Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 553/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 553/2009
Ședința publică de la 28 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 2: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 3: Leontin Coraș
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații -, și împotriva încheierii penale din 23.09.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpații -, și, aflați în stare de arest și asistați de avocat, apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpații recurenți solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și rejudecând revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii inculpaților de îndată în libertate, argumentând că termenul rezonabil prevăzut de CEDO a fost depășit, inculpații fiind arestați de 7 luni, iar rezonanța negativă în rândul societății s-a estompat prin trecerea timpului. Arată, de asemenea, că inculpații au fost condamnați în primă instanță la pedepse de 2 și respectiv 3 ani, avându-se în vedere împrejurarea că aceștia nu prezintă un real pericol pentru ordinea publică.
În ce-l privește pe inculpatul -, solicită a se reține de instanță că este singurul întreținător al familiei, soția sa a născut și până la pronunțarea unei hotărâri definitive poate fi judecat în stare de libertate. Depune, în acest sens, un certificat medical constatator.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii recurate ca legală și temeinică, întrucât subzistă și în prezent temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive. Cu privire la termenul rezonabil învederează instanței că acesta nu este depășit raportat la complexitatea cauzei.
Inculpatul -, având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului, întrucât este singurul întreținător al familiei și are o societate comercială.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea în stare de libertate, învederând instanței că a recunoscut faptele comise.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
Prin încheierea penală din 23 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- în baza art. 3002raportat la art. 160 alin. 3.pr.pen. art. 148 alin. 1 lit. f) pr.pen. art. 5 pct. 1. lit. a), s-a dispus menținerea stării de arest preventiv luată față de inculpații, și.
Instanța a respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive și înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpați.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele considerente:
Prin încheierea penală nr. 1/23.02.2009, Judecătoria Saa dmis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria S și în consecință, în baza art. 143, 148 lit. f, art. 149.C.P.P. a dispus arestarea preventivă a inculpaților -, fiul lui - și, născut la data de 11.12.1979 în loc. M, jud. Sibiu, domiciliat în loc. M, nr. 418, jud. Sibiu, CNP -, fiul lui și, născut la data de 23.09.1981 în loc. M, jud. Sibiu, domiciliat în loc. M,-, jud. Sibiu, CNP -, fiul lui și, născut la data de 5.06.1977 în loc. M, jud. Sibiu, domiciliat în loc. M, nr. 418, jud. Sibiu, CNP -, reținând că în noaptea de 22.02.2009, au agresat părțile vătămate, - angajați ai Poliției Comunitare M, aflați în exercițiul funcțiunii, cauzându-le leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 35-40, respectiv 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Prin rechizitoriul întocmit la data de 17.03.2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sad ispus trimiterea în judecată a inculpaților - și pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 239 alin. 2, art. 239 alin. 3.Cod Penal, art. 217 alin. 1.Cod Penal cu aplicarea art. 75 lit. a Cod Penal, art. 33 lit. a și Cod Penal a inculpatului, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 239 alin. 2, art. 239 alin. 2, art. 217 alin. 1.Cod Penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod Penal, art. 75 lit. a, art. 33 lit. a
Cod PenalPrin sentința penală nr. 49 din 31 iulie 2009, Judecătoria S - reținând vinovăția acestora - a dispus condamnarea inculpaților - la o pedeapsă finală de 2 ani închisoare, la pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la pedeapsa finală de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 239 alin. 2, art. 239 alin. 3.Cod Penal cu aplicarea art. 75 lit. a Cod Penal, art. 78.Cod Penal, iar, în plus, în sarcina inculpatului s-a reținut și art. 37 lit. b Cod Penal; în baza art. 11 pct. 2 lit. b rap.C.P.P. la art. 10 lit. h a C.P.P. fost încetat procesul penal pornit împotriva celor trei inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. 1.
Cod PenalInstanța de apel, verificând în baza art. 3002.C.P.P. legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a celor trei inculpați, a constat că temeiurile care au determinat luarea acesteia subzistă și în prezent.
Astfel, din materialul probator administrat în cauză, rezultă existența unor indicii temeinice cu privire la săvârșirea faptelor de către inculpați, fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani. De asemenea, instanța a apreciat că și cerința pericolului concret pentru ordinea publică - pretinsă de art. 148 lit. f C.P.P.- este întrunită în cauză și aceasta luând în considerare modul și împrejurările prezumate de comitere a faptelor (pe timp de noapte, sub influența băuturilor alcoolice, cu violență, de trei persoane împreună, înarmați cu bâte, de fier), de natura și gravitatea faptelor presupus a fi fost comise (împotriva unor reprezentanți ai autorității statului), urmările cauzate victimelor, persoanele inculpaților (de ex. inculpatul fiind condamnat tot pentru fapte comise cu violență, contra persoanei).
Aspectele de ordin familial sau personal invocate de inculpați s-a arătat că nu pot fi analizate la acest moment, din perspectiva art. 3002.
C.P.P.S- reținut, față de dispozițiile art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, că măsura lipsirii de libertate este legală arunci când persoana este deținută pe baza unei condamnări pronunțate de către un tribunal competent.
În raport de prevederile art. 139.C.P.P. tribunalul a apreciat că nici cererile inculpaților de revocare a măsurii arestării preventive ori de înlocuire a acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea nu pot fi primite iar aceasta având în vedere că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă, acestea temeiuri nu s-au schimbat și nici măsura arestării inculpaților nu a fost luată cu încălcarea dispozițiilor legale.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs inculpații solicitând, casarea încheierii atacate și în rejudecare revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii inculpaților de îndată în libertate.
În dezvoltarea orală a motivelor de recurs inculpații prin avocat au susținut că termenul rezonabil al privării preventive de libertate, prevăzut de CEDO a fost depășit, inculpații fiind arestați de 7 luni, iar rezonanța negativă în rândul societății s-a estompat prin trecerea timpului. De asemenea, s-a susținut că pedepse de 2 și respectiv 3 ani închisoare aplicate de prima instanță inculpaților relevă că aceștia nu reprezintă un pericol pentru ordinea publică.
În ce-l privește pe inculpatul -,a solicitat să se reține de instanță că este singurul întreținător al familiei, soția sa a născut și până la pronunțarea unei hotărâri definitive poate fi judecat în stare de libertate.
Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de art. 385 indice 6 alin 3 din codul d e procedură penală Curtea reține că acesta este nefondat pentru motivele ce vor fi expuse:
În mod corect a apreciat instanța de apel că temeiurile care au sta la baza arestării preventive a inculpaților subzistă și în prezent.
Aceștia au fost condamnați de instanța de fond pentru săvârșirea unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani. Existența unei hotărâri de condamnare în primă instanță, alături de probele administrate în faza de urmărire penală și în primă instanță, reprezintă un temei suficient pentru a justifica presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost judecați și până în prezent nu au fost administrate alte probe care să înlăture această reținere.
În ceea ce privește pericolul social concret pentru ordinea publică acesta subzistă și în prezent și este determinat atât de împrejurările în care se susține că s-ar fi comis fapta - noaptea, de către mai multe persoane înarmate cu și de fier, asupra unor polițiști comunitari aflați în timpul serviciului - cât și de urmările produse prin aceasta, respectiv leziunile cauzate prin violență părților vătămate.
Susținerea inculpaților în sensul că rezonanța socială negativă a faptelor imputate s-ar fi estompat prin trecerea timpului nu este întemeiată. Având în vedere comunitatea mică în care a avut loc infracțiunea reținută în sarcina inculpaților, impactul social produs prin agresarea unor reprezentanți ai autorității investiți tocmai cu prerogativele apărării ordinii publice, Curtea apreciază că sentimentul de securitate al opiniei publice și de încredere în capacitatea organelor statului de a asigura respectarea ordinii de drept a fost profund lezat astfel că judecarea în stare de libertate a inculpaților ar fi de natură să accentueze această insecuritate socială.
De asemenea nici susținerea inculpaților în sensul că a fost depășit termenul rezonabil al privării preventive de libertate nu este întemeiată. Inculpații se află în stare de arest preventiv de 7 luni interval de timp în care s-a desfășurat atât urmărirea penală cât și judecata în primă instanță. Termenul rezonabil al detenției preventive se apreciază și raportat la complexitatea cauzei, ori prezenta cauză are o natură complexă având în vedere că sunt trimiși în judecată trei inculpați învinuiți de săvârșirea de infracțiuni împotriva a două părți vătămate.
Circumstanțele personale - respectiv inconvenientele ce decurg pentru familiile acestora ca urmare a stării de arest preventiv - invocate de inculpați exced criteriilor în temeiul cărora se analizează legalitate și temeinicia măsurilor preventive.
Față de cele ce preced în temeiul art. 285 indice 15 alin 1 pct.1 lit.b din codul d e procedură penală Curtea va respinge ca nefundat recursul inculpaților -, și.
În temeiul art. 192 alin 3 din codul d e procedură penală Curtea va obliga pe fiecare inculpat recurent să plătească statului câte 180 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații -, și împotriva încheierii penale din 23.09.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare inculpat recurent să plătească statului câte 180 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact B/2 ex./29.09.2009
și
Președinte:Alina LodoabăJudecători:Alina Lodoabă, Maria Covaciu, Leontin Coraș
