Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 54/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 54
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
Judecător G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
Grefier
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul T Serviciul Teritorial Timișoara.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 06.01.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales .
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, punerea în libertate a inculpatului, motivat de faptul că nu mai sunt întrunite condițiile impuse de art. 148 lit.f p Cod Penal, pericolul concret pentru ordinea publică s-a diminuat și inculpatul în stare de libertate nu ar impieta buna desfășurare a procesului penal. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura interzicerii de a părăsi localitatea.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat nu s-au schimbat.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, a arătat că este de acord cu concluziile apărării.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 06.01.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 3002.C.P.P. raportat la art. 160 s C.P.P.-a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatilor, zis "" sau "", CNP - -, fiul lui și, născut la data de 06.11.1954 în Râmnicu S, jud. B, cetătean român, fără ocupație, în prezent deținut în Penitenciarul și -, fiul lui și, născut la data de 14.12.1988 în T, jud. T, CNP -, domiciliat în com., sat nr. 64, jud. T, cetățenie română, necunoscut cu antecedente penale, in prezent detinut in Penitenciarul
În baza art. 3002.C.P.P. raportat la art. 160 s C.P.P.-a menținut starea de arest a inculpatilor, urmând ca legalitatea și temeinicia acesteia să fie verificată din nou înainte de expirarea termenului prevăzut de lege, respectiv data de 06.03.2010.
În baza art. 139 alin. 1.C.P.P. s-a respins cererea inculpatului, formulată prin apărătorul ales, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi tara sau localitatea.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond, având în vedere faptul că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatilor nu s-au schimbat, justificând în continuare privarea de libertate a acestora, în condițiile în care există suficiente indicii cu privire la săvârșirea de către acestia a unor fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar raportat la modalitatea în care s-a desfășurat activitatea presupus infracțională și la natura faptor săvârșite de către inculpati, presupusele acte de trafic de persoane privind mai multe parti vatamate care nu au implinit varsta de 18 ani, ceea ce imprima actelor savarsite de inculpati un caracter mai grav, a apreciat că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
In acest sens, instanta de fond a reținut ca la dosar continua sa subziste elemente care sa justifice temerea ca in situatia lasarii lor in libertate inculpatii ar putea sa incerce intrarea in legatura cu partile vatamate sau cu martora ce urmeaza a fi audiata, in vederea stabilirii unei pozitii comune, ceea ce ar influenta in mod negativ desfasurarea procesului penal, cu consecinta zadarnicirii aflarii adevarului in cauza. Sub acest aspect poate fi observata scrisoarea adresata de inculpatul partii vatamate, precum si declaratiile martorilor, si, date in cursul cercetarii judecatoresti, martorii schimbandu-si declaratiile fara a oferi explicatie plauzibila in legatura cu existenta unor contradictii evidente intre pozitiile lor din cursul urmaririi penale si cea din fata instantei de judecata.
Pe de alta parte, in momentul de fata cercetarea judecatoreasca in prezenta cauza se apropie de final, dupa audierea martorului propus de catre inculpatul nemaiexistand vreun motiv care sa impiedice instanta de judecata sa procedeze la dezbaterea in fond a dosarului.
Cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu una dintre măsurile prevăzute de art. 136 alin. 1 lit. sau c C.P.P. aceasta a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, în baza art. 139 alin. 1.C.P.P. în condițiile în care s-a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat.
Împotriva încheierii penale din data de 6.01.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- a declarat recurs inculpatul, în termen legal, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr- din 12.01.2010.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că recursul declarat de inculpat este neîntemeiat.
În mod judicios prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 3002.C.P.P. si 160 C.P.P. precum și art. 5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de actele depuse la dosar și declarațiile martorilor. Sub acest aspect, instanța de recurs reține și că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată, împotriva inculpatului continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței,natura infracțiunii reținută în actul de acuzare). Din ansamblul probator se poate desprinde concluzia rezonabilă că inculpatul avea preocupări în ceea ce privește activitatea de racolare a fetelor tinere pe care le trimitea ulterior în străinătate în vederea practicări prostituției, aceeași racolare manifestându-se și față de tineri pe care îi obliga să sustragă bunuri din centre comerciale, până în acest moment procesual acuzele reținute în actul de inculpare nefiind combătute de probele încuviințate.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin prisma dispozițiilor art. 6 și 5 paragraf 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale termenul rezonabil de soluționare a unei cauze trebuie apreciat nu doar prin prisma perioadei petrecute de inculpat în arest preventiv și prin prisma principiului conform căruia, până la pronunțarea unei hotărâri de condamnare cu caracter definitiv, o persoană este prezumată nevinovată, dar și prin prisma criteriilor cum sunt natura cauzei deduse judecății, complexitatea acesteia, numărul părților implicate în cauză, natura probelor ce se impun a fi administrate Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi pus în stare de libertate.
Astfel,in temeiul art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 06.01.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 C.P.P.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 06.01.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 p Cod Penal obligă inculpatul recurent la plata sumei de 160 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21 Ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Laura Ani
- - G - - -
Grefier,
Red. AN/26.01.2010
Tehnored AJ/2 ex/28.01.2010
Prima instanță: Trib. T -
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Gheorghe Bugarsky, Laura Ani
