Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 555/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 555/
Ședința publică din 17 septembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu judecător
Judecător: dr. - -
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 27.05.1983 în comuna, jud. A, cu același domiciliu, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din 10 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul ales avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la instanța de fond.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Potrivit art.172 alin.7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorului ales să ia legătura cu recurentul inculpat aflat în stare de arest.
Se depune la dosar de către recurentul inculpat, prin apărător, un memoriu.
Apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Avocat, pentru recurentul - inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond judecarea inculpatului în stare de libertate, întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar inculpatul trebuie să beneficieze de prezumția de nevinovăție.
Arată că a trecut un an și două luni de când inculpatul se află în stare de arest, iar actele întocmite la urmărirea penală nu mai sunt valabile. În acest sens, arată că martorul a revenit asupra declarației date la urmărirea penală, interceptările telefonice au fost efectuate ilegal, astfel că aceste probe sunt nule absolut, apreciind că nu se pot monta microfoane în casa unei persoane ce nu are legătură cu cauza.
În raportul de necropsie întocmit în cauză s-a indicat drept cauză a morții posibilitatea ștrangulării, iar în prezent s-a dispus întocmirea unui nou raport de expertiză medico - legală la nivelul Institutului Național de Medicină Legală " Minovici", existând posibilitatea ca acest institut să indice o altă cauză a morții, astfel că inculpatul a stat nejustificat arestat.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, solicită, în continuare, să se constate că măsura arestării preventive luată față de inculpat este legală și temeinică și că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea acesteia, iar alte elemente noi care să justifice lăsarea inculpatului în libertate nu au apărut.
Instanța de fond în încheierea motivată a făcut referire la probe ce se coroborează cu raportul de necropsie, iar interceptările au fost legale, fiind efectuate în baza autorizației nr. 67/2008. În ceea ce privește susținerea apărătorului recurentului inculpat referitoare la faptul că un martor a revenit asupra declarației date în faza de urmărire penală, apreciază că aceasta nu se coroborează cu celelalte probe.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate, este arestat de un an și două luni și nu el a săvârșit infracțiunea.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin încheierea din 10 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul penal nr-, în temeiul dispozițiilor art. 3002rap.la art. 160 Cod pr.penală, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 27.05.1983 în comuna, județul A, cu același domiciliu, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a constatat, că prin rechizitoriul cu nr. 400/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, faptă prevăzută și pedepsită de art.174 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că, la data de 08.08.2008, pe fondul unui conflict spontan, inculpatul i-a aplicat victimei, de 53 de ani, din comuna, județul A, mai multe lovituri cu picioarele în zona toracelui, provocându-i leziuni ce au cauzat decesul acestuia, survenit în aceeași zi.
Împotriva inculpatului s-a luat măsura arestării preventive de către Tribunalul Argeș, prin încheierea nr.60/CC, pronunțată la data de 15.08.2008, în dosarul nr-, dată de la care probele administrate în cauză de organele de cercetare penală nu au modificat presupunerea inițială că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat, existând suficiente indicii temeinice în sensul dispozițiilor art. 143 Cod pr.penală. Măsura arestării preventive luată față de inculpat a fost prelungită de mai multe ori, socotindu-se că temeiurile luării măsurii, respectiv disp.art.148 lit.f Cod pr.penală continuă să subziste.
În cauză, există indicii temeinice de natură a conduce la presupunerea că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat și trimis în judecată și că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 148 lit.f Cod de pr.penală, întrucât inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, în speță, a reținut tribunalul, este îndeplinită condiția prev. de art. 143 Cod pr. penală, existând indicii temeinice de natură a conduce la presupunerea că inculpatul a săvârșit fapta care îi este imputată, aceasta rezultând din: procesul verbal de sesizare, procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de conducere în teren și planșă foto, procesul verbal de redare a convorbirilor interceptate și înregistrate în baza autorizației instanței nr.67/2008, raportul de constatare bio-criminalistică genetică (ADN), declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului, constatările preliminare și raportul de necropsie medico-legală nr. 179/B/2008, raportul de constatare tehnico-științifică pentru detectarea comportamentului simulat, fișa de cazier judiciar și din celelalte date și acte aflate la dosarul cauzei.
În lipsa unor criterii legale de apreciere a pericolului social concret și având în vedere că acesta nu poate fi dovedit prin mijloace de probă directe, tribunalul a apreciat că în mod indirect natura și împrejurările în care a fost comisă fapta conduc la concluzia unui atare pericol.
Având în vedere modalitatea și împrejurările în care a fost săvârșită infracțiunea și impactul pe care l-a avut săvârșirea faptei asupra membrilor societății, tribunalul a apreciat că în cauză se impune menținerea măsurii arestării preventive, dat fiind și scopul legii penale.
Datorită elementelor mai sus menționate, tribunalul a constatat, că în cauză, nu se poate lua față de inculpat, la acest moment, o altă măsură preventivă.
Impotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar inculpatul trebuie să beneficieze de prezumția de nevinovăție.
Inculpatul a invocat faptul că probele administrate în cursul urmăririi penale nu au fost confirmate de cercetarea judecătorească, martorul revenind asupra declarației sale, iar concluziile inițiale privind cauza morții pot fi infirmate de expertiza medico-legală ce urmează a fi efectuată.
De asemenea, s-a invocat durata excesivă a arestării preventivă, în condițiile în care inculpatul se află arestat de un an și două luni.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acestea sunt nefondate.
Unele dintre susținerile inculpatului se referă la inexistența indiciilor privind săvârșirea faptei de către el. Curtea constată însă că, chiar dacă fratele inculpatului a revenit asupra declarațiilor sale în care arăta că inculpatul a lovit pe victimă cu picioarele și a sărit pe ea, rămâne declarația martorului, care a fost de față atunci când a relatat organelor de anchetă că inculpatul i-a cerut să-l însoțească în câmp pentru a pune victima în căruță și a descris ce au făcut în acest sens.
De altfel, deși fratele inculpatului își menține declarația olografă în care nu recunoștea că ar fi știut ceva în legătură cu uciderea victimei, acele declarații pot fi apreciate ca fiind mincinoase, dat fiind că la examinarea pentru detectarea comportamentului simulat s-a dovedit că acesta avea, la întrebările cheie, tulburări fiziologice specifice unei persoane care nu spune adevărul.
In materia arestării preventive sunt importante datele culese în orice fel despre posibila legătură dintre inculpat și victimă, inclusiv Curtea Europeană recunoscând posibilitatea folosirii unor probe obținute în mod nelegal. Cu atât mai mult în prezenta cauză în care se invocă nelegalitatea interceptărilor, analiză pe care instanța care judecă recursul împotriva încheierii prin care s-a dispus menținerea arestării preventive nu o poate face, date fiind limitele învestirii, se poate face referire la discuția dintre fratele inculpatului și concubina acestuia, care conține referiri sau sugerări la un conflict dintre inculpat și victimă și la ajutorul dat de martor pentru punerea victimei în căruță.
Probele la care s-a făcut referire constituie indicii temeinice, în sensul art.143 Cod pr.penală, necesare pentru luarea și menținerea arestării preventive, deoarece conduc la bănuiala legitimă că inculpatul ar fi săvârșit fapta de care este acuzat, el având atât mobilul crimei, cât și condițiile de timp, loc și mijloace prielnice săvârșirii faptei.
Reținând, deci, că probele administrate până la acest moment îl indică pe inculpat ca fiind autorul infracțiunii de omor, el prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât, așa cum rezultă din înregistrarea efectuată cu ocazia anchetei penale ce s-a desfășurat imediat după depistarea cadavrului, este caracterizat de către fratele său ca fiind imprevizibil - "tuier așa pe o " și că "îi cășună", adică putea să ajungă la un conflict cu consecințe grave de la un incident minor.
Durata arestării preventive scursă de la data de 15 august 2008, de doar un an și o lună, nu este una excesivă depășind cu foarte puțin un an de zile și este o restrângere necesară și justificată a libertății individuale într-o societate democratică pentru prezervarea ordinii publice, reprezentând o măsură proporțională cu gravitatea atingerii adusă dreptului absolut al omului la viață.
Pentru toate aceste considerente, curtea va respinge ca nefondat recursul în baza disp.art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, și în consecință, în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, îl va obliga pe inculpat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 27.05.1983 în comuna, județul A, cu același domiciliu, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din 10 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 septembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored./ex.3
Jud.fond
25 septembrie 2009
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Dumitru Diaconu, Elena Minodora
