Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 543/2009. Curtea de Apel Brasov

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ Nr. 543 Dosar nr-

Ședința publică de la 15 August 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Elena Barbu

JUDECĂTOR 2: Laura Popa

JUDECĂTOR 3: Alexandru Șerban

GREFIER - - -

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,

- procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul teritorial Brașov

Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul teritorial Brașov și inculpații, si împotriva încheierii de ședință din 14 august 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.

Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat, recurentul inculpat și recurentul inculpat, ambii in stare de arest și asistați de apărătorul ales, avocat G, recurentul inculpat si recurentul inculpat în stare de arest, asistați de apărătorul ales, avocat, recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocat, recurentul inculpat în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat și intimatul inculpat in stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat.

Procedura îndeplinită.

Se permite apărătorilor prezenți să ia legătura cu inculpații aflați în stare de arest, ocazie cu care pentru inculpatul apărătorul ales depune la dosar un memoriu care I-a fost comunicat de inculpat.

Instanța procedează la verificarea identității inculpaților, după care, constatând că părțile nu au alte cereri de formulat, în temeiul art. 385/13 Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului declarat de parchet împotriva încheierii de ședință din 14 august 2009 prin care Tribunalul Brașov, fiind sesizat in baza art. 300/1 Cod procedură penală cu verificarea legalității si temeiniciei arestării preventive de inculpații trimiși in judecata in stare de arest preventiv, a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara în ceea ce îl privește pe.

Critica parchetului se bazează în primul rând din punct de vedere al legalității, apreciind că, raportat la modalitatea de redactare a art. 300/1 Cod procedură penală, acest text de lege nu permite o soluție de înlocuire a măsurii arestării preventive, fiind o faza intermediara intre faza judecații si momentul finalizării urmăririi penale, când judecătorul este investit cu soluționarea fondului, este chemat si este dator să verifice legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive, putând să pronunțe două soluții - menținerea acesteia (când este legală și temeinică) sau revocarea acesteia ( când nu mai subzistă temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive), astfel că, în opinia parchetului, o soluție de înlocuire a măsurii arestării preventive nu este permisă de textul legal si de cadrul procesual in care s-a aflat cauza.

De altfel, și regimul juridic este diferit pentru că, în timp ce legalitatea si temeinicia arestării preventive se judecă pe art. 300/1 in Camera de Consiliu, înlocuirea măsurii arestării preventive văzând art. 139 Cod procedură penală se discută in ședință. Fiind vorba de regimuri juridice diferite nu poate fi soluționată de instanță in baza cadrului procesual în care se află cauza.

Pe de altă parte, apreciază că soluția instanței nu corespunde dispozițiilor legale și nu este temeinică.

Tribunalul Brașov analizând probele dosarului a arătat că, deși art. 143 Cod procedură penală subzistă, au suferit modificări dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, in sensul că acesta si-a pierdut din intensitate și că, raportat la poziția procesuală a inculpatului in cursul urmăririi penale, la probele care îl incriminează in acuzare si care nu presupun dificultate in administrarea lor in cursul judecății, a concluzionat că prin lăsarea in libertate, acesta nu prezintă pericol pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât si alți inculpata sunt cercetați in stare de libertate, fiind luata de ei o măsura restrictiva de libertate.

Critica opinia tribunalului cuprinsă în încheierea pronunțată, întrucât inculpatul a fost eșalonat pe un eșalon superior din grup, probele l-au poziționat alături de inculpatul pe are l-a ajutat cu știința in savarsirea infracțiunii de frauda informatica, respectiv a transferurilor online de sume de bani in conturile inculpaților din El poate fi calificat ca având poziția procesuală a unui hacker din punct de vedere al infracțiunii de frauda informatică, astfel că pericolul pentru ordinea publică este evident pentru că fără participația inculpatului această infracțiune nu s-ar fi consumat, este persoana care, dând ajutor direct unui inculpat care este acuzat ca autor la frauda informatică, este clar că se găsește pe aceeași poziție ca si autorul. Faptul că a fost calificat ca si complice nu este un aspect care să cântărească în regimul pe care inculpatul trebuie sa il urmeze.

Nu se poate retine ca a avut o atitudine procesuală sinceră - el a recunoscut doar că l-a transportat de câteva ori pe la B (de cel puțin 10 ori) si că si-a dat seama ca schimbul de bani, banii pe care ii incasa de la și nu au proveniența legala și că a văzut atitudinea dintre cei doi, in sensul că se fereau si aveau discuții legate de "săgeți", de conturi și alte asemenea aspecte, insă a apreciat că nu se face vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni.

Probele administrate in cauză conturează cu exactitate săvârșirea infracțiunii in sarcina acestuia, dincolo de declarația lui. Se poate avea în vedere și declarația acestuia din urmă, însă, când se vorbește de măsura arestării preventive, considera că poziția procesuala nu prezintă o relevanta atât de mare in cântărirea elementelor prev. de art. 136 Cod procedură penală ca instanța să dispună înlocuirea arestării preventive.

Este adevărat că sunt si persoane cercetate in libertate si care au măsura restrictivă de libertate, dar acele persoane nu au aceeași situație cu a inculpatului, pentru că atâta timp cât acesta din urma a cunoscut de frauda informatica săvârșita de inculpat el nu poate fi pus pe picior de egalitate cu coinculpații din B si care nu au făcut decât sa exercite anumite acte materiale care au condus la consumarea infracțiunii ( au deschis un cont contra unei sume de bani cu știință sau având suficiente elemente că acțiunea lor depășește limita legalității), astfel că participația acestor inculpați nu poate fi pusa pe picior de egalitate cu a inculpatului. De altfel, fără acțiunea infracționala a membrilor grupului de la B, acțiunea celorlalți rămânea fără finalitate. Este evident că era o înțelegere intre si, dar fără acțiunea lor ce presupune știința, perfecționare in domeniu, cunoștințe, acțiunea lui, rămânea fără eficientă, pentru că fără acțiunea autorilor, hackerilor infracțiunea nu s-ar fi comis.

Din acest punct de vedere opinează că măsura arestării preventive este temeinică și legală, cel puțin la acest moment până la primul termen când vor fi audiați inculpații, iar judecătorul fondului va verifica, va cunoaște poziția procesuala a fiecăruia dintre inculpați și va decide.

Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, casarea încheierii tribunalului si, rejudecând, să se dispună menținerea stării de arest.

Avocat pentru inculpatul solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii tribunalului, apreciind-o ca netemeinică.

Solicită a se constata că motivarea din încheiere este generică și anume se referă la pericolul social generic ridicat al faptelor, la impactul negativ asupra comunității, la teama comunității și la o atitudine procesuală avută de. El nu a avut o altă atitudine decât de a nu declara nimic la urmărirea penală. Aceasta nu înseamnă o atitudine nesinceră, este dreptul lui să nu declare. S-a încadrat in limitele dreptului la apărare. Va face o declarație după ce a luat cunoștința de materialul de urmărire penala si rechizitoriu.

Instanța de fond reține că cercetarea judecătorească s-ar desfășura in mai bune condiții cu inculpatul in stare de arest si că are cunoștința de elemente importante. Se poate, însă, desfășura si cu inculpatul in stare de libertate. La 23 ani nu poate coordona 26 inculpați.

Referitor la temeiurile reținute - art. 148 lit. b Cod procedură penală solicită a se constata că inculpatul nu mai poate zădărnici aflarea adevărului prin distrugerea, alterarea mijloacelor de probă. Tot ce a folosit parchetul in acuzare a fost ridicat, este administrat, s-a terminat urmărirea penală, s-a întocmit rechizitoriul.

Referitor la pericolul concret, apreciază că la acest moment nu prezintă pericol pentru ordinea publică, nu are antecedente penale, nu este recidivist, nu are un grad ridicat de periculozitate astfel încât dacă va fi pus in libertate va impieta asupra bunei desfășurări a procesului.

Pentru toate acestea, solicită admiterea recursului, casarea încheierii tribunalului și, pe cale de consecință, să se dispună revocarea măsurii arestării preventivă, punând de îndată in libertate inculpatul.

Avocat G pentru inculpații și solicită admiterea recursurilor declarate de aceștia, casarea încheierii atacate, iar, pe fond, să nu se mai mențină starea de arest preventiv a inculpaților.

Pentru cei doi inculpați s- menținut măsura arestării preventive în temeiul art. 148 lit. f Cod procedură penală, pentru inculpatul și pentru temeiurile de la lit. b, c Cod procedură penală.

Solicită a se constata că din probele administrate de parchet nu rezultă date că cei inculpatul încearcă sa zădărnicească in mod direct aflarea adevărului, nu are cum sa distrugă mijloace de probă. Nici lit. g nu este îndeplinită in sensul că inculpatul ar pregăti savarsirea de noi infracțiuni. El este la prima abatere, nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine sinceră.

Referitor la art 148 lit f Cpp trebuie îndeplinite cumulativ cele două condiții, astfel că, deși pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, cei doi inculpați prin lăsarea in libertate, nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

La acest moment, nu mai subzista aceste temeiuri față de cei doi inculpați, situație față de care solicită admiterea recursurilor declarate de inculpați.

Avocat pentru inculpatul si solicită admiterea recursurilor declarate de cei doi inculpați împotriva încheierii tribunalului prin care s-a menținut măsura preventivă si s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, încheiere care are la bază, pentru inculpatul, considerente ce țin de antecedente de ordin penal, iar, in ce privește pe, considerentele sunt de generalitate, ce țin de complexitatea cauzei, numărul mare de persoane cercetate, numărul probelor, fără a se referi la aspecte concrete pe care legiuitorul le cere la art 148 lit f Cpp și anume teza subiectivă (să existe probe din care să rezulte că lăsarea in libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică).

Apreciază că încheierea are la bază argumente de ordin emoțional și nu argumente pe care legea le cere. Normal ar fi trebuit ca în încheiere să se facă trimitere la acele probe din care rezultă că odată lăsați in libertate, cei doi inculpați ar prezenta pericol pentru ordinea publică.

Referitor la, încă de la primele momente ale audierii, dar mai ales in instanței de judecata, inculpatul a recunoscut în ce a constat participația sa, sub aspectul complicității la infracțiunea prev. de art. 49 din Lg. 161. furnizat instanței și ulterior si Ministerului Public, la procuror, toate elementele necesare din punct de vedere al așa-zisei participații.

că dacă se coroborează declarația inculpatului cu a celorlalte persoane care se presupune că au fost racolate de acest inculpat în ideea fraudării mijloacelor de plata, rezultă că acestea declară s-au oferit singure. Nu rezultă că au fost determinate si racolate de acest inculpat pentru asemenea activitate. Întâmplarea a făcut ca la domiciliul său, de față fiind unul dintre persoanele racolate si o persoane din B (socotită ca fiind unul din capii rețelei), să fie și, iar la momentul când acea persoana a făcut propunerea de identificare a unor persoane, cel de față s-a declarat benevol participant să își deschidă un credit la băncile din România în contul căruia să se livreze acei bani prin fraudarea bancară a creditelor aparținând altor persoane din România.

Acest element de sinceritate, din perspectiva acuzațiilor care I se aduc inculpatului, ar trebui să cântărească, având în vedere cererea formulata de inculpat si din perspectiva pericolului pentru ordinea publică.

Referitor la se rețin doar considerații de ordin general (multitudinea de inculpați, de probe), se trec cu vederea considerații de circumstanțiere personală. El a fost persoana care, deși știa de multă vreme pe unii din cercurile persoanelor respective ( dar nu pentru că a avut legături infracționale cu el, ci pentru că locuiesc in același cartier cu el) care fost arestate, în momentul in care a fost chemat la audieri de parchet, inculpatul s-a prezentat de bună voie și nu a fost necesară intervenții speciale, de escortare

In plus, solicită a se constata că, astfel cum rezultă din probele dosarului, că inculpatul este în concediu de paternitate, are în întreținere un copil al cărui tată biologic este. Copilul are probleme de sănătate și are nevoie de supraveghere din partea lui pentru că și soția inculpatului are probleme grave de sănătate.

Pentru inculpat a formulat cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive întrucât la momentul când a discutat în condițiile art. 300/1 Cod procedură penală necesitatea menținerii sau nu a stării de arest, a avut in vedere că urmărirea penală a fost finalizată, instanța a fost sesizata prin rechizitoriu. Toate elementele ce țin de stabilirea stării de fapt s-au stabilit astfel că nu este nici un motiv pentru care cei doi să nu fie lăsați in libertate, starea de libertate fiind regula, iar arestarea o excepție cu totul excepțională.

Nici luarea, menținerea și nici prelungirea stării de arest preventiv nu ar trebui transformată într-o anticipare a măsurii de condamnare a inculpaților pentru că, dacă acest lucru s-ar întâmpla, prezumția de nevinovăție nu ar mai avea nici un fel de semnificație.

Din perspectiva dispozițiilor art. 145 Cod procedură penală, coroborat cu art. 139 alin 1 Cod procedură penală formulează cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventiva a obligării de a nu părăsi tara, apreciind că inculpații, odată lăsați in libertate, nu au nici un interes să se abată de la masurile de supraveghere ce se vor stabili, nu au nici un interes să perturbe bunul mers procesului pentru că ei știu care sunt consecințele prevăzute de lege dacă cu rea credința nu îndeplinesc vreo obligație sau daca vor săvârși noi infracțiuni.

Pentru toate acestea, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Avocat în substituirea apărătorului ales, avocat, solicită admiterea recursului declarat de inculpatul, casarea încheierii tribunalului și, pe cale de consecință, in temeiul art. 300/1 alin 2 Cod procedură penală să se admită revocarea măsurii arestului preventiv cu consecința punerii de îndată in libertate a acestui inculpat, nemaimenținând măsura arestării preventive sub puterea căreia se află.

Apreciază că nu se mai impune a se menține această măsură si critica încheierea sub aspectul netemeiniciei arestului preventiv.

Solicită a se constata că urmărirea penală este finalizată, s-a întocmit rechizitoriul si a fost sesizata instanța de judecată. Inculpatului i se retine aderarea la un grup infracțional si complicitate la frauda informatică, arătându-se că inculpatul a ajutat gruparea din B prin faptul că a transportat in câteva rânduri alți coinculpați din doar cu autoturismul la diverse societăti bancare din Inculpatul a dat declarații pe larg, a arătat care era scopul pentru care se afla la momentul surprinderii in flagrant in 18 mai 2009 în parcarea din 3000. Se deplasase în acel loc la rugămintea lui pentru a-l transporta pe acesta din cartierul Noua in Nu cunoștea despre vreun grup infracțional sau orice activitatea legate de frauda informatică. La acel moment și la arestarea preventivă se mai reținea in încheierile de ședința si că in autoturismul său se găsea o sumă de bani - 5000 lei care se presupunea că ar fi provenita din săvârșirea de infracțiuni. Ulterior, in declarațiile date, a arătat că această suma ii aparținea, astfel că nu avea nici o legătura cu respectivele sume de bani.

Temeiul care a fost avut in vedere in ceea ce privește starea de arest preventiv, il constituie dispozițiile art. 148 lit f Cod procedură penală, respectiv că ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică dacă ar fi lăsat în libertate, alături de teza obiectivă care este îndeplinită, pentru toate infracțiunile pedeapsa fiind mai mare de 4 ani.

Apreciază că acest temei de arestare a suferit modificări in timp. Inculpatul este arestat din luna mai, fiind printre primii arestați in cauză. În ceea ce il privește pe acest inculpat există și o situație specială a sa. A fost reținut, a expirat reținerea. Ulterior, s-a judecat propunerea de arestare la Judecătoria Brașov la acel moment, nu s-a dat mandat, insă inculpatul a avut un eveniment nefericit in familie, respectiv tatăl său a decedat, astfel că a plecat in alt județ pentru a participa la înmormântarea tatălui său. În acest timp, Tribunalul Brașov, ca instanță de recurs, a judecat recursul declarat de parchet, l-a admis si a emis mandat de arestare. Cunoscând acest lucru inculpatul s-a întors in B si s-a predat organelor judiciare pentru a fi pus in executare mandatul in ceea ce îl privește. Din aceste aspect rezulta că inculpatul nu intenționează să se sustragă de la cercetarea judecătorească, nu are nici un interes in a face acest lucru. Dacă dorea aceasta, o putea face in urmă cu trei luni de zile. Această perioadă care constituie și perioada de arestare, o apreciază îndelungată, având in vedere că inculpatul nu are antecedente penale, situație față de care poate fi judecat in libertate si prin luarea unei masuri - obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv mun.

Avocat pentru inculpatul solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Brașov din 14 august 2009 și, pe cale de consecința să nu se mai mențină aceasta măsura, sa se dispună revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii in libertate a inculpatului.

Pentru inculpatul s-au reținut ca temeiuri ale arestării dispozițiile art 148 lit. f si a Cod procedură penală. Referitor la primul temei, deși teza I cea obiectiva este îndeplinită, referitor la teza subiectivă nu este îndeplinită, din dosar nerezultând din nici o probă că ar prezenta pericol pentru ordinea publică.

Solicită a se avea in vedere circumstanțele personale ale inculpatului, contribuția efectivă la săvârșirea faptelor, că acesta este la prima confruntare cu legea penală, că până la această vârstă nu a săvârșit nici o faptă penală, nici o contravenție, că are un domiciliu stabil și un loc de muncă.

Referitor la art. 148 lit. a Cod procedură penală, să se observe că la data când s-a dispus arestarea preventiva acesta s-a aflat în Germania, a aflat de la poliție că este căutat, a sunat la politie să își clarifice situație și când a aflat despre ce este vorba s-a întors în țară, astfel că nu se poate reține acest temei.

Apreciază că scopul prev. de art. 136 alin 1 Cod procedură penală poate fi realizat si cu inculpatul in stare de libertate, astfel că procesul penal se va desfășura in bune condiții și cu inculpatul în stare de libertate.

Dacă totuși se apreciază că se impune luarea unei măsuri preventive, solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea B, astfel cum este prev. de art. 145 Cod procedură penală cu toate obligațiile ce decurg din acest text de lege.

Avocat pentru inculpatul solicită respingerea recursului parchetului ca fiind nefondat. In ceea ce îl privește pe acest inculpat, apreciază că încheierea tribunalului este legală și temeinică. Referitor la legalitatea soluției pronunțate, faptul că instanța a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara, prev. de art. 145/1 Cod procedură penală face următoarele precizări:

O astfel de măsură poate fi dispusă și la acest moment al discutării legalității si temeiniciei arestului preventiv in condițiile art. 300/1 Cod procedură penală. Este adevărat ca la alin. 2 Cod procedură penală se arată că in situația în care instanța constată că nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate sau dacă cele existente la momentul arestării nu mai subzistă, instanța va dispune revocarea măsurii arestului preventiv, insă practica judiciară este în sensul că se poate dispune intr-o astfel de fază judiciara si înlocuirea arestului preventiv.

Este vorba de un principiu care guvernează dreptul român, respectiv, dacă se poate mai mult se poate și mai puțin. Dacă instanța poate dispune revocarea arestului preventiv, tot ea poate prin analizarea întregii tari de fapt si probelor, să dispună si înlocuirea arestului preventiv cu o măsura neprivativa de libertate.

Este tot o măsură preventivă prevăzută la art. 136 Cod procedură penală, iar scopul acestor masuri este reglementat la art. 136 alin 1 Cod procedură penală. astfel încât din punct de vedere al legalității o astfel de soluție este legală.

Nu trebuie trecut peste faptul că CEDO arată în decizii de speță că in cazul in care este vorba de inculpați in stare de arest, instanța, chiar din oficiu, trebuie să se pronunțe dacă, cu excepția arestului preventiv, nu este altă măsură neprivativa de libertate care să poată fi aplicata in speța, considerându-se că arestul preventiv este o măsura de excepție si nu poate fi dispusă decât ca ultima măsură dintre măsurile preventive.

Pentru aceste considerente, consideră că este legală astfel de măsură.

Referitor la temeinicia măsurii dispusa de instanța de fond, respectiv înlocuirea acestei măsuri, s-a vorbit în recursul parchetului că inculpatul nu poate fi pus in libertate, întrucât face parte din gruparea din B, din eșalonul superior cum îl considera reprezentanții parchetului, care l-ar fi ajutat pe si fără ajutorul căruia, inculpatul nu și-ar fi desfășurat activitatea infracțională în

Referitor la se reține că în perioada martie - mai 2009 l-a sprijinit moral si efectiv pe prin două modalități - prin punerea la dispoziție a echipamentelor hardware, utilizate pentru săvârșirea inacțiunii si prin transportul lui in B de câteva ori. Sunt singurele elemente de fapt care I se rețin inculpatului. Încadrarea juridică este aderarea la grup infracțional și complicitate la fraudă informatică.

Nu este de acord cu susținerea reprezentantului parchetului că situația este asemănătoare cu a autorului, chiar dacă inculpatului I se reține o complicitate, cum chiar parchetul arată în rechizitoriu, de ordin moral, bazată pe faptul că după ce au fost arestați primii inculpați din B, inculpatul si-a dat seama că nu este ceva legal, nu a săvârșit nici un alt act de natură materială în acest sens, din contră, cum rezultă din dosar, după sfârșitul lunii mai, relația dintre el si, care este o relație bazată pe afinitate (sora inculpatului este viitoarea soție a inculpatului, au un copil de un an și câteva luni) s-a răcit vizibil, vizitele inculpatului la locuința inculpatului s-au rărit, tocmai pentru că inculpatul si-a dat seama că ceva nu este tocmai legal.

S-a mai format că declarația inculpatului nu ar trebui valorificată cum a făcut instanța de fond. Nu este de acord nici cu acest punct de vedere, inculpatul fiind printre putinii inculpați care a înțeles să dea declarații la parchet si in fața instanței la luarea măsurii arestării preventive.

Declarația sa, astfel cum retine instanța de fond, a venit să ajute la stabilirea stării de fapt reținută în cauză pentru că la momentul reținerii inculpatului, în prima declarație data de inculpat in procurorilor DIICOT, se face vorbire de aceste drumuri la Până atunci nu se cunoștea de aceste drumuri, nu se știa modalitatea în are s-a venit la B, astfel încât apreciază că această stare de fapt a fost reținuta si pe baza declarațiilor inculpatului. - mult, acesta a dat declarații și după momentul la care s-a desfășurat percheziția informatică, arătând tot ce cunoaște in legătură cu aspectele menționate.

Apreciază că la acest moment dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală si-au pierdut din intensitate, astfel cum a reținut si instanța de fond, și aici solicită a se avea in vedere și circumstanțele personale - este absolvent de studii superioare, de master, lucrează la o societate in Otopeni - I, are un post de conducere in societate, este sprijinit atât de familie, cât și cei de la locul de muncă care I-au păstrat locul de muncă în această perioadă, are un copil minor in întreținere, urmează să se căsătorească.

Consideră că perioada petrecută în arest este mai mult decât suficientă pentru acest inculpat, că o continuare în stare de arest nu face decât să aibă efecte negative asupra sa, astfel că trebuie ținut seama că este fără antecedente penale, mediul penitenciar nu poate decât să ii aducă prejudicii mai ales din punct de vedere psihic.

Cum s-a precizat si în încheierea recurată, există in dosar inculpați ( cu poziții si încadrări asemănătoare inculpatului )care sunt judecați în stare de libertate. Nu trebuie să se facă referire la inculpații din B, ci referirea este evidentă la care, pe o poziție reținută de parchet, egală cu a inculpatului, făcând parte tot din eșalonul de la B, tot ca și complice a lui și tot ajutându-l pe acesta, a fost pus în libertate in 14.08.2009 tot prin înlocuirea arestului preventiv cu o măsura neprivativă de libertate.

Apreciază că prin raportare la acest inculpat trebuie privita si situația inculpatului si nu a celorlalți inculpați care au cu totul alte date la dosar.

Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea recursului parchetului si menținerea ca legala si temeinica a încheierii tribunalului privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, având în vedere că inculpatul are domiciliul în B, însă sediul societății este în Otopeni, jud. I, pentru a i se da posibilitatea să își reia locul de muncă. să realizeze o reintegrare in societate.

Nu există date că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, părți sau martori, prezența sa la cercetarea judecătorească urmând a fi la fiecare termen de judecată. - mult, măsurile impuse de instanță, prin respectarea acestora, asigura o garanție că cercetarea judecătorească se va desfășura in bune condiții și cu inculpatul în stare de libertate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respinge a recursurilor inculpaților, apreciind că aspectele avute in vedere de instanță ca elemente care au condus la concluzia că măsura arestării preventive sunt legale și temeinice sunt corecte, astfel că soluția tribunalului este legală și temeinică.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, declară că nu este vinovat și solicită judecarea sa în stare de libertate pentru a termina studiile facultății la care este înscris.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită a se dispune judecarea ca in stare de libertate având in vedere starea de sănătate și pentru a avea grijă de familie - de copilul minor, de logodnică și de mama care este foarte bolnavă.

Recurentul inculpat solicită admiterea recursului pe care l-a declarat și a se dispune punerea sa în stare de libertate pentru a avea grijă de mama sa care are un handicap grad I, ținând seama și de faptul că este sportiv la un Club din B, club pe care il reprezintă în competiții sportive la tenis.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că își însușește concluziile apărătorului său.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită punerea sa în stare de libertate, luându-și angajamentul că se va prezenta ori de câte ori va fi chemat.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate pentru a dovedi că nu s-a sustras urmăririi penale. A aflat de la familie că este căutat, astfel că a sunat să întrebe dacă are probleme.

Recurentul inculpat, având cuvântul, își însușește concluziile apărătorului său.

Recurentul inculpat, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de parchet și punerea sa în libertate pentru următoarele considerente:

Este învinuit că fără ajutorul său presupusul autor al faptei nu ar fi putut face nimic, deși este greu de crezut că fără mașina sa și fără ca el să fi condus, presupusul autor al fraudei informatice nu ar fi făcut fapta. Este acuzat că l-ar fi ajutat moral și fizic pe prin faptul că a pus la dispoziție mașina, că a condus de 5 ori și că a pus la dispoziție de material hardware.

După cum rezultă din rechizitoriu, logarea la bancă s-a făcut de la o adresa de pe, 11 (aflată la o oră și J distanta de la locuința sa) și nu de la adresa sa.

Dacă a greșit ceva, a greșit din neștiință, din necunoștință de cauză; el nu a făcut decât să iși ducă viitorul cumnat până în B și înapoi, nu a făcut nimic cu bună știință. doar că trebuie să ia niște bani de la niște persoane de la B pe care le cunoștea, însă altceva nu știa. Nu și-ar fi periclitat situația socială creată în anii de viață, de școală, de carieră. Are studii superioare, postuniversitare. Are un loc de muncă în care și-a câștigat poziția prin muncă, a avansat în fiecare poziție, având peste 24 de angajați și câștiga destul de bine. Nu și-ar fi periclitat un salariu destul de mare pentru niște venituri ilicite, veniturile fiindu-i suficiente pentru a se întreține și a-și crește copilul.

Nu există pericolul că se va sustrage sau nu se va prezenta ori de câte ori va chemat. De altfel, încă de la început a înțeles să dea declarație, să spună adevărul, dorind să se întoarcă la copil și la familie, să nu stea în arest. Cu acea declarație s-au completat goluri și totuși se insistă în arestarea sa.

A considerat că prin atitudinea sa va putea pleca acasă. Dacă a greșit, a făcut-o din neștiință și plătește pentru neștiință si naivitate, însă solicită a se dispune punerea sa în libertate, să I se dea posibilitatea să fie alături de familie, să nu se rupă de societate, de ritmul si de modul de care și l-a creat prin cinste și prin muncă. Judecarea în stare de arest nu îl ajută. Nu a avut de-a face niciodată cu infractori, iar de o lună de zile trăiește printre presupuși infractori și oameni cunoștințe temeinice de ilegalitate și infracționalitate, fiind speriat de ce vede și aude in acest mediu, dorind să ajungă în mediul sănătos de acasă.

CURTEA

Constată că prin încheierea din data de 14 august 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr- în baza art. 300/1 al 1,3 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților:

- - zis "", "", fiul lui și -, născut la data de 15.04.1986 în C județul O, domiciliat în C,-.A, județul O, fără forme legale în B,-, -.12,.21, sector 6, studii 12 clase, fără ocupație, necăsătorit, fără copii, stagiul militar nesatisfăcut, posesor al seria - nr.- eliberat de SPCLEP Orașului C, CNP.-, fără antecedente penale, deținut in baza mandatului de arestare preventiva nr. 87/2009 emis de Judecătoria Brașov

- - zis "", "", fiul lui și -, născut la data de 26.06.1976, domiciliat în oraș C,-, județul O, fără forme legale în B,-,.9.bis,. B,.19, județul B, studii 10 clase, fără ocupație, necăsătorit, concubinaj cu, 1 copil minor, stagiul militar nesatisfăcut, posesor al seria - nr.- eliberată de SPCLEP C, CNP.-, recidivist postexecutoriu, deținut in baza mandatului de arestare preventiva nr 66/2009 emis de Judecătoria Brașov.

- - fost, zis "", fiul lui și -, născut la data de 09.05.1975 în B județul B, domiciliat în B,-,.9.bis,.B,.19, județul B, studii 12 clase, fără ocupație, divorțat, fără copii, stagiul militar satisfăcut, posesor al seria - nr.- eliberată de SPCLEP B, CNP.-, fără antecedente penale, deținut in baza mandatului de arestare preventiva nr. 15/2009 emis de Tribunalul Brașov

- - fiul lui și, născut la data de 13.01.1977 în B județul B, domiciliat în B,-, -.1,. A,.1, județul B, fără forme legale în B,-.A,.74, județul B, studii 7 clase, fără ocupație, necăsătorit, 1 copil minor, stagiul militar nesatisfăcut, posesor al seria - nr. - eliberat de SPCLEP B, CNP.-, recidivist postexecutoriu, deținut in baza mandatului de arestare preventiva nr. 5/2009 emis de Curtea de APEL BRAȘOV

- - fiul lui și, născut la data de 07.11.1978 în B județul B, domiciliat în B,-,.9.bis,.B,.18, județul B, studii 8 clase, fără ocupație, necăsătorit, fără copii, stagiul militar satisfăcut, posesor al seria - nr.- eliberată de SPCLEP B, CNP.-, fără antecedente penale, deținut in baza mandatului de arestare preventiva nr70/2009 emis de Judecătoria Brașov.

- - zis "", fiul lui și, născut la data de 23.04.1977 în B județul B, domiciliat în B,-, -.9,.54, județul B, studii 8 clase, fără ocupație, necăsătorit, fără copii, stagiul militar satisfăcut, posesor al seria - nr.- eliberată de SPCLEP B, CNP.-, fără antecedente penale, deținut in baza mandatului de arestare preventiva nr 76/2009 emis de Judecătoria Brașov

- - fiul lui și -, născut la data de 20.01.1976 în comuna, județul I, domiciliat în B,-,.11,. B,.2, județul B, studii 10 clase, fără ocupație, căsătorit, 1 copil minor, stagiul militar nesatisfăcut, posesor al seria - nr.- eliberat de SPCLEP B, CNP.-, recidivist postexecutoriu, deținut in baza mandatului de arestare preventiva nr. 6/2009 emis de Curtea de APEL BRAȘOV.

Au fost respinse cererile formulate de inculpații, si privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

În baza art. 139 Cod de Procedura Penala, art. 145/1 Cod de Procedura Penala s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului - zis "", fiul lui și, născut la data de 31.12.1982 în P județul P, domiciliat în B,-, -.125,.1,.12, sector 5, studii superioare, brand manager la SC & SRL B, necăsătorit, relație de concubinaj cu -, 1 copil minor - -, stagiul militar nesatisfăcut, posesor al seria - nr.- eliberat de SPCLEP Secția 19, CNP.-, fără antecedente penale, cu măsura obligării de a nu părăsi tara fără încuviințarea instanței si stabilește organ de supraveghere politia sectorului 5

In baza art. 145/1 al 2 Cod de Procedura Penala rap. la art. 145 pct. 1/1 Cod de Procedura Penala s-a dispus ca pe durata măsurii obligării de a nu părăși tara inculpatul:

- sa se prezinte la instanța de judecata ori de cite ori este chemat;

- sa se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea sa conform programului de supraveghere ce va fi stabilit de aceasta instituție

- sa nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței

- sa nu dețină si sa nu folosească nici o categorie de arme.

In baza art. 145 pct. 1/2 Cod de Procedura Penala s-a impus inculpatului ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi tara sa nu se aproprie de inculpații din aceasta cauza, G, Curtef, G, sau de martorii din lucrări:, a, a,.

Copie de pe încheierea instanței, la momentul rămânerii definitive, se va comunica organelor prev. in art. 145 al 2 pct. 2/1 Cod de Procedura Penala.

S-a atras atenția inculpatului ca încălcarea dispozițiilor instanței stabilite prin prezenta încheiere atrage luarea măsurii arestării preventive.

S-a dispus punerea in libertate a inculpatului daca nu este arestat in alta cauza.

S-a constatat ca inculpatul - zis "", fiul lui si născut la data de 05.12.1981 în S, județul O, domiciliat în C, str.-. -, nr.63.A, județul O, fără forme legale în B, str.- de, nr.28, -.6,.2,.11, sector 6, studii superioare, agent imobiliar la SC SRL B, necăsătorit, fără copii, stagiul militar nesatisfăcut, posesor CI seria - nr.-, CNP.-, fără antecedente penale, a fost pus in libertate, azi 14.08.2009, urmare a încheierii 72/R/14.08.2009 a Curții de APEL BRAȘOV prin care s-a respins recursul formulat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție DIICOT - serviciul teritorial Brașov împotriva încheierii de ședința din data de 11.08.2009.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în esență că, raportat la materialul probatoriu administrat in cursul urmăririi penale, se constata ca exista o bănuiala legitima ca faptele care formează obiectul inculpării ar fi fost comise de inculpații:

- :"constituirea unui grup infracțional în vederea săvârșirii de infracțiuni informatice" prevăzută și pedepsită de art.8 din Legea 39/2003 raportat la art.2 pct. b lit.18 din Legea nr.39/2003; deținerea fără drept a unui program informatic, parolă, cod de acces sau dată informatică în scopul săvârșirii unei infracțiuni prevăzută și pedepsită la art.42-45 din Legea nr.161/2003" prevăzută și pedepsită de art.46 alin.1 lit.a și alin.2 din Legea nr.161/2003; acces fără drept la un sistem informatic, în scopul obținerii de date informatice, prin încălcarea măsurilor de securitate" prevăzută și pedepsită și ped. de art.42 alin.2 din Legea nr.161/2003, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal (42 acte materiale), "fraudă informatică" prev. de art.49 din Legea nr.161/2003, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal (42 acte materiale).

- - "constituirea unui grup infracțional în vederea săvârșirii de infracțiuni informatice" prevăzută și pedepsită de art.8 din Legea 39/2003 raportat la art.2 pct.b lit.18 din Legea nr.39/2003; "complicitate la fraudă informatică" prev de art.26 din Codul penal raportat la art.49 din Legea nr.161/2003, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal (42 acte materiale)

- - "constituirea unui grup infracțional în vederea săvârșirii de infracțiuni informatice" prevăzută și pedepsită de art.8 din Legea 39/2003 raportat la art.2 pct.b lit.18 din Legea nr.39/2003.;"complicitate la fraudă informatică" prev. de art.26 din Codul penal raportat la art.49 din Legea nr.161/2003, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal (42 acte materiale); "aderare la un grup infracțional în vederea săvârșirii de infracțiuni informatice" prevăzută și pedepsită de art.8 din Legea 39/2003 raportat la art.2 pct.b lit.18 din Legea nr.39/2003;"deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică" prevăzută și pedepsită de art.25 din Legea nr.365/2002.

- - "aderarea la un grup infracțional constituit în vederea săvârșirii de infracțiuni informatice" prevăzută și pedepsită de art.8 din Legea 39/2003 raportat la art.2 pct.b lit.18 din Legea nr.39/2003;"complicitate la fraudă informatică" prev de art.26 din Codul penal raportat la art.49 din Legea nr.161/2003, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal.

- - "aderare la un grup infracțional constituit în vederea săvârșirii de infracțiuni informatice" prevăzută și pedepsită de art.8 din Legea 39/2003 raportat la art.2 pct.b lit.18 din Legea nr.39/2003; "complicitate la fraudă informatică" prev de art.26 din Codul penal raportat la art.49 din Legea nr.161/2003, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal.

- - "aderare la un grup infracțional constituit în vederea săvârșirii de infracțiuni informatice" prevăzută și pedepsită de art.8 din Legea 39/2003 raportat la art.2 pct.b lit.18 din Legea nr.39/2003;"complicitate la fraudă informatică" prev de art.26 din Codul penal raportat la art.49 din Legea nr.161/2003, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal (21 acte de retragere, 19 părți vătămate).

- - "constituirea unui grup infracțional în vederea săvârșirii de infracțiuni informatice" prevăzută și pedepsită de art.8 din Legea 39/2003 raportat la art.2 pct.b lit.18 din Legea nr.39/2003;"complicitate la deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică" prevăzută și pedepsită și ped. de art.26 din Codul penal raportat la art.25 din Legea nr.365/2002.

- - "aderarea la un grup infracțional constituit în vederea săvârșirii de infracțiuni informatice" prevăzută și pedepsită de art.8 din Legea 39/2003 raportat la art.2 pct.b lit.18 din Legea nr.39/2003;"complicitate la fraudă informatică" prev de art.26 din Codul penal raportat la art.49 din Legea nr.161/2003, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal.

A mai reținut tribunalul ca dispozițiile art. 143 Cod de Procedura Penala subzista de toți inculpații prezenți azi in instanței.

Pedeapsa prevăzută de lege pentru fiecare din infracțiunile care fac obiectul inculpării este mai mare de 4 ani închisoare, aspect care releva pericolul social generic ridicat al faptelor reținute ca fiind comise.

Modalitatea si împrejurările in care se presupune ca s-ar fi comis faptele (de mai multe persoane împreuna, persoane aflate in diferite zone ale tarii aspect care a îngreunat cercetările si a calificat complexitatea cauzei, perioada îndelungata de timp in care se retine ca grupul infracțional a activat - martie-aprilie 2009, prejudiciile produse si care se puteau produce, numărul actelor materiale ce formează obiectul incriminării, împrejurarea ca faptele reprezintă in sine infracțiuni contra patrimoniului cu periculozitate sporita datorata modalității efective in care s-au putut produce - fără contact direct cu sumele sustrase, prin utilizarea mijloacelor tehnice informatice) reprezintă elemente care susțin in continuare dispozițiile art. 148 lit. f Cod de Procedura Penala de inculpații, si.

La aprecierea pericolului pentru ordinea publica instanța de fond are in vedere atât pericolul social generic ridicat al faptelor care se rețin in sarcina inculpaților menționați in paragraful anterior, cit mai ales impactul negativ pe care astfel de fapte îl produc in rândul cetățenilor in general si in special in perioade de criza, teama insuflata comunității cu privire la bunurile personale.

Pericolul pe care îl prezintă lăsarea in libertate a inculpaților este dat si de conduita acestora anterioara, dar si de atitudinea procesuala adoptata.

de s-au reținut ca temeiuri ale măsurii preventive dispozițiile art. 148 lit. b, cf C od de Procedura Penala; din cuprinsul actelor dosarului rezulta menținerea in continuare a dispozițiilor avute in vedere la momentul dispunerii măsurii procesuale - modalitatea in care se retine ca ar fi comis faptele justifica in continuare temerea ca lăsat in libertate inculpatul ar putea zadarnici aflarea adevărului si ar putea comite noi infracțiuni, cu atât mai mult cu cit cercetări penale continua in dosare de urmărire penala aflate pe rolul parchetelor din tara. Aceste aspecte au înrâurire si asupra dispozițiilor art. 148 lit. f Cod de Procedura Penala de acest inculpat, sporind temerea ca lăsarea in libertate a inculpatului constituie un real pericol pentru ordinea publica.

Prin ordine publica instanța are in vedere inclusiv modul in care organele de cercetare penala sau instanțele de judecata își desfășoară activitatea, in scopul prev. de art. 1 Cod de Procedura Penala, organele statului trebuind sa contribuie la menținerea unui climat de legalitate, siguranța si ocrotire a societăți.

Cu privire la inculpatul se constata ca acesta este in vârsta de 23 ani si nu are antecedente penale; cu toate acestea se retine in cuprinsul rechizitoriului ca toata activitatea ilicita care a pus in mișcare organele de cercetare penala ar fi fost coordonata, dirijata si urmărita de inculpatul. Menținerea inculpatului in stare de arest se impune vis a vis de necesitatea derulării cercetării judecătorești in bune condiții, inculpatul având cunoștința de aspecte importante la care se refera probatoriul cauzei. Reținerea in continuare a prevederilor art. 148 lit. b Cod de Procedura Penala de inculpatul se impune pentru același considerente.

In ceea ce-l privește pe inculpatul, se constata ca acesta - potrivit actului de sesizare - avut un rol important in cadrul activității ilicite, nu este la prima confruntare cu legea penala, anterior fiind condamnat pentru infracțiuni de furt calificat. Dispozițiile avute in vedere la momentul dispunerii măsurii procesuale de acest inculpat - art. 148 lit. f Cod de Procedura Penala subzista si impun menținerea sa in continuare in stare de arest; instanța are in vedere faptul ca rolul acestui inculpat ar fi fost unul determinant in cadrul activității infracționale, iar lăsarea sa in libertate ar putea influenta asupra bunului mers a judecății.

de inculpatul s-au reținut ca temeiuri ale măsurii preventive dispozițiile art. 148 lit. f Cod de Procedura Penala, care subzista si in prezent si impun menținerea acestui inculpat in stare de arest. Instanța are a observa, fără a antama fondul cauzei, activitatea ilicita care se retine ca ar fi fost comisa de acest inculpat, in condițiile in care inculpatul nu este la prima confruntare cu legea penala, anterior suferind condamnări pentru infracțiuni contra patrimoniului si contra persoanei.

Cu privire la inculpatul reținem faptul ca este la prima confruntare cu legea penala, nu are ocupație,insa actul de sesizare releva împrejurarea ca inculpatul nu a avut nici o reținere in acționa in mod ilicit, intenționând sa obțină in mod necuvenit sume de bani. Pericolul pentru ordinea publica pe care îl reprezintă lăsarea in libertate a inculpatului este dat de faptul ca rolul sau in activitatea infracționala pare a fi unul important, inculpatul cunoscând elemente esențiale cauzei.

Inculpatul este la prima confruntare cu legea penala, in vârsta de 32 ani; din cuprinsul rechizitoriului reținem ca inculpatul ar fi acționat in mod ilicit la solicitarea prietenului sau, fără a fi interesat de consecințele faptelor sale; acest aspect releva pericolul pe care l-ar reprezenta lăsarea in libertate a inculpatului asupra bunului mers al judecații. Reținerea in cuprinsul mandatului de arestare preventiva a dispozițiilor art. 148 lit. a Cod de Procedura Penala de inculpatul releva atitudinea sa procesuala, dar si de consecințele faptelor sale si întăresc convingerea ca dispozițiile art. 148 lit. f Cod de Procedura Penala se mențin in continuare.

Inculpatul este in vârsta de 33 ani, nu are ocupație, este căsătorit si are un copil minor in întreținere; inculpatul nu este la prima confruntare cu legea penala anterior fiind condamnat pentru infracțiuni contra patrimoniului si contra persoanei; activitatea care se retine ca ar fi fost desfășurată de inculpat in cadrul grupului infracțional, alături de existenta unei posibilități ca activitatea ilicita care i se retine in sarcina sa fi fost mai ampla, impun menținere sa in continuare in stare de arest preventiv, dispozițiile art. 148 lit. f Cod de Procedura Penala subzistând.

Se constata de către tribunal că raportat la infracțiunile ce fac obiectul cercetării, complexitatea dosarului rezultata din numărul persoanelor investigate si trimise in judecata, dar si din probatoriul amplu ce s-a impus a fi examinat in cursul urmăririi penale, impactul negativ deosebit pe care infracțiuni de genul celor ce fac obiectul inculpării il produc in societate, nu se poate vorbi de o estompare - cel puțin la acest moment procesual - a pericolului social pe care l-ar reprezenta lăsarea in libertate a inculpaților, HG, si

Cu privire la inculpatul, Tribunalul a observat ca dipozițiile art.143 Cod de Procedura Penala subzista, insa prevederile art. 148 lit. f Cod de Procedura Penala si-au pierdut din intensitate; este de observat ca declarațiile acestui inculpat au condus la relevarea stării de fapt, insa susțin in același timp si apărările sale. Se constata ca singurele probe propuse in acuzare in ceea ce-l privește pe acest inculpat nu impun dificultate si nici nu exista date ca inculpatul ar încerca in vreun fel zădărnicirea aflării adevărului; prin atitudinea procesuala adoptata a întărit convingerea ca lăsarea sa in libertate prin înlocuirea măsurii arestului preventiv nu ar impieta cu nimic buna desfășurare a cauzei. Nu este mai puțin de remarcat ca situația acestui inculpat nu se deosebește de cea a celorlalți inculpați cercetați in stare de libertate.

Pentru a asigura insa prezenta la judecata a inculpatului si văzând ca de ceilalți inculpați cercetați in stare de libertate măsura obligării de a nu părăsi localitatea a expirat la momentul sesizării instanței nefiind solicitata de aceștia o alta măsura preventiva, se va dispune de inculpatul înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părași tara, dispozițiile instanței putând fi respectate de câtre inculpat.

Împotriva încheierii au declarat recurs, în termenul legal, inculpații, și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul teritorial Brașov.

Recurenții inculpați au criticat încheierea atacată sub aspectul temeiniciei, solicitând să se încuviințeze, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar, în subsidiar,după caz, să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, respectiv cu cea a obligării de nu părăsi țara.

În motivarea recursurilor, inculpații au arătat în esență că nu există un pericol concret pentru ordinea publică în cazul lăsării lor în libertate, nu subzistă temeiurile măsurii arestării preventive, iar procesul penal se poate desfășura cu ei în stare de libertate. Urmărirea penală este finalizată, s-a întocmit rechizitoriul si a fost sesizata instanța de judecată. Argumentele particulare ale fiecărui recurent-inculpat se regăsesc integral în practicaua prezentei decizii.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul teritorial Brașova solicitat admiterea recursului, casarea încheierii tribunalului și, rejudecând, să se dispună menținerea stării de arest a inculpatului.

Critica parchetului vizează în primul rând din punct de vedere al legalității, apreciind că, raportat la modalitatea de redactare a art. 300/1 Cod procedură penală, acest text de lege nu permite o soluție de înlocuire a măsurii arestării preventive, fiind o faza intermediara intre faza judecații si momentul finalizării urmăririi penale, când judecătorul este investit cu soluționarea fondului, este chemat să verifice legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive, putând să pronunțe două soluții - menținerea acesteia (când este legală și temeinică) sau revocarea acesteia (când nu mai subzistă temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive), astfel că, în opinia parchetului, o soluție de înlocuire a măsurii arestării preventive nu este permisă de textul legal si de cadrul procesual in care s-a aflat cauza.

De altfel, și regimul juridic este diferit pentru că, în timp ce legalitatea si temeinicia arestării preventive se judecă pe art. 300/1 in Camera de Consiliu, înlocuirea măsurii arestării preventive văzând art. 139 Cod procedură penală se discută in ședință. Fiind vorba de regimuri juridice diferite nu poate fi soluționată de instanță in baza cadrului procesual în care se află cauza.

Oricum, măsura arestării preventive a inculpatului este temeinică și legală, cel puțin la acest moment până la primul termen când vor fi audiați inculpații, iar judecătorul fondului va verifica, va cunoaște poziția procesuala a fiecăruia dintre inculpați și va decide.

Verificând încheierea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, astfel cum cer dispozițiile art. 385⁶alin. 3 Cod procedură penală, dar în limitele prevăzute de alin. 1 al aceluiași articol, curtea constată că recursurile declarate de inculpați și de parchet sunt nefondate.

Temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, nu au încetat și impun în continuare privarea de libertate a acestora.

Așa cum în mod corect a reținut tribunalul, în cauză există indicii temeinice (în sensul art. 68¹Cod procedură penală, art. 143 alin. 1 Cod procedură penală) că inculpații au săvârșit fapte prevăzute de legea penală. Desigur, prin prisma dispozițiilor legale privind prezumția de nevinovăție, temeinicia probelor urmează a fi analizată cu ocazia judecării cauzei, administrându-se, dacă va fi cazul, orice alte mijloace de probă.

Inculpații au fost trimiși în judecată pentru comiterea unor infracțiuni extrem de grave (constituirea unui grup infracțional în vederea săvârșirii de infracțiuni informatice, deținerea fără drept a unui program informatic, parolă, cod de acces sau dată informatică în scopul săvârșirii unei infracțiuni prevăzută și pedepsită la art.42-45 din Legea nr.161/2003, acces fără drept la un sistem informatic, în scopul obținerii de date informatice, prin încălcarea măsurilor de securitate, fraudă informatică, aderarea la un grup infracțional constituit în vederea săvârșirii de infracțiuni informatice). În această situație, lăsarea în libertate a acestora ar putea produce în cadrul colectivității un sentiment de insecuritate socială, cu consecința pierderii încrederii în sistemul judiciar, slăbind autoritatea legii, în sensul respectului față de aceasta, pe de o parte și al fermității aplicării ei, pe de altă parte. Pericolul pentru ordinea publică, în sensul dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, nu s-a diminuat până în prezent.

Tribunalul a analizat în mod concret pentru fiecare inculpat acest temei, precum și celelalte temeiuri în cazul inculpaților și, astfel încât criticile recurenților inculpați privind motivarea generică a încheierii recurate sunt nefondate.

Durata arestării preventive a inculpaților (circa două luni, respectiv două luni și J) nu a depășit până în prezent un termen rezonabil în sensul art. 5 par. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Măsura arestării preventive este necesară în continuare pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, iar la alegerea ei au fost avute în vedere criteriile menționate de art. 136 alin. 8 Cod procedură penală.

Nu se impune așadar nici revocarea și nici înlocuirea acestei măsuri în privința inculpaților, și.

Referitor la recursul parchetului, sunt două aspecte ce trebuie analizate.

În primul rând, opinia conform căreia o soluție de înlocuire a măsurii arestării preventive nu este permisă de textul legal (art. 300¹Cod procedură penală) și de cadrul procesual în care s-a aflat cauza nu este întemeiată. Dispozițiile art. 300¹Cod procedură penală nu pot fi privite abstract, rupte de restul reglementării procesual penale, ci numai în contextul tuturor dispozițiilor codului referitoare la măsurile preventive.

Astfel, art. 139. alin. 1 Cod procedură penală reglementează înlocuirea măsurii preventive, fără a stabili vreo excepție cu privire la momentul procesual la care se poate dispune.

De asemenea, daca potrivit art. 300¹alin. 2 Cod procedură penală se poate dispune revocarea măsurii arestării preventive, cu atât mai mult se poate dispune înlocuirea măsurii - cine poate mai mult, poate și mai puțin.

- trebuie subliniat faptul că înlocuirea măsurii arestării preventive se poate dispune atât în cursul urmăririi penale, cât și în tot cursul judecății, nefiind deloc justificată excluderea momentului în care se verifică legalitatea și temeinicia arestării preventive la primirea dosarului (art. 300¹Cod procedură penală).

În al doilea rând, critica parchetului referitoare la necesitatea menținerii arestării preventive a inculpatului nu este nici ea întemeiată. Așa cum în mod corect a reținut și tribunalul, în privința acestui inculpat subzistă dispozițiile art. 143 alin. 1 Cod procedură penală, însă din perspectiva prevederilor art. 148 alin. 1 lit. Cod procedură penală pericolul concret pentru ordinea publică și-a pierdut din intensitate.

Se constată ca probele propuse în acuzare în ceea ce-l privește pe acest inculpat nu impun dificultate și nici nu există date că inculpatul ar încerca in vreun fel zădărnicirea aflării adevărului; prin atitudinea procesuală adoptată a întărit convingerea ca lăsarea sa în libertate prin înlocuirea măsurii arestării preventive nu ar impieta cu nimic buna desfășurare a procesului penal.

Trebuie de asemenea luată în considerare și natura contribuției concrete a inculpatului la activitatea infracțională, așa cum este reliefată prin rechizitoriu, dar și cum reiese din declarațiile inculpatului și ale celorlalți inculpați.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, curtea, în baza art. 385¹⁵pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul teritorial Brașov împotriva încheierii din data de 14 august 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, pe care o va menține.

Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților și se va include în cheltuielile judiciare.

În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurenții-inculpați, și vor fi obligați să plătească statului suma de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar inculpatul suma de 250 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul teritorial Brașov și inculpații, și, împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Brașov, în data de 14 august 2009, în dosarul penal nr-, pe care o menține.

Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției și se include în cheltuielile judiciare.

Obligă recurenții inculpati, și să plătească statului câte 50 lei, iar inculpatul, suma de 250 lei. Restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15 august 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

- - - -

GREFIER,

Pt. - -

aflată în concediu medical

semnează grefier șef secție

a

Cu opinia separată a judecătorului - - în sensul admiterii recursului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul teritorial Brașov,respingerii cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului, cu măsura obligării de a nu părăsi țara și menținerii stării de arest preventiv a acestuia.

JUDECĂTOR

- -

Red./14.09.2009

Dact.D/29.09.2009

2 ex.

OPINIE SEPARATA

În dezacord cu opinia majoritară, apreciez că, în cauză, se impunea admiterea recursului parchetului, casarea deciziei pronunțate de tribunal cu privire la inculpatul și respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării cu cea a obligării de a nu părăsi țara, menținându-se starea de arest preventiv a acestuia. Această soluție se impunea datorita faptului că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedură penală cu privire la acest inculpat.

Așa cum s-a reținut în motivarea opiniei majoritare, actele dosarului relevă existența indiciilor temeinice că inculpatul a comis fapte prevăzute de legea penală. Probele administrate în cauză până la acest moment conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul, față de care se efectuează urmărirea penală, a săvârșit fapte de natură penală. Coroborând declarațiile inculpatului cu ale celorlalți coinculpați în cauză și ale celorlalte persoane cercetate și audiate în cauză, reiese că inculpatul l-ar fi însoțit in mai multe rânduri pe inculpatul în călătoriile sale la B, a asistat la unele discuții între cei inculpați în cauză, chiar dacă a preferat să nu afle detalii, a primit o sumă de bani de la pentru aoî nmâna lui.

În ce privește art. 148 lit. f Cod procedură penală, în mod eronat s-a reținut de către opinia majoritară că lăsarea inculpatului în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, acest temei al arestării pierzându-și din intensitate.

Măsura arestării a fost verificată de mai multe ori până în prezent de către instanțele de judecată fără a se constata că se impune o schimbare a măsurii preventive. În cauză nu au intervenit noi împrejurări care să schimbe temeiurile arestării cu privire la acest inculpat sau la ceilalți coinculpați, astfel că nu sunt aplicabile disp. art. 139 și nu se impunea înlocuirea măsurii arestării cu altă măsură preventivă mai puțin restrictivă. Dimpotrivă, având în vedere condițiile concrete în care s-au comis faptele, modul de operare și mijloacele folosite, natura și gravitatea infracțiunilor (au fost transferate fraudulos și retrase, cash și de la -uri, prin folosirea de mijloace electronice, pe raza localităților B și sumele de 142.782 lei și 3.000 euro), astfel cum rezultă din probele aflate la dosarul cauzei, caracterul organizat și numărul de persoane implicate, consecințele produse precum și rezonanța socială pe care o au astfel de fapte în conștiința cetățenilor, se constată că menținerea măsurii arestării preventive pentru toți inculpații arestați este justificată de buna desfășurare a procesului penal, probele care privesc fapta constituind tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică punerea în libertate a acestora. Nu există nici o justificare pentru care în cazul inculpatului să se constate că pericolul public a dispărut, iar pentru ceilalți inculpați, a căror contribuție este, în unele cazuri, comparabilă cu cea a lui, să se considere că acesta continuă să subziste.

Circumstanțele personale ale inculpatului vor fi avute în vedere de instanță în momentul individualizării judiciare a pedepsei, ele urmând a fi coroborate cu toate celelalte date care rezultă din dosarul cauzei, neavând prioritate asupra celorlalte aspecte.

Prin urmare, raportat la considerentele expuse, apreciez că se impunea ca soluția adoptată de instanța de fond cu privire la inculpatul să fie schimbată, urmând a se respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării și a se menține această măsură privativă de libertate.

JUDECĂTOR

- -

Red. 5.10.2009

Dact.12.10.2009

2 ex.

Președinte:Elena Barbu
Judecători:Elena Barbu, Laura Popa, Alexandru Șerban

Vezi şi alte speţe de drept penal: