Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 564/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 564/R/2009
Ședința publică din data de 24 septembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer judecător
JUDECĂTORI: Luminița Hanzer, Vasile Goja Monica Rodina
- -
GREFIER: - --
Ministerul Public - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale din data de 17 septembrie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv față de inculpat, inculpații fiind trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență comis în formă continuată, prev. de art. 257 Cod penal raportat la art. 6 din Legea 78/2000 modificată, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărători aleși, av. și, cu delegații avocațiale la dosar și inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpații, întrebați fiind, arată că își mențin recursurile declarate în cauză și nu au de făcut completări de făcut la declarațiile date până în prezent.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, av., arată că soluționarea cauzei trenează din cauza părților vătămate din dosar și a martorilor care n-au înțeles să formuleze pretenții civile în cauză. Inculpatul este arestat preventiv de mai bine de 8 luni de zile, având ca temei unic al arestării art. 148 lit.f Cod pr.pen. prin prisma scopurilor măsurii preventive prev. de art. 136 Cod pr.pen. și are în vedere fapta săvârșită, modalitatea concretă de săvârșire, vârsta, starea de sănătate, comportamentul înainte și după comiterea faptei, însă rezonanța comiterii faptei este mai puternică și opinia publică așteaptă o reacție fermă față de aceste fapte. Apreciază că menținerea măsurii arestării preventive este neproductivă pentru buna desfășurare a procesului penal și se încalcă termenul rezonabil pe care trebuie să-l aubă o arestare preventivă. S-a făcut un referat de evaluare psihosocială a inculpatului la instanța de fond din care rezultă cine este inculpatul.
În concluzie, solicită admiterea recursului și cercetarea în continuare a inculpatului în stare de libertate având în vedere că soluționarea acestui proces trenează și nu din vina inculpatului.
Apărătorul inculpatului, av. menține în întregime toate concluziile formulate până în prezent raportat la această instituție a măsurii arestării preventive și solicită să se aibă în vedere că în general în acest gen de infracțiune nu există vânzători de influență fără cumpărători de influență, aceștia din urmă fiind mai periculoși. Părțile vătămate s-au constituit într-un fel de sindicat, și s-au adunat bani de la alte părți vătămate care nu s-au întâlnit cu inculpatul. Părțile vătămate erau absolut conștiente că cumpărând această influență reușesc să elimine pe alte persoane de pe lista de așteptare.
De asemenea, solicită să se rețină că urmărirea penală a fost extrem de scurtă ca durată de timp datorită atitudinei oneste de recunoaștere și de regret a inculpaților.
Ca șană de judecare în stare de libertate a inculpatului invocă și situația personală a acestuia, repsectiv faptul că inculpatul provine dintr-o familie onorabilă, nu posedă antecedente penale, înainte de arestare avea un serviciu și urma să se căsătorească.
Apărătorul inculpatului menține concluziile puse la termenele anterioare cu privire la starea de arest a inculpatului și solicită admiterea recursului, așa cum acesta a fost formulat în scris, casarea încheierii atacate și, pe cale de consecință, revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită în temeiul art.145 Cod pr.pen. înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Articolul 136 al.1 Cod pr.pen. prevede care este scopul măsurii arestării preventive și legiuitorul arată că arestarea preventivă are ca deziderat asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și împiedicarea inculpatului de a se sustrage de la judecată, însă solicită să se rețină că în cauza de față ne aflăm într-o fază în care aproape toată faza de judecată este finalizată, probațiunea este în proporție de 90% administrată, astfel că inculpatul n-ar putea împiedica desfășurarea procesului penal și nu există nici date că inculpatul s-ar sustrage de la judecată sau de la executarea pedepsei, sens în care solicită să se rețină că inculpatul a fost plecat din țară în și dacă ar fi vrut să se sustragă, nu s-ar mai afla în fața instanței.
Cu privire la temeiul juridic care a stat la baza luării măsurii arestului preventiv, prev. de art. 148 lit. f pr.pen. apreciază că nu este incident în cauză, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții imperative pentru a putea fi dispusă această măsură, nefiind probe certe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În acest sens solicită să se rețină că inculpatul nu posedă antecedente penale, a avut o atitudine sinceră și a ajutat organele de cercetare în obținerea de probe care să conducă la stabilirea stării de fapt și la trimiterea în judecată a lui, fapta comisă de inculpat a fost un moment de rătăcire și n-a realizat consecințele faptei.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați în cauză și menținerea ca legală și temeinică a încheierii penale pronunțată în cauză de Tribunalul Cluj, prin care s-a statuat necesitatea menținerii stării de arest a inculpaților și pe viitor. Solicită să se rețină că, chiar dacă corespunde realității că inculpații sunt la prima confruntare cu legea penală și au recunoscut săvârșirea faptei și au contribuit la soluționarea cu celeritate a urmăririi penale și a cercetării judecătorești, aceste aspecte pot fi avute în vedre la individualizarea judiciară a pedepsei. Deși inculpații au carcaterizări favorabile și au avut o conduită corespunzătoare în timpul cercetării, solicită să se rețină că inculpații n-au depus nici o minimă diligență pentru restituirea sumei de bani traficate care este de peste 50.000 de euro. De asemenea, arată că legea prevede pedepsirea cumpărării de influență și tot legea prevede că aceste persoane beneficiază de clauza de nepedepsire dacă aduc la cunoștința organelor de cercetare aceste fapte înainte de a fi descoperite. Mai arată că pericolul social ridicat al faptelor stă la baza pericolului pentru ordinea publică, fapta având o rezonanță socială care afectează echilibrul social firesc, creeând o stare de indignare, de dezaprobare publică și o anumită stare de insecuritate socială.
În concluzie, apreciind soluția atacată ca fiind temeinică și legală, iar criticile aduse de inculpați nefondate, solicită respingerea recursurilor și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Apărătorul inculpatului, av., în replică, arată că inculpații sunt arestați de 8 luni și aproape că și-au efectuat pedepsele și că în stare de deținere sunt slabe șanse de a se recupera prejudiciu. Aceste 8 luni de arest preventiv i-a maturizat pe inculpați și aceștia sunt conștienți că de achitarea prejudiciului depinde și latura penală a cauzei.
Apărătorul inculpatului, av. solicită să se aibă în vedere că față de inculpatul s-au constituit doar două părți vătămate dintre cele 12 părți vătămate și prejudiciul este mult inferior decât cel menționat în rechizitoriu.
Reprezentanta Parchetului, în replică, arată că în prezent inculpații beneficiază de prezumția de nevinovăție și că în eventualitatea aplicării unei sancțiuni se poat reține ca circumstanțe atenuante lipsa antecedentelor penale, atitudinea de recunoaștere, împrejurări care însă nu pot sta la baza punerii în libertate a inculpaților. Relevant este în această fază de ce până la acest moment inculpații nu au depus nici o diligență pentru recuperarea prejudiciului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă comiterea faptei și solicită să fie cercetat în stare de libertate pentru a se reintegra în familie și societate și a se angaja pentru a achira prejudiciu.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă foarte mult comiterea faptelor, precum și faptul că dorește să restituie banii părților vătămate, însă a fost în imposibilitate de a achita prejudiciu datorită stării de arest.
CURTEA:
Prin încheierea penală fără număr din 17 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în baza art.300 ind. 2 rap. la art. 160 ind.b pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații:, fiul lui și, născut la 09.09.1983, în C-N, domiciliat în C-N,- CNP -, în prezent deținut în Arestul IPJ și fiul lui și, născut la 03.11.1983 în comuna, jud. C domiciliat în C-N-, jud. C, CNP -, în prezent deținut în Arestul IPJ C și a fost menținută starea de arest a inculpaților.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că rin p. rechizitoriul nr.1/P/2009 al DNA - serviciul Teritorial Cluj au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventive, inculpații și pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată prev. de art. 257 Cod penal raportat la art. 6 din Legea 78/2000 modif. cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
Prin același rechizitoriu a fost trimis în judecată pentru aceeași infracțiune inculpatul, arestat în lipsă.
In sarcina celor trei s-a reținut că în perioada septembrie-noiembrie 2008, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună, au pretins direct sau indirect suma totală de 54.150 euro, din care s-a primit suma de 48.950 euro și 7.760 lei, -i pe denunțători să înțeleagă că au influență asupra unor funcționari din primărie pentru a determina atribuirea de locuințe sociale construite din fondurile acestor instituții.
La acest termen de judecată, instanța a procedat la verificarea legalității și
temeiniciei măsurii arestării preventive în temeiul dispozițiilor art. 300/2 pr.pen.
Verificând aceste aspecte prin prisma materialului probator administrat în cursul urmării penale, tribunalul a constatat că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 143 din Codul d e procedură penală deoarece împotriva inculpaților există indicii temeinice și chiar probe că ar fi autorii infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin. 1 din Codul penal cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. 2 din Codul penal. Astfel, inculpații au recunoscut că au racolat persoane de la care au solicitat sume de bani pe care le-au dat apoi numitului (inculpatul ), persoană despre care au crezut inițial că este director al serviciului social din cadrul Primăriei C-N, pentru ca acesta să repartizeze cumpărătorilor de influență locuințe sociale, din banii astfel strânși inculpații primind un anumit procent și reținând la sfârșit o sumă de cca.14.000 euro, ei cunoscând că această activitate este ilegală. In acest sens sunt și declarațiile autodenunțătorilor, persoane care au descris modul în care au fost contactate de inculpați, ce sume li s-au cerut, ce acte au completat și modul în care s-au realizat tranzacțiile, precum și actele găsite cu ocazia percheziției domiciliare în locuința inculpatului, acte ce reflectă un anumit tip de contabilitate a sumelor vehiculate respectiv ce parte din sumele de bani pretinse au primit inculpatii.
În speță, tribunalul a apreciat că sunt întrunite în continuare condițiile prev. de art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală, pe de o parte pentru că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății este mai mare de 4 ani închisoare, iar pe de altă parte pentru că lăsarea în libertate a inculpați lor prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta la acest moment lăsarea în libertate a inculpaților, trebuie subliniat faptul că, raportat la noțiunea de "probe" care se regăsește în teza a II-a a art. 148 lit. f pr.pen. acesta trebuie să reiasă din existența la dosar a unordatedin care să rezulte, fără putința de tăgadă, că o întreagă colectivitate ar fi pusă în primejdie prin lăsarea în libertate a inculpatului.
Este imperios necesară existența unor date și probe certe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de libertate a inculpatului. Noțiunile nu trebuie privite izolat, ciinterdependent,pentru că legea impune drept condiție a luării și menținerii măsurii preventive existența unorprobecă lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Aceste probe nu se confundă dar nici nu exclud probele administrate în cursul urmăririi penale și a judecății, fiind vorba practic de orice element de fapt care poate contribui la cunoașterea împrejurărilor necesare justei soluționări a cauzei, la care se raportează și corecta evaluare a necesității luării sau menținerii unei măsuri preventive.
Pericolul concret pentru ordinea publică trebuie înțeles deci ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Starea de pericol pentru ordinea publică, spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective, presupune o rezonanță a acelei fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială.
În speța dedusă judecății, pericolul concret pentru ordinea publică denotă în primul rând din pericolul social abstract al faptelor comise reflectat de limitele de pedeapsă, de la 2 la 10 ani închisoare, din pericolul social concret al acestora reflectat de suma. de bani traficată, în fond peste 50.000 euro, din numărul mare de persoane racolate și păgubite, din faptul că inculpații au înțeles să facă din activitatea lor infracțională o afacere din care să obțină venituri suplimentare, din importanța valorii sociale ocrotite de lege, lezată de inculpați, respectiv relațiile sociale referitoare laactivitatea de serviciua unor funcționari publici, care sunt incompatibile cu orice intervenție reală sau imaginară, de natură a-i știrbi prestigiul și a-i perturba normala desfășurare.
Nu în ultimul rând, este foarte importantă părerea opiniei publice în prezenta speță deoarece încrederea acesteia în funcționarii publici a fost serios periclitată prin activitate a inculpaților care au menționat în mod clar că au influență asupra unui funcționar din primărie, pe care l-au și nominalizat, chiar dacă acest nume era unul fictiv.
Împrejurările că aceștia nu au antecedente penale, că provin din familii decente, că inculpatul are un loc de muncă într-o instituție publică și că au avut un comportament corespunzător anterior nu sunt de natură a determina la acest moment judecarea acestora în stare de libertate.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații și prin care au solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza să fie revocată măsura arestării preventive, cu cercetarea inculpaților în stare de libertate.
În motivele de recurs inculpatul prin apărătorii aleși ai acestuia a arătat că având în vedere temeiul unic al arestării respectiv art.148 lit.f prin C.P.P. prisma scopurilor măsurilor preventive prev. de art.136 și C.P.P. având în vedere fapta săvârșită, modalitatea concretă de comitere a acesteia, vârsta, starea de sănătate și comportamentul inculpatului înainte și după comiterea faptei, apreciază că acesta poate fi judecat în stare de libertate și că măsura arestării preventive este neproductive pentru buna funcționare a procesului penal, iar aceasta încalcă termenul rezonabil pe care trebuie să îl aibă o asemenea măsură.
Inculpatul prin apărătorul ales al acestuia a arătat că art.136 alin.1 prevede C.P.P. care este scopul măsurii arestării preventive în sensul că aceasta are ca și deziderea asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și împiedecarea inculpatului de a se sustrage de la judecată, însă solicită să se aibă în vedere că cercetarea judecătorească este aproape finalizată, astfel că inculpatul nu ar putea împiedica desfășurarea procesului penal și nu există nici date din care să rezulte că acesta s-ar sustrage de la judecată sau de la o eventuală executare a pedepsei.
Cu privire la temeiul juridic care a stat la baza măsurii arestării preventive, respectiv art.148 lit.f apreciază C.P.P. că nu este incident în cauză, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții imperative pentru a putea fi dispusă această măsură, nefiind probe certe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În acest sens a solicitat să se țină seama de faptul că inculpatul nu are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră în cursul procesului, ajutând la obținerea de probe care să conducă la trimiterea în judecată a inculpatului iar fapta comisă de inculpat a fost un moment de rătăcire, fără să realizeze consecințele acesteia.
Recursurile formulate de cei doi inculpați urmează să fie respinse pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Instanța de fond a reținut în mod corect că prin rechizitoriul nr.1/P/2009 a DNA - Serviciul Teritorial Cluj au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații și pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată prev. de art.257 raportat Cod Penal la art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2
Cod PenalPrin același rechizitoriu a fost trimis în judecată inculpatul arestat în lipsă.
În sarcina celor trei inculpați s-a reținut că în perioada septembrie - noiembrie 2008 în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale au pretins direct sau indirect suma totală de 54150 euro, din care au primit suma de 48.950 euro și 7760 lei, lăsându-i pe denunțători să înțeleagă că au influență asupra unor funcționari din primărie pentru a determina atribuirea de locuințe sociale construite din fondurile acestei instituții.
În cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art.143 și art.148 lit.f întrucât C.P.P. inculpații au fost trimiși în judecată pentru infracțiunea reținută în sarcina acestora, respectiv inculpații au recunoscut că au racolat mai multe persoane de la care au solicitat diverse sume de bani pe care le-au predat apoi inculpatului persoana despre care au crezut inițial că este director al Serviciului Social din cadrul Primăriei C-N pentru ca acesta să repartizeze cumpărătorilor de influență locuințe sociale, iar din banii astfel obținuți inculpații au reținut cca. 14.000 euro, aceștia cunoscând că activitatea desfășurată este ilegală, în acest sens sunt și declarațiile autodenunțătorilor care au descris modul în care au fost contactați de inculpați, ce sume li s-au cerut, ce acte au completat și modul în care s-au realizat tranzacțiile.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta reținută în sarcina inculpaților este închisoarea mai mare de 4 ani, care prezintă pericol concret pentru ordinea publică prin natura infracțiunii comise, modalitatea săvârșirii acesteia, numărul de persoane angrenate în activitatea ilicită și sumele relativ mari rezultate în urma acestei activități.
Susținerile inculpaților referitoare la comportamentul acestora în cursul procesului, la faptul că nu au antecedente penale, la vârsta inculpaților, nu pot fi analizate în această fază a procesului de recurs împotriva încheierii de menținere a stării de arest.
Toate aceste împrejurări urmează să fie avute în vedere la judecata în fond a cauzei, la o eventuală aplicare a pedepselor cuvenite inculpaților.
Având în vedere că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare, că raportat la complexitatea și obiectul cauzei apreciem că termenul rezonabil al duratei măsurii arestării preventive nu a fost depășit și că nu se impune nici înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură neprivativă de libertate cum ar fi cea de a nu părăsi localitatea sau țara, motive pentru care în baza art.38515pct.1 lit.b recursurile C.P.P. formulate de inculpați împotriva încheierii penale din 17 septembrie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj urmează să fie respinse ca nefondate.
În baza art.192 alin.2 inculpații C.P.P. urmează să plătească statului suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații fiul lui și, născut la 9 septembrie 1983, în C-N, aflat in Penitenciarul Gherla și inculpatul fiul lui și, născut la 3 noiembrie 1983, aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr. din 17 septembrie 2009 Tribunalului Cluj.
Obligă pe inculpați să plătească în favoarea statului suma de câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 24 septembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Luminița Hanzer, Vasile Goja Monica Rodina
- - - - - -
GREFIER
- --
Red./
4 ex./25.09.2009
Jud.fond.
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Vasile Goja Monica Rodina
