Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 536/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.536
Ședința publică de la 04 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Scriminți
JUDECĂTOR 2: Ciubotariu
JUDECĂTOR 3: Otilia Susanu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal, avand ca obiect "mentinere masura de arestare preventiva", declarat deinculpatul, fiul lui si, nascut la 02.01.1992 - aflat in Penitenciarul I, impotriva incheierii de sedinta din 25.08.2009 pronuntata de Tribunalul I in dosarul nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatul recurent asistat de avocat - aparator desemnat din oficiu de catre Baroul d e Avocati
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Avocat, dupa ce a luat legatura cu inculpatul recurent, depune in instanta o caracterizare din partea primarului comunei in ce-l priveste pe inculpat, care se ataseaza la dosarul cauzei.
Interpelat de catre instanta, inculpatul recurent precizeaza ca isi mentine recursul declarat si nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursului.
Avocat avand cuvantul, sustine că, inculpatul recurent a depus această caracterizare din care rezultă ce fel de persoana este, el sustine că nu are nici un amestec in infractiunile pentru care este acuzat. Solicita a nu se mai mentine masura arestarii preventive, la acest moment nu se mai justifica această măsură, dacă instanta va considera, poate inlocui masura arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, sustine că, instanta de fond a evaluat in mod corect probatoriul administrat in cauză, pericolul public al infractiunii. Apreciază că nu sunt intrunite dispozitiile prevazute de art.136 si 148 lit.f din Codul d e procedura penala, subzistă in continuare temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive față de inculpat, motiv pentru care solicita respingerea recursului.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent solicita a fi cercetat in stare de libertate.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 25 august 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosar nr- în baza dispozițiilor art. 300 ind. 2 raportat la art. 160 ind. h alin. 3 Cod procedură penală s- constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului, măsură ce a fost menținută conform art. 160 ind. b alin. 3 cu referire la art. 160 ind. h alin. 3 Cod procedură penală.
În pronunțarea acestei încheieri Tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea de ședință din 21.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr- s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, reținându-se ca și temeiuri ale arestării dispozițiile art. 143 și 148 lit. a, b și f Cod proc. penală. În fapt, în esență, s-a reținut că există indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis, la data de 21.07.2008, o faptă incriminată de normele de drept penal român, respectiv o tentativă la viol în formă agravată, faptă care este pedepsită de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani. Totodată, s-a apreciat pe baza datelor existente la dosar, că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. S-a mai reținut că atât în cursul urmăririi penale, cât și în prima fază a judecății în primă instanță, inculpatul s-a sustras cercetărilor și că acesta a întreprins pe lângă martorul și reprezentantul legal al părții vătămate, numitul, o serie de demersuri în scopul de a-i determina să facă declarații necorespunzătoare adevărului.
Potrivit disp. art. 160 ind. b Cod procedură penală dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate, iar în caz contrar, dacă temeiurile impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că, la acest moment procesual, temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au încetat, ci, dimpotrivă, subzistă și impun în continuare privarea de libertate.
Astfel, mijloacele de probă administrate în cauză nu au infirmat existența indiciilor temeinice și chiar a probelor din care rezultă bănuiala legitimă că inculpatul ar fi săvârșit fapta prevăzută de legea penală pentru care a fost trimis în judecată.
În ceea ce privește buna desfășurare a cercetării judecătorești, tribunalul constată că poate fi asigurată doar prin menținerea stării de detenție a inculpatului, având în vedere că acesta s-a sustras o bună parte a procesului penal atât de la urmărirea penală, cât și de la cercetarea judecătorească (inculpatul a plecat de la domiciliu, deși cunoștea că este urmărit penal și nu a încunoștințat despre noul domiciliu organele judiciare), dar și faptul că a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorului și a reprezentantului legal al părții vătămate.
Ținând seama de gradul ridicat de pericol social a faptei, presupus a fi comise de inculpat, ce rezultă din importanța valorilor sociale pretins lezate, de împrejurările comiterii, de vârsta părții vătămate și starea de temere a acesteia din acest moment, dovedită de faptul că s-a impus internarea într-un centru de plasament, de urmările fizice, dar, în special cele psihice ale unei astfel de fapte, tribunalul constată că temeiurile arestării preventive nu s-au modificat, subzistă și impun în continuare menținerea arestării preventive.
Încheierea astfel pronunțată a fost recurată de inculpatul care a solicitat înlocuirea măsurii arestului preventiv cu obligarea de a nu părăsi localitatea întrucât nu se face vinovat de săvârșirea faptelor.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat criticii formulate cât și din oficiu, Curtea constată că recursul de față este nefondat.
Prin rechizitoriul parchetului de pe lângă Tribunalul Iași nr. 1847/P/2008 din 2 martie 2009 a fost pusă în mișcare acțiunea penală și s- dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 197 alin. 1 și 3 cod penal cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal constând în aceea că în seara zilei de 21 iulie 2008, prin constrângere fizică a încercat să supună minora a, în vârstă de 10 ani, la raport sexual.
Prin încheierea de ședință din 21 aprilie 2009 pronunțată de instanță în cursul judecății, în baza art. 143 și art. 148 alin. 1 lit. a, b și f Cod procedură penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului.
În cauză temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu s-au modificat spre a se dispune înlocuirea măsurii cu măsura restrictivă de libertate prevăzută de art. 145 Cod procedură penală.
Potrivit Convenției Europene a Drepturilor Omului detenția preventivă trebuie să aibă un caracter de excepție, starea de libertate fiind starea normală și nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se compută din pedeapsă - în condițiile în care inculpatul a comis fapta pentru care s-a dispus arestarea.
Măsura este de natură să servească scopului arătat în art. 136 Cod procedură penală în vederea continuării în bune condiții a cercetării judecătorești precum și a prezumției că aflat în stare de libertate acesta ar putea zădărnici aflarea adevărului în sensul art. 148 lit. b Cod procedură penală.
Aspectele invocate de inculpat în calea de atac vizând lipsa de vinovăție în săvârșirea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată nu pot fi examinate în această fază procesuală, fiind de atributul instanței investite cu soluționarea cauzei, ce urmează ca în raport de probele administrate să se pronunțe una din soluțiile prevăzute de art. 345 Cod procedură penală.
Față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală să se respingă ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 25.08.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 180 lei (RON) cheltuieli judiciare, din care 100 lei (RON) onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 4 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
07.09.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Elena ScrimințiJudecători:Elena Scriminți, Ciubotariu, Otilia Susanu
