Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 534/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.534/R/2009
Ședința publică din 03 septembrie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Morar JUDECĂTOR 2: Săndel Macavei Delia
JUDECĂTORI: - -
: -
GREFIER:
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații și o, împotriva încheierii penale fără număr din data de 25.08.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător din oficiu, av., din cadrul Baroului C și inculpatul o, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebați fiind, inculpații arată că-și mențin recursurile declarate în cauză iar inculpatul este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului, apreciind că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar altele noi nu au apărut. Nu se mai poate reține temeiul de la art.148 lit.f pr.pen. deoarece pericolul social nu a fost dovedit, nu este real și nici nu persistă în timp. S-a luat măsura arestării preventive pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, însă raportat la conduita inculpatului care a recunoscut faptele comise, a recunoscut că este consumator de droguri de patru ani, nu a obținut foloase de pe urma drogurilor, a colaborat cu organele judiciare, nu este recidivist și s-a administrat aproape întreg probatoriul care-l viza, nu există nicio temere că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Solicită a se avea în vedere și referatul de evaluare depus la dosar din care rezultă că acesta deține resurse de îndreptare. Menținerea în stare de arest ar avea un efect contrar asupra psihicului inculpatului. Cu onorar din.
Apărătorul inculpatului o, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului, apreciind că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Pericolul pentru ordinea publică nu poate fi presupus generic, ci trebuie dovedit, să fie real și de ordinul evidenței. Acel pericol pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului nu se exemplifică prin probe, nefiind susținut în nici un fel. În data de 25 august 2009 au fost audiați martori dar nici unul dintre ei nu a făcut referire la inculpat, acesta neavând implicare în activitatea infracțională. Solicită a se avea în vedere și referatul de evaluare psiho socială precum și caracterizările depuse din care rezultă că inculpatul este la prima confruntare cu legea penală și are șanse de reeducare. Referitor la cererea subsidiară, apreciază că și măsura obligării de a nu părăsi țara este suficientă pentru realizarea scopului procesului penal, inculpatul obligându-se să se prezinte la fiecare solicitare a instanței.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. În mod corect instanța de fond a constatat că măsura arestării preventive dispusă față de inculpați s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale și că temeiurile avute în vedere la arestarea inculpaților subzistă și în prezent. Sunt întrunite cumulativ condițiile prev.de art.143 și 148 lit.f pr.pen. Astfel, în raport de probatoriul administrat, rezultă indicii temeinice de săvârșire a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, fapte sancționate de lege cu pedepse mai mari de 4 ani închisoare, iar în raport de modalitatea de comitere a infracțiunilor, lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Toate criticile aduse de apărare sunt nefondate, instanța a motivat în mod temeinic hotărârea pronunțată. Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursurilor și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică. A conștientizat gravitatea faptei, a recunoscut și regretat considerând că a ajuns în această situație din cauza anturajului.
Inculpatul o, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate arătând că regretă fapta și nu are antecedente penale.
CURTEA
Prin încheierea penală, din 25 august 2009 Tribunalului Cluj, în temeiul art.3002pr.pen. raportat la art.160 pr.pen. s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpații:
-, fiul lui și, născut la data de 18.02.1982 în municipiul C-N, jud.C, de cetățenie română, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, studii: 8 clase și școala profesională, recidivist,. în municipiul C-N,-, jud.C, CNP: -,
-, fiul lui și, născut la data de 06.05.1985 în municipiul O, jud. B, de cetățenie română, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, fără antecedente penale, în municipiul C-N, Calea nr.109,.41, jud.C, CNP -,
-, fiul lui și, născut la data de 21.11.1985 în municipiul O, jud. M,. în Chișinău C,-, jud.A, de cetățenie română, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, studii: 10 clase, fără antecedente penale, CNP: -,
-, fiul lui și, născut la data de 03.07.1982 în municipiul C-N, jud. C, cu. în municipiul C-N,-, jud. C, de cetățenie română, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, studii: 10 clase, fără antecedente penale, CNP: - și,
-, fiul lui și, născ. la 02.12.1988 în C-N,. în municipiul C-N,-,.6, jud.C, de cetățenie română, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, studii: 4 clase, fără antecedente penale CNP: -, în prezent toți cinci arestați în Penitenciarul Gherla.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin încheierea penală nr.29/C/01 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a dispus în temeiul art.1491pr.pen. raportat art.148 alin.1 lit.f pr.pen. arestarea preventivă a inculpaților, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 pen. și art.37 lit.a pen. și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen.și art.37 lit.a pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen. o, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 pen. introducere în țară fără drept de droguri de risc, prev. și ped. de art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000 și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și art.16 din Legea nr.143/2000 și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. și art.16 din Legea 143/2000, totul cu aplicarea art.33 lit.a pen. și, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen pe o durată de 29 zile începând cu data de 01 aprilie 2009 și până la data de 29 aprilie 2009 inclusiv, fiind emise mandatele de arestare preventivă cu nr.31/01.04.2009, 32/01.04.2009, 33/01.04.2009, 34/01.04.2009 și 35/01.04.2009.
În fapt, s-a reținut că în perioada decembrie 2008 - martie 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpații au oferit, au pus în vânzare și au vândut spre consum rezină de cannabis, substanță care se regăsește în tabelul nr.III, privind produsele sau substanțele stupefiante în legătură cu care este incriminată circulația de orice fel în dispozițiile Legii nr.143/2000, mai multor persoane pe raza municipiului C-N, activitate infracțională pe care aceștia nu au desfășurat-o în mod singular, ci printr-o rețea de traficare a drogurilor pe care și-au constituit-
Măsura arestării preventive a inculpaților, o, și a fost prelungită prin încheierea penală nr.40/C/29 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj în temeiul art.159 pr.pen. pe o durată de cate 30 de zile începând cu data de 30 aprilie 2009 și până la data de 29 mai 2009.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj cu nr.116D/P/2009 din data de 22 mai 2009 și înregistrat la data de 26 mai 2009 pe rolul Tribunalului Cluj sub nr-, s-a dispus în conformitate cu dispozițiile art.262, pct.1, lit."b" pr.pen. trimiterea în judecată în fața acestei instanțe în stare de arest preventiv a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 pen. și art.37 lit.a pen. și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen.și art.37 lit.a pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen. iar temeiul art.262, pct.1, lit."a" și "b" pr.pen. s-a dispus trimiterea în judecată în fața aceleiași instanțe în stare de arest preventiv a inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen. o, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 pen. introducere în țară fără drept de droguri de risc, prev. și ped. de art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000 și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și art.16 din Legea 143/2000 și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. și art.16 din Legea 143/2000, totul cu aplicarea art.33 lit.a pen. și, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen.
Potrivit dispozițiilor art.3002din Codul d e procedură penală în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive procedând potrivit art. 160, respectiv dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.
Tribunalul a apreciat că de la data de 28 iulie 2009, când s-a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv nu au intervenit modificări de natură a impune punerea în libertate a inculpaților.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.143 pr.pen. coroborat cu art.148 alin.1 pr.pen. măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice care să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Examinând probatoriul instanța a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații:, o, și subzistă și în prezent. Astfel, potrivit dispozițiilor art.143 pr.pen. coroborat cu art.148 alin.1 pr.pen. măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice care să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
În speță, instanța a constatat că au fost întrunite condițiile arătate la art.143 și art.148 alin.1 lit."f" pr.pen. existând indicii temeinice împotriva inculpaților că aceștia au săvârșit faptele de care sunt acuzați (transcrierea convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor emise de către Tribunalul Cluj - Secția penală vol.II - vol.IV, cumpărările autorizate făcute de către investigatori și colaboratorii acestora, rapoartele de constatare tehnico-științifice întocmite în cauză și care certifică faptul că substanțele provenite de la inculpați sunt droguri de risc precum și cu depozițiile testimoniale administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare judecătorească - a se vedea în acest sens depozițiile din data de 25.08.2009) și probe că lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, în cauză sunt îndeplinite în continuare temeiurile arestării prev. de art.148 lit."f", pr.pen. întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele comise de inculpați este închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților, trebuie observat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcut abstracție de gravitatea faptei, fiind însă imperios necesară și existența unor date și probe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de libertate a inculpaților, ceea ce face ca aceste noțiuni să nu fie privite izolat, ci interdependent.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității. Ori, în speță inculpații sunt cercetați pentru comiterea unor infracțiuni grave, gravitatea rezultând nu numai sub aspectul caracterului sancționat de legea penală, ci, mai ales, prin consecințele produse și prin perseverența lor infracțională.
Așadar, pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpaților, rezultă, din gravitatea deosebită a faptelor imputate, din modul și mijloacele de comitere a acestora, din împrejurările în care au fost comise.
Ca urmare, apare cu puterea evidenței rezonanța negativă în rândul opiniei publice a comiterii faptelor respective și constând într-o anumită stare de indignare și de dezaprobare publică, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând o anumită stare de insecuritate socială dacă împotriva unor fapte grave organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Cu privire la aspectele juridice invocate de către inculpați prin apărătorii lor aleși, de a nu se mai menține măsura arestului preventiv luată față de aceștia, cercetarea și judecarea lor în stare de libertate cât și aspectele invocate în subsidiar de a se înlocui măsura arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate constând în obligarea inculpaților de a nu părăsi localitatea C-N sau obligarea de a nu părăsi țara, conform prevederilor art.145 pr.pen și respectiv art.1451pr.pen. instanța urmează să rețină că acestea nu au suportul juridic necesar pentru a fi admisibile.
Astfel, în speță atât la luarea măsurii arestării preventive cât și la prelungirea măsurii arestării preventive s-a avut în vedere faptul că regula procesului penal este cercetarea inculpatului în stare de libertate, dreptul la libertate fiind garantat atât de normele interne cât și de normele internaționale (Convenția Europeană a Drepturilor Omului) iar arestarea se va putea dispune în condiții strict prevăzute de lege și numai dacă este absolut necesară. Or, în ceea ce privește situația celor 5 inculpați, conduita acestora impune menținerea măsurii arestului preventiv, prin prisma atât a vastei rețele de distribuire a drogurilor (care era destul de mare) cat și a persoanelor care se aprovizionau de la inculpați (fiind in număr mare), conferă măsurilor obligării de a nu părăsi localitatea sau țara o totală ineficiență în cazul infracțiunilor de trafic de droguri de risc, cu o asemenea arie de desfășurare, cu atât mai mult cu cât în declarațiile date în faza de cercetare judecătorească inculpații nu au recunoscut faptele ce li se impută și urmează a fi audiați un număr mare de martori (o parte dintre aceștia fiind consumatorii cărora inculpații le-au oferit sau vândut droguri), ceea ce denotă întinderea activității infracționale a inculpaților.
Conform dispozițiilor art.5 paragraful 1 lit."c" din Convenția uropeană a Drepturilor Omului, care face parte integranta din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr.30/1994 si prin prisma prevederilor art.20 raportat la art.11 din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă, a săvârșit o infracțiune și fără a aduce atingere prin această apreciere prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul, întrucât doar prin hotărârea care se va pronunța în urma administrării tuturor probelor necesare pentru o justă soluționare a cauzei se va stabili nevinovăția sau vinovăția inculpatului în această cauză, motiv pentru care raportat la probele administrate până în acest moment al procesului penal, există motive de bănuială în sensul convenției.
Oricum, dacă se va aprecia că termenul rezonabil al arestului preventiv va fi atins, inculpații vor fi puși în libertate pentru a nu se încălca dispozițiile expres prevăzute de art.5 și art.6
În speță, independent de conduita bună a inculpaților pe parcursul urmăririi penale, de împrejurarea că aceștia au avut o atitudine cooperantă, iar în faza cercetării judecătorești au avut poziții sincere, pericolul concret pentru ordinea publică subzistă și se impune menținerea acestora în continuare în stare de arest preventiv. Dincolo de considerentele umanitare ce trebuie avute în vedere la alegerea unei măsuri preventive de o gravitate extremă, credem că nu există nici un alt argument solid care să justifice nelegalitatea și netemeinicia luării măsurii arestării preventive față de inculpați și implicit a luării unei alte măsuri neprivative de libertate.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și.
În motivarea recursului inculpatului, se arată că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar altele noi nu au apărut. Nu se mai poate reține temeiul de la art.148 lit.f pr.pen. deoarece pericolul social nu a fost dovedit, nu este real și nici nu persistă în timp. S-a luat măsura arestării preventive pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, însă raportat la conduita inculpatului care a recunoscut faptele comise, a recunoscut că este consumator de droguri de patru ani, nu a obținut foloase de pe urma drogurilor, a colaborat cu organele judiciare, nu este recidivist și s-a administrat aproape întreg probatoriul care-l viza, nu există nicio temere că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, iar din cuprinsul referatului de evaluare depus la dosar din care rezultă că poate fi îndreptat.
Ca atare se solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului,
În motivarea recursului inculpatului, se arată că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive deoarece pericolul pentru ordinea publică nu poate fi presupus generic, ci trebuie dovedit, să fie real și de ordinul evidenței. Acel pericol pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului nu se exemplifică prin probe, nefiind susținut în nici un fel. În data de 25 august 2009 au fost audiați martori dar nici unul dintre ei nu a făcut referire la inculpat, acesta neavând implicare în activitatea infracțională. Trebuie să se aibă în vedere și referatul de evaluare psiho- socială precum și caracterizările depuse din care rezultă că inculpatul este la prima confruntare cu legea penală și are șanse de reeducare.
Ca atare se solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, se solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursurile declarate în cauză sunt nefondate.
Din examinarea dosarului de fond aflat pe rolul Tribunalului Cluj rezultă că, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 pen. și art.37 lit.a pen. și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen.și art.37 lit.a pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen. iar temeiul art.262, pct.1, lit."a" și "b" pr.pen. s-a dispus trimiterea în judecată în fața aceleiași instanțe în stare de arest preventiv a inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen. o, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 pen. introducere în țară fără drept de droguri de risc, prev. și ped. de art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000 și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și art.16 din Legea 143/2000 și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. și art.16 din Legea 143/2000, totul cu aplicarea art.33 lit.a pen. și, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen. luându-se față de aceștia încă din cursul urmăririi penale măsura arestării preventive.
Condițiile reglementate de art. 148 lit f Cod procedură penală subzistă și în prezent, astfel că faptele pentru care sunt cercetați inculpații prevăd pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunilor comise, urmările acestora și rezonanța socială negativă produsă în comunitate.
Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care sunt învinuiți inculpații, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpaților, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Prin prisma dispozițiilor art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Curtea va reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie", măsura arestării preventive a inculpaților fiind conformă scopului instituit prin art.5 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând "suspiciunea rezonabilă că s-au comis mai multe infracțiuni", măsura menținerii arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Instanța de fond în mod corect a apreciat în contextul în care probațiunea nu a fost finalizată, că în momentul procesual actual procedând la verificarea legalității și temeiurile măsurii arestării inculpaților se impune în baza art. 3002raportat la art. 160bCod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a acestora, deoarece din momentul arestării și până în prezent nu au intervenit temeiuri noi, care să justifice punerea acestora în libertate.
Referitor la existența anumitor circumstanțe sau împrejurări de natură să se răsfrângă asupra situației juridice ale inculpaților adică absența antecedentelor penale, perspectivele de reintegrare socială și pozitia procesuală adoptată vor fi relevante într-un moment procesual ulterior când instanța va adopta o soluție în concordanță cu disp. art. 345.
C.P.P.În contextul celor expuse mai sus, este inoportună luarea măsurii preventive obligării de a nu părasi localitatea sau țara raportat și la disp. art. 145 Cp.p. și art. 145 indice 1.C.P.P. buna desfășurare a procesului penal fiind asigurată doar prin luarea măsurii arestării preventive.
Ca atare Curtea în baza art. 385 indice 15 pct. 1 lit. b) Cp.va p. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații (fiul lui și născut la 3 iulie 1982) și ( fiul lui și născut la 21 noiembrie 1985) în prezent arestați și deținuți în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale nr. din 25.08.2009 a Tribunalului Cluj.
În baza art 189.va C.P.P. stabili în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției pentru inculpatul.
În baza art.192 alin2 va C.P.P. obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial iar pe inculpatul la suma de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații (fiul lui și născut la 3 iulie 1982) și ( fiul lui și născut la 21 noiembrie 1985) în prezent arestați și deținuți în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale nr. din 25.08.2009 a Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției pentru inculpatul.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial iar pe inculpatul la suma de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 3 septembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
-
Red./
Președinte:Ioana Cristina MorarJudecători:Ioana Cristina Morar, Săndel Macavei Delia
