Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 529/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 529
Ședința publică din 12 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Bogdan Adrian
JUDECĂTOR 2: Ioana Vorniceasa președinte secție
JUDECĂTOR 3: Ștefan Nimineț
*
GREFIER - - -
*
Ministerul Public - - Serviciul Teritorial Bacău -
legal reprezentat de PROCUROR -
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de inculpații HG, G și, împotriva încheierii din data de 09 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați - în stare de arest, asistați de apărători aleși: av. și av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care:
Av. depune la dosar înscrisuri și fotografii.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av. - având cuvântul pentru cei trei inculpați - solicită eliberarea celor trei inculpați pentru că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu se mai mențin, având în vedere că au fost efectuate probatoriile.
La ultimul termen de judecată s-au prezentat două părți vătămate, care au declarat că s-au dus de bună voie și nu cunoșteau pe inculpați, în mod deosebit pe inculpatul. Cu privire la acesta s-a făcut dovada prezenței sale în România în perioada respectivă și că nu are nici cea mai mică contribuție.
Consideră că măsura arestării preventive a fost luată abuziv pentru inculpatul, de asemeni și prelungirea arestării preventive s-a făcut abuziv și solicită pentru acesta admiterea recursului și punerea sa în libertate.
Av. - având cuvântul pentru cei trei inculpați - susține că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Consideră că cele două condiții de la art.148 lit.f trebuie C.P.P. îndeplinite cumulativ, însă instanța de fond nu a motivat de ce lăsarea în libertate a inculpaților ar constitui pericol public pentru ordinea publică.
De asemeni, trebuie avut în vedere că inculpații nu au mai fost sancționați penal.
În concluzie, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii și dispunerea punerii în libertate a celor trei inculpați.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor ca nefondate întrucât în cauză mai sunt probe de administrat și nu se impune punerea în libertate a inculpaților.
Inculpatul G - având cuvântul - precizează că nu s-a sustras urmăririi penale, nu a încercat să influențeze martorii, nu este recidivist, nu a comis alte fapte penale și solicită judecarea în stare de libertate.
Inculpatul HG- având cuvântul - precizează că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care este judecat, nu se consideră un pericol pentru ordinea publică, nu are antecedente penale și solicită judecarea în stare de libertate.
Inculpatul - având cuvântul - precizează că nu constituie un pericol public, că nu s-a sustras niciodată și solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA
- DELIBERÂND -
Asupra recursurilor penale de față,constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 09 septembrie 2008,pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în baza art.300/2 raportat la art.160/b alin.3 Cod pr.penală, s-a menținut starea de arest a inculpaților HG, G și.
Pentru a pronunța această hotărâre,instanța de fond a reținut următoarele:
Verificând în baza art.300/2 raportat la art.160/b alin.3 Cod pr.penală, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, luată împotriva inculpaților geamănă, G și; având în vedere că aceștia sunt cercetați pentru mai multe infracțiuni de trafic de persoane, iar lăsarea inculpaților în libertate în această fază a procesului penal ar genera o stare de insecuritate socială, prezentând un pericol real pentru ordinea publică; temeiurile pentru care s-a dispus arestarea preventivă a acestora, respectiv cele prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, nu au dispărut, având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, ținând cont că în cauză nu au fost audiate toate părțile civile și nici martorii din lucrări, existând posibilitatea influențării acestora de către inculpați, instanța constată că măsura arestării preventive a fost legal dispusă, temeiurile care au dus la luarea acesteia nu au dispărut și se impune menținerea în continuare a stării de arest a inculpaților.
Împotriva încheierii susmenționate, în termen legal, cei trei inculpați au formulat recurs,pe care nu l-au motivat în scris,dar care a fost susținut de apărătorii aleși ai acestora.
Astfel, pentru inculpatul HG,s-a susținut că împotriva acestuia nu există nici o probă care să ateste învinuirea reținută prin rechizitoriu, arătându-se că nu a fost plecat niciodată în Spania,iar în țară,nu a fost implicat în nici o activitate de racolare sau traficare vreunei părți vătămate. In sensul celor arătate, s-a indicat drept probă,pașaportul acestui inculpat depus la dosar, făcându-se totodată referire la declarațiile date de victime, care nu-l încriminează.
Întrucât în momentul de față,nu există nici o probă care să justifice pericolul social concret pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în stare de libertate, s-a solicitat admiterea recursului,casarea încheierii atacate, iar pe fond,revocarea măsurii arestului preventiv a inculpatului.
HGPentru recurenții inculpați G și, s-a susținut că prima instanță nu a motivat pentru fiecare dintre aceștia în parte, considerentele pentru care nu pot fi judecați în libertate și în ce constă pericolul social concret.
S-a mai susținut că deși inițial organele de urmărire penală au arătat că inculpații au racolat și traficat un număr de 20 de victime,prin rechizitoriu, au fond indicate doar patru, dar care și acestea au declarații contradictorii.
Având în vedere că recurenții inculpați, sunt infractori primari, nu s-au sustras de la urmărirea penală,iar împotriva lor nu există probe care să justifice menținerea stării de arest, s-a solicitat admiterea recursurilor,casarea încheierii, iar pe fond revocarea acestei măsuri și punerea în libertate.
Instanța de control judiciar, examinând hotărârea atacată,atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, constată următoarele:
Prin rechizitoriul din 11 iunie 2008, emis în dosarul nr.42/D/P/2007, Parchetul de per lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Bacău, a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților HG, G și,toți pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art.12 alin.1 și 2 din Legea nr. 678/2001,cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și pentru infracțiunea de inițiere și constituire de grup infracțional organizat, prev. și ped. de art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.300/2 Cod pr.penală,"In cauzele în care inculpatul este arestat,instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății,legalitatea și temeinicia arestării preventive,procedând potrivit art.16o/
Potrivit acestui din urmă articol, aliniat 3,"Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate,instanța dispune, prin încheiere motivată,menținerea arestării preventive".
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului,prin prisma dispozițiilor susmenționate, rezultă că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, împotriva celor trei inculpați,nu s-au schimbat.
Așa cum rezultă din probatoriul efectuat în cauză,există date și indicii temeinice,din care rezultă presupunea că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată,astfel,împreună cu alte persoane constituite în grup infracțional,continuă aceste activități și în prezent,deși la sfârșitul anului 2006, autoritățile spaniole au reușit să descopere o parte din infracțiunile și activitățile de acest gen comise în localitatea Palma de,dispunând reținerea și arestarea unor făptuitori care au făcut parte din rețeaua respectivă.
După luarea acestor măsuri,inculpații au reușit să fugă și s-au întors în România, la domiciliile lor, dar au lăsat în localitatea susmenționată din Spania, alte persoane de legătură, continuând activitățile infracționale, așa cum rezultă din probele administrate, în special din convorbirile telefonice, precum și din declarațiile persoanelor vătămate audiate,
Totodată,din probele dosarului rezultă că din activitățile desfășurate, inculpații au realizat importante venituri materiale,respectiv bani și bunuri de valoare și lux,acestea din urmă fiind trecute pe rolul părinților sau rudelor apropiate. Relevante în acest sens, sunt declarațiile date de martorii și, care au precizat că inculpatul HG,se ocupa în țară de identificarea și racolarea victimelor,cu ajutorul lui și apoi transportarea lor în Spania, personal, sau prin intermediul lui sau. De asemenea, aceiași martori au mai arătat că toate cheltuielile de transport, procurare acte și altele,erau suportate de către HG, care primea sume mari de bani din Spania prin bănci,sau se deplasa personal acolo,periodic, la cca.2 luni,întorcându-se în țară cu bani pe care îi investea în vile, mașini de lux, plătea persoanele ce făceau parte din rețea,organiza petreceri etc.
Mai rezultă din actele și lucrările dosarului că inculpații au încercat să se sustragă de la urmărirea penală,pentru a îngreuna aflarea adevărului și verificarea faptelor ce li se pun în sarcină.
Mai mult decât atât,după arestarea inculpaților,din dorința de a scăpa de răspunderea penală, prin rude apropiate, s-a încercat determinarea părților vătămate și a martorilor să-și schimbe declarațiile, mai întâi prin oferirea de sume de bani, iar ulterior prin amenințarea acestora.
Apoi,trebuie menționat că față de cei trei inculpați se efectuează cercetări și cu privire la săvârșirea altor infracțiuni, de natură informatică, precum și de spălare de bani.
În cauză sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală.
de persoane este o infracțiune cu pericol social deosebit de ridicat, deoarece reprezintă cea mai periculoasă formă de parazitism social și una din cele mai josnice, cinice și abjecte manifestări ale conștiinței înapoiate.
Pericolul social deosebit al acestor fapte, constă în împrejurarea că face din exploatarea sexuală a unei alte persoane o sursă ilicită de câștig și de procurare a mijloacelor de trai, dar în același timp, provoacă o gravă tulburare în desfășurarea relațiilor de conviețuire socială și constituie un teren favorabil pentru săvârșirea altor fapte grave.
Aceste infracțiuni, de o amploare deosebită, aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv demnitatea persoanei și chiar a sănătății acesteia, reprezentând, totodată, una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate.
socială a faptelor reprezintă, de asemenea, unul din criteriile de apreciere a pericolului social concret și aceasta este evidentă în cauza de față, cu atât mai mult cu cât parte dintre victime se află încă pe teritoriul altor state comunitare la dispoziția altor traficanți, în legătură cu inculpații din cauza pendinte.
Prin lăsarea în libertate a inculpaților, în aceeași comunitate cu victimele, s-ar induce un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranță, în opinia publică, fapt ce în final s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție.
În cauza dedusă judecății, se constată, pentru aspectele mai sus prezentate, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă și în prezent, infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată intimații-inculpați sunt în măsură, prin natura lor și consecințele produse și care s-ar fi putut produce, să releve un pericol cert pe care l-ar prezenta inculpații pentru ordinea publică, faptele fiind presupuse a fi comise prin înșelăciune și amenințare asupra mai multor părți vătămate.
Alegerea și menținerea măsurii de prevenție se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea intimaților-inculpați în judecată, de împrejurările concrete în care se presupune că s-au comis, etc.
Elocvente sub acest aspect sunt declarațiile părților vătămate, care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Gradul de pericol social al infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată inculpații trebuie privit și prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei, cum ar fi: consecințele grave pe care le-au avut sau le-ar fi putut avea asupra victimelor infracțiunilor de trafic de persoane, de frecvența infracțiunilor de același gen și de necesitatea unei prevenții generale, precum și de poziția intimaților-inculpați pe parcursul procesului penal.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că lăsarea intimaților-inculpați în libertate, în această fază a procesului penal, ar genera o stare de insecuritate socială, prezentând un pericol concret pentru ordinea publică și că prin operațiunea logică a interpretării, temeiurile prevăzute de148 lit.a, c, e șiCod de procedură penală trebuie examinate prin raportare la probele administrate prin intermediul mijloacelor de probă, respectiv: plângerile și declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, precum și celelalte probe administrate, acestea fiind cele care conferă elemente în susținerea pericolului concret pentru ordinea publică și pe cale de consecință pentru menținerea măsurii arestului preventiv a intimaților-inculpați.
În această etapă a procesului penal, prima instanță fiind abia sesizată cu judecarea acestei cauze penală, este, în raport și de infracțiunile pentru care intimații-inculpați sunt trimiși în judecată și pentru aspectele anterior arătate, în interesul bunei desfășurări a procesului penal menținerea măsurii arestului preventiv a inculpaților.
Cât privește încadrarea juridică a faptelor săvârșite de intimații-inculpați, aceasta va fi stabilită de instanță după administrarea tuturor probelor.
Pentru motivele arătate, în temeiul art.385/15 pct.1 litera b Cod pr.penală, recursul inculpaților,urmează a fi respins ca nefondat.
Se va lua act că recurenții inculpați au fost asistați de apărători aleși.
Urmare respingerii recursului, în conformitate cu disp. art.192 alin.2 Cod pr.penală, recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct.1 lit."b" pr.pen. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații HG, G și
, împotriva încheierii din 09 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-
Constată că recurenții inculpați au fost asistați de apărători aleși.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod pr. pen.obligă recurenții inculpați să plătească
statului câte 100 lei fiecare,cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 septembrie 2008, în prezența recurenților inculpați arestați.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.înch. -.
Red. -
Tehnored. - - 2 ex.
12/15.08.2008
Președinte:Bogdan AdrianJudecători:Bogdan Adrian, Ioana Vorniceasa, Ștefan Nimineț
