Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 530/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.530/
Ședința publică din data de 31 August 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache JUDECĂTOR
JUDECĂTOR 2: Liviu Herghelegiu
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat prin PROCUROR Cleopatra
din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Galați -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații:, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, și, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, împotriva încheierii de ședință din 25.08.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător ales cu delegație la dosar, și recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător ales cu delegație la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință în sensul că este primul termen de judecată, după care;
Întrebați fiind, recurenții-inculpați - și, personal, precizează că iși mențin recursurile formulate.
Apărătorii recurenților inculpați arată că nu au alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul in stare de judecată și, potrivit disp.art.385 ind.13 Cod procedură penală, acordă cuvântul in dezbaterea acestuia.
Avocat, pentru inculpatul, critică incheierea de ședință din 25.08.2009, pronunțată de Tribunalul Galați ca fiind nelegală și netemeinică.
Arată că instanța de fond a fost sesizată prin rechizitoriu la data de 09 iulie 2009 și s-a fixat termen de fond la 25 august 2009. Cum insă înaintea acestui termen se împlinea durata arestării preventive a inculpaților, s-a fixat un termen intermediar la data de 15 iulie 2009, la care în temeiul art.3001Cod procedură penală, s-a constatat că măsura arestării preventive este temeinică și legală și a fost menținută. Incheierea din 15 iulie 2009 rămas definitivă prin respingerea recursurilor declarate de inculpați la 23 iulie 2007. U deci, ca la 25 august 2009 să fie termenul de judecată pe fond. Precizează că, cu o zi înainte a primit o înștiințare scrisă de la instanță că s-a fixat termen de judecată pentru termen intermediar la 25 august și s-a dat un alt număr de dosar. Arată că a verificat în dosar și nu a găsit decât două cereri de abținere ale judecătorilor care nu puteau să participe fiind incompatibili întrucât dispuseseră arestarea preventivă a inculpaților. De asemenea, a observat că în citativul din 25.08.2009, când urma să fie termenul de fond, s-a adăugat cu pix "termen intermediar", astfel că se pune întrebarea "cine, cum și prin ce act a schimbat termenul de fond din 25 august în termen intermediar?".
Al doilea aspect invocat constă în acela că la data de 25 august s-a pus în discuție care este temeiul în baza căruia s-a pus în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
Arată că li s-a răspuns că este vorba despre temeiul prevăzut de art.3002Cod procedură penală.
Învederează că acest text nu era și nu este aplicabil. Codul d e procedură penală stabilește două situații cand instanța este chemată să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei măsurilor preventive. Primul, în condițiile art.3001Cod procedură penală, atunci când după sesizarea instanței și până la termenul de fond expiră durata arestării și când instanța în camera de consiliu, este obligată să examineze legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
A doua situație este când, în cursul judecății, instanța legal sesizată trebuie să examineze din nou legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
Arată că în mod greșit au fost invocate dispozițiile art.3002pentru că dosarul nu se află în cursul judecății.
Pe de altă parte, arată că instanța nu a pus în discuție și nici nu avea când legala sesizare a ei.
Prin urmare, nu se poate spune că instanța a fost legal sesizată, că procesul este în curs de judecată și că în aceste condiții în baza art.3002Cod procedură penală se pune în discuție menținerea sau nu a măsurii arestării preventive.
Pe acest temei juridic instanța de fond a considerat că este necesar să se mențină arestarea preventivă.
Învederează că dosarul nu se află în curs de judecată, ci se află tot în faza de după sesizarea instanței și până la primul termen de judecată, dacă instanța de fond a apreciat că termenul din 25 august nu mai este unul de fond ci unul intermediar.
În aceste condiții, precizează că ar fi trebuit analizată situația inculpaților sub aspectul legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive în condițiile art.3001Cod procedură penală în camera de consiliu și nu în ședință publică.
Or, aplicând dispozițiile art.3002, deși instanța nu a fost legal sesizată, nu a constatat nici o incheiere că este legal sesizată și nici nu s-a pus în discuție regularitatea actului de sesizare, și nici nu se afla în cursul judecății, ci în faza preliminară, inaintea primului termen de fond.
Or, nu ne aflăm în această situație.
Instanța de fond, neprocedând conform art.3001Cod procedură penală, consideră că Tribunalul a dat o soluție nelegală și că nelegalitatea nu poate fi îndreptată decât prin anularea actului, respectiv prin casarea încheierii dată în condiții nelegale și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru soluționarea corectă a chestiunii puse în discuții.
Pe de altă parte, apărătorul inculpatului învederează că încheierea instanței de fond nu este nici motivată. Nu se arată pentru ce se apreciază că este necesară menținerea stării de arest preventiv. Practic se motivează de ce se resping cererile de înlocuire a măsurilor preventive iar, când este vorba să se motiveze de ce este necesară menținerea duratei arestării preventive, se menționează într-o singură frază că este vorba despre infracțiuni grave și că nu este posibilă în aceste condiții lăsarea inculpaților în libertate.
Consideră că aceasta nu este insă o motivare în sensul legii, având în vedere că dispoziția din Codul d e procedură penală prevede în mod expres că instanța se pronunță prin incheiere motivată.
Nu există o motivare, o justificare motivată a necesității menținerii duratei arestării preventive.
Deși susține primul motiv de recurs, pe fond, avocat susține că în ceea ce il privește pe inculpatul nu erau îndeplinite condițiile pentru luarea măsurii arestării preventive.
Deși i se impută două infracțiuni, respectiv aceea că în 28 martie ar fi vândut un gram de drog unui colaborator sub acoperire, ceea ar constitui infracțiunea prev. de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 și că în ziua de 18 mai ar fi fost găsit avand asupra sa 5 doze de drog de risc pentru consum propriu.
Dacă atât este activitatea desfășurată de inculpat, consideră că nu se justifica de la inceput luarea măsurii arestării sale preventive.
Arată că fapta din 28 martie a fost provocată de colaboratorul sub acoperire, supravegheat de investigatorul sub acoperire, fiind astfel o infracțiune provocată.
Nu are ce obiecta cu privire la fapta din 18 mai 2009.
Față de această activitate desfășurată de inculpat, nu sunt dovezi că prima infracțiune ar fi fost săvârșită în condiții continuate pentru că unele convorbiri telefonice în care se fac aluzii la droguri nu constituie dovada unor acte materiale concrete care să justifice caracterul continuat al infracțiunii.
Dacă acestea sunt limitele activității inculpatului, consideră că nu era cazul să se ia măsura arestării preventive a acestuia iar după 3 luni nu se impune menținerea acestei măsuri deoarece urmărirea penală este terminată, deci scopurile pentru care a fost luată la 18 mai s-au epuizat pentru că Parchetul nu a propus arestarea pentru ca să asigure desfășurarea normală a procesului la instanța de judecată ci în cursul urmăririi penale. Astfel, ceva s-a schimbat de la momentul luării măsurii arestării preventive.
Nu se poate spune că avem de a face cu o persoană extrem de periculoasă care, lăsată în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Instanța trebuie să examineze nu în principiu gravitatea infracțiunilor prevăzute în Legea nr.143/2000 ci pericolul social concret a faptelor și dacă, în raport de această gravitate concretă, este sau nu necesară menținerea arestării și dacă reprezintă, sau nu, un pericol public lăsarea inculpatului în libertate. În cauză nu s-a demonstrat acest pericol.
Solicită, în principal, să fie avut în vedere primul motiv de nelegalitate a încheierii, să se dispună admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Avocat, pentru recurentul-inculpat, critică incheierea de ședință din 25.08.2009 a Tribunalului Galați reiterând susținerile formulate de dl. avocat în sensul că Tribunalul în mod corect ar fi trebuit să verifice legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive conform dispozițiilor art.3001Cod procedură penală și nu cum în mod greșit a procedat conform art.3002Cod procedură penală.
Consideră că dosarul nu se află în cursul judecății, instanța nu a fost legal sesizată, astfel cum s-a dat termen de judecată pe fond la 25 august.
Solicită, pentru acest motiv, să fie admis recursul, să fie casată incheierea recurată și să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare.
În subsidiar, consideră că nu se mai impune menținerea stării de arest preventiv a inculpatului intrucat nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri, nu există temeiuri noi care să justifice în continuare această privare de libertate.
Consideră că nu s-a stabilit printr-un raport de constatare, printr-o expertiză că inculpatul traficat, într-adevăr droguri, nu se poate spune că există indicii temeinice că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, susține că nu s-a stabilit cu certitudine dacă substanța procurată, deținută și traficată în ceea ce il privește pe inculpatul este hașiș.
Nesubzistând temeiurile prev. de art.143, art.136 și art.148 lit.f Cod procedură penală, apreciază că deși fapta inculpatului prezintă un pericol social generic ce rezultă din limitele de pedeapsă prevăzute de lege, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Față de dispozițiile art.136 alin.8 Cod procedură penală, precizează că inculpatul, anterior cercetării pentru această infracțiune, era student în cadrul Universității și a Facultății de Mecanică, este la primul impact cu legea penală.
Pentru aceste considerente solicită inlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara.
Reprezentantul Ministerului Public învederează că la termenul din 15.07.2009, orele 10.30, cu inculpații și apărarea prezentă, instanța a înmânat inculpaților arestați câte un exemplar al rechizitoriului, a pus în discuție măsura arestării preventive, conform art.3001Cod procedură penală, fiind exact termenul la care trebuia să se facă aplicarea acestui articol pentru că era momentul la care instanța trebuia să verifice legalitatea și temeinicia din oficiu a arestării preventive conform acestui articol.
De asemenea, în subsidiar, pentru că inculpatul formulase o cerere de liberare sub control judiciar instanța a pus în discuție conexarea cererii la fondul cauzei, care în acel moment puncta începerea cercetării judecătorești. S-a admis cererea și s-a dispus conexarea cererii.
Prin incheierea din 15.07.2009, după conexare, conform art.300 Cod procedură penală, instanța a constatat legalitatea și temeinicia stării de arest a inculpaților pe car a menținut-o, respingând ca nefondată cererea de liberare.
În aceeași incheiere de ședință, apărarea a pus aceleași concluzii ca și la acest termen, în recurs, aspecte care au fost ulterior combătute prin decizia de recurs de respingere a recursurilor inculpaților. Solicită să se constate că din momentul arestării inculpaților și până în prezent instanțele Tribunalului, ca instanță de fond, au analizat succesiv dacă este legală și temeinică măsura arestării preventive în faza de urmărire penală și a cercetării judecătorești, iar, ulterior, Curtea de Apel, a verificat dacă hotărârile instanței de fond sunt legale, motivate.
Solicită să se constate că niciuna din incheierile Curții de Apel nu a dat câștig inculpaților, constatând că recursurile inculpaților sunt nefondate deoarece hotărârile instanțelor de fond sunt temeinice și legale, motivate, având la bază materialul de urmărire penală administrat de organul de urmărire penală.
Este aceeași situație și astăzi.
În incheierea de ședință din 25.08.2009 este menționat faptul că s-a pus doar în discuție menținerea măsurii arestării preventive conform art.3002Cod procedură penală iar instanța a dispus evacuarea sălii și s-a pronunțat cu privire la acest aspect în ședință secretă.
Învederează că nu este nicio inadvertență, nicio încălcare procedurală, succesiunea celor două articole a fost corect aplicată la două termene de judecată care aveau un statut de sine stătător.
în sensul că în mod corect Tribunalul Galația constatat că măsura menținerii arestării preventive este justificată; fapta săvârșită este deosebit de gravă prin stabilirea de către legiuitor a unei pedepse foarte mari.
Solicită să se constate că fiecare din actele materiale reținute în sarcina inculpaților, ce au statuat forma continuă a infracțiunii de trafic de droguri, este susținut de un raport tehnico științific.
Arată că hotărârea instanței de fond este motivată, justificată, a avut în vedere materialul de urmărire penală care cuprinde: interceptări, audieri, rapoarte de constatare tehnico-științifică, ce dovedesc că asupra inculpaților planează bănuiala plauzibilă că se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent.
Precizează că termenul de 3 luni nu este unul de natură să arate că o dată cu trecerea timpului s-a schimbat ceva.
Infracțiunea reținută în sarcina inculpaților are efect negativ și asupra relațiilor sociale ce reglementează sănătatea persoanelor și ordinea de drept instituită de legiuitor.
Precizează că activitatea instanței trebuie să aibă un dublu efect, atât în ceea ce privește recuperarea inculpaților dar și în prevenirea săvârșirii unor astfel de infracțiuni.
Pentru aceste considerente, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor declarate de cei doi inculpați deoarece sunt netemeinice.
Avocat, având cuvântul în replică, potrivit dispozițiilor art.38513alin.2 Cod procedură penală, arată că termenul din 15.07.2009 a fost socotit de la inceput ca fiind intermediar în care instanța nu avea și nu putea să discute decat menținerea sau nu a măsurii arestării preventive. Faptul că dl. președinte de complet, văzând copiile rechizitoriilor le-a înmânat inculpaților cate un exemplar, nu înseamnă că s-ar fi pus în discuție legala sesizare a instanței pentru că instanța nu avea căderea să rezolve această problemă.
Curtea, potrivit dispozițiilor art.38513alin.3 Cod procedură penală, acordă ultimul cuvânt recurenților-inculpați.
Recurentul-inculpat, personal, consideră că mai are un loc de muncă stabil, lucrând ca manager la o firmă, urmează cursurile unei școli și are un domiciliu stabil. Nu prezintă pericol public pentru societate.
Recurentul-inculpat -, personal, solicită judecarea sa în stare de libertate.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Prin cererile conexe înregJ. pe rolul acestei instanțe sub nr-, inculpații - și au formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 25 august 2009 Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr-.
Prin încheierea de ședință din 25.08.2009 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr-, au fost respinse cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau de a nu părăsi țara, formulate de inculpații - și.
În baza prevederilor art.160 alin.3 Cod procedură penală raportat la art.3002Cod procedură penală a fost menținută starea de arest preventiv a inculpaților.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a avut în vedere că prin rechizitoriul nr.70/D/P/2009 din 09.07.2009 al Parchetului de pe Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism - Serviciul Teritorial Galațis -a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, printre alții, a inculpatului, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, și a inculpatului, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal și art.41 alin.2 Cod penal și art.4 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.
În fapt s-a reținut că inculpatul, în perioada ianuarie - mai 2009, acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a procurat, deținut, comercializat și oferit diverse cantități de hașiș (drog de risc).
Inculpatul -, în perioada martie-mai 2009, acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a procurat, deținut, comercializat și oferit diverse cantități de hașiș și marijuana (droguri de risc).
Instanța de fond a apreciat că faptele inculpaților prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat raportat la limitele de pedeapsă, de urmările produse sau care s-ar fi putut produce și că se impune continuarea cercetărilor cu inculpații în stare de arest preventiv.
Împotriva încheierii de ședință din 25.08.2009 a Tribunalului Galați au formulat recurs inculpații și, prin apărători aleși, arătând în esență următoarele:
1. Încheierea de ședință din 25.08.2009 este nelegală, deoarece instanța de fond s-a pronunțat, în baza prevederilor art.3002Cod procedură penală, când în mod legal ar fi trebuit să se pronunțe în baza prevederilor art.3001Cod procedură penală și nu în ședință publică, ci în Camera de Consiliu.
2. Încheierea de ședință din 25.08.2009 nu este motivată deoarece nu s-a motivat necesitatea menținerii stării de arest preventiv și nu s-a motivat respingerea cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive, formulate de inculpați.
3. pe fondul cauzei s-a arătat că nu au fost respectate dispozițiile procedurale deoarece infracțiunea din 28.03.2009 a fost provocată de colaboratorul investigatorului sub acoperire.
S-a solicitat casarea încheierii de ședință din 25.08.2009 și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, fie înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu obligarea de a nu părăsi localitatea (art.145 Cod procedură penală) deoarece prin lăsarea în libertate a inculpaților nu ar rezulta pericol social concret pentru ordinea publică.
Analizând recursurile formulate din prisma motivelor invocate dar și din oficiu sub toate aspectele, Curtea apreciază că acestea sunt nefondate, urmând să fie respinse pentru următoarele considerente:
1. Inculpații, prin apărător aleși, fac o regretabilă eroare între primul termen de judecată în procedura penală și primul termen de judecată în procedura civilă.
Conform art.3001alin.1 Cod procedură penală "dupăînregistrareadosaruluila instanțăîn cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în Camera de Consiliu legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive".
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Galați la data de 10.07.2009 și, întrucât măsura arestării preventive urma să expire, s-a procedat conform art.3001Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpaților fiind verificată și menținută prin încheierea de ședință din 15.07.2009 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr- (judecător ).
Acesta este momentul la care s-a făcut aplicația articolului 3001Cod procedură penală,celelalte încheieri de ședință privitoare la verificarea stării de arest preventiv urmând să se facă în baza prevederilor art.3002Cod procedură penală,indiferent de incidentele procesuale (în cazul de față, cererile de abținere admise formulate de doi judecători, care succesiv urmau să procedeze la judecarea cauzei) ivite pe durata judecării pe fond a cauzei.
În altă ordine de idei, doctrina este constantă în a aprecia că judecarea în ședință publică a unei cauze ce ar fi trebuit să se judece în camera de consiliu, nu constituie un motiv de nulitate a hotărârii pronunțate deoarece nu aduce atingere principiului publicității ședinței de judecată.
Pe de altă parte, inculpații nu au dovedit ce încălcare a drepturilor recunoscute de lege li s-ar fi produs prin judecarea cauzei în ședință publică.
2. Încheierea de ședință din 25.08.2009 a Tribunalului Galați este motivată, ținând cont de materialul probator administrat în cauză, gravitatea acuzațiilor aduse, complexitatea cauzei precum și de faptul că cercetarea judecătorească nu a debutat.
Judecătorul fondului a motivat de ce se impune menținerea stării de arest preventiv a inculpaților.
Pe cale de consecință, menținând motivat starea de arest preventiv, în mod logic, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive urmau să fie respinse, întrucât față de aceiași persoană nu pot fi luate două măsuri preventive în același timp.
De asemenea, se constată că de la data înregistrării cauzei pe rolul Tribunalului Galați nu au apărut fapte și împrejurări noi care să fie probate în mod temeinic și care să conducă la înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților.
3. Pe fondul cauzei, se constată că investigatorul sub acoperire și colaboratorul investigatorului sub acoperire au fost autorizați, conform dispozițiilor legale, de către procurorul competent.
Aceștia au acționat cu respectarea dispozițiilor legale și nu se poate vorbi de o provocare din partea colaboratorului investigatorului sub acoperire pentru fapta din 28.03.2009.
Se constată, deci, că încheierea de ședință din 25.08.2009 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr- este legală și temeinică și nu se impune casarea acesteia și retrimiterea cauzei spre rejudecare.
În cauză nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura obligării de a nu părăsi țara (art.145 Cod procedură penală) raportat la următoarele aspecte:
- complexitatea cauzei, raportat la numărul mare de inculpați și activitatea infracțională a inculpaților, care au săvârșit mai multe acte materiale de procurare, deținere, comercializare și oferire de droguri de risc, pe o perioadă îndelungată de timp;
- natura infracțiunilor săvârșite, trafic de droguri de risc și limitele de pedeapsă prevăzute de lege;
- pericolul social concret pe care consumul de droguri îl prezintă în societate, prin efectele sale nefaste asupra sănătății populației;
- faptul că cercetarea judecătorească nu a debutat iar, prin lăsarea în libertate a inculpaților, aceștia ar putea influența declarațiile celorlalți inculpați sau ale martorilor din prezenta cauză.
Așa fiind și văzând și prevederile art.141 Cod procedură penală în referire la art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 25.08.2009 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr.4801/121/200.
În baza prevederilor art.192 alin.2 Cod procedură penală fiecare dintre recurenții-inculpați va fi obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat, ocazionate de judecarea prezentului recurs penal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații: (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 20.05.1981 în G, județul G, domiciliat în G,-, - 1, scara 4, apartament 31, județul G, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) și (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 21.04.1986 în G, județul G, domiciliat în G,-, - 9, scara 1, apartament 35, județul G, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) împotriva încheierii de ședință din 25.08.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Obligă pe inculpați la plata a câte 50 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 31 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. /02.09.2009
Tehnored. / 2 ex./02.09.2009
Fond.
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Liviu Herghelegiu, Marcian Marius
