Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 541/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR.541/
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 8 OCTOMBRIE 2008
PREȘEDINTE: Constantin Cârcotă JUDECĂTOR 2: Marcian Marius Istrate Mița
JUDECĂTORI - - - -
-
GREFIER - I - grefier șef secție penală
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de
PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind judecarea recursurilor declarate de inculpațiiși, ambii în prezent deținuți în Penitenciarul Focșani, împotriva Încheierii de ședință din 1.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, prin care s-a menținut măsura arestării preventive.
La apelul nominal au răspuns inculpații, în stare de arest, asistați de avocat -,avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr.75/2008,
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
La solicitarea Curții, dna avocat - a prezentat legitimația de servicii nr.20 eliberată de Baroul Vrancea conform Deciziei nr.18/26.01.2007.
Apărătorul inculpaților și procurorul nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpaților, avocat -, susține că atât la luarea măsurii cât și la menținerea acesteia se urmărește îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege. Măsura arestării preventive este o măsură de excepție. Motivarea instanței de fond este lapidară, nu se menționează îndeplinirea condițiilor legale, împrejurările arătate de inculpați în fața instanței, la termenul rezonabil și jurisprudența CEDO, situația personală.
Apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, pentru că nu există probe la dosar din care să rezultă că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Aceste probe trebuie să fie diferite de cele care dovedesc învinuirea. Potrivit practicii CEDO, trebuie să se aprecieze asupra comportamentului viitor al inculpatului și nu cel trecut, cum eronat a reținut.
Măsura este lipsită de utilitate, având în vedere comportamentul inculpaților pe parcursul procesului penal, că nu mai pot continua activitatea infracțională. Pericolul pentru ordinea publică nu există.
De asemenea, mai susține că termenul rezonabil a fost depășit. Instanța de fond nu s-a pronunțat în nici un fel. Invocă art.5 paragraful 3 din CEDO și practică CEDO - cazul Ilișco vs Bulgaria.
Analiza pe care trebuie să o facă instanța trebuie să se refere la temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării, dacă acestea sunt pertinente și suficiente. Inculpații sunt arestați de mai mult de 1 an. Mai invocă cazul CEDO Mansur vs.Turcia, prelungirea de 3 ori a arestării pentru aceleași temeiuri, cu folosirea acelorași motivări, contravine art.5 paragraful 3 din CEDO.
Arestarea nu trebuie să se confunde cu pedeapsa, ea trebuie să preîntâmpine o stare de pericol.
Trebuie avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpaților.
Față de cele arătate, măsura arestării preventive apare ca nelegală.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursurilor și revocarea măsurii arestării preventive conform art.160 alin.2 Cod procedură penală, cu punerea în libertate a inculpaților. În subsidiar, solicită înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Procurorulsusține că recursul este nefondat. Nu este de acord cu opinia apărătorului inculpaților că trebuie să existe probe independente care să dovedească pericolul public. Pericolul public rezultă din analiza tuturor probelor adminJ. Mijloacele de probă adminJ. până la acest moment stabilesc vinovăția inculpaților, că aceștia au comis o faptă cu un prejudiciu important, de 70 miliarde de lei. Inculpații au comis un număr important de infracțiuni, ei s-au asociat, s-au constituit într-un grup infracțional.
Încheierea pronunțată este legală și temeinică chiar dacă este mai succintă, dar răspuns la toate cerințele legale.
Nu s-a depășit nici termenul rezonabil. După sesizarea cu rechizitoriu, Tribunalul Vrancea nu a putut începe cercetarea judecătorească pentru că s-a invocat o excepție de neconstituționalitate. Cauza de față este o cauză complexă, iar în această privință CEDO are o practică constantă. Practica invocată în apărare nu se referă la cazuri cum este cel de față.
Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați, ca nefondate, cu obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare.
Apărătorul inculpaților, în replică, invocă alte cazuri CEDO - Tamasi vs Franța și Colesnicov vs Rusia arătând că nu este culpa inculpaților.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive pentru a fi judecat în libertate.
Inculpatul, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței asupra admisibilității recursului.
După închiderea dezbaterilor și deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 1.10.2008, dată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpații și.
În baza art.3002cpp raportat la art.160 cpp s-a menținut starea de arest a celor doi inculpați.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că există suficiente indicii potrivit cărora inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, considerând că se impune în continuare privarea de libertate, cu atât mai mult cu cât până la data pronunțării încheierii, nu a constatat existența unor elemente care să convingă instanța că lăsarea în libertate a inculpaților nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru aceleași considerente nu a fost primită favorabil cererea inculpaților privind revocarea măsurii preventive.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele arătate pe larg în partea introductivă a prezentei încheieri.
S-a solicitat, pentru fiecare inculpat, admiterea recursului, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea în stare de libertate. În subsidiar s-a solicitat înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Analizând încheierea recurată, conform dispozițiilor art.3856cpp raportat la art.141cpp, Curtea va respinge ca nefondate recursurile pentru următoarele considerente:
Potrivit art.136 alin.1 lit.d și alin.8 cpp, arestarea preventivă se poate lua față de învinuit sau inculpat, în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu detențiune pe viață sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, ținându-se cont de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Pentru ca această măsură preventivă să poată fi luată este necesar a fi întrunite condițiile prevăzute de art.143 cpp (ascultarea învinuitului sau inculpatului în prezența apărătorului,dacă sunt probe sau indicii temeinice că persoana în discuție a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală), precum și existența vreunui caz dintre cele prevăzute de art.148 alin.1 lit. a-f cpp.
În fine,potrivit art.148 alin.1 lit.f cpp, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile art.143 cpp, inculpatul săvârșind o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În cauza de față inculpații au fost cercetați și trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea și apartenența la un grup de crimă organizată, înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, evaziune fiscală și spălarea banilor, prevăzute de art.7 din Legea nr.39/2003, art. 297cp raportat la art.313 cp, art.9 lit.a și b din Legea nr.241/2006 cu aplicarea art.41 alin.2 cp și de art.23 lit.a din Legea nr.656/2002 ( în ce îl privește pe inculpatul ) și de art.23 lit. c din Legea nr.656/2002 (în ce îl privește pe inculpatul ), cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Prin actul de acuzare s-a reținut în esență că inculpații, împreună cu alte persoane au desfășurat în perioada 2006-2007 activități infracționale în grup infracțional organizat, inculpații fiind persoane de decizie, determinând și participând la producerea și vânzarea unor băuturi alcoolice intermediare sau vinuri falsificate, dăunătoare sănătății, produse comercializate prin ascunderea sursei impozabile cauzând importante prejudicii bugetului de stat (78.252.260.000 lei vechi pagubă reținută în sarcina inculpatului și 71.051.660.000 lei vechi-prejudiciu reținut în sarcina inculpatului ) și au derulat operațiuni financiare ce vizau sustragerea veniturilor de la impozitare, având drept urmare transferarea acestor resurse și reintroducerea lor în circuitul financiar cu aparență de legalitate.
Sancțiunile aspre prevăzute de legiuitor pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, fapte generatoare de însemnate prejudicii, relevă gravitatea deosebită a acestora, iar datele care le circumstanțiază, astfel cum sunt evidențiate prin întregul probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, pun în evidență aspecte concrete care demonstrează că lăsarea în libertate a inculpaților creează o stare de pericol, o reacție colectivă față de infracțiunile presupus săvârșite, care, prin rezonanța lor, afectează echilibrul social firesc, creează o stare de indignare, de dezaprobare, de temere și insecuritate socială, stimulează temerea că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social și poate încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare.
În acest context, nu se poate susține că lăsarea în libertate a inculpaților nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, circumstanțele personale ale acestora putând constitui, în cazul pronunțării unei soluții de condamnare, criterii de apreciere la stabilirea unui cuantum redus al pedepsei.
Faptul că inculpații sunt bănuiți că au săvârșit infracțiunile pentru care sunt arestați nu îi privează, însă, de dreptul inițial de a fi prezumați nevinovați până la momentul dovedirii vinovăției lor, în condițiile legii.
Curtea, analizând măsura preventivă din perspectiva art.5 paragr.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum a fost reflectată în jurisprudența Curții de la Strasbourg, apreciază că protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească eforturile instanțelor în administrarea probelor și desfășurarea în bune condiții a procesului (cauza Tomasi împotriva Franței), astfel că, administrarea în mod nemijlocit a probatoriului în cursul cercetării judecătorești abia declanșate, impune privarea de libertate în continuare a inculpaților, pentru buna desfășurare a procesului, fără a se putea susține, raportat la criteriile consacrate de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și anume complexitatea cauzei, comportamentul inculpaților și cel al autorităților, că durata privării de libertate este excesivă și că deci s-ar fi depășit termenul rezonabil, complexitatea cauzei conducând la prelungirea procedurii, fără ca acest fapt să fie imputabil autorităților.
Se constată, așadar, că luarea măsurii arestării preventive și menținerea acesteia este pe deplin justificată, fiind întrunite condițiile prevăzute de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală în referire la art.143 Cod procedură penală și art.136 Cod procedură penală, în sensul că privarea de libertate se impunea pentru buna desfășurare a procesului, inculpații au fost ascultați în prezența apărătorilor lor, există indicii temeinice de natură a crea presupunerea că inculpații ar fi comis faptele penale reținute în sarcina lor, fapte care sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, nefiind nicicum îndeplinite condițiile prevăzute de art.139 cpp privind revocarea sau înlocuirea măsurii preventive.
Este adevărat că motivarea instanței de fond este lapidară, dar acest fapt nu este de natură să atragă nulitatea încheierii recurate,ori vreo consecință juridică favorabilă inculpaților.
Pentru toate aceste motive recursurile de față vor fi respinse ca nefondate conform dispozițiilor art.38515pct. 1 lit.b Cod procedură penală raportat la art.141 Cod procedură penală
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații,fiul lui și, născut la 7.10.1977 în F, jud.V, CNP - și,fiul lui și, născut la 16.04.1983 în T, jud.G, CNP -, ambii în prezent deținuți în Penitenciarul Focșani, împotriva Încheierii de ședință din 1.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Obligă fiecare recurent la plata către stat a câte 50 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 8 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
I
Red. - 13.10.2008
Tehnored. R - 13.10.2008
2 ex
Fond:
Președinte:Constantin CârcotăJudecători:Constantin Cârcotă, Marcian Marius Istrate Mița
