării preventive a acestui inculpat, întrucât nu a fost legal citat la adresa la care locuia în A, deși organele de cercetare penală aveau cunoștință despre această adresă.
De asemenea, sunt invocate aspecte care privesc greșita încadrare juridică a faptei, în sensul că infracțiunea ar trebui calificată încăierare și nu tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 385/6 alin. 3 Cod pr. penală, instanța constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia poate fi dispusă atunci când nu mai există vreun temei care să justifice menținerea acesteia sau se constată o schimbare a temeiurilor care au determinat luarea măsurii, așa cum rezultă din dispozițiile art. 139 Cod pr. penală.
În mod corect instanța a reținut că în cauză subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, întrucât probele administrate până în prezent justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au participat la săvârșirea faptelor pentru care sunt trimiși în judecată.
Până în acest moment procesual considerăm că acuzația gravă adusă inculpaților arestați, întemeiată pe probele administrate, este încă în măsură să legitimeze arestarea preventivă. Având în vedere că inculpații au fost arestați preventiv la data de 13.04.2009 până în prezent considerăm că nu s-a depășit durata rezonabilă a arestării preventive, luând în considerare caracterul relativ complex al cauzei și acuzațiile deosebit de grave aduse inculpaților.
Apărările inculpaților care vizează încadrarea juridică a faptelor, nu pot fi evaluate în acest cadru procesual de instanța de recurs, părțile având posibilitatea de a solicita în fața primei instanțe aplicarea art. 334 Cod pr. penală.
În ceea ce privește apărarea invocată de inculpatul, în sensul că nu a fost legal citat în fața instanței care a dispus luarea măsurii arestării preventive, aceasta putea fi invocată și analizată doar în calea de atac exercitată împotriva acelei încheieri, ulterior rămânerii definitive a acesteia nemaiputând fi analizată de instanță. În prezenta cauză, instanța este investită să verifice legalitatea și temeinicia încheierii de menținere a măsurii arestării preventive la 9.09.2009 de Tribunalul Sibiu, toate încheierile anterioare fiind definitive și nefăcând obiectul prezentului recurs.
În concluzie, menținerea arestării preventive fiind legală și temeinică, în baza art. 385/15 pct.1 lit.b Cod pr. penală, instanța va respinge ca nefondate recursurile inculpaților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
E:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale din 09.09.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu - Secția Penală în dosar penal nr-.
Obligă inculpații recurenți la plata sumei de 100 lei fiecare cheltuieli judiciare, din care, suma de câte 25 lei, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției, cu titlu de onorariu parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15.09.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored. LS/29.09.2009
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Monica Farcaș, Oana Maria
