Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 527/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR.3173/2/2009
790/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.527/
Ședința publică din data de 10 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Mariana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Corina Ciobanu
GREFIER ---
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 23.III.2009 a Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.012.067/07.IV.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbatere.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea în libertate a inculpatului, întrucât nu există date că ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere lipsa antecedentelor penale, atitudinea procesuală sinceră, faptul că a cooperat cu organele judiciare, beneficiază de sprijinul familiei, este tânăr și a înțeles consecințele săvârșirii unei fapte penale, pe care o regretă, cu atât mai mult cu cât, deși fapta comisă se încadrează în prevederile art.2 din Legea nr.143/2000, inculpatul nu este, cu adevărat, un traficant de droguri și i-a vândut cele două doze de heroină martorului numai datorită faptului că obișnuiau să consume, împreună, astfel de substanțe, la percheziția corporală nefiind găsite asupra sa alte substanțe interzise la deținere.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că se impune ca cercetarea judecătorească să continue cu inculpatul în stare de arest preventiv, chiar dacă a avut o atitudine sinceră și nu este cunoscut cu antecedente penale, întrucât lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, relevat de natura infracțiunilor de care este învinuit - consum și trafic de droguri în modalitatea gravă a vânzării de heroină, din declarațiile denunțătorilor, și rezultând că aceștia cumpărau droguri de la inculpat în mod constant, considerente pentru care reiterează solicitarea de respingere a recursului, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat, personal, solicită să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea de ședință de la data de 23 martie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I Penală, în baza art.3002din Codul d e procedură penală rap. la art.160 alin.3 Cod de procedură penală a menținut starea de arest preventiv a inculpatului (fiul lui și, născut la data de 11 04 1987 în B, CNP -, arestat în baza nr.6/UP din data de 20 ianuarie 2009 emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală).
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a apreciat că la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, au fost respectate toate dispozițiile legale în materie și că până în acest moment procesual, nici nu au încetat și nici nu s-au modificat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, ci acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, fiind îndeplinite condițiile prev. de art.143 din Codul d e procedură penală, cât și cerințele prev. de art.148 lit.f Cod de procedură penală, întrucât în cauză există probe și indicii temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, ținându-se seama de natura și modalitatea concretă de comitere a faptei.
Împotriva încheierii Tribunalului,a declarat recurs în termenul legal(respectiv la data de 25 martie 2009 când i-a fost comunicată soluția instanței privitoare la menținerea stării de arest)inculpatul..
Cererea de recurs, nemotivată în scris a fost înaintată și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 03 aprilie 2009.
În dezbaterile orale asupra recursului, inculpatul, asistat juridic de către un avocat desemnat din oficiu în acest sens, a solicitat să fie cercetat în stare de libertate, întrucât nu există date că lăsat în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică având în vedere lipsa antecedentelor penale, atitudinea sa procesuală sinceră și cooperantă cu organele de anchetă, faptul că beneficiază de sprijinul familiei, este tânăr și a înțeles consecințele săvârșirii unei fapte penale, pe care o regretă, cu atât mai mult cu cât, deși fapta comisă se încadrează în prevederile art.2 din Legea nr.143/2000, el nu este cu adevărat un traficant de droguri, ci i-a vândut cele două doze de heroină martorului, numai datorită faptului că obișnuiau să consume împreună astfel de substanțe, la percheziția corporală nefiind găsite asupra sa alte substanțe interzise la deținere.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată cărecursul inculpatului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 20 ianuarie 2009, pe temeiul dispozițiilor art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală în baza încheierii pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală în dosarul nr- și, ulterior, a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr.9/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București, sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 și deținere fără drept de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prevăzută de art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, ambele cu aplic.art.33 lit.a Cod penal, în fapt reținându-se în sarcina sa că la data de 19 ianuarie 2009 vândut martorului două doze de heroină în greutate de 0,12 grame, în schimbul sumei de 100 lei, deținând totodată și pentru consum propriu, heroina pusă în evidență în seringi și fiole.
Examinând situația inculpatului din perspectiva exigențelor art. 3002din Codul d e procedură penală rap. la art.160 Cod de procedură penală, Curtea constată că Tribunalul a apreciat în mod corect asupra menținerii temeiurilor de fapt și de drept care au determinat arestarea inițială a acestuia, precum și asupra necesității privării sale de libertate în continuare.
Astfel, materialul probator strâns în cauză până în acest moment procesual justifică și în prezent presupunerea rezonabilă a comiterii de către inculpat a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, aspect pe care, de altfel, nici acesta nu îl contestă. Sub acest aspect prezintă o relevanță sporită și denunțurile formulate de numiții și, declarațiile martorului, cumpărătorul celor două doze de heroină pe care le-a vândut inculpatul, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul verbal de înseriere a bancnotelor folosite la realizarea tranzacției ilicite, procesul verbal întocmit cu prilejul percheziției corporale efectuată asupra martorului care a tranzacționat cu inculpatul sub supravegherea organelor de anchetă, declarațiile martorului asistent și rapoartele de constatare tehnico-științificăîntocmite cu privire la substanța ce a făcut obiectul tranzacției și care s-a dovedit a fi heroină, precum și cu privire la seringile și fiolele ridicate din posesia inculpatului.
În același timp, Curtea găsește ca fiind justă aprecierea Tribunalului cu privire la pericolul concret pe care îl prezintă, în continuare, pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, pericolul respectiv fiind probat nu doar prin gravitatea în sine a infracțiunilor ce i se rețin în sarcină (infracțiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc fiind pedepsită cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi), dar și de datele ce caracterizează în concret persoana acestuia.
Astfel, Curtea reține că inculpatul nu are o ocupație sau un loc de muncă, care să-i permită obținerea în mod licit a disponibilităților financiare necesare asigurării subzistenței, aspect care face să fie îndreptățită temerea că, aflat în libertate, acesta ar putea persevera oricând în comiterea de fapte ilicite având ca obiect drogurile, știut fiind că astfel de preocupări sunt de natură să asigure în mod facil importante avantaje pecuniare, vulnerabilitatea sa față de comiterea de noi acte antisociale fiind cu atât mai accentuată cu cât, fiind consumator de droguri, el nu va ezita în a obține, fie și pe căi ilicite, veniturile necesare procurării drogurilor de care este dependent, context în care ordinea de drept ar fi pusă într-un grav pericol.
În egală măsură, în evaluarea stării de pericol la care ar fi expusă comunitatea prin punerea inculpatului în libertate, nu poate fi ignorată nici puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legale de traficul de droguri și care au căpătat o amploare deosebită în ultima perioadă o imprimă în rândul membrilor societății civile.
În acest context, Curtea apreciază că referințele personale ce pledează în favoarea inculpatului (referitoare la lipsa antecedentelor penale, la atitudinea sinceră și cooperantă manifestată de acesta în mod constant, la vârsta tânără pe care o are și sprijinul de care se bucură din partea familiei) nu sunt suficiente, cel puțin la acest moment procesual, pentru a determina reconsiderarea necesității privării sale de libertate, ele urmând a fi valorificate în mod corespunzător în cadrul procesului de individualizare a pedepsei, în situația în care se va ajunge la pronunțarea unei hotărâri de condamnare împotriva sa.
Față de toate aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 23 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 10 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.CC.
Ex.2
. -
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Mariana Constantinescu, Corina Ciobanu
