Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 57/2009. Curtea de Apel Pitesti

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIE NR. 57/

Ședința publică din 23 ianuarie 2009

Curtea compusă din:

Președinte: dr.- -,judecător

JUDECĂTOR 1: Marius Andreescu

JUDECĂTOR 2: Raluca Elena Șimonescu Diaconu

Grefier:

Parchetul de pe langa Curtea de Apel Pitești este reprezentat prin procuror

S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 11 iulie 1980, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția penală, în dosarul nr-.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 9 dosar.

În baza disp.art. 304 alin.1 cod procedură penală se procedează la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea, în baza dispozițiilor art.172 alin.7 din Codul d e procedură penală permite apărătorului să ia legătura cu recurentul, deoarece se află în stare de arest.

Apărătorul recurentului-inculpat și reprezentanta parchetului, având pe rând cuvântul, precizeaza că nu mai au cereri prealabile de formulat.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constata recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.

Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 16.01.2009 pronunțata de Tribunalul Argeș și pe fond judecarea în stare de libertate a recurentului-inculpat apreciind ca nu mai subzista conditiile avute in vedere la luarea măsurii. Arată că, prin motivarea încheierii recurate, judecătorul s-a antepronunțat, condamnând deja inculpatul, considerând că acesta este vinovat de săvârșirea faptelor pentru care este cercetat, deși nu s-a solutionat fondul, neoperând astfel pentru inculpat prezumția de nevinovăție.

De asemenea în cauză s-a dispus arestarea doar pentru inculpatul de față, deși mai sunt cercetate și alte persoane pentru săvârșirea acelorași fapte, dar în stare de libertate. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o alta masura mai blândă.

Reprezentanta parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca fiind legală si temeinică, intrucât temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri nu au dispărut și nici nu s-au schimbat.

Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt potrivit disp.art. 385¹³alin.3 pr.penală, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a recursului.

CURTEA

Deliberând, constată că, prin încheierea din 16 ianuarie 2009 Tribunalul Argeșa menținut starea de arest preventiv a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 11.07.1980 în C, jud. A, domiciliat în C, str. -, -. D,.15, jud. A, CNP.-.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin decizia nr. 33/R din data de 13.01.2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr-, a fost admis recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 06.01.2009 pronunțată de Tribunalul Argeș și a fost casată încheierea atacată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Instanța, reinvestită astfel cu soluționarea cauzei privind verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul, conform art. 300/2 rap.C.P.P. la art. 160/b a C.P.P. constatat următoarele:

Prin rechizitoriul nr.16D/P/2004 emis de DIICOT - Serviciul Teritorial Pitești la data de 06.06.2007, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților, G, și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, cu aplicarea art.37 lit. b Cod Penal, art.290 cu Cod Penal aplic. art.41 alin.2 și Cod Penal art.37 lit.b p, art.26 rap.Cod Penal la art.9 lit.b din Legea 241/2005 în condițiile art.11 lit.c din Legea 87/1994 cu aplicarea art.13 Cod Penal, art.37 lit.b Cod Penal, a infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu Cod Penal aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 37 lit. b p, precum și a infracțiunii prev. de art. 23 alin. 1 lit. a din Legea 656/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b p, față de toate cu reținerea disp. art. 33 lit. a

Cod Penal

S-a reținut că inculpații G, și s-au constituit într-un grup infracțional organizat, la inițiativa primului, grup ce a funcționat în perioada cuprinsă între octombrie 2003 și iunie 2004, în scopul săvârșirii unor infracțiuni grave, pentru obținerea de beneficii financiare, grup ce a avut o structură bine organizată și determinată, atribuțiunile fiecărui membru fiind precis stabilite, posedând, cu titlu de chirie, locuințe în localitățile P și Pitești ce erau folosite ca puncte de lucru și ca locuințe, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003.

De asemenea, inculpatul, împreună cu ceilalți trei inculpați au achiziționat marfă de calitate inferioară, scutită de taxe și accize, pe care au vândut-o cu titlu de produs cu calitate superioară, purtătoare de taxe și accize, însușindu-și valoarea acestor din urmă produse, în valoare de 3.613.256, 63 lei RON, echivalent a 900.798,18 euro, în mod continuat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3.Cod Penal cu art. 41 alin. 2.

Cod Penal

Aceeași inculpați, completând avize de expediție, facturi, chitanțe,

ordine de plată și foi de vărsământ ori de restituire, cu date nereale, înscrisuri pe care le-au folosit la furnizori, clienți ori unități bancare, în mod continuat în realizarea aceleiași hotărâri infracționale, au comis infracțiunile prev. de art. 290.cu Cod Penal aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal Tot inculpații G, și au transferat sumele de bani dobândite prin infracțiuni în scopul ascunderii sau disimulării originii lui ilicite, săvârșind astfel infracțiunea de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a din Legea 656/2002.

Fapta inculpatului de a-l ajuta pe la sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale constituie infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 9 lit. b din Legea 241/2005 în condițiile art. 11 lit. c din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 13.

Cod Penal

, a fost audiat ca învinuit în cauză în data de 24.06.2005 filele 426, 427 vol. I al dosarului de urmărire penală, în prezența avocatului său ales. Din încheierile de ședință ulterioare sesizării instanței prin Rechizitoriul nr.16D/P/2004 instanța reține că inculpatul a lipsit la toate termenele de judecată până la data de 18.07.2008, când s-a dispus punerea în executare a mandatului de arestare preventivă nr- emis pe numele lui, ca urmare a încheierii nr.63/CC/13.06.2007 a Tribunalului Argeș.

Punerea în executare a mandatului de arestare preventivă a fost

posibilă ulterior emiterii unui mandat european de arestare pe numele inculpatului prin încheierea pronunțată de Tribunalul Argeș în Ședința Camerei de Consiliu din data de 26.03.2008, la un interval de cca 1 an de la arestarea lui în lipsă, prin încheierea din 13.06.2007 a Tribunalului Argeș.

Atât la luarea cât și menținerea stării de arest a inculpatului au fost

avute în vedere temeiurile de drept prev. de art. 148 lit. a și f C.P.P. reținându-se că inculpatul în privința căruia există probe și indicii temeinice că a săvârșit cu intenție infracțiuni grave, pedepsite de textele incriminatoare cu pedepse net superioare limitei de 4 ani a fugit în scopul de a se sustrage de la urmărire și de la judecată.

Tribunalul dator să verifice din oficiu, dacă temeiurile care au

determinat arestarea preventivă subzistă, au încetat ori s-au modificat, analizând legalitatea și temeinicia arestului preventiv, conform art. 300/2 a C.P.P. apreciat că atât motivele de fapt cât și temeiurile de drept ce au condus la instituirea și menținerea măsurii sunt prezente, în continuare, în cauză.

Astfel, din mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi

Penale și al judecății, din declarațiile numeroșilor martori audiați, din declarațiile învinuiților, procesele-verbale ale A, nota unilaterală a Gărzii Financiare-comisariatul Regional A, cec-urile în alb emise de, expertizele grafice, constatarea tehnico-științifică nr. 2080/2006, listinguri operatori telefonici și operatori de transport, documentele bancare ale tuturor unităților de profil implicate, documentele tuturor societăților comerciale implicate, rezultă existența probelor și indiciilor temeinice privind comiterea faptelor penale de care este învinuit inculpatul, fiind prezentă condiția prev. de art. 136 și 143 Cp.

p.

Faptele penale imputate inculpatului sunt sancționate de textele Legilor speciale și ale codului penal cu pedepse superioare celei de 4 ani, iar din natura, gravă, a infracțiunilor reținute, din obiectele juridice ale acestora, infracțiuni grave contra patrimoniului, contra încrederii publice în înscrisuri, contra siguranței circuitului juridic al bunurilor, siguranței operațiunilor comerciale, contra bugetului statului, din modul de comitere, prin constituirea unui grup organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni, din cuantumul prejudiciului cauzat statului și cumpărătorilor-persoane juridice, din comportamentul nesincer al inculpatului, care, în plus, ulterior aflării incriminării și încadrării juridice a faptelor pentru care era cercetat penal, a preferat să trateze cu totală indiferență ancheta ce se desfășura împotriva lui, sfidând autoritatea organelor judiciare prin părăsirea țării, din modul cum s-a obținut prezența inculpatului la judecată, instanța apreciază că acesta prezintă un pericol social concret prin lăsarea sa în libertate, fiind astfel întrunite condițiile cazului prev. de art. 148 lit. f

C.P.P.

In ceea ce privește existența cazului prev. de art. 148 lit. a dat C.P.P. fiind comportamentul inculpatului care, după ce află despre multitudinea și gravitatea infracțiunilor de săvârșirea cărora este cercetat alege să părăsească țara, fără a aduce la cunoștința organelor judiciare aceste intenții, deși fusese asistat de un avocat ales și nu ar putea susține că-i sunt de-a dreptul nerecunoscute posibilele consecințe legal procesuale într-un asemenea caz, prima instanță a găsit incident și acest motiv în menținerea stării de arest.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul solicitând casarea încheierii de ședință din data de 16.01.2009 pronunțata de Tribunalul Argeș și pe fond punerea în stare de libertate, apreciind că nu mai subzistă condițiile avute în vedere la luarea măsurii. A arătat că, prin motivarea încheierii recurate, judecătorul s-a antepronunțat, condamnând deja inculpatul, considerând că acesta este vinovat de săvârșirea faptelor pentru care este cercetat, deși nu s-a soluționat fondul, neoperând astfel pentru inculpat prezumția de nevinovăție.

S-a criticat faptul că în cauză s-a dispus arestarea doar pentru inculpatul de față, deși mai sunt cercetate și alte persoane pentru săvârșirea acelorași fapte, dar în stare de libertate. În subsidiar s-a solicitat înlocuirea măsurii arestării cu o altă masură preventivă mai blândă.

Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acesta este nefondat.

Așa cum s-a reținut și în încheierea recurată, prin rechizitoriul nr.16D/P/2004 din 6 iunie 2007 al Pitești, inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiuni grave prevăzute de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.26 Cod penal rap. la art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.23 alin.1 lit.a din Legea nr.656/2002, în starea de recidivă postexecutorie.

Pentru toate aceste infracțiuni legea prevede, așa cum cere art.148 lit.f) Cod pr.penală, pedeapsa închisorii de peste 4 ani, iar pentru unele din ele pedeapsă de până la 20 de ani închisoare (curtea neanalizând și faptul că a mai fost trimis în judecată pentru alte infracțiuni pentru care nu se poate lua măsura arestării preventive).

In cauză există suficiente probe (expertize grafice care l-au indicat pe inculpat ca fiind scriptorul sau semnatarul unor documente primare contabile, martori, înscrisuri, fotografii) care conduc la bănuiala rezonabilă că inculpatul ar fi autorul infracțiunilor de care a fost acuzat.

Prejudiciul foarte însemnat, constituirea împreună cu alte persoane într-un grup organizat, perioada relativ mare de timp în care se presupune că s-a realizat activitatea infracțională, complexitatea operațiunilor și diversitatea acestora, precum și consecințele importante pe care faptele inculpatului le-au avut asupra societăților - părți vătămate, ca și prejudiciul foarte mare adus bugetului consolidat al statului, dau măsura pericolului concret pe care lăsarea în libertate a inculpatului o prezintă pentru ordinea publică, deoarece faptele inculpatului au produs neîncredere și nesiguranță participanților la operațiunile comerciale.

Faptul că inculpatul era recidivist la momentul săvârșirii faptei, precum și împrejurarea că acesta mai este cercetat într-un alt dosar pentru infracțiuni de același gen justifică menținerea în continuare a măsurii arestării preventive, măsură ce s-a impus și datorită faptului că inculpatul s-a sustras urmăririi penale.

Imprejurarea că judecătorul fondului a motivat pe larg, în legătură cu temeiurile care impun menținerea arestării preventive, se impunea față de decizia de casare pentru nemotivare a încheierii anterioare. Amploarea considerentelor unei hotărâri nu constituie un motiv de nulitate, iar în situația în care inculpatul ar considera că această motivare constituie o antepronunțare, poate formula, eventual, cereri de recuzare în viitor, neputând cere pe acest motiv casarea încheierii.

De altfel, nici nu s-ar putea reține, din motivarea încheierii, că judecătorul s-ar fi pronunțat în legătură cu fondul cauzei, acesta redând fragmente din rechizitoriu, ca reprezentând faptele de care este acuzat inculpatul și arătând doar probele care constituie indicii privind săvârșirea faptei de către inculpat, în sensul cerințelor art.143 Cod pr.penală.

Este adevărat că în cauză sunt cercetate și alte persoane, unele în stare de libertate sau arestate în altă cauză, dar luarea măsurii preventive are în vedere atât contribuția concretă a fiecărui inculpat la săvârșirea faptei, cât și circumstanțele personale și atitudinea în timpul procesului. În cazul inculpatului recurent, recidivist și care se sustrăgea cercetării penale, aceste circumstanțe au condus la luarea măsurii arestării în lipsă, neputându-se invoca egalitatea de tratament cu alți inculpați, fără antecedente, cu o participație mai redusă și care s-au prezentat la judecată.

In cauză nu sunt incidente nici prevederile art.139 Cod pr.penală, deoarece nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, în condițiile în care abia în cursul cercetării judecătorești s-a reușit prinderea și încarcerarea inculpatului, urmare unui mandat european de arestare, iar temerea că acesta se va sustrage cercetării judecătorești și executării pedepsei este actuală. Măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea nu ar corespunde interesului bunei înfăptuiri a justiției, deoarece unele dintre aceste infracțiuni au fost săvârșite chiar și în localitatea de domiciliu.

Pentru toate aceste considerente, curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, îl va obliga pe recurentul-inculpat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 11 iulie 1980, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția penală, în dosarul nr-.

Obligă pe recurentul - inculpat la 150 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 ianuarie 2009, la Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

dr.

Grefier,

Red.:

Tehn.

2 ex./16 februarie 2009

Jud.fond:

Președinte:Marius Andreescu
Judecători:Marius Andreescu, Raluca Elena Șimonescu Diaconu

Vezi şi alte speţe de drept penal: