Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 546/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 3300/2/2009
829/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 546
Ședința publică din data de 15 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cîrstoiu Veronica
JUDECĂTOR 2: Dumitrașcu Sofica
JUDECĂTOR 3: Bădescu Liliana
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 20.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Ip enală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest și asistat de apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că a fost atașat dosarul de fond al Tribunalului București -.
Nefiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului formulat împotriva Încheierii de ședință din data de din data de 20.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Ip enală în dosarul nr-, având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestării preventive s-au schimbat și nu mai impun menținerea stării de arest, ancheta penală fiind finalizată.
Să se aibă în vedere că inculpatul a avut o atitudine cooperantă cu organele judiciare iar dacă s-ar judeca în stare de libertate nu ar impieta cu nimic bunul mers al desfășurării procesului penal.
De asemenea inculpatul la momentul când a fost reținut cu propunere de arestare consumase o cantitate de droguri, și se afla în acel loc pentru a-și face rost de droguri, avea o activitate onestă și a formulat un denunț.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului București și judecarea în stare de libertate întrucât nu mai există pericolul concret pentru ordinea publică.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere ca nefondat a recursului formulat de către inculpat, având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, față de natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite respectiv trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri de mare risc pentru consumul propriu în concurs real și săvârșit în stare de recidivă postcondamnatorie, rezultă pericolul concret pentru ordinea publică. de asemenea în cauză urmează să fie efectuată proba testimonială.
Recurentul-inculpat, personal arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a se pronunța, arătând că se droga cu heroină în acea perioadă.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 20 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr-), în baza art.3002raportat a art.160 Cod procedură penală, s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că măsura arestării preventive este pe deplin justificată, din datele existente la dosarul cauzei existând cel puțin indicii temeinice în sensul prevederilor art.143 Cod procedură penală, în cauză fiind îndeplinite și cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri a măsurii arestării preventive.
Examinând încheierea recurată, față de motivele invocate, cât și din oficiu, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat.
S-a reținut în sarcina inculpatului că, la data 12.01.2009 a vândut denunțătorului două punguțe ce cântăreau 0,50 grame substanță ce conține heroină (drog de mare risc) contra sumei de 200 lei, provenită din fondurile și, la data de 12.01.2009, cu ocazia
Analiza temeiurilor de fapt ale arestului preventiv exclude analiza probelor și a mijloacelor de probă, dar nu împiedică instanța să procedeze la o antamare a faptelor principale, cu scopul de a constata existența unei suspiciuni rezonabile, în sensul art.5 paragraf 1 lit.c și paragraf 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale; pornind de la aceste repere - Curtea apreciază că temeiurile avute în vedere la instituirea - față de inculpat, a celei mai grave măsuri preventive, subzistă și impun în continuare lipsirea acestuia de libertate.
Astfel, probele din care rezultă presupunerea că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată sunt: denunțul și declarațiile martorului; procesele verbale de supraveghere și verificare; procesul verbal de înseriere, capcanare și marcare criminalistică a banilor; procesul-verbal de percheziție domiciliară; procesul-verbal de prindere în flagrant; rapoartele de constatare tehnico-științifică; declarațiile martorilor,; declarațiile inculpatului, prin care recunoaște săvârșirea faptelor, toate aflate la dosarul de urmărire penală și care formează un amplu ansamblu probator și din care rezultă indiciile temeinice.
Curtea nu poate primi susținerile apărătorului inculpatului, în sensul că acestea nu prezintă pericol concret pentru opinia publică deoarece acest gen de pericol este evidențiat - în cazul inculpatului - în primul rând de faptul că acesta este consumator de droguri - astfel cum s-a subliniat - acest aspect evidențiază cu suficiență pericolul concret pentru ordinea publică, deoarece în dorința de a-și procura cantitatea de stupefiante de care este dependent, nu ar ezita să săvârșească noi fapte de același gen, acest lucru fiind demonstrat chiar și de starea de recidivă în care recurentul se află.
Pe de altă parte, gravitatea deosebită a acestor fapte, relațiile sociale ocrotite prin stabilirea unor pedepse aspre, demonstrează că punerea în libertate a acestui inculpat ar amenința efectiv ordinea publică, mai ales din cauza faptului să acest gen de infracțiuni au repercursiuni extrem de nocive asupra sănătății și vieții membrilor societății, cu atât mai mult cu cât ele vizează, cu predilecție, populația tânără.
În sfârșit, raportându-se la scopul arestării preventive, astfel cum este definit în art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală, Curtea apreciază că menținerea acestei măsuri este necesară și pentru a asigura buna desfășurare a judecății.
Față de aceste considerente, constatând ca fiind legală și temeinică încheierea instanței de fond în ceea ce-l privește pe inculpatul recurent, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de acesta.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, îl va obliga pe recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru asistența juridică obligatorie a acestuia, urmând a fi avansat din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 20 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr-).
Obligă pe recurentul inculpat la 50 lei cheltuieli judiciare către stat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
G -
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--II.
Președinte:Cîrstoiu VeronicaJudecători:Cîrstoiu Veronica, Dumitrașcu Sofica, Bădescu Liliana
