Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 558/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ Nr. 558/2008
Ședința publică din 21 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 2: Stanca Ioana Marcu
JUDECĂTOR 3: Monica Farcaș
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale din 16 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- recurent Inculpat - personal
- recurent Inculpat - personal
- recurent Inculpat - personal
- recurent Inculpat - personal, toți din Penitenciarul M, asistați de avocat - apărător desemnat din oficiu
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpații recurenți, și solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii penale atacate și rejudecând revocarea măsurii arestării preventive, întrucât nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, inculpații nu au antecedente penale, iar la instanța de fond inculpații au fost condamnați la pedeapsa de 2 ani, aceștia executând deja peste 6 luni din pedepsele aplicate.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii recurate ca legală și temeinică, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar pedeapsa de 2 ani cu executare, aplicată de instanța de fond reprezintă un temei suficient pentru menținerea măsurii arestării.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluționarea prezentului recurs.
Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită judecarea lui în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea lui în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
În deliberare constată:
Prin încheierea din 16.10.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosar nr-, în temeiul art. 300/2 rap. la art. 160/b alin. 3.C.P.P. s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive privind pe inculpații:
-, fiul lui și, născut în 29.02.1988
-, fiul lui și -, născut în 5.10.1986
-, fiul lui și a, născut în 14.11.1989
-, fiul lui și, născut în 7.10.1987, deținuți în Penitenciarul Aiud.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a rewținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 202/17.07.2008 a Judecătoriei Hunedoara, cei patru inculpați au fost condamnați la pedepse rezultante de câte 2 ani închisoare, menținându-se starea de arest preventiv a acestora în baza art. 350 Cod pr. penală.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Hunedoara și inculpații.
La Tribunalul Hunedoara, cauza a fost înregistrată în data de 15 august 2008 și repartizată aleatoriu în sistem ECRIS, stabilindu-se prim termen de judecată la data de 03 septembrie 2008.
Având în vedere că prin sentința penală nr. 202/2008 a Judecătoriei Hunedoaras -a pronunțat o soluție cu privire la faptele pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, că menținerea măsurii arestării preventive este necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal,
Constatând că subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă, că există o hotărâre de condamnare nedefinitivă pronunțată de o instanță competentă, ceea ce poate constitui temei pentru menținerea arestării preventive, în conformitate cu dispozițiile CEDO în materie,
Având în vedere că probele administrate până în această fază nu au relevat împrejurări esențiale care să ducă la concluzia că au dispărut temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă a inculpaților, respectiv limita de pedeapsă pentru faptele de care sunt învinuiți, pericolul concret pentru ordinea publică dedus prin multitudinea faptelor și împrejurările în care au fost comise (în grup, asupra unei persoane cu dizabilități fizice), Tribunalul a constatat că se impune menținerea stării de arest preventiv a inculpaților pentru considerentele expuse mai sus, dar și pentru considerente de eficiență și utilitate procedurală.
De asemenea, pentru aceleași considerente, instanța a apreciat că nu există temeiuri pentru a înlocui măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpații, și.
Împotriva încheierii instanței de apel învestită cu soluționarea cauzei, prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive, cei patru inculpați au declarat recurs, solicitând revocarea măsurii arestării preventive și punerea lor în libertate, întrucât nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, inculpații nu au antecedente penale, iar la instanța de fond inculpații au fost condamnați la pedeapsa de 2 ani, aceștia executând deja peste 6 luni din pedepsele aplicate.
Examinând dosarul cauzei prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, Curtea constată că recursurile inculpaților sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În cauză subzistă temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive. Astfel, există probe și indicii temeinice care atestă presupunerea că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor.
Astfel sunt relevante: procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice, procesul verbal de sesizare din oficiu, procesele verbale de percheziție domiciliară, dovezile de ridicare a bunurilor sustrase, declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor și ale inculpaților.
Ținând seama de împrejurările comiterii faptelor (în baza unei înțelegeri prealabile, de mai multe persoane împreună), de modalitatea se săvârșire (prin escaladare și efracție, pe timp de noapte, în loc public), de urmările produse (lipsirea de bunuri a victimelor, amenințarea unei victime), Curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților ar genera o stare de insecuritate în rândul societății, prezentând pericol concret pentru ordinea publică.
Și teza primară a art. 148 lit. f subzistă C.P.P. întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea dedusă judecății este mai M de 4 ani.
Față de aceste considerente, se apreciază că în mod legal și temeinic a dispus instanța de fond menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, și.
În temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b și art. 141.C.P.P. recursurile inculpaților, și vor fi respinse ca nefondate.
Ca o consecință, în temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va fi obligat fiecare recurent la plata sumei de câte 110 de lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate, din care suma de 100 lei pentru fiecare, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se înaintează din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații, și împotriva încheierii penale din 16.10.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
În baza art. 192 al.2 Cod pr. penală, obligă fiecare recurent la plata sumei de câte 110 de lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate, din care suma de 100 lei pentru fiecare, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se înaintează din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact.LS /2ex/ 22.10.2008
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Stanca Ioana Marcu, Monica Farcaș
