Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 538/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.538
Ședința publică din data de 29 iulie 2009,
PREȘEDINTE: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTOR 2: Ștefan Fieraru
JUDECĂTOR 3: Ion Stelian
Grefier: - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui si, născut la 26.04.1982, in prezent aflat in Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii de ședință din data de 21 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în dosarul nr-, prin care în temeiul disp. art.300/2 s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, menținându-se în continuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat - în stare de deținere, asistat din oficiu de avocat, din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea apărătorului din oficiu să ia legătura cu recurentul-inculpat.
Recurentul-inculpat - personal și prin apărător, declară că nu are cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public declară că nu are cereri de formulat.
Curtea, constatând că nu sunt alte chestiuni prealabile, în temeiul disp. art.385/15 pr.penală acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat precizează că acesta a înțeles să critice încheierea de ședință pronunțată la data de 21 iulie 2009 de Tribunalul Buzău întrucât o consideră netemeinică.
Astfel, apreciază că nu se mai impune menținerea stării de arest, întrucât în această fază a procesului penal trebuie să beneficieze de prezumția de nevinovăție până la soluționarea definitivă a cauzei.
Este necesar să i se respecte dreptul la apărare, întrucât judecat în stare de libertate și-ar putea face probatoriile, deși a recunoscut săvârșirea faptei, susține că aceasta nu a fost săvârșită în forma reținută prin rechizitoriu.
În plus, așa cum se poate constata, prejudiciul a fost acoperit în totalitate, iar la dosar s-au depus acte medicale ce dovedesc faptul că mama inculpatului este bolnavă și are nevoie de îngrijire.
Solicită admiterea recursului în temeiul art.385/15 pct.2 pr.penală, casarea încheierii din 21 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău și revocarea măsurii arestării preventive.
În subsidiar, dacă instanța de control judiciar va aprecia că se impune, înlocuirea stării de arest cu una dintre măsurile restrictive neprivative de libertate, respectiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitate, inculpatul obligându-se să respecte dispozițiile legale.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat împotriva încheierii din 21 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, menținându-se ca legală și temeinică această încheiere prin care s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului. Trebuie avute în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de tâlhărie dar și pericolul pentru ordinea publică ce este dat de modalitatea în care s-a săvârșit fapta, respectiv în loc public, dar și de faptul că este recidivist post condamnatoriu.
Recurentul-inculpat - având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate, pentru a-și putea ajuta mama care este bolnavă.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față constată:
Prin încheierea de ședință de la 21 iulie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Buzău, în baza art.300/2 rap. la art.160/b pr.penală s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului - (fiul lui si, născut la 26.04.1982), in prezent aflat in Penitenciarul Focșani, menținându-se în continuare măsura, la judecarea cauzei în apel.
Pentru a dispune astfel tribunalul a reținut că, în ceea ce privește legalitatea măsurii arestării preventive, aceasta a fost luată cu respectarea dispozițiilor art.149 alin.1 și art.150 Cod procedură penală, iar referitor la temeinicia măsurii arestării preventive, s-a avut în vedere că fapta de tâlhărie, în modalitatea comisă de inculpatul - care este recidivist post condamnatoriu, este pedepsită cu pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, fiind o infracțiune comisă cu violență împotriva unei persoane în vârstă de 59 ani.
S-a constatat de tribunal că subzistă temeiurile avute în vedere de instanța de fond, la luarea măsurii arestării preventive, existând posibilitatea ca dacă va fi judecat în stare de libertate, inculpatul să săvârșească alte infracțiuni.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că nu se mai impune menținerea stării de arest în această fază a procesului penal și că până la judecarea definitivă a cauzei trebuie să beneficieze de prezumția de nevinovăție.
A mai susținut recurentul că deși a recunoscut fapta, aceasta nu a fost comisă în forma reținută în actul de sesizare și tocmai de aceea se impune judecarea sa în stare de libertate pentru a-și face o apărare corespunzătoare.
În plus, a mai adăugat că nu constituie un pericol pentru ordinea publică întrucât, prejudiciul a fost acoperit în totalitate și că mama sa este grav bolnavă având nevoie de sprijinul său.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii din 21 iulie 2009 și pe fond revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea stării de arest cu o măsură neprivativă de libertate, respectiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Examinând încheierea recurată în raport de actele și lucrările dosarului de fond atașat, de susținerile recurentului și ținând seama de dispozițiile legale în materie, art.300/2, art.160/b alin.1 și 3 și art.385/6 alineat ultim pr.penală, Curtea constată că recursul inculpatului - este nefondat.
S-a reținut astfel că, inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea nr.27 din 14 mai 2009 de Judecătoria Buzău, temeiul măsurii luate împotriva acestuia fiind disp. art.148 lit.f pr.penală, iar legalitatea și temeinicia acestei măsuri a fost verificată periodic și menținută atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecării cauzei la prima instanță.
Prin sentința penală nr.586/25 iunie 2009, prima instanță - Judecătoria Buzău l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prev. de art.211 alin.1,2 lit.b și c cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a, art.74 lit.c și art.80 penal, iar măsura arestării preventive a fost menținută.
În concret, s-a reținut că la data de 21.12.2008, în jurul orelor 17,00, pe o alee din Parcul Crâng, inculpatul -, prin lovire, a deposedat pe partea vătămată -, în vârstă de 59 de ani, de un telefon mobil marca Nokia 1110.
În prezent, cauza se află la ribunalul Buzău investit cu soluționarea apelului declarat de inculpat, instanța de apel procedând în conformitate cu art.300/2 pr.penală, la verificarea măsurii arestării preventive și la menținerea acesteia.
Curtea observă că într-adevăr temeiurile ce au stat la baza arestării preventive a recurentului-inculpat impun în continuare privarea sa de libertate, susținerea recurentului-inculpat în sensul că nu mai subzistă temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive fiind neîntemeiată.
Astfel, cerința prevăzută de art.143 pr.penală privind existența probelor și indiciilor temeinice, verosimile ce atestă participația inculpatului la săvârșirea faptei, este în continuare satisfăcută, câtă vreme pe parcursul judecății în primă instanță, dar și în cursul urmăririi penale au fost administrate suficiente mijloace de probă pe baza cărora s-a stabilit de către judecătorie, comiterea de către recurent a faptei ce formează obiectul judecății.
În opinia Curții, se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului, fapta pentru care acesta a fost dedus judecății în prezenta cauză fiind o infracțiune de tâlhărie, ce prezintă un ridicat grad de pericol social și pentru care în cauză s-au administrat probatorii concludente, inclusiv cu recunoașterea inculpatului-recurent.
În justificarea acestei ultime concluzii, se au în vedere pe lângă argumentele prezentate mai sus și cele ce derivă din examinarea antecedentelor penale ale recurentului, acesta fiind sancționat anterior, pentru infracțiuni grave ceea ce justifică temerea că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, dar mai ales pentru comunitatea din care acesta face parte.
Așa fiind, în aprecierea îndeplinirii condiției pericolului pe care lăsarea în libertate a recurentului îl prezintă pentru ordinea publică, nu se poate face abstracție de elementele ce țin de gravitatea faptei comise și de cazierul persoanei în cauză (fila 20 dosar urmărire penală), știut fiind că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, severitatea sancțiunii și cazierul reclamantului sunt elemente ce pot fi avute în vedere în aprecierea pericolului de sustragere de la proces sau de repetare a infracțiunilor, ele constituind prin ele însele temeiuri suficiente și pertinente pentru a se aprecia că privarea de libertate satisface în continuare exigențele Convenției Europene fără a se produce o încălcare a dispozițiilor acesteia prin menținerea recurentului în stare de arest (a se vedea cauza Kusyk contra Poloniei, hotărârea din 24.10.2006 și similar Michta contra Poloniei, hotărârea din 4 mai 2006).
Față de cele expuse mai sus, Curtea constată că într-adevăr temeiurile ce au stat la baza luării măsurii preventive împotriva recurentului subzistă și impun în continuare privarea sa de libertate, iar aspectele vizând existența unei situații socio-familiale ce ar justifica prezența recurentului alături de membrii familiei sale, nu reprezintă suficiente argumente pentru a se aprecia că aceste temeiuri ar fi suferit modificări esențiale de natură a antrena înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă restrictivă de libertate.
În consecință recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, conform art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală, încheierea atacată fiind legală și temeinică.
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 26 aprilie 1982, în prezent aflat în Penitenciarul Focșani, împotriva Încheierii de ședință din data de 21.07.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 iulie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
-
4 ex./29.07.2009
f-
Judecătoria Buzău
, C-tin.
Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Vasile MărăcineanuJudecători:Vasile Mărăcineanu, Ștefan Fieraru, Ion Stelian
