Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 531/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.531/
Ședința publică din 31 august 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu
JUDECĂTOR 2: Marcian Marius Istrate
JUDECĂTOR 3: Aurel
Grefier -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - -
din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
-T- Biroul Teritorial Galați
La ordine fiind soluționarea recursurilor formulate de inculpații, și toți deținuți în Penitenciarul Galați, împotriva încheierii de ședință din data de 25.08.2009 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns inculpații în stare de arest și asistați de apărătorii aleși, respectiv inculpatul, asistat de av., inculpatul, asistat de av., asistat de av., asistat de av. și inculpatul -, asistat de av..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că în cauză s-a formulat cerere de abținere de către judecător, cerere care fost admisă.
Întrebați fiind, inculpații precizează că își mențin recursurile formulate.
Inculpatul este de acord să fie apărat numai de avocat .
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatapreciază că încheierea instanței de fond, Tribunalului Galați din 25.08.2009 e nelegală pentru motivul de recurs prev. de art. 385/9 pct. 9.C.P.P. Apreciază că hotărârea instanței de fond este nemotivată, instanța încălcând flagrant disp. art. 160 al. 3.C.P.P. și disp. art. 356.C.P.P. Nemotivarea hotărârii din punctul său de vedere, echivalează cu o nesoluționare a fondului cauzei și devin astfel aplicabile disp. art. 385/12 pct. 2 lit. c în C.P.P. baza cărora solicită admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Galați.
Arată că studiind încheierea instanței de fond din 25.08.2009, privind măsura arestării preventive, fiind vorba de o pronunțare amânată timp de o săptămână, observat și a descoperit împrejurarea că această soluție a instanței nu e motivată.
Cu privire la liberarea provizorie sub control judiciar instanța se limitează în a preciza ca cererea îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu, cerere pe care o respinge ca neîntemeiată deoarece inculpatul este judecat pentru infracțiuni grave, cu importante conotații economice si se apreciază că fost nesincer.
cu care fost analizată problema este evidentă întrucât nu se poate reține atitudinea unui inculpat ca fiind nesinceră în condițiile în care uzează de dreptul de a nu da declarație. Nesinceritatea se raportează la o declarație, la o poziție procesuală exprimată clar, dar în condițiile în care acest inculpat a uzat de un drept procesual nu se poate aprecia atitudinea sa ca fiind sinceră ori nesinceră.
De asemenea, învederează că cele două mențiuni ale instanței de fond din punctul său de vedere nu valorează drept o motivare hotărârii adoptate în ceea ce privește aplicarea disp. art. 300 indice 2. Instanța menține măsura arestării preventive și respinge implicit cererile de înlocuire măsurii arestării preventive cu obligarea de nu părăsi localitatea, arătând că nu au intervenit modificări în privința situației faptice avute inițial în vedere și nici date noi relative acestor împrejurări, temeiurile sunt neschimbate nefiind efectuat nici un act procesual care să modifice ori să înlăture temeiurile de fapt și de drept ale măsurii arestării preventive.
Arată că din punct de vedere al pericolului pentru ordinea publică infracțiunea în discuție prezintă o gravitate ridicată reliefată nu numai de modalitatea de comitere dar si prin numărul persoanelor implicate. S-a procedat la printare încheierii din 01.07.2009 și s-a omis inclusiv modificarea din dispozitivul încheierii mențiunii " pronunțată azi în ședință 01.07.2009 în loc de 25.08.2009.Acest lucru din punctul său de vedere argumentează, demonstrează încă o dată în plus că e vorba de o nemotivare hotărârii și este doar o chestie formalistă și neanalizată înainte de a se pronunța de către instanța de fond. Minuta la fila 67 scrie foarte clar că e pronunțată în 25.08.2009 dar dispozitivul hotărârii la fila 70 preia dispozitivul încheierii anterioare și motivarea cu punct și virgulă - așa zisa motivare.
Arată că a studiat practica judiciară și literatura de specialitate. Întâmplarea face că mai e un dosar în care este apărător și a fost pus în situația de fi admis recursul inculpatului, s- casat hotărârea instanței de fond și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Este vorba de inculpații și, 681/R/20.11.2008, dosarul Curții de APEL GALAȚI nr- în care ceea ce prezentat acum în fața instanței ca și argumente în favoarea ideii că hotărârea instanței de fond este nemotivată, a fost îmbrățișat ca și punct de vedere de către Curtea de APEL GALAȚI. În acel dosar Curtea învederează faptul că hotărârea instanței de fond trebuie motivată astfel încât să arate în partea expozitivă temeiurile de fapt și drept pe care se întemeiază și neapărat să cuprindă referiri cu privire la fapte, la încadrarea juridică a acestora, la îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege și la temeiurile care justifică menținerea și să arate de ce se mențin aceste temeiuri. Curtea de Apel arată că nemotivarea valorează nesoluționarea fondului aflându-ne în prezența motivului de recurs prev de art. 385 /9 pc.9 motiv C.P.P. pentru care dispus casarea și trimiterea în rejudecare. Mai arată Curtea de Apel atunci că simpla menționare în considerentele hotărârii că se mențin temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii și că va fi avută în vedere gravitatea faptelor nu echivalează cu o motivare în sensul art. 160 al. 3 și nici în sensul art. 356.
C.P.P.Acestea ar fi argumente suficiente pentru a admite recursul inculpaților, casarea hotărârea instanței de fond și trimiterea în rejudecare. Mai mult decât în speța menționată se arată că după 8 luni de arest preventiv în condițiile în care tot practica judiciară și doctrina au statuat că temeiurile avute în vedere inițial își pierd din rezonanță odată cu trecerea timpului. Dacă se va aprecia că nu se justifică trimiterea cauzei în rejudecare și se va trece la o analiză pe fond a cauzei, în acest context dorește să facă câteva precizări fără a intra pe fondul cauzei.
De la începutul lunii iunie de când fost sesizată instanța de judecată n-a reușit nici instanța de fond să verifice legalitatea actului de sesizare până în prezent. Din, din punctul său de vedere, a fost depășită perioada rezonabilă a arestului preventiv în ceea ce-i privește pe cei doi inculpați. E un arest preventiv care a depășit perioada de 8 luni de zile. În aprecierea acestui termen trebuie să se facă o analiză de la caz la caz dar în raport cu trei criterii: complexitatea cauzei, atitudinea și conduita procesuală a inculpatului și atitudinea organelor judiciare.
Cauza a prezentat până la un punct un anumit grad de complexitate, dar prin faptul că se discută de mai mulți inculpați arestați preventiv, dar prin raportare la eventuale părți vătămate, la martori ce urmează a fi audiați, apreciază că această apreciere nu se ridică la un nivel deosebit privind complexitatea cauzei. Nu se poate invoca cel puțin în prezenta cauză la nesfârșit împrejurarea că acest dosar e complex și se justifică orice.
În ceea ce privește atitudinea procesuală a inculpaților, solicită să se observe că aceștia nu au formulat cereri intermediare, toate cererile, inclusiv liberarea provizorie sub control judiciar au fost soluționate la termenele stabilite de către instanță și nu au împiedicat în nici un fel buna desfășurare a procesului penal prin exercitarea abuzivă drepturilor și garanțiilor procesuale.
În schimb, în ceea ce privește conduita organului judiciar, arată că de la momentul arestării preventive, ianuarie 2009 și până la momentul întocmirii rechizitoriului singurul act de urmărire penală palpabil este prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului. Instanța de fond sesizată în luna iunie 2009 nu a reușit până în prezent nici măcar să verifice legalitatea actului de sesizare, să înceapă cercetarea judecătorească. Aceste chestiuni care sunt independente de voința inculpaților, țin de conduita organului judiciar, sunt împrejurări obiective în raport cu poziția inculpaților și ele pot fi analizate în contextul conduitei organului judiciar și mai departe pot determina o anumită apreciere a acestui termen rezonabil. Din această perspectivă, crede că eficiența sau importanța temeiului prev. de art. 148 lit. din Cp.p. pălește, iar acele temeiuri care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, nu mai justifică privarea de libertate fiind motive suficiente pentru ca această măsură a arestării preventive să fie înlocuită cu o altă măsură restrictivă de libertate care poate răspunde la fel de bine nevoii de a asigura buna desfășurare a procesului penal - aceasta fiind obligarea de a nu părăsi localitatea.
Acest lucru este permis de temeiurile care stau la baza soluționării privind măsura arestării preventive la disp. art. 160 al. 2 prin raportare la art. 139 și 145.C.P.P.
Doctrina a statuat foarte clar că indiferent de temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă după o anumită perioadă de timp consistența acestor temeiuri se diluează și se impune înlocuirea cu o altă măsură preventivă și anume cea restrictivă de libertate. Cererea inculpaților este cu atât mai justificată cu cât temeiul prev. de art. 148 lit. f în teza II - pericolul concret pentru ordinea publică este justificat exclusiv pe gradul ridicat de pericol social al faptelor reținute și pe rezonanța în rândul comunității.
Solicită să se facă o apreciere corectă a acestui grad de pericol social în raport cu sancțiunile pe care legiuitorul le-a prevăzut pentru faptele reținute în sarcina inculpaților. Pentru aceste infracțiuni pedeapsa maximă prevăzută de lege este închisoarea de la 5 la 15 ani și nu reprezintă infracțiuni situate la nivelul cel mai înalt de legiuitor ca și grad de pericol social.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și în rejudecare în temeiul art. 160 al. 2 - 139 al. 1 și 145.C.P.P. să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
A citat din G - Măsurile preventive în procesul penal român, editura anul 2007 și exprimă permanent puncte de vedere echilibrate.
Avocatavând cuvântul, pentru inculpatul și pentru inculpatul în substituirea doamnei avocat, arată că în mare parte punctele sale de vedere sunt asemănătoare cu cele exprimate de avocat. Arată că a constatat și a rămas neplăcut surprinsă că deși instanța de fond a anunțat pronunțarea o săptămână sperând la o schimbare, astăzi când a lecturat încheierea de ședință a remarcat faptul că această încheiere este absolut nemotivată. Nu se poate vorbi nici măcar de o motivare superficială. Instanța de fond a încălcat disp. art. 160 al. 3.C.P.P. în sensul că a pronunțat o încheiere nemotivată și,din punctul său de vedere, cel mai important este că nu a motivat de ce anume nu a înlocuit sau de ce nu era posibilă înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă alternativă, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare. Toți inculpații au solicitat înlocuirea arestării preventive iar inculpatul a solicitat înlocuirea arestării cu obligarea de a nu părăsi localitatea. Instanța s-a limitat să precizeze într-o singură frază - "de aceea se vor respinge solicitările inculpaților privind înlocuirea măsurii arestării preventive".
Ori, sub acest aspect apreciază că instanța încălcat art. 5 par. 3 din CEDO pentru că paragraful 3 precizează faptul că instanțele în momentul în care sunt investite cu soluționarea unor asemenea cereri și analizează dacă se menține sau nu o stare de arest preventiv are obligația să analizeze și dacă măsurile alternative sunt posibile.
Apreciază că s-au încălcat flagrant dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului. Același paragraf precizează și un termen rezonabil în care se dispune și se menține o măsură preventivă. Așa cum a precizat si avocat cu excepția prezentării materialului de urmărire penală când a beneficiat de o anumită generozitate din partea organului de iar inculpatul a studiat dosarul tip de 3 zile nu s-a mai efectuat nici un alt act în cauză.
Față de inculpat se tot precizează că sunt aceleași temeiuri care au fost avute în vedere. Acele temeiuri poate au servit drept justificare pentru luarea unei măsuri preventive, dar de la momentul de la care instanța a fost sesizată cu rechizitoriu aceste temeiuri nu mai sunt suficiente pentru menținerea stării de arest preventiv și instanța era obligată să se aplece si față de alte măsuri preventive. Instanța de fond motivează că nu au intervenit modificări în privința situației faptice avute inițial în vedere și este logic să nu intervină modificări pentru că nu s-a mai efectuat nici un act.
Instanța nu a motivat pericolul pentru ordinea publică. Când vorbim de pericol pentru ordinea publică raportat la o măsură preventivă, apreciază că acest pericol trebuie să fie un pericol concret, trebuie analizat raportat la mai multe aspecte. Instanța s-a limitat la faptul că infracțiunile prezintă o gravitate ridicată. Se cunoaște acest lucru. De asemenea, apreciază că gravitatea nu-i chiar atât de ridicată dacă ne raportăm la alte infracțiuni. Pericolul concret trebuie motivat nu trebuie raportat doar la pericolul abstract doar la limitele de pedeapsă.
Apreciază că hotărârea instanței fond este nelegală și netemeinică și solicită casarea încheierii de ședință și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Galați având în vedere nemotivarea acesteia.
În subsidiar în situația în care se va trece la analizarea pe fond a recursului solicită admiterea, casarea încheierii de ședință și în rejudecare să se constate că cele învederate sunt legale și temeinice și să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea având în vedere și circumstanțe personale ale inculpatului, că nu are antecedente penale, că are o familie, un copil minor în întreținere, iar familia are nevoie de acesta în stare de libertate. Aceleași aspecte sunt valabile și pentru inculpatul.
Avocat arată aspectele ce înțelege să le invoce sunt comune situației celor patru inculpați arestați preventiv, care au fost expuse de colegii săi. Inculpații se află arestați preventiv și s-a dispus menținerea arestării preventive în temeiul art. 3001Cpp fiind practic al doilea termen în care s-a dispus această măsură preventivă. Instanța a fost sesizată la 24 mai 2009. Nici până astăzi instanța încă nu a verificat legalitatea sesizării acesteia. Dacă s-ar fi făcut acest lucru din luna mai până în septembrie, astăzi ar fi putut să învedereze că în ceea ce-l privește pe instanța este nelegal sesizată. Sunt greșeli care au pornit din cuprinsul rechizitoriului și s-au transmis inclusiv la încheierea pe care astăzi o critică. În partea introductivă a rechizitoriului se arată că inculpatul e cercetat sub aspectul comiterii a două infracțiuni - grup organizat și complicitate la contrabandă deși toată urmărirea penală s-a desfășurat doar în legătură cu infracțiunea de complicitate la contrabandă. În rechizitoriu partea introductivă cuprinde două infracțiuni, după care partea expozitivă, atunci când e descrisă situația lui, se referă la o singură infracțiune, la cea de complicitate la contrabandă - fila 47 și se descrie fapta inculpatului - art. 26.Cod Penal ref. la art. 270 și 274, Legea 86/2006, după care același rechizitoriu în partea dispozitivă arată faptul că inculpatul e trimis în judecată pentru două infracțiuni, participare la grup organizat și complicitate la contrabandă. Toate aceste aspecte care trădează cel puțin neglijența în modul de soluționare a dosarului încă n-au putut fi puse în discuție în fața instanței. Pe 18 august se pune în discuție legalitatea măsurii arestării preventive și concluziile sunt consemnate în cuprinsul încheierii, după care s-a amânat pronunțarea o săptămână, soluția fiind aceea că s-a menținut arestarea preventivă. Astăzi s-a pus în discuție această motivare cuprinsă în încheierea dată pe 25.08.2009 dacă e să ne luăm după minută,pentru dacă e să ne luăm după dispozitiv încheierea este dată pe 01.07.2009. Aceste contradicții nu ascund o simplă eroare materială ci ascund, din punctul său de vedere ceea ce deja rechizitoriul a săvârșit, cel puțin neatenție, o implicare superficială în analiza situației fiecărui inculpat.
Apreciază că se impune casarea hotărârii în baza art. 3859pct. 9 și trimiterea spre rejudecare pentru a se pune de acord datele din dispozitiv și minută, dar în realitate ar trebui motivată hotărârea în raport de situația particulară a fiecărui inculpat. Instanța trebuie să facă o analiză fie ea si minimă a situației particulare a fiecăruia, să constate că, poate unii sunt arestași și judecați pentru un număr de infracțiuni, alții pentru alte infracțiuni, alții au o situației privind antecedentele alții nu, alții sunt judecați liberi și sunt cercetați pentru exact aceleași fapte ca și alții care sunt judecați în stare de arest preventiv, au probleme de sănătate etc. Toate aceste aspecte ar trebui cuprinse în încheiere și nu doar acea frază șablon care se referă la faptul că nu au intervenit temeiuri noi și, pe bună dreptate, dacă se mai acordă o amânare iarăși nu pot apărarea temeiuri noi care să justifice concluzia că s-ar putea înlocui măsura arestării preventive iar acțiunea concertată despre care se vorbește trădează faptul că actul de sesizare n-a fost parcurs, pentru că în nici un caz nu se discută despre o acțiune concertată deoarece lui - i se impută doar participarea la actul din 22/23 ianuarie 2009 în timp ce celorlalți inculpați li se reține forma continuată a infracțiunilor.
Pe fondul cauzei situația inculpatului - este una particulară, cel puțin în raport cu ceilalți inculpați arestați preventiv, rechizitoriul trebuie privit cu destulă circumspecție, dar cuprinde chestiuni în neregulă în raport cu materialul probator. - este cercetat pentru complicitate la contrabandă în sensul că a pus la dispoziție un autoturism cu care coinculpatul liber urma să transporte acele țigări care se presupune că au fost aduse de și urmau să fie la un depozit și această descriere în fapt și în drept se găsește la fila 47 și care arată că în noaptea de 22/23 ianuarie 2009 împreună cu alte persoane a ajutat pe inculpații și să introducă în mod ilegal în România pachete de țigări. aceeași descriere a faptei se face la fila 48 în sarcina lui. Este aceeași situație și de fapt și de drept. Este aceeași situație și în ceea ce privește antecedentele - nu are antecedente. Diferența dintre el și ceilalți este că el avea un loc de muncă cu contract la societatea., el nu a fost depistat la locul faptei și nu a fugit. Toate aceste chestiuni nu au făcut obiectul analizei nici unui magistrat, nimeni nu s-a aplecat până acum asupra acestor aspecte. Procurorul spune că este sincer și nu este sincer. Arată că amândoi ar trebui să beneficieze de același tratament juridic. Între timp a avut și o cădere psihică pentru că este remarcat de această situație, a fost dus la Poarta Albă, se spune că nu s-a întâmplat nimic. S-a întâmplat ceva, între timp instanța fost sesizată cu rechizitoriu, starea de sănătate inculpatului s-a deteriorat.
Arată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat și în nici un caz faptul că nici până astăzi instanța n-a pus în discuție legalitatea sesizării ei nu este culpa inculpatului -.
Solicită admiterea pe fond a recursului și înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de nu părăsi țara. Inculpatul domiciliază în mun. Aceeași măsură fost dispusă față de.
Reprezentanta Ministerului Public având cuvântul, învederează că pe data de 18 august Tribunalul Galația menținut măsura arestării preventive motiv pentru care inculpații au formulat recurs. Hotărârea tribunalului este motivată. Apărarea ușor a denaturat realitatea cauzei și situația de fapt. Este foarte adevărat că participația fiecărui inculpat este diferită. Rechizitoriul în maniera în care el a fost întocmit și susținut cu probe precizează în afară de contrabanda în formă calificată reținerea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea 39/2003- contextul crimei organizate, care vine să ridice foarte mult ștacheta cu privire la pericolul social al faptelor. Nu este vorba de contrabandă în formă continuată simplă săvârșite de un grup care s-a constituit adhoc, ci sunt reținute disp.art.7din Legea 39 - grup infracțional organizat, care pregătit din vreme, e constituit și la care au aderat anumite persoane având ca scop săvârșirea infracțiunii de contrabandă în forma calificată. Situația de fapt a rechizitoriului este susținută de materialul probator din faza de urmărire penală pe care îl consideră cel mai convingător și care a fost temeinic analizat din momentul în care s-a trimis rechizitoriul în instanță, care fost în măsură să convingă instanțele Tribunalului și ale Curții de Apel că probele și temeiurile pe care instanța le-a avut în vedere nu s-au modificat, că arestarea preventivă inculpaților este justificată și susținută de probele menționate în faza de urmărire penală și de faptul că discutăm despre niște infracțiuni care prezintă pericol social crescut, ale căror autori prezintă pericol pentru ordinea publică, care vin să afecteze relațiile sociale, care se referă la o bună desfășurare a unor activități care sunt afectate de săvârșirea acestui gen de fapte, care sunt din ce în ce mai active și mai des întâlnite în special din cauza favorizării de către partea geografică a acestei zone. Încheierile nenumărate, pronunțate de Tribunalul Galați au fost verificate, în urma recursurilor declarate de inculpați de Curtea de Apel, care hotărât că se justifică măsura arestării preventive iar hotărârile sunt temeinice și legale. Suplimentar inculpații au formulat pe rând diferite cereri de liberare provizorie sub control judiciar, o parte au fost soluționate și au fost respinse, motivarea lor fiind precizată în încheierile respective. Toate aceste aspecte oglindesc că măsura arestării preventive este legală, încheierea de ședință Tribunalului Galați prin care s-a dispus menținerea arestării preventive este justificată și în deplină concordanță cu întreg materialul de urmărire penală, motive pentru care solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați, ca fiind nefondate.
Inculpații, ( și, pe rând, având ultimul cuvânt, precizează că sunt de acord cu concluziile apărătorilor și solicită să fie judecați în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin încheierea din 18.08.2009 a Tribunalului Galați, în baza art. 3002raportat la art. 160bCod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, și -.
Prin aceeași încheiere s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul precum și respingerea cererilor privind înlocuirea arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de toți inculpații mai sus menționați.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
În privința cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpatul, instanța constată îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu (condițiile procedurale prev. de disp. art. 160 ind. 2 al. 1 Cod procedură penală corelativ cu disp. art. 160 ind. 6 alin. 1 și 2 Cod procedură penală - dispoziția prev. de art. 7 al. 2 din Lg. 39/2003 în privința inculpatului fiind o chestiune complementară care ține de conținutul juridic al întregii activități infracționale.
Examinând cererea inculpatului instanța a apreciat în contextul dedus judecății că instituția procesuală a liberării provizorii este facultativă și are la bază ideea de încredere, ea putând fi dispusă în considerarea unor împrejurări legate de persoana celui arestat dar și de comportamentul acestuia în contextul dedus judecății și de natura infracțiunilor în discuție.
În speță sunt supuse analizei infracțiuni grave, cu majore conotații de ordin economic - iar atitudinea procesuală a inculpatului a fost apreciată ca fiind una nesinceră.
Pentru aceste considerente, s- apreciat ca fiind neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar promovată în cauză.
Asupra legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv al incupaților, - - s-a apreciat că nu au intervenit modificări în privința situației faptice avute inițial în vedere și nici date noi relative acestor împrejurări; în privința detenției preventive a inculpaților temeiurile sunt neschimbate - în cauză nefiind efectuat nici un act procesual care să modifice ori să înlăture temeiurile de fapt și de drept ale măsurii preventive (temeiuri prev. de disp. art. 148 lit. f și art. 143 Cod procedură penală).
S-a considerat în consecință ca fiind nefondate cererile inculpaților privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura prev. de art. 145.
C.P.P.Din punct de vedere al pericolului pentru ordinea publică, infracțiunile în discuție prezintă o gravitate ridicată reliefată nu numai de modalitatea de comitere dar și prin nr. persoanelor implicate și prin impactul social negativ în rândul comunității pe care îl determină astfel de acțiuni concertate.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs inculpații, și - criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs inculpații au susținut că motivarea încheierii recurate este necorespunzătoare întrucât instanța de fond a făcut doar aprecieri generale fără a indica temeiurile concrete care au determinat-o să dispună menținerea măsurii arestării preventive, preluând argumente avute în vedere cu ocazia încheierilor anterioare.
S-a mai susținut că în cauză arestarea preventivă a depășit un termen rezonabil, raportat la complexitatea medie a cauzei și la conduita organelor judiciare și că o altă măsură preventivă, mai puțin restrictivă de libertate, ar putea asigura la fel de bine buna desfășurare a procesului penal.
De asemenea s-a invocat faptul că lăsarea inculpaților în libertate nu ar mai prezenta un pericol pentru ordinea publică raportat la datele speței, la persoana și conduita procesuală a inculpaților.
În plus inculpatul - a invocat faptul că a avut o participație mai redusă la comiterea infracțiunilor și că un alt inculpat, cu o situație similară, este cercetat în stare de libertate.
Recursurile declarate de inculpați sunt nefondate și urmează a fi respinse.
Analizând hotărârea recurată, actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu conform dispozițiilor art. 3859alin. 2, 3 Cod procedură penală, constată că aceasta este temeinică și legală.
Contrar susținerilor inculpaților exprimate prin motivele de recurs, hotărârea recurată este corespunzător motivată în fapt și în drept.
Astfel în mod corect s-a reținut de prima instanță că se mențin temeiurile legale ale arestării preventive a inculpaților, respectiv dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că pedepsele prevăzute de lege sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea ridicată a infracțională, amploarea acestor fapte, starea de insecuritate socială care s-ar crea în rândul comunității dacă persoanele acuzate de asemenea infracțiuni ar fi puse în stare de libertate.
Curtea nu poate primi susținerile inculpaților referitoare la precaritatea motivării încheierii recurate întrucât din analiza acesteia se constată că instanța a expus succint care sunt considerentele ce o determină să mențină măsura arestării preventive situație în care exigențele motivării unei încheieri de genul celei recurate, când instanța este ținută să nu se antepronunțe cu privire la fondul cauzei, sunt pe deplin satisfăcute.
Tot astfel faptul că unele dintre argumente au fost avute în vedere de instanța de fond și cu ocazia motivării unor încheieri anterioare nu poate conduce la consecința casării încheierii recurate câtă vreme situația inculpaților nu s-a schimbat iar motivele invocate pentru punerea lor în libertate au fost reiterate la fiecare încheiere în care s-a luat în discuție legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Nici celelalte motive de recurs invocate de inculpați nu sunt întemeiate.
Astfel Curtea reține că de la data luării măsurii arestării preventive (23.01.2009) și până în momentul verificării legalității și temeiniciei acesteia a trecut o relativ scurtă de timp iar faptele de săvârșirea cărora sunt acuzați inculpații au un grad ridicat de pericol social, astfel încât pentru o mai bună desfășurare a procesului penal se impune menținerea arestării preventive pentru aceștia, cu atât mai mult cu cât cercetarea judecătorească este abia la început.
Faptele de comiterea cărora sunt acuzați inculpații nu sunt nici pe departe lipsite de gravitate, astfel cum au susținut avocații inculpaților, având în vedere limitele de pedeapsă dar mai ales forma organizată și continuată de săvârșire și prejudiciul produs bugetului de stat prin activitatea de contrabandă cu țigări.
În cauză nu se poate aprecia că durata arestării a depășit un termen rezonabil, raportat la complexitatea intrinsecă a acesteia putându-se totodată aprecia că lăsarea inculpaților în libertate ar prezenta și la acest moment procesual un pericol concret pentru ordinea publică.
Este de altfel binecunoscut că în cauzele în care inculpații sunt acuzați de comiterea unor infracțiuni grave, susceptibile să provoace un puternic ecou negativ în rândul opiniei publice, ordinea și securitatea publică, încrederea societății privind posibilitatea combaterii fenomenului infracțional de către organele judiciare și chiar împiedicarea altor persoane de adoptare a unui asemenea comportament infracțional constituie obiective ce pot fi atinse doar prin luarea și menținerea de măsuri preventive ferme, privative de libertate, chiar pe o perioadă mai lungă de timp față de inculpați.
În ceea ce privește motivele invocate de inculpatul - Curtea apreciază că acestea nu pot determina punerea sa în libertate, întrucât situația sa nu este chiar identică cu a inculpatului (acesta recunoscând fapta și cooperând cu organele judiciare), iar faptul că avut o participație mai redusă la comiterea faptei urmează a fi avut în vedere la soluționarea pe fond a cauzei câtă vreme celelalte aspecte, legate în principal de gravitatea faptei, impun cercetarea sa în stare de detenție preventivă.
Pentru considerentele arătate, văzând și dispozițiile art. 39515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați împotriva încheierii din 18.08.2009.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpații, ( născut în anul 1965, luna 05, ziua 19 în mun. G, județul G, fiul lui și, CNP- -, domiciliat în mun. G,-, - 33,. 21, jud. G), (născut în anul 1984, luna 06, ziua 14 în mun. G, județul G, fiul lui și, CNP- -, domiciliat în G,-, - 4 B,. 34, jud. G; în G,-, jud. G), (născut în anul 1981, luna 12, ziua 11 în mun. G, județul G, fiul lui și, CNP- -, domiciliat în loc., jud. T ) (fiul lui și, născut la data de 20.08.1986 în B, CNP - -, domiciliat în B,-,. 30,. 2,. 1,. 30, jud.B ) și ( născut în anul 1982, luna 10, ziua 01 în mun. G, jud. G, fiul lui și, CNP- -, domiciliat în G,-, jud. G) toți deținuți în Penitenciarul Galați, împotriva încheierii de ședință din data de 25.08.2009 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare dintre recurenții-inculpați la plata către stat a sumei de câte 50 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 31.08.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - --- - -
Grefier,
Red.I/03.09.2009
Tehnored.MT/2 ex./03.09.2009
Jud.fond-
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Marcian Marius Istrate, Aurel
