Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 573/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 573
Ședința ne publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 2: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 3: Elena Scriminți
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal, avand ca obiect "mentinere masura de arestare preventiva", declarat deinculpatul, fiul lui si, nascut la 15.07.1992 - detinut in Penitenciarul I, impotriva incheierii de sedinta din data de 23.09.2009 pronuntata de Tribunalul Vaslui, in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta nepublica, se prezinta inculpatul recurent asistat de avocat - aparator ales din cadrul Baroului de Avocati V, cu delegatie la dosar.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursului.
Avocat avand cuvantul, sustine că, a formulat recurs impotriva incheierii de sedintă pronuntata de Tribunalul Vaslui la data de 23 2009 și reiterează motivele de recurs și din acea incheiere și cele anterioare.
Consideră că, inculpatul poate fi judecat in stare de libertate. Față de probele administrate si situatia inculpatului, nu se mai justifică mentinerea masurii arestarii preventive avand in vedere situatia școlară bună a acestuia, este un tânăr inteligent, nu rezultă o vinovăție mai mare decât a celorlalti inculpati, el este singurul arestat. Doreste să-si continue studiile, regretă fapta pentru care acum este judecat.
Solicită admiterea recursului și a se ține cont de dispozitiile Sectiunii IV de la art.160 Cod procedura penala și practica CEDO.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, consideră că temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive există și impun mentinerea starii de arest.
Apreciază incheierea pronuntata de Tribunalul Vaslui ca fiind legala si temeinica, in mod corect instanta a dispus mentinerea masurii arestarii preventive față de inculpat, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent sustine că, regretă ceea ce s-a intamplat, si-a dat seama abia după ce a studiat dosarul de ceea ce a făcut. Consideră că este singura șansă să se poată reintegra in societate dacă va fi pus in libertate, doreste să-si termine școala, el fiind singurul care a fost arestat in aceasta cauza.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință din 23 2009 Tribunalul Vasluia dispus:
"În baza art. 300 ind.2 Cod procedură penală menține măsura arestării preventive a inculpatului minor, fiul lui și născut la data de 15.07.1992 în mun.Bîrlad, jud., cetățenie română, elev clasa a -IX -a, domiciliat în Bârlad,-, -. B,.33, județul, CNP -, trimis în judecată, în stare de arest preventiv prin rechizitoriu nr.30/D/P/2009 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vaslui pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri și introducerea în țară de droguri de risc, prevăzute de dispozițiile art. 2 alin.1 și art.3 alin.1 din 143/2000, modificată prin Legea nr.522/2004, cu aplic. art.33 lit.a și art.99 al.3 Cod penal, măsura urmînd a fi verificată în termenul prevăzut de dispozițiile art.160 ind. h Cod procedură penală".
Tribunalul Vasluia reținut:
Cu privire la legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
"Potrivit disp. art. 300 ind.2 și art. 160 ind. alin.3 Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, în cursul judecății, instanța are obligația ca periodic,dar nu mai târziu de 40 de zile, să verifice legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
În tăcerea legii, i-a revenit practicii judiciare rolul de a defini acest pericol public, stabilindu-se că acest pericol trebuie raportat la valorile sociale pretins a fi vătămate prin infracțiunile cercetate, la durata activității infracționale, la persoanele angrenate in comiterea faptelor.
În cauza de față instanța apreciază că din întregul material probator administrat atât în cursul urmăririi penale cât și până în această fază procesuală de instanța de judecată relevă,fără dubiu.existența unor date și indicii convergente ce justifică bănuiala rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit fapta prev. de disp. art. 2 alin.1 și art.3 alin 1 din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea 522/2004, cu aplicarea art.99 al.3 Cod penal,faptă sancționată cu pedepse cuprinse între 3 și 15 ani și interzicerea unor drepturi.
Același probatoriu demonstrează și probează existența pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului-pericol ce este apreciat,în cauza de față,prin raportarea la toate datele și elementele cauzei penale de față respectiv natura și gravitatea faptelor despre care se prezumă că au fost săvârșite de inculpat, activitatea infracțională în legătură cu care se prezumă că fost implicat - inculpatul din luna aprilie 2009 desfășurat în mod constant activități infracționale de introducere în țară de droguri de risc și trafic de droguri, trimise de numitul din Italia și pe care apoi le punea în vânzare și le oferea spre consum persoanelor din anturajul său. Numitul se află în Italia și conform înțelegerii dintre acesta și inculpat, el era cel care se aproviziona cu droguri de risc din Italia pe care apo le ascundea în colete iar acestea erau trimise în România prin intermediul unor firme internaționale de transport persoane și coletărie. Inculpatul îi trimitea bani necesari, numitului pentru a achiziționa droguri de risc din Italia- aspecte ce reclamă necesitatea unei reacții ferme și eficiente a autorităților judecătorești în privința persoanelor cercetate pentru fapte de natura celor în discuție, în sensul stopării ori eliminării fenomenului infracțional.
Pentru infracțiuni deosebit de grave cum este aceea de trafic de droguri, probele referitoare la existența și identificarea făptuitorului constituie tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică întrucât prin natura lor acestea au rezonanță și implicații negative și asupra siguranței colective, în special în contextul creșterii frecvenței cu care sunt comise asemenea infracțiuni în ultimul timp și a consecințelor grave pe care le produc.
Totodată tribunalul apreciază că temeiurile de fapt și de drept respectiv cele prev. de art.143 și art.148 lit."f" Cod procedură penală, avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în acest stadiu procesual al cauzei și constată că au fost respectate toate cerințele de fond și formă impuse de legiuitor în materia arestării preventive. În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate inculpatului prezentă pericol concret pentru ordinea publică, se reține că, într-adevăr, pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, dar aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect existența pericolului public poate rezulta, între altele și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul. In practică, se consideră că există pericol pentru ordinea publică atunci când este posibil să se producă o încălcare a regulilor de conviețuire socială, ocrotită prin art. 1 din Codul d e procedură penală, printre care figurează persoana, drepturile și libertățile ei, ca urmare a activității inculpatului sau a reacției declanșată de fapta comisă de acesta.
În concret, din modul în care și- organizat activitatea infracțională respectiv - a stabili exact inculpatul cu cu ce firmă să fie trimise coletele, modalitatea de trimitere banilor și de primire coletelor cât și faptul că au fost mai multe acte materiale de introducere frauduloasă a drogurilor de risc în țară care ulterior au fost distribuite contra cost, pentru sume de bani deloc neglijabile atât în lei cât și în euro la diverși consumatori în exclusivitate minori și chiar tineri care pot cădea extrem de ușor în mirajul mortal al drogurilor.
Acest flagel al consumului de droguri trebuie stopat de urgență întrucât prin consumul acestor substanțe halucinogene poate interveni dependența urmată ulterior uneori chiar foarte repede de decesul consumatorilor, mai ales în condițiile în care cei care le consumau contra cost erau minori și tineri din anturajul inculpaților la rândul lor consumatori de droguri de risc încă din anul 2008.
Sumele de bani pe care inculpații le câștigau din vânzarea drogurilor erau folosite ulterior pentru a fi achiziționate alte cantități de drog pentru a putea fi distribuite într-o cantitate mai mare și la un număr mai mare de consumatori.
Trebuie avută în vedere și modalitatea în care acești tineri au creat un grup infracțional cu sarcini bine delimitate și foarte clare pentru fiecare membru al grupului. de necontestat al acestui grup infracțional în România în mod evident era inculpatul minor, care prin poziția sa socială cât și prin posibilitățile sale materiale (acesta dispunea de telefon mobil și provenea dintr-o familie cu posibilități materiale peste medie care îi asigurau în întregime absolut toate nevoile materiale și spirituale pe parcursul timpului cât acesta este elev, dar care inculpatul nu reușit să înțeleagă valoarea morală a sprijinului acordat de părinți ).
Nici după reținerea și luarea măsurii arestării preventive inculpatul minor nu a realizat pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar crea prin faptele sale împreună cu celălalt inculpat minor el crezând sau făcându-se că nu înțelege rolul său determinant în comiterea infracțiunilor care i se rețin în sarcina sa prin rechizitoriul parchetului. Acesta crede în continuare sau vrea să lase să se creadă în continuare că toată această activitate infracțională este o simplă distracție și nu un lucru foarte grav aducător chiar de moarte.
Prin introducerea în țară și traficul drogurilor de risc inculpatul a găsit o sursă de noi venituri ilicite și totodată modul în care acesta putea să facă rost de droguri de risc pentru consumul propriu (el recunoscând că în repetate rânduri a consumat droguri de risc împreună cu cei din anturajul său).
Lăsarea lui în libertate în condițiile în care este cunoscut că este cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni cu grad deosebit de ridicat de pericol social, pe de o parte, ar încuraja comiterea unor astfel de fapte și de alte persoane, iar pe de altă parte ar crea condițiile pentru ca ei să-și continue activitatea infracțională.
enținerea arestării preventive nu este de natură să înfrângă prezumția de nevinovăție sau să transforme arestarea preventivă într-o pedeapsă anticipată aplicată inculpatului, ci este justificată atât de faptul că temeiurile arestării preventive sunt fundamentate și actuale, cât și de necesitatea asigurării unei bune administrări în continuare a probelor în cauză.
Conform jurisprudenței Tribunalul reține însă că măsura arestării preventive este o restrângere a libertății persoanei recunoscută de CEDO în scopul bunei desfășurări a procesului penal, subsumată însă respectării riguroase a garanțiilor procesuale recunoscute persoanei acuzate. Luarea unei astfel de măsuri față de o persoană nu este echivalentă cu încălcarea prezumției de nevinovăție, persoana arestată având aceleași drepturi procesuale ca și o persoană cercetată în stare de libertate, nefiindu-i încălcat în nici un fel dreptul la apărare, având posibilitatea de a-și administra probe în dovedirea nevinovăției chiar dacă se află în stare de arest preventiv. În jurisprudența Curții (, 28 octombrie 1994,Murray c-), se apreciază că faptele ce au dat naștere la bănuielile în legătură cu săvârșirea unei fapte incriminate de normele interne nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru justificarea unei condamnări sau chiar pentru a fundamenta o anumită acuzație
Stabilirea vinovăției sau nevinovăției inculpatului urmează a se face, desigur, numai în urma efectuării cercetării judecătorești, însă probațiunea administrată în faza urmăririi penale, dar și în faza cercetării judecătorești (audierea unor martori din lucrări) pune în evidență existența unor indicii temeinice în sensul art.143 Cod procedură penală care justifică luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul .
Raportat la faza procesuală a cauzei, la scopul măsurii arestării preventive, respectiv buna desfășurare a procesului penal prevăzut de disp. art.136 Cod procedură penală, cum temeiurile inițiale de arestare prev. de art. 148 lit. "f "Cod procedură penală nu au încetat,nu s-au modificat astfel să devină aplicabile disp. art. 139 Cod procedură penală privind înlocuirea sau revocarea măsurilor preventive,iar protejarea ordinii publice prin privarea de libertate a inculpatului rămânând importantă și relevantă în raport cu persoana acestuia și a infracțiunilor presupus săvârșite, prin raportarea și la durata privării de libertate considerată rezonabilă în cauză, tribunalul va constata legală și temeinică măsura arestării preventive dispusă în cauză față de inculpatul, măsură pe care o va menține și care va fi verificată sub aspectul legalității și al temeiniciei, în termenul prevăzut de disp. art. 160 ind.h alin.3 Cod procedură penală și va respinge cererea privind revocarea măsurii arestării preventive formulată de inculpat prin apărător.
Pentru inculpat s-a invocat conduita procesuală sinceră atât în cursul urmăriri penale cât și în fața instanței de judecată, dar acest aspect nu poate conduce prin ele însuși la revocarea măsurii arestării preventive, ci va fi avut în vedere la soluționarea pe fond a cauzei în măsura în care inculpatul va fi găsit vinovat și condamnat.
Pentru toate aceste motive instanța în baza disp. art. 300 ind. 2 Cod procedură penală raportat la art. 160 ind. h alin.3 Cod procedură penală va menține ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților,măsură ce urmează a fi verificată în termenul prev. de disp. art.160 ind. h Cod procedură penală".
În termen legal inculpatul a recurat încheierea de ședință sus menționată solicitând judecarea sa în stare de libertate, invocând circumstanțe personale: vârsta, faptul că este elev și dorește să-și continue studiile, regretul față de fapta pentru care este judecat, precum și faptul că cele două persoane implicate sunt libere.
Instanța de control judiciar a examinat legalitatea și temeinicia încheierii de ședință recurate prin prisma tuturor motivelor invocate de inculpat și susținute de avocatul ales, al limitelor procesuale impuse de calea de atac a recursului, cât și al probatoriului administrat până la acest moment procesual.
S-au constatat următoarele:
Inculpatul se află în curs de judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic droguri de risc și introducerea în țară de droguri de risc -prev. de art. 2 al. 1 și art. 3 al. 1 Legea 143/2000 modificată, Legea 522/2004 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și art. 99 al. 3 Cod penal.
Instanța de fond a analizat temeiurile arestării preventive a inculpatului prin prisma probelor administrate; al dispozițiilor art. 160 ind. h al. 3 Cod procedură penală raportat la disp. art. 136 Cod procedură penală, 149 Cod procedură penală -probe ce au fost individualizate în fapt și care au conturat faptul că aceste temeiuri nu s-au modificat și impun menținerea în continuare a măsurii arestării preventive.
Sub acest aspect s-a evidențiat probator subzistența pericolului concret pentru ordinea publică în cazul judecării în stare de libertate a inculpatului la acest moment procesual, prin: natura și gravitatea faptelor pentru care este judecat; starea de minoritate în care a desfășurat activitățile infracționale; crearea de un impact iminent negativ și de nesiguranță socială.
Criticile invocate referă la aspecte de circumstanțe personale - care vor fi evaluate în contradictoriu cu celelalte probe și care nu au modificat temeiul arestării inițiale și nici nu justifică schimbarea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă.
Privind acest aspect s-a reținut creșterea frecvenței acestui gen de infracțiuni și periculozitatea - mai ales în rândul tinerilor prin consecințe deosebit de grave.
Pericolul social a fost just apreciat în conformitate cu normele CEDO fiind permanent raportat la aspectele speței în cauză - în fapt și în drept, cât și la persoana inculpatului.
Nu s-a evaluat nici un moment vreun grad de vinovăție față de inculpatul "prezumția de nevinovăție" fiind pe deplin respectată inculpatul putând valorifica toate drepturile procesuale și să-și administreze fără nici o restricție de drepturi orice probă (având și avocat ales).
Aspectul invocat vizând, imposibilitatea continuării la acest moment a studiilor, nu poate fi evaluat singular, și nu poate justifica modificarea vreunei temei al arestării inițiale -excede cadrului procesual dedus judecății.
Față de toate aceste considerente, constatând nefondat recursul formulat, că încheierea de ședință recurată este temeinică și legală, instanța urmează a respinge ca nefondat recursul inculpatului în baza disp. art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Urmează a fi obligat recurentul -inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 23 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui in dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 80 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
08.10.2009
Tribunalul Vaslui:
-
Președinte:Aurel DubleaJudecători:Aurel Dublea, Gabriela Scripcariu, Elena Scriminți
