Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 557/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 557/R/MF
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
Ședința publică din 18 septembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G-- - judecător
JUDECĂTOR 2: Raluca Elena Șimonescu
Judecător
Grefier
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism - Serviciul Teritorial Argeș
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul ( fiul lui G și, născut la 22.04.1961, în com. jud.A, domiciliat în Pitești str.- - -.A.8 jud.A, CNP -), în prezent aflat în Penitenciarul d e Maximă Siguranță Colibași, împotriva încheierii din 15 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul inculpat în stare de arest, asistat de apărătorii aleși avocat în baza împuternicirii avocațiale de la instanța de fond și avocat în baza împuternicirii avocațiale fără număr, emisă de Baroul Argeș, cabinet individual.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Potrivit art. 172 alin. 7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorilor aleși să ia legătura cu recurentul inculpat aflat în stare de arest în vederea pregătirii.
Apărătorii recurentului inculpat și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Avocat pentru recurentul inculpat, arată că așa cum a arătat și la instanța de fond, va semnala anumite chestiuni și anume dacă instanța de fond este legal sesizată.
În motivare, arată că există o succesiune logică a unor texte de lege care țin instanțele să judece într-o anume ordine instituțiile de drept ce vizează pe de o parte legalitatea, iar pe de alta temeinicia.
La primirea dosarului, judecătorul desemnat de instanță verifică legalitatea măsurii arestării preventive, fiind singura operațiune care se face în procesul penal, fără a se numi că se află la prima zi de înfățișare. În procedura penală nu este definită prima zi de înfățișare, ea complinindu-se cu cea din procedura civilă.
Astfel, prima zi de înfățișare este cea în care părțile legal citate pot fi reprezentate, asistate și pot pune concluzii, cu completarea esențială din Codul d e procedură penală, fiind prima zi în care se poate citi actul de sesizare.
O altă instituție este cea verificării legalității actului de sesizare, unde atât apărarea cât și acuzarea aduce eventuale critici asupra rechizitoriului, se constată nulități relative sau absolute și se trece la sancționare în măsura în care se constată că este legal sau nelegal rechizitoriul. Această măsură se completează vis-a-vis de menținerea arestării care spune că instanța legal sesizată este datoare să verifice, într-o perioadă nu mai lungă de 60 de zile arestarea preventivă potrivit art. 160/b Cod procedură penală.
Avocat apreciază că legalitatea sesizării instanței nu s-a făcut din motive obiective. În prezent ne aflăm în faza în care nediscutându-se legalitatea actului de sesizare, se află în imposibilitate de a formula critici: încălcarea dreptului la apărare, încălcarea acelei proceduri speciale de prezentare a materialului de urmărire penală.
De asemenea, arată că instanța de fond trebuia să aibă în vedere formalismul procesului penal și legalitatea rechizitoriului în lumina art. 262 - 265 Cod procedură penală. Trebuia verificat dacă rechizitoriul întocmit se referă la toate actele, la toate infracțiunile și la toți participanții. Prin rechizitoriu s-a disjuns cauza, deși apreciază că nu prin rechizitoriu se disjung cauzele.
Totodată, arată că la urmărirea penală a formulat cereri ce au fost respinse cu motivări ce nu se referă la vreun articol din Codul d e procedură penală decât într-un singur sens, respectiv încălcarea flagrantă a dreptului la apărare. Avea posibilitatea, potrivit art. 275 Cod procedură penală, să facă plângere împotriva actelor procurorului, s-a consemnat în procesul verbal de prezentare materialului de urmărire penală că așteaptă soluția pe care trebuie să i-o aducă la cunoștință procurorul ierarhic superior, soluție care este parte integrantă din cuprinsul dosarului de urmărire penală. I s-a precizat că această soluție va fi comunicată ulterior, astfel că avocat apreciază că s-a încălcat dreptul la apărare, conducând la art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, respectiv nulitatea absolută.
Atâta timp cât procurorul ierarhic superior nu s-a pronunțat asupra administrării de probe, apărătorul recurentului inculpat, avocat, apreciază că în cauză este vorba de o nulitate relativă, încălcându-i-se dreptul la apărare.
Sub acest aspect, instanța de fond neverificând legalitatea și aspectele învederate, a trecut la soluționarea menținerii arestării inculpatului.
Ca atare situație, apreciază că instanța nu este legal sesizată, pentru că legala sesizare se face după discutarea legalității rechizitoriului, ca fiind actul de sesizare al instanței, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și care urmare să se dispună punerea în libertate a inculpatului, soluția fiind dată de o instanță ce nu are competență.
Într-o altă ordine de idei, arată că în cauză a fost încălcat art. 6 din Codul d e procedură penală, o parte din părțile vătămate au fost transformate în martori și nu există niciun martor care să fi văzut situația de fapt. . telefonice sunt puține la număr și nerelevante. Toate înregistrările sunt făcute pe numărul de telefon pe care inculpatul îl avea de 7-7-8 ani. Cu ocazia percheziției efectuate au fost ridicate toate telefoanele mai țin acesta. Aici se aflau mesajele stocate de la părțile vătămate pe care anchetatorii le cunoșteau, însă nimeni nu a avut interesul ca acestea să fie la dosar deoarece susținerile părților vătămate ar fi fost mai mult decât mincinoase. Sunt părți vătămate care în cursul anului 2007 - 2008 îi dădeau inculpatului mesaje prin care îl rugau să se întâlnească, îl rugau cu bani să aibă o aventură. I s-a comunicat procurorului că acest telefon a fost omis la percheziție și i-a solicitat a- percheziționa informatic. Pe calculatorul fiului inculpatului nu s-a găsit nimic.
Infracțiunea de trafic de persoane pentru care s-a luat măsura arestării inculpatului este calificată prin scop, respectiv de a obține venituri pentru sine sau pentru altul.
Din niciuna din declarații nu reiese modul cum s-au obținut banii.
În ceea ce privește dispozițiile art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, atunci când s-a luat măsura arestării s-a avut în vedere doar numărul mare de părți vătămate, vârsta acestora, nu s-a avut în vedere că inculpatul nu este recidivist, s-a împlinit termenul de reabilitare, are o situație familială deosebită, un copil i-a murit, un altul este bolnav, altul este elev în anul I la liceu, soția nu lucrează. Inculpatul este suferind, fiind bolnav de "sindromul picioarelor neliniștite", o boală rar întâlnită, trebuie să continue în permanență un tratament medicamentos.
În măsura în care nu se va admite primul motiv de recurs, avocat solicită casarea în parte a hotărârii, în sensul înlocuirii arestării cu o altă măsură menită să garanteze libertatea individuală, pe de altă parte buna desfășurare a procesului penal, scopul măsurii alternative fiind atins.
Potrivit practicii CEDO, judecătorul trebuie mai întâi să se orienteze la măsuri neprivative de libertate și dacă se constată că inculpatul s-ar sustrage de la urmărirea penală și că ar exista pericolul că ar influența părțile vătămate, atunci s-ar lua o altă măsură.
Avocat depune la dosar concluzii scrise și arată că instanța de judecată trebuia să verifice legalitatea sesizării. Arată că au formulat probe la parchet și au fost respinse fără o motivare corespunzătoare. Arată că a formulat plângere ce nu a fost soluționată până în prezent.
În esență, arată că era imperios necesar a se discuta legalitatea actului de sesizare, iar un alt motiv pentru care solicită revocarea măsurii arestării este că însăși hotărârea judecătorească prin care a fost luată măsura arestului preventiv este una nelegală, invocând la acel moment trei aspecte ce nu au fost analizate în niciun fel. Inculpatul nu este recidivist, are familie, este căsătorit, are un copil bolnav. Arată de asemenea, că a criticat lipsa motivării propunerii de arest preventiv.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare starea de arest. Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni grave.
În ceea ce privește problemele de legalitate invocate de apărătorii inculpatului, arată că prevederile art. 300 Cod procedură penală, privind obligația instanței de a verifica regularitatea actului de sesizare nu are nimic comun cu prevederile art. 300/2 cu privire la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive privind instanța legal sesizată. Actul prin care este legal sesizată este rechizitoriul, care este sensul legii privind instanța legal sesizată.
De altfel, nici art. 160/b nu prevede o normă expresă din care să rezulte că mai întâi instanța trebuie să verifice actul de sesizare, iar mai apoi să soluționeze legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că nu este vinovat de infracțiunile de care este acuzat. Din declarațiile părților vătămate nu rezultă că a luat bani de la ele.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea din 15 septembrie 2009, Tribunalul Argeșa respins cererile de înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În baza art. 300/2 rap. la art.160/b Cod de procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpaților: (fiul lui și, născut la 10.02.1961, în com. Danului jud.A, domiciliat în comn. Danului sat Danului jud.A, CNP -), (fiul lui G și, născut la 22.04.1961, în com. jud.A, domiciliat în Pitești str.- - -.A.8 jud.A, CNP -) și (fiul lui și, născut la 10.05.1967, în com. jud.A, domiciliat în Pitești-, -.C.11 jud.A, CNP -).
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a celor 3 inculpați se mențin în continuare, dat fiind modul de operare (profitând de situația familială și materială precară a victimelor, le captau consimțământul în vederea practicării prostituției prin mijloace frauduloase, iar de cele mai multe ori chiar violente), numărul relativ mare al părților vătămate afectate, cele mai multe dintre ele minore.
Aceste activități repetate și întinse pe o perioadă ce acoperă mai bine de un an calendaristic au convins pe judecătorul fondului că inculpații și-au făcut un adevărat obicei și un mijloc de a-și câștiga existența din aceste practici, în disprețul oricăror norme de conviețuire socială; aceasta a conturat gradul de pericol concret pe care inculpații îl reprezintă pentru ordinea publică.
S-a observat că inculpatul, deși nu este recidivist și a avut o contribuție mai mică la săvârșirea faptelor, trebuie ținut în stare de arest, avându-se în vedere gravitatea faptelor pentru care este acuzat și părțile vătămate afectate de activitatea sa infracțională.
Apărarea inculpaților, potrivit căreia nu se poate trece la verificarea stării de arest preventiv, înainte de a discuta regularitatea actului de sesizare, nu a putut fi primită, întrucât există situații, precum cea din prezenta cauză, când regularitatea actului de sesizare nu se poate analiza în intervalul de 60 de zile scurs de la menținerea stării de arest la primirea dosarului.
Dacă nu ar fi aplicate dispozițiile art. 300/2 Cod de procedură penală, s-ar nesocoti imperativul apărării sociale, ce reclamă din partea autorităților judiciare o reacție promptă în fața unor realități de natura celor mai sus prezentate, dar și unul din principiile ce stau la baza reglementărilor speciale în materia arestării preventive, care lasă la aprecierea instanțelor luarea unei asemenea măsuri pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la proces.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs inculpatul G, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie și a solicitat casarea, cu consecința punerii sale în libertate, pentru următoarele motive.
În primul rând, s-a susținut că prevederile legale ce au constituit temei al menținerii arestării au fost încălcate, întrucât instanța era datoare să verifice dacă este legal sesizată și, implicit, să analizeze legalitatea rechizitoriului.
Prin prisma acestui considerent, s-a invocat încălcarea dreptului la apărare al inculpatului, întrucât acesta a formulat plângere împotriva actelor procurorului, care a respins probele propuse în apărare și a transformat o parte din persoanele vătămate în martori.
În continuare, s-au adus critici probatoriului propus de acuzare, precizându-se că înregistrările convorbirilor telefonice sunt nerelevante, iar telefonul cu numărul cunoscut al inculpatului în mod intenționat a fost exclus de la percheziție, acesta conținând date care îl absolvă pe inculpat de orice vină.
Au fost invocate, în final, și circumstanțele care caracterizează persoana recurentului - inculpat, faptul că nu este recidivist, situația sa materială și starea de boală în care acesta se găsește.
S-a solicitat instanței de recurs a se orienta către alte măsuri restrictive de libertate, mai blânde, întrucât recurentul nu se sustrage de la judecată și nu există riscul de a influența probele.
Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, cum și sub toate aspectele, astfel cum obligă art. 385/6 alin. ultim din Codul d e procedură penală, curtea constată că recursul este nefondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Inculpatul Gaf ost trimis în judecată, prin rechizitoriul nr. 54D/P/2009 din data de 11.08.2009 al - Serviciul Teritorial Pitești, fiind acuzat de săvârșirea mai multor infracțiuni de trafic de persoane majore și minore, în concurs real, în formă continuată și în stare de recidivă postexecutorie.
Se impută acestuia că le-a transportat, în scopul exploatării sexuale și în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul, în perioada februarie 2008 - iulie 2009, pe părțile vătămate majore - -, -, -, precum și pe martorele -, - -, în locațiile în care se consumau partidele de sex, iar pe părțile vătămate minore -, -, G, - - și pe martorele minore - și - - le-a determinat să se prostitueze, în scopul returnării unor datorii inexistente și le-a transportat în locațiile în care se consumau partidele de sex, în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul sus-numit.
Astfel, cei doi inculpați au racolat tinere majore și minore din baruri și din fața unităților de învățământ, unde acestea erau eleve; victimele erau alese în funcție de starea lor materială, fiind urmărite în special cele care provin din familii dezorganizate, iar această activitate era desfășurată în timp ce acuzații stăteau la terasele barurilor situate în aproprierea unităților școlare.
Tinerele racolate erau violate, filmate în timpul actelor sexuale orale apoi, erau șantajate cu distribuirea acestor filme părinților sau în unitățile de învățământ unde erau eleve, pentru a fi determinate să se prostitueze.
În acest mod, tinerele cu insuficientă experiență de viață, naive și cu o educație precară, au fost atrase de inculpați în locuri izolate sau puțin circulate unde, prin diverse metode, au fost constrânse să dea curs cererilor traficanților.
Se reține că, uneori, după consumarea unei partide de sex, inculpatul G le oferea unora dintre tinere sume de bani drept cadou, apoi le obliga să semneze contracte de împrumut, și prin șantaj cu publicarea acestor acte de împrumut către cunoscuți și până la întoarcerea datoriei, le determina să se prostitueze.
își întemeiază susținerile pe declarațiile părților vătămate, ale martorilor, pe interceptările convorbirilor telefonice, cum și pe procesele - verbale întocmite de polițiștii din cadrul Pitești.
Măsura arestării preventive a fost luată prin încheierea nr.63/CC/22.07.2009 a Tribunalului Argeș, apreciindu-se că sunt suficiente indicii temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, iar legea prevede pentru acestea o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 4 ani.
Pericolul concret pentru ordinea publică a fost dedus din gravitatea faptelor imputate, din modalitatea în care au acționat inculpații, racolând victime din medii sociale vulnerabile, obligându-le să practice prostituția în scopul obținerii în mod ușor a unor sume de bani.
În mod evident, toate aceste condiții, întrunite la momentul arestării, sunt și în prezent întrunite, așa încât în mod judicios judecătorul învestit cu soluționarea în primă instanță a cauzei a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive se mențin și că ele impun privarea de libertate.
Numai măsura arestării poate răspunde imperativului asigurării bunei desfășurări a procesului penal, cum și aceluia al prevenției, menționat în art. 136 alineatul 1 din Codul d e procedură penală.
Această concluzie se extrage cu claritate analizând, pe rând, fiecare din criteriile prevăzute de alineatul 8 al aceluiași articol așa cum, de altfel, s-a precizat în considerentele încheierii recurate.
S-a ținut, astfel, seama de gradul de pericol social extrem de ridicat al faptelor de săvârșirea cărora este acuzat inculpatul, de starea de recidivă postexecutorie în care acuzatul se află, cum și de riscul ca, odată lăsat în libertate, inculpatul să încerce să intimideze pe părțile vătămate, dedus din comportamentul agresiv al acestuia, așa cum rezultă din probele aflate la dosarul cauzei.
Critica referitoare la greșita aplicare a prevederilor art. 300/2 Cod de procedură penală, atâta vreme cât nu s-a procedat, potrivit art. 300 din același cod, la verificarea actului de sesizare a instanței, nu este întemeiată.
Este adevărat, legiuitorul menționează, în textul anterior arătat, că în cauzele în care inculpatul este arestat instanța legal sesizată este datoare a verifica legalitatea și temeinicia arestării preventive, însă prin aceasta el nu înțelege să condiționeze posibilitatea instanței de a se pronunța asupra arestului preventiv de îndeplinirea, în prealabil, a procedurii prevăzute de art. 300.
Pot exista situații în care, așa cum s-a subliniat de către instanța de fond, neîndeplinirea procedurii de citare să determine amânarea dar, chiar și în aceste circumstanțe, analizarea legalității și temeiniciei detenției preventive trebuie făcută, atât ca o garanție a respectării dreptului fundamental la libertate, consfințit de Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, în art. 5, cât și a protejării ordinii publice împotriva persoanelor acuzate că au comis anumite fapte care, prin gravitatea lor, au produs o tulburare socială.
că hotărârea prin care măsura preventivă a arestării este legală și temeinică, urmând a fi menținută, prin respingerea recursului declarat împotriva ei, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) din Codul d e procedură penală.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 din cod,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G ( fiul lui G și, născut la 22.04.1961, în com. jud.A, domiciliat în Pitești str.- - -.A.8 jud.A, CNP -), în prezent aflat în Penitenciarul d e Maximă Siguranță Colibași, împotriva încheierii din 15 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 septembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Gh.
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
2 ex./23.09.2009
Jud.fond:
Președinte:Teodora Gheorghe SorescuJudecători:Teodora Gheorghe Sorescu, Raluca Elena Șimonescu
