Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 536/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 3272/2/2009
809/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.536
Ședința publică din data de 14 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 2: Mihai Oprescu JUDECĂTOR 3: Viorel Adrian
GREFIER: -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror .
Pe rol judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 30.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul -inculpat, personal, aflat în stare de arest, asistat juridic de apărător ales -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii de ședință din 30.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, prin care s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului. Apreciază că temeiurile care au fost avute în vedere inițial la luarea acestei măsuri, nu mai impun în continuarea menținerea acesteia.
Arată că, inițial, când s-a făcut propunerea de arestare și inculpatul a fost adus în fața judecătorului, în sarcina sa, se punea în discuție o activitate infracțională, prezumată, mult mai complexă, care la finalul anchetei a fost mult mai restrânsă. de activitate infracțională pe care inculpatul l-a săvârșit este cel dedus judecății, în sensul că a fost surprins în timp ce retrăgea fraudulos numerar de la un din zona A-
Apreciază că situația de fapt reținută în sarcina inculpatului și toată activitatea infracțională a fost foarte bine și corect stabilite datorită colaborării inculpatului cu organele judiciare.
Pe latura civilă, arată că banca a fost despăgubită, prejudiciul fiind restituit acesteia. În ceea ce privește inculpatul, arată că acesta nu are antecedente penale, este student în ultimul an la Institutul Național de Educație Fizică și Sport și arbitru secund la echipa de hochei din cadrul Clubului Sportiv Sportul iar fapta a săvârșit-o din teribilism, astfel cum a declarat în fața judecătorului instanței de fond.
Consideră că față de aceste elemente, inculpatul, lăsat în libertate nu ar mai săvârși o altă faptă penală, nu ar influența în vreun fel buna desfășurarea a procesului penal și nu ar zădărnici aflarea adevărului, acesta având o atitudine sinceră și cooperantă încă de la începutul procesului penal.
Față de motivele invocate mai sus, solicită admiterea recursului ca fondat, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d
C.P.P.Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpatul, ca nefondat. Consideră că încheierea Tribunalului București, prin care a fost menținută starea de arest a acestuia, este legală și temeinică. Apreciază că în cauză există probe certe privind săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor din Legea nr.365/2002, probe care nu sunt contestate de apărare. Lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce reiese din natura și modalitatea de săvârșire a infracțiunii. Arată că infracțiunea nu a fost săvârșită din teribilism, astfel cum a declarat inculpatul, ci activitatea infracțională este complexă, asupra inculpatului găsindu-se 13 carduri cu care efectua retrageri, iar în mașina sa au mai fost găsite 27 de carduri blank precum și alte 33 de carduri.
De asemenea, apreciază, că față de momentul procesual în care se află judecata și în temeiul art.300/1 C.P.P. inculpatul nefiind audiat de către instanța de fond, se impune în continuare menținerea stării de arest a acestuia.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că recunoaște și regretă fapta și dorește să fie judecat în libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea din data de 30.03.2009, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a constatat legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive inculpatului și s-a menținut starea de arest a acestuia.
S-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de către inculpat.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că luarea măsurii arestării preventive față de inculpat este legală și temeinică, fiind respectate cumulativ disp. art. 136 alin. ultim C.P.P. art. 143 alin. 1 și 3.C.P.P. raportate la art. 148 lit. f, C.P.P. respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea care se reține în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Totodată, se constată că există probe si indicii temeinice în sensul art.143 din C.P.P. care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este trimis în judecată, reținându-se în acest sens următoarele mijloace de probă: proces-verbal de prindere în flagrant, proces-verbal de efectuare a percheziției corporale, proces-verbal de efectuare a percheziției asupra autoturismului, planșe foto, procese-verbale de verificare, declarații martori asistenți, declarații inculpat, raport de constatare tehnico-științifică, toate aflate în dosarul de urmărire penală și care formează un vast ansamblu probator, care justifică luarea măsurii arestării preventive față de inculpat.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică, acesta rezultă atât din natura si gravitatea infracțiunilor, modalitatea concretă de comitere a acestora, amploarea pe care a cunoscut-o fenomenul infracțional, impactul negativ în rândul societății civile, impact ce creează un sentiment de nesiguranță și incertitudine, existând temerea că odată pus în libertate ar putea comite și alte fapte similare.
Analizând măsura preventivă și din perspectiva dispoz. art. 5 din CEDO, Tribunalul consideră că menținerea măsurii privative de libertate este justificată întrucât prin proclamarea dreptului la libertate, se protejează libertatea individuală împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților, care însă nu trebuie să stânjenească eforturile instanțelor în administrarea probelor și desfășurarea procesului în bune condiții (cauza Tomasi vs. Franța).
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs, criticând-o sub aspectul greșitei mențineri a stării de arest, întrucât temeiurile care au fost avute în vedere inițial la luarea acestei măsuri nu mai impune menținerea acesteia în continuare.
Astfel, inculpatul a colaborat cu autoritățile judiciare, iar față de persoana sa, lăsat în libertate nu ar mai săvârși o altă faptă, nu ar influența buna desfășurare a procesului penal și nu ar zădărnici aflarea adevărului.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate având în vedere criticile aduse, precum și conform prevederilor art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În cauză, inculpatul este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de falsificare a mijloacelor de plată electronică, prev. și ped. de art. 24 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, punere în circulație a instrumentelor de plată electronică falsificate sau deținerea lor în vederea punerii în circulație, prev. și ped. de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 365/2002 și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos prev. și ped. de art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
În cursul urmăririi penale față de acest inculpat, s-a luat măsura arestării preventive, s-a reținut că: la data de 30.01.2009, ora 23,50, inculpatul a fost depistat de organele de poliție în timp ce efectua operațiuni financiare frauduloase la -ui 0731 aparținând Bank SA din A I, sector 3, acesta a fost surprins după ce a retras numerar de la bancomatul din interiorul băncii folosind carduri blank, iar cu ocazia percheziției corporale, asupra sa au fost găsite un număr de 13 astfel de carduri prevăzute cu bandă magnetică, având pe verso inscripționate manual corduri PIN, precum și suma totală de 9.800 de lei. De asemenea, din autoturismul său au fost ridicate alte 27 de carduri blank cu codurile PIN inscripționate, 33 de carduri emise de diferite instituții, suma de 4.800 de lei și 300 de euro proveniți din retrageri frauduloase.
Situația de fapt reținută în sarcina inculpatului și toată activitatea infracțională au fost stabilite datorită colaborării inculpatului cu organele judiciare, acesta recunoscând și regretând fapta pe tot parcursul cercetărilor.
Astfel, în cauză, există indicii temeinice care creează presupunerea că inculpatul a comis faptele reținute în sarcina sa, însă în raport de comportamentul procesual al inculpatului și având în vedere și elementele ce circumstanțiază persoana sa, nu mai subzistă condiția referitoare la pericolul pe care l-ar reprezenta inculpatul pentru ordinea publică, neexistând probe certe că inculpatul, lăsat în libertate, ar mai săvârși fapte penale, ar influența în vreun fel buna desfășurare procesului penal și ar zădărnici aflarea adevărului.
În raport de aceste considerente, Curtea apreciază că pentru buna desfășurare în continuare a procesului penal, cercetarea judecătorească aflându-se la început, se impune luarea unei alte măsuri preventive, respectiv obligarea de a nu părăsi țara.
Astfel, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1451și art. 145 alin. 1 Cod procedură penală, existând indicii temeinice de comitere a infracțiunilor, măsura impunându-se în raport de prevederile art. 136 alin. 1 Cod procedură penală.
Așa fiind, Curtea, în majoritate, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, va admite recursul declarat de inculpat.
Va casa parțial încheierea și în fond, va înlătura măsura menținerii stării de arest, dispunând obligarea de a nu părăsi țara și prevederile art. 145 alin. 11Cod procedură penală.
Va pune în vedere prevederile art. 145 alin. 22Cod procedură penală.
Va dispune punerea în libertate a acestuia dacă nu este arestat în altă cauză.
Va menține celelalte dispoziții ale încheierii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În majoritate:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 30.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Casează parțial încheierea de ședință din 30.03.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală și rejudecând în fond:
Înlătură măsura menținerii stării de arest.
În baza de arest. 1451Cod procedură penală cu referire la art. 145 Cod procedură penală dispune obligarea de la nu părăsi țara.
În baza art. 145 alin. 11Cod procedură penală pe durata măsurii, inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:
a)să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b)să se prezinte la organul de poliție în raza căruia își are domiciliul, conform programului de supraveghere trecut de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
c)să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciare care a dispus măsura;
d)să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
Punere în vedere prevederile art. 145 alin. 22Cod procedură penală și atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea - credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin se va lua măsura arestării preventive.
Dispune punerea în libertate dacă nu este arestat în altă cauză.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
Red.
Dact./04.06.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
OPINIE SEPARATĂ
Gravitatea infracțiunilor comise de inculpat, al cărui maxim prevăzut de lege este de 12 ani închisoare nu justifică cercetare penală a inculpatului în stare de libertate.
JUDECĂTOR,
- -
Președinte:Antoaneta NedelcuJudecători:Antoaneta Nedelcu, Mihai Oprescu, Viorel Adrian
