Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 53/2010. Curtea de Apel Oradea
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 53/R/2010
Ședința publică din 01 februarie 2010
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Rus Claudia
JUDECĂTOR 2: Popovici Corina
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, împotriva încheierii penale din 28 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Bihor, privind pe inculpatul intimat G -, fiul lui și al lui, născut la 01 iulie 1989, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, potrivit prevederilor art.300/2 combinat cu art.160/b Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul intimat G, în stare de arest, asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale de substituire a av., nr. 23 din 01 februarie 2010 emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile de formulat, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul parchetului susține recursul, solicită admiterea acestuia, casarea încheierii recurate ca fiind nelegală și netemeinică, rejudecarea cauzei și în urma rejudecării a se dispune menținerea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul G. În motivarea recursului arată că față de infracțiunile ce i se rețin în sarcină inculpatului, se impune să fie judecat în stare de arest preventiv.
Apărătorul inculpatului intimat G solicită a se dispune respingerea recursului declarat de către parchet ca fiind nefondat și a se menține ca legală și temeinică încheierea recurată. Arată că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Menționează că din raportul de expertiză medico-legală rezultă că viața victimei nu a fost pusă în pericol. Inculpatul nu a avut intenția de a omorî victima.
Inculpatul intimat G, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate. Arată că faptele nu s-au derulat așa cum sunt descrise în rechizitoriu. Precizează că el a fugit, a aruncat cu sticla pentru a se apăra de agresori.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 28 ianuarie 2010, Tribunalul Bihor, n baza art. 3002, art. 160b,art. 139 al. 1 și al. 35, art. 145 Cod de procedură penală, ținând seama de prev. art. 148 lit. f Cod de procedură penală și de principiile CEDO, a respins solicitarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea privind menținerea arestării și a admis cererea formulată de inculpatul G, fiul lui și, CNP -,. în satul nr. 74, comuna, jud. B, fără antecedente penale, în prezent în Penitenciarul Oradea, arestat în baza încheierii nr. 35/2009 a Tribunalului Bihor, fiind emis nr. 39/2009, privind înlocuirea măsurii arestării cu măsura de a nu părăsi localitatea, respectiv satul, comuna, jud. B, cu excepția deplasării ca urmare a citării în fața organelor judiciare.
În baza art. 145 al. 11lit. a, b, c, d și alin. 12lit. c, e Cod de procedură penală, s-a impus inculpatului ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la organul judiciar ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea - Postul de poliție - ori de câte ori este chemat, dar și conform programului de supraveghere;
- să nu își schimbe locuința fără încunoștințarea organului judiciar;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
- să nu se deplaseze in locurile stabilite de organul de poliție;
- să nu se apropie de persoanele vătămate, membrii familiilor acestora, și de martori și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect;
- să nu se afle în locuința persoanelor vătămate.
I s-au pus în vedere inculpatului prev. art. 145 al. 22și 3 Cod de procedură penală.
În baza art. 145 al. 21Cod de procedură penală, s-a dispus; copia încheierii instanței să se comunice inculpatului, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, respectiv Postului de poliție, Jandarmeriei O, Serviciul Comunitar pentru eliberarea pașapoartelor, Inspectoratul Poliției de Frontieră B, în vederea asigurării respectării obligațiilor impuse mai sus, cât și pentru refuzul eliberării pașaportului sau, după caz, ridicării provizorii a pașaportului pe durata măsurii.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor înregistrat la instanță la 15.12.2009 a fost trimis in judecata în stare de arest preventiv inculpatul G, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de omor calificat săvârșit în public și tentativă de omor calificat săvârșit în public, prev. de art. 175 lit. i Cod penal, respectiv art. 20 rap. la art. 175 lit. i Cod penal, pentru că în noaptea de 29/30.08.2009, în timp ce se afla în fața restaurantului "Mari-" situat între localitățile și din județul, s-a bătut cu partea vătămată - minor de 17 ani și cu victima, lovindu-l în cap cu o sticlă de bere pe minor și tăindu-l în zona gâtului pe victimă, provocând decesul acestuia și leziuni corporale ce au necesitat 7 la 9 zile îngrijiri medicale primului.
Tribunalul Bihora apreciat că săvârșirea faptei de către inculpat, rezultă din declarațiile martorilor, proces verbal de cercetare la fața locului, rapoarte de constatare medico-legală, alte înscrisuri depuse la dosar, declarațiile inculpatului.
Prin încheierea nr. 35/30.08.2009 a Tribunalul Bihors -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 30 de zile, fiind emis nr. 37/2009 (fila 61 dos. up).
Prin decizia penală nr. 559/R/2009 a Curții de Apel Oradeas -a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
Judecarea prezentei cauze s-a făcut în conf. cu prev. art. 300 ind. 2 cod de procedura penală, prezenta cauză aflându-se la primul termen de judecată a fondului.
Instanța de fond, verificând din oficiu în ședință publică legalitatea și temeinicia arestării preventive înainte de expirarea duratei arestării preventive a inculpatului, cu privire la temeiurile arestării, a apreciat următoarele:
Cu privire la cazul prev. de art. 148 lit. "f" Cod de procedură penală, instanța de fond a apreciat că una din condițiile cumulative prev. de acest text de lege s-a schimbat, aceea potrivit căreia lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică, observând că până la acest moment din probele administrate nu au fost evidențiate indicii care să susțină existența pericolului pentru ordinea publică.
Din dosarul de urmărire penală - așa după cum este prezentat instanței - cu privire la temeiul arestării subzistă doar condiția potrivit căreia inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, nerezultând suficiente indicii legitime și rezonabile în sensul art. 5 din CEDO potrivit cărora lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Din cercetări rezultă indicii că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, dar nu rezultă în același sens suficiente indicii legitime și rezonabile din care să se evidențieze că privarea sa de libertate este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal (în această fază procesuală aprecierea revine instanței legal investite), ori pentru împiedicarea săvârșirii unor alte infracțiuni (inculpatul nu a fost arestat și pentru existența altui temei).
Pericolul pentru ordinea publică nu este prezumat, el se stabilește în funcție de persoana fiecărui inculpat, de modul de acțiune, și, în special de mobilul ce l-a determinat să comită fapta.
Potrivit teoriei dreptului penal, mobilul sau motivul infracțiunii, ca element al laturii subiective a infracțiunii, reprezintă impulsul intern al făptuitorului la săvârșirea infracțiunii, adică acea dorință, tendință, pasiune, acel sentiment ce a făcut să se nască în mintea făptuitorului ideea săvârșirii infracțiunii conștient orientată într-o anumită direcție în vederea satisfacerii acelei dorințe, tendințe, pasiuni, etc. De aceea mobilul sau motivul este denumit și cauza internă a actului de conduită. Potrivit teoreticienilor în materie, cunoașterea mobilului infracțiunii poate da răspuns la întrebarea "de ce a săvârșit infracțiunea?" și servește întotdeauna la determinarea periculozității infractorului și la stabilirea măsurii de apărare socială adecvată acestei periculozități.
Instanța de fond fără să analizeze în cazul de față aspecte ce țin de fondul acestuia, a constatat că din probele administrate la dosarul de urmărire penală rezultă următoarele:
- martorii audiați au declarat fără cea mai mică urmă de îndoială ori de contradicție că inculpatul a săvârșit infracțiunea de omor calificat aruncând înspre victimă sticla de bere spartă de la o distanță de 1,5 - 2 metri, prin urmare de la o distanță mult mai mare decât lungimea brațului, și că urmare a acestei manevre victima a fost rănită grav, provocându-i decesul (declarații fila 32, 37, 42, 44, 50, 68, 69);
- martorii audiați au declarat că inculpatul a aruncat sticla spartă în direcția victimei în timpul desfășurării altercației în care aceștia erau angrenați, nici unul din martori nedeclarând că inculpatul a participat la bătaie cu intenția de a ucide (fila 68, 69);
- din declarațiile inculpatului a rezultat aceeași stare de fapt evidențiată de martorii audiați în cauză, cât și aspectul ce ține exclusiv de conduita personală, apărându-se cu argumente în sensul înlăturării unui mobil referitor la infracțiunea de omor (fila 28, 38 verso, 56, 60);
- inculpatul a fost arestat pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, potrivit concluziilor procurorului exprimate prin referatul întocmit în acest sens, concluzii prin care procurorul aprecia că rezultă existența acestei infracțiuni (fila 19);
- cu prilejul arestării judecătorul a constatat la acel moment procesual că măsura nu poate fi dispusă și pentru infracțiunea de tentativă de omor cu referire la partea vătămată, respectiv că este neîntemeiată cererea privind luarea măsurii arestării "întrucât nu există probe și indicii temeinice că inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de lege" (fila 62). De la respectivul moment procesual nu au mai fost administrate probe care să răstoarne acea concluzie.
- raportul de constatare medico-legală (fila 99) și raportul de expertiză medico-legală (fila 108) efectuate la solicitarea procurorului contrazic declarațiile martorilor, concluzionând totuși că ipoteza provocării decesului victimei prin aruncarea de la 1,5 - 2 metri a sticlei sparte nu poate fi 100% înlăturată (fila 99, 108);
- concluziile celor două constatări științifice sunt răspunsuri dateexclusiv pe baza descrierii faptei de către procurorîn conținutul ordonanțelor prin care acestea au fost dispuse,specialiștii neavând acces și necunoscând despre declarațiile martorilor oculari;
- potrivit raportului de constatare medico-legală (fila 59) leziunile pentru a căror vindecare partea vătămată a necesitat 7 la 9 zile îngrijiri medicalenu i-au pus în primejdie viața;
- există o apreciere contrară care aparține procurorului, și a fost exprimată prin rechizitoriu, nesusținută de probele administrate până în prezent la dosarul de urmărire penală.
Rezultă așadar că inculpatul nu este caracterizat ca fiind un pericol pentru ordinea publică.
Instanța de fond a împărtășit opinia potrivit căreia orice infracțiune săvârșită prezintă pericol concret pentru opinia publică, însă - ținând seama atât de principiile CEDO cât si de practica instanțelor de judecată din tară si din, care admit principiul potrivit căruia arestarea este o măsură de excepție, fără a conduce la depășirea unui termen rezonabil ori la încălcarea drepturilor de care inculpatul trebuie să se bucure, urmează a aprecia gradul de pericol social odată cu individualizarea pedepselor în împrejurarea dispunerii hotărârii judecătorești - în cazul în care se va pronunța o hotărâre de condamnare.
Tribunalul Bihora apreciat că prezumția potrivit căreia, în lipsa măsurii arestării preventive a unor persoane, sunt create situații în care cercetarea în stare de libertate a unor autori ar putea favoriza săvârșirea de către aceștia de noi fapte penale cu mult mai grave în cazul de față nu are temei, fiind bine știut că, pericolul concret pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a unei persoane trebuie dedusă din probele administrate raportat la fiecare fapta săvârșită și nu în alt mod. C mai important aspect este că în prezentprobele certe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică nu mai subzistă,condiție cumulativă prev. de art. 148 lit. f Cod de procedură penală.
Instanța de fond a apreciat că măsura arestului nu mai poate fi menținută și că există condițiile înlocuirii acesteia, măsură ce constituie și un mijloc în favoarea inculpatului pentru judecarea cu celeritate a cauzei.
Ca o consecință a înlocuirii măsurii, Postul de poliție va întocmi programul de supraveghere și va stabili modul de respectare a prev. art. 145 alin. 1 ind. 2 lit. c și e Cod de procedură penală.
Față de aceste considerații, instanța de fond a apreciat că temeiurile care au stat la baza arestării s-au schimbat, prin urmare sunt aplicabile prev. art. 139 al. 1 Cod de procedură penală, și a dispus conform dispozitivului încheierii.
Împotriva acestei încheieri, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihora declarat recurs în termen, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate și menținerea arestării preventive a inculpatului G întrucât față de infracțiunile ce i se rețin în sarcină inculpatului, se impune să fie judecat în stare de arest preventiv.
Verificând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate și a celor care, potrivit legii se verifică din oficiu, instanța constată că este fondat, urmând a-l admite în consecință.
În mod netemeinic prima instanță a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara, arătând că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri s-au modificat.
În realitate, instanța de recurs constată că aceste temeiuri se mențin și în prezent, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani închisoare și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind faptele reținute în sarcina inculpatului, împrejurările în care s-au comis acestea, urmările acestora, respectiv decesul unei victime și rănirea alteia care a produs leziuni ce au necesitat 7-9 zile de îngrijiri medicale.
Pe de altă parte, instanța de recurs constată că cercetarea judecătorească în primă instanță nu a început până în prezent, iar inculpatul nu a fost audiat, în vederea stabilirii împrejurărilor concrete în care s-au comis faptele. În plus, prima instanță a mai dispus măsura obligării de a nu părăsi țara cu privire la același inculpat prin încheierea din 22.12.2009, instanța de recurs admițând recursul Parchetului și menținând starea de arest preventiv, dată de la care nu există nici o împrejurare nouă care să conducă prima instanță spre concluzia că temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului s-au modificat.
Văzând această stare de fapt, în drept, dispozițiile art. 38515punctul 2 litera " d " Cod procedură penală, va admite recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, împotriva încheierii penale din 28.01.2010 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o va casa și modifica în sensul că:
În baza prevederilor art. 300/2 Cod de procedură penală raportat la art. 160/b alin. 3 Cod de procedură penală va menține starea de arest preventiv față de inculpatul G.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515punctul 2 litera " d " Cod procedură penală,
ADMITE recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, împotriva încheierii penale din 28.01.2010 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o casează și modifică în sensul că:
În baza prevederilor art. 300/2 Cod de procedură penală raportat la art. 160/b alin. 3 Cod de procedură penală menține starea de arest preventiv față de inculpatul G, născut la 01.07.1989, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 01 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie - /08.02.2010.
Judecător fond -
2 ex./08.02.2010,
Președinte:Rus ClaudiaJudecători:Rus Claudia, Popovici Corina, Condrovici Adela