Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 532/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 532/2009
Sedința publică din 22 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Monica Farcaș JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călia
- - - -JUDECĂTOR 3: Stefan
- - judecător
-grefier
- Serviciul Teritorial Alba Iulia - reprezentat prin procuror
Pe rol se află soluționarea recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale din 16.09.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații recurenți și, în stare de arest, asistați de avocat, în substituirea avocatului, apărător ales și inculpații și, în stare de arest, asistați de avocat, apărător desemnat din oficiu. Se prezintă interpretul de limbă dl..HG
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care interpretul de limbă dl. depune la dosar copia autorizației nr.12511, copia cărții de identitate precum și decontul de cheltuieli.
Instanța pune în vedere inculpaților recurenți și că asistarea juridică în cauză este obligatorie, iar aceștia declară, prin interpret că sunt de acord cu asistarea lor de către avocatul, apărătorul desemnat din oficiu.
Apărătorii inculpaților recurenți și reprezentantul - Serviciul Teritorial Alba Iulia învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, în substituirea avocatului, apărătorul ales al inculpaților inculpații, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se admite cererile de revocare a măsurii arestării preventive și a se dispune cercetarea inculpaților în stare de libertate.
În susținere învederează că nu subzistă temeiurile arestării, respectiv inculpații nu prezintă un grad ridicat de pericol pentru ordinea publică. Mai precizează că inculpații nu au obstrucționat cercetările astfel că punerea acestora în libertate nu influențează buna administrare a justiției.
Precizează că nu există la dosar minimul de probe care să confirme constituirea inculpaților în grup infracțional.
Activitatea inculpatului pe teritoriul localității Daf ost doar pasageră, de 4 zile timp în care, așa cum reiese din declarațiile de la dosar acesta s-a aflat în stare de ebrietate avansată, astfel că nu putea lua nicidecum decizii în vederea săvârșirii unor fapte.
Activitatea inculpatului a fost și mai redusă, de 2 zile.
Actele materiale ale cetățenilor turci - persoanele la care se referă actul de sesizare nu-i privesc pe inculpații și, aceștia efectuând doar acte izolate, coordonate cu actele celorlalți.
Inculpatul relatat pe larg împrejurările concrete ale relațiilor sale comerciale mai vechi cu numitul, care a condus la necesitate întâlnirii lor în D, întrucât era nevoit să-și recupereze o sumă de bani.
Inculpații au promis doar cetăților turci că îi vor călăuzi să iasă din țară.
Mai arată că nu există indicii care să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpații dacă ar fi cercetați în stare de libertate ar influența aflarea adevărului.
Avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpații
și solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se dispune cercetarea acestora în stare de libertate.
În susținere învederează că inculpații nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nu s-a probat că aceștia ar fi organizați în vreun grup infracțional.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentantul - Serviciul Teritorial Alba Iulia solicită respingerea recursurilor inculpaților ca nefondate și a se menține ca legală și temeinică încheierea penală atacată, întrucât subzistă și în prezent temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, respectiv pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită cercetarea sa în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită cercetarea sa în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită, prin interpret cercetarea sa în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul solicită, prin interpret cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală pronunțată la data de 16.09.2009 de către Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosarul nr- s-a dispus, printre altele, conform prevederilor art. 300 ind. 2 rap. la art. 160 ind. b pr.pen. menținerea stării de arest a inculpaților, și, trimiși în judecată prin rechizitoriul DIICOT - Biroul Teritorial Hunedoara pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003 și de art. 71 al. 1 din OUG nr. 105/2001.
Au fost respinse cererile formulate de inculpați privind revocarea, respectiv înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că subzistă împrejurările de fapt și de drept avute în vedere la luarea și prelungirea măsurii arestării preventive, existând date și indicii temeinice care fac rezonabilă presupunerea că inculpații sunt autorii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, iar faptele menționate prezintă un grad ridicat de pericol social concret, acesta rezultând din numărul persoanelor implicate, gradul de organizare și coordonare al activității infracționale.
S-a apreciat că, doar pe baza declarațiilor inculpaților, audiați la acel termen și în lipsa oricăror altor probe administrate, cercetarea judecătorească fiind la început, nu se poate ajunge la concluzia că necesitatea menținerii arestării preventive nu mai subzistă.
Pentru aceste considerente, s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților, apreciindu-se că se impune totodată respingerea cererilor de revocare, respectiv de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs, în termenul legal, inculpații, și, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În expunerea motivelor de recurs pentru inculpații și s-a arătat că lăsarea acestora în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere că la dosar nu există un minim de probe din care să rezulte constituirea inculpaților într-un grup infracțional organizat, iar activitatea celor doi a durat câteva zile, în contextul unor relații comerciale cu numitul și a recuperării unei datorii.
S-a susținut că lăsarea inculpaților în libertate nu influențează aflarea adevărului sau buna administrare a justiției.
Inculpații recurenți și au învederat că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, nu există dovezi cu privire la constituirea grupului infracțional organizat, solicitând astfel luarea unei măsuri neprivative de libertate.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 385 ind. 6 al. 3.pr.pen. Curtea constată că recursurile declarate de inculpații, și sunt nefondate.
În mod corect Tribunalul a constatat că temeiurile care au fundamentat luarea măsurii arestării preventive față de inculpați subzistă și justifică în continuarea privarea de libertate a acestora.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații este închisoarea mai mare de 4 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică, prezentat de lăsarea în libertate a inculpaților, decurge atât din gravitatea faptelor imputate, modalitatea comiterii acestora( după un plan bine pus la punct, în cadrul căruia inculpații au avut roluri precis determinate), cât și din urmările produse, numărul mare al persoanelor traficate, scopul urmărit, respectiv din extinderea fenomenului infracțional de acest gen pe teritoriul României.
Aceste elemente justifică presupunerea că ordinea publică ar fi realmente amenințată dacă s-ar proceda la lăsarea în libertate a inculpaților, fiind îndeplinite astfel condițiile stipulate de art. 148 lit. f pr.pen.
Cu privire la apărările formulate de inculpați, Curtea reține că acestea exced controlului de legalitate al măsurii preventive, vizând elemente de fond, urmând a fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
Ceea ce interesează în acest moment sunt indiciile temeinice din care să rezulte presupunerea rezonabilă a comiterii faptelor, în acord cu dispozițiile art. 68 ind. 1.pr.pen. și ale art. 5 CEDO, or în speță aceste indicii nu au dispărut.
Sunt pertinente, în acest sens, considerentele instanței de fond, care a apreciat că, în lipsa altor probe obiective, depozițiile subiective și interesate ale inculpaților nu pot constitui un element pe baza căruia să se stabilească inexistența temeiurilor avute în vedere la arestarea preventivă.
Cum în speță cercetarea judecătorească abia a început, fiind audiați doar inculpații la termenul din 16.09.2009, Curtea constată că împrejurările și temeiurile care au fundamentat privarea de libertate a inculpaților nu au dispărut și nu s-au schimbat.
Reținând totodată că menținerea stării de arest a inculpaților corespunde scopului reglementat de art. 136.pr.pen. fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, Curtea constată că nu se impune înlocuirea acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi țara, astfel cum s-a solicitat în cadrul recursurilor formulate.
Față de considerentele expuse, apreciind că Tribunalul a adoptat o soluție legală și temeinică, criticile aduse de inculpați fiind nefondate, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b pr.pen. Curtea va respinge recursurile declarate în cauză, iar în baza art. 192 al. 2.pr.pen. va obliga fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Onorariul interpretului de limbă, desemnat pentru inculpații și, în cuantum de 621,50 lei, cuprinzând interpretarea simultană, în regim de urgență, dintr-o limbă rară (69,45 lei pe oră X 5 ore), cheltuielile de transport - 194, 25 lei și masă - 80 lei, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale din 16.09.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.
Obligă inculpații recurenți și la plata sumei de 80 lei fiecare cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Obligă inculpații recurenți și la plata sumei de câte 180 lei fiecare, din care, suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Onorariul interpretului de limbă desemnat pentru inculpații și, în cuantum de 621,50 lei va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22.09.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER
Red.
Dact. 2 ex/30.09.2009
Președinte:Monica FarcașJudecători:Monica Farcaș, Oana Maria Călia, Stefan
