Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 577/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.577/R/2009
Ședința publică din data de 2 octombrie 2009
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE: Valentin Chitidean JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Vasile Goja
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - --
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj și de către inculpații, împotriva încheierii penale din data de 30 septembrie 2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind verificarea legalității și temeiniciei arestării.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av., inculpata, aflată în stare de arest, asistată de apărător ales, av. și inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.N, toți avocații din cadrul Baroului C, cu împuterniciri avocațiale depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Reprezentantul Parchetului susține recursul declarat în ședința publică din 30.09.2009, în dosarul nr- al Tribunalului Cluj privind pe inculpatul. Prin încheierea Tribunalul Cluja dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara și stabilirea unor obligații, apreciindu-se că art.148 lit.f Cod pr.pen. nu-și mai are aplicabilitatea în ce-l privește pe inculpatul și s-a reținut că măsura arestării preventive este individuală și că trebuie avută în vedere contribuția individuală a fiecărui inculpat.
Raportat la activitatea infracțională a inculpatului și circumstanțele personale ale inculpatului rezultă că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu și-au schimbat aplicabilitatea și se impune menținerea măsurii și pe viitor. Infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este sancționată cu pedeapsa mai mare de 4 ani închisoare și lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică având în vedere perioada de timp îndelungată în care a comis infracțiunea, modalitatea de operare, consecințele grave care s-ar fi putut produce în trafic. Dotarea tehnică a candidaților în vederea fraudării examenului nu este o activitate lipsită de importanță, pentru că dacă n-ar fi fost așa echipați candidații n-ar fi promovat examenul respectiv. Raportat la această conduită ilicită, la împrejurarea că activitatea infracțională a inculpatului este de natură să producă tulburarea păstrării ordinii de drept, apreciază că art.148 lit.f Cod pr.pen. este incident în cauză și că privarea de libertate a inculpatului este necesară.
Pentru aceste motive, solicită casarea încheierii atacate și pe cale de consecință menținerea măsurii arestării preventive și pe viitor în temeiul art.148 lit.f Cod pr.pen.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii din 30.09.2009 a Tribunalului Cluj prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatei, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza să se dispună cercetarea inculpatei în stare de libertate. S-a apreciat în încheierea atacată că se mențin temeiurile arestării preventive, având în vedere perioada îndelungată în care s-a desfășurat activitatea infracțională și pericolul concret pentru ordinea publică vis a vis de modalitatea de desfășurare a circulației pe drumurile publice. De asemenea, s-a apreciat că faptele prezintă un grad de pericol social ridicat, precum și faptul că Poliția, instituție în care orice cetățean trebuie să poată avea încredere ar putea fi pusă într-o lumină nefavorabilă dacă inculpații ar fi puși în libertate. Nu contestă faptele comise de inculpată, fapte comise după ce cauza a fost instrumentată de organele de urmărire penală, însă solicită să se rețină că inculpata a manifestat regret și a sprijinit urmărirea penală și în fața instanței de fond a ușurat cercetarea judecătorească. Atitudinea subiectivă este constatată și de Serviciul de probațiune care evocă din perspectiva inculpatei regretul profund al comiterii faptei. Mai arată că, activitatea performantă a organelor de urmărire penală a stopat activitatea infracțională, că și-a îndeplinit toate obligațiile astfel că dacă inculpata ar fi pusă în libertate, n-ar putea fi pusă în discuție o ineficiență a acestui organ de urmărire penală.
În această fază trebuie analizat în ce măsură după intrarea în cercetarea judecătorească, după ce s-au administrat deja probe și inculpații au recunoscut și regretat că au comis infracțiunile ce le-au fost reținute în sarcină, mai suntem în situația în care societatea ar mai privi ca o reacție fermă împotriva corupției menținerea inculpaților în stare de arest. Situația juridică a inculpatei are alte dimenisuni față de situația de la luarea măsurii arestării preventive. Inculpata a comis fapta în contextul în care este o tânără de 24 de ani, lipsită de experiență și care a fost atrasă în activitățile de natură infracțională de coinculpatul, probațiunea dosarului invocând această stare de fapt. Din referatul întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj rezultă că inculpata în perioada anterioară comiterii infracțiunii a avut mai multe locuri de muncă, a desfășurat activități utile pentru integrarea sa socială și a obținut venituri din munca sa, dorința de câștig având o influență majoră în comiterea acestor infracțiuni.
Raportat la situația concretă a inculpatei, împrejurarea în care s-a comis infracțiunea, vis a vis și de sancțiunea "de represiune" cum este percepută măsura arestării preventive, situația în care urmărirea penală a fost desfășurată în condiții de celeritate, cercetarea judecătorească a fost declanșată, apreciază că nu mai există nici o temere că lăsată în libertate inculpata ar putea încerca zădărnicirea aflării adevărului.
Nu face referire la termenul rezonabil, la termenul suficient pentru a reflecta la gravitatea faptelor comise, suferința creată ei și familiei acesteia și nici la egalitatea de tratament, însă solicită ca legea penală să fie complet aplicată și să se analizeze în ce măsură menținerea măsurii arestării preventive mai este necesară pentru sancționarea inculpatei și înfăptuirea actului de justiție. O stare de libertate cenzurată ar fi benefică atât pentru societate având în vedere eforturile financiare ale statului cât și pentru reintegrarea socială a inculpatei.
În concluzie, apreciază încheierea atactă ca fiind neteminică și nelegală și pune concluzii de admiterea recursului formulată de inculpata, desființarea hotărârii atacate și pe cale de consecință revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatei.
Apărătorul inculpatului arată că va pleda pentru normalitate, o stare normală pe care trebuie să o aibă inculpatul când este cercetat. Susține că de la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat anumite aspecte, instanța a fost sesizată cu judecarea cauzei, s-a dat citire actului de sesizare, s-a procedat la audierea inculpaților, declarația inculpatului corespunzând cu declarațiile date în faza de urmărire penală și instanța a putut să ajungă să constate că în realitate acel pericol public este mult diminuat.
Instanța de fond a luat în considerare doar hotărârile luate până în prezent cu privire la luarea, prelungirea și menținerea măsurii arestării preventive, precum și consecințele unei publicități negative exagerate care au fost furnizate de organele de urmărire penală și nu a ținut cont de faptul că inculpatul nu mai este acuzat de săvârșirea infracțiunii de dare sau luare de mită, ci doar eventual de trafic de influență.
Apreciază că inculpatul este victima publicității exagerate și în esență s-a încercat atingerea problemelor juridice din alte județe care sunt mult mai vaste, fiind vorba de eliberarea nelegală a 3000 de permise, și în care inculpații sunt cercetați în stare de libertate. În cazul de față suntme într-o situație mult mai blândă, iar pericolul concret pentru ordinea publică este mult diminuat având în vedere că situația este total diferită față de data începerii urmăririi penale. În modalitatea în care instanța de fond a analizat pericolul concret pentru ordinea publică, se prefigurează un anumit tratament juridic pe care urmează să-l aplice în acest dosar.
Susține că în dosar nu există nici o probă și nici un indiciu din care să rezulte că ar încerca zădărnicirea aflării adevărului. În prima fază inculpatul nu a coloborat cu organele de urmărire penală datorită stării de sănătate și stării de stres. Solicită să se aibă în vedere că inculpatul este o persoană la o vârstă apreciată, o persoană care a ajutat membrii comunității, are o stare de sănătate precară, suferiind de hepatită, depresie motiv pentru care a stat o perioadă îndelungată de timp în Spitalul Penitenciar D, nu a încercat influențarea nici unui inculpat sau martor, a recunoscut și regretat faptele comise, urmând ca aspectele de vinovăție să fie analizate în urma administrării probațiunii.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, carea încheierii atacate și, rejudecând cauza să se dispună respingerea cererii DNA de a menține măsura arestării preventive și în consecință revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea ca neîntemeiat a recursului declarat de parchet și menținerea ca legală și temeinică a încheierii pronunțate de Tribunalul Cluj.
Arată că procesul penal are niște principii care trebuie respectate și să guverneze procesul penal, respectiv echitatea și corectitudinea. În această cauză Parchetul a înțeles să uzeze cu unități de măsură diferite, una fiind de a nu lua nici o măsură privind pe inculpatul. În matrialitatea faptei dicta răspunsurile corecte, iar inculpatul a dotat o parte din candidați cu echipamentul tehnic, echipare pe care și-o puteau procura și candidații singuri, astfel că actele materiale ale inculpatului nu erau indispensabile. O parte din aceste persoane au picat examenul pentru că li s-au dictat răspunsuri proaste. De reținut este faptul că nu s-a produs nici un incident, permisele obținute fradulos au fost ridicate, astfel că acel potențial a dispărut când a început cercetarea în prezenta cauză.
Mai arată că, procurorul de ședință a solicitat arestarea inculpatului și a apreciat că acesta este mai vinovat decât inculpatul având în vedere și calitatea acestuia de profesor de legislație la școala de șoferi.
Arată că actualitatea, identitatea pericolului de la luarea măsurii arestării preventive, profitul minim de care a beneficiat inculpatul, contribuția avută la comiterea infracțiunii, poziționarea părților din acest proces, atitudinea sinceră a inculpatului, lipsa antecedentelor penale, precum și faptul că nu au apărut elemente noi care să ducă la menținerea arestării preventive, dar și față de faptul că inculpatul este cercetat în stare de libertate, sunt elemente favorabile inculpatului, apte de a produce modificări de natură a schimba măsura arestării preventive.
Invocă și egalitatea de tratament având în vedere că inculpatul deși are acceea situație juridică, este cercetat în stare de libertate.
Reprezentanta Parchetului arată că corespunde realității că DNA a solicitat în faza de judecată luarea măsurii arestării preventive și față de inculpatul, însă încheierea instanței de fond nu a fost atacată cu recurs, deoarece acesta este inadmisibil.
Raportat la recursul declarat de inculpații și împotriva încheierii de menținere a măsurii arestării preventive, solicită a fi respinse, întrucât Tribunalul Cluj în mod temeinic și legal a dispus menținerea măsurii arestării preventive prin prisma scopul măsurilor preventive. Corect a avut în vedere instanța fondului potențialul producerii unor evenimente în trafic și că temeiurile prev. de art. 148 lit.f Cod pr.pen. avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat. Mai arată că, criticiile aduse de apărătorii inculpaților sunt neîntemeiate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului declarat de DNA
Inculpata, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă și solicită admiterea recursului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să se țină seama de starea sa precară de sănătate și să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA:
Prin încheierea penală din 30 septembrie 2009 a Tribunalului Cluj, în baza art. 300 ind.2 pr.pen. rap. la art. 160/b pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații:
- fiul lui și, născut la 12.05.1953 în com., jud. C, domiciliat în C-N,-. 43, -, în prezent deținut în Penitenciarul Gherla și
- fiica lui și, născută la 09.10.1984 în C-N, domiciliată în C-N,-, jud. C, CNP -, în prezent deținută în Penitenciarul Gherla.
S-au respins cererile de înlocuire a acestei măsuri formulate de cei doi inculpați prin apărători cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
S-a menținuit starea de arest a inculpaților.
În baza art. 139 alin.1 pr.pen. rap. la art. 141.pr.pen, s-a admis cererea formulată de inculpatul prin apărător.
S-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul:
- fiul lui G și, născut la 10.04. 1980 în H, jud. C, domiciliat în comuna -,-, în comuna -,- jud. C, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Gherla cu măsura obligării de a nu părăsi țara iar în baza art. 145 alin. 1/1 și art. 145/1 pr.pen. s-a impus acestuia, până la soluționarea definitivă a prezentei cauze, următoarele obligații:
a) să se prezinte în fața instanțelor de judecată ori de câte ori va fi chemat în prezenta cauză;
b) să se prezinte la sediul Poliției -, jud. C în vederea derulării programului de supraveghere, ori de câte ori va fi chemat;
c) să nu își schimbe locuința din comuna -,- jud. C decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
S-a impus inculpatului ca pe durata măsurii luate să nu ia legătura cu martorii menționați în rechizitoriu până după audierea lor de către instanța de judecată.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 145 alin. 2 ind. 2.pr.pen.
Pentru a pronunța ceastă hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 56/P/2008 al DNA - Serviciul Teritorial Cluj au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații:
pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență în formă continuată, prev. de art. 257 Cod Penal coroborat cu art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2.penal, dare de mită în formă continuată, prev. de art. 255 Cod Penal coroborat cu art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2.penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290 Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 2.penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a pen.
- trimisă în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 Cod penal coroborat cu art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2.Penal și
- trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență în formă continuată, prev. de art. 26.penal rap. la art. 257 Cod penal coroborat cu art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2.Penal.
În sarcina inculpatului s-a reținut în esență în actul de sesizare că în perioada octombrie 2008 - martie 2009, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a pretins de la un număr de 13 persoane sume cuprinse între 5000 lei și 3200 de Euro, promițând că prin influența pe care o are asupra unor funcționari din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor C le va facilita promovarea examenului pentru obținerea permisului de conducere, sens în care a procedat și la falsificarea unor fișe de școlarizare, a unor contracte și a unor fișe medicale pentru candidați.
În aceeași perioadă inculpatul a remis coinculpatei (agent de poliție) sume cuprinse între 600 și 700 de Euro (în total suma promisă fiind de 8400 de euro din care inculpata a primit efectiv 4200 de euro) pentru aod etermina pe aceasta să să-și îndeplinească în mod defectuos atribuțiile de serviciu și să permită unor candidați accesul în sala de examen în condiții în care să le asigure fraudarea examenului pentru obținerea permisului de conducere.
În ceea ce îl privește pe inculpatul s-a reținut că acesta l-a ajutat în mod nemijlocit pe coinculpatul, procedând la echiparea tehnică a unui număr de 13 candidați în vederea fraudării examenului, primind în schimb de la inculpatul suma totală de 1200 de euro.
Arestarea preventivă a inculpaților și a fost dispusă inițial în baza temeiurilor indicate de art.148 al.1 lit. f pr.pen. prin încheierea penală nr. 25/C/2009 a Tribunalului Cluj iar față de icnulaptul prin încheierea penală nr. 36/R/2009 a Curții de Apel Cluj. Măsura arestului preventiv a fost prelungită față de inculpați de două ori, prin încheierile penale nr. 35/C/2009 și 44/C/2009 ale Tribunalului Cluj, recursurile declarate împotriva acestora fiind respinse.
La termenele de judecată din data de 11 iunie 2009 și 5.08.2009 s-a dispus menținerea acestei măsuri în temeiul art. 300/1 și art. 300/2 pr.pen. recursurile declarate împotriva acestor încheieri fiind respinse prin decizia penală nr. 417/R/2009 a Curții de Apel Cluj și NR.504/R/18.08.2009.
Analizând la acest moment legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive în temeiul dispozițiilor art. 300/2 pr.pen. tribunalul a apreciat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea și menținerea măsurii subzistă și în prezent față de inculpații și.
Examinând incidența dispozițiilor art. 143.pen.Cod Penal, raportate și prin prisma dispozițiilor art. 68/1 pr.pen. tribunalul a reținut că în cauză există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că cei doi inculpați au comis faptele pentru care sunt trimiși în judecată, avându-se în vedere mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv conținutul proceselor-verbale de sesizare din oficiu, denunțul formulat de, notele de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpați, convorbiri care au avut legătură cu cauza, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate în mediul ambiental de către inculpații, cu investigatorii sub acoperire autorizați în cauză, nota privind activitatea de filaj realizată ca urmare a autorizației emise de către instanță, planșa cu imaginile fotografice preluate cu prilejul activității de filaj, declarațiile inculpaților, precum și ale învinuiților și, declarațiile denunțătorului precum și a candidaților, ale martorilor, procesele-verbale întocmite de investigatorii sub acoperire și, precum și declarațiile acestora; procesele-verbale de percheziție efectuate la domiciliile inculpaților și, din care rezultă că s-au găsit mijloacele tehnice audio utilizate la fraudarea examenelor, precum și o bancnotă de 100 Euro identificată la domiciliul inculpatului, bancnotă remisă acestuia la data de 04.03.2009 de către investigatorul; declarațiile candidaților care au fost ajutați de să promoveze în mod fraudulos examenul de obținere a permisului, procesul verbal de percheziție informatică pentru unitățile de calculator ridicate de la AUTO
Tribunalul a reținut că faptele imputate inculpaților prin rechizitoriu sunt deosebit de grave prin prisma acțiunii infracționale întreprinse, prin numărul de persoane implicate, modalitățile de comitere ale faptelor indicate de anchetatori și săvârșirea acestor fapte în mod repetat, conturându-se astfel ideea că inculpații prezintă un real pericol pentru ordinea publică.
Potrivit punctului de vedere exprimat în recomandarea nr.R (80) 11 Comitetului de miniștri ai Consiliului Europei, existența unor motive verosimile care să legitimeze bănuiala că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este urmărit este privită ca o condiție generală, independentă de temeiurile detenției provizorii sau cele de care ar putea justifica condamnare, Curtea statuând că aceste motive verosimile presupun existența unor fapte sau informații de natură a convinge obiectiv că persoana în cauză a comis o infracțiune.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f pr.pen. cerința cuprinsă în teza Iaa cestui articol (referitor la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților) este îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta care aceștia sunt trimiși in judecată, este cu mult peste limita minimă, prevăzută in acest articol de lege, respectiv aceea de 4 ani închisoare.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta la acest moment lăsarea în libertate a inculpaților, trebuie subliniat faptul că, raportat la noțiunea de "probe" care se regăsește în teza a II-a a art. 148 lit. f pr.pen. acesta trebuie să reiasă din existența la dosar a unordatedin care să rezulte, fără putința de tăgadă, că o întreagă colectivitate ar fi pusă în primejdie prin lăsarea în libertate a inculpatului.
Este imperios necesară existența unor date și probe certe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de libertate a inculpatului. Noțiunile nu trebuie privite izolat, ci interdependent, pentru că legea impune drept condiție a luării și menținerii măsurii preventive existența unorprobecă lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Aceste probe nu se confundă dar nici nu exclud probele administrate în cursul urmăririi penale și a judecății, fiind vorba practic de orice element de fapt care poate contribui la cunoașterea împrejurărilor necesare justei soluționări a cauzei, la care se raportează și corecta evaluare a necesității luării sau menținerii unei măsuri preventive.
Pericolul concret pentru ordinea publică trebuie înțeles deci ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Din aspectele care se desprind până în prezent din actul de sesizare reiese că astfel de fapte de genul celor ce li se impută inculpaților au avut un puternic impact negativ în societate, determinând efectuarea unor anchete penale în mai multe județe ale țării. Aceste anchete au determinat dezbateri ample și serioase în mass media prin prisma pericolului prezentat în trafic de acei conducători auto care nu dețin deprinderile necesare pentru a putea conduce autovehicule, nu cunosc semnele de circulație sau nu au aptitudinea de a citi ori înțelege indicatoarele rutiere.
La termenul de judecată din data de 30.09.2009 instanța a procedat la audierea inculpaților și. În timp ce inculpata s-a prevalat în fața instanței la dreptul de tăcere prev. de art.70 alin.2 pr.pen. arătând însă că își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale prin care recunoștea faptele comise, în timp ce inculpatul a recunoscut nuanțat infracțiunile ce au fost reținute în sarcina sa.
În astfel de condiții și ținând cont de faptul că în ultimii ani în România accidentele rutiere soldate cu victime sunt în continuă creștere, conduita inculpaților, așa cum a fost descrisă de către anchetatori și cum se desprinde până în prezent din actele de urmărire penală și din declarațiile din fața instanței nu poate fi decât una sancționabilă. Chiar dacă măsura arestării preventive nu poate avea caracter punitiv, instanța apreciază că menținerea acestei măsuri se impune prin prisma scopului ei preventiv, pericolul concret pentru ordinea publică rezultând din caracterul repetat al acțiunilor inculpaților, modul și împrejurările în care acestea au fost săvârșite și derularea pe o lungă perioadă de timp a activității infracționale. Nu pot fi deloc neglijate aspecte cum ar fi acelea că prin faptele comise de inculpați au obținut permise de conducere persoane care nu au fost în nici un mod testate dacă prezintă aptitudinile reale ale unui conducător auto, faptele putând deci cauza consecințe tragice în trafic. Lipsa de responsabilitate și inconștiența angajării în activități de genul celor reținute în rechizitoriu, corelată cu împrejurarea că astfel de acțiuni decredibilizează puternic imaginea unor instituții fundamentale ale statului de drept - în speță Poliția, instituție în care orice cetățean trebuie să poată avea încredere, conduc instanța la concluzia că, deși inculpații nu posedă antecedente penale și au recunoscut faptele în materialitatea lor în faza de urmărire penală, nu se justifică revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea ei.
Mai mult, cercetarea judecătorească abia a fost demarată, există persoane față de care s-au disjuns și se continuă cercetările, astfel încât pentru o bună înfăptuire a actului de justiție tribunalul apreciază că este necesară în continuare privarea de libertate a acestora. Aceasta în pofida lipsei antecedentelor penale și a împrejurării că au manifestat regret față de comiterea faptelor, acestea urmând a fi avute în vedere la individualizarea pedepselor în cazul în care inculpații vor fi găsiți vinovați.
Contribuția fiecăruia dintre inculpați la comiterea faptelor ce le sunt imputate, precum și vinovăția fiecăruia, dacă există, urmează a fi stabilite pe parcursul cercetării judecătorești însă măsura arestării preventive trebuie să garanteze, printre altele, și buna desfășurare, în condiții de celeritate, a procesului penal.
Din motivele anterior expuse reiese că la acest moment nu se poate aprecia în vreun fel că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații și s-au schimbat, astfel încât să se justifice înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă, în sensul celor solicitate.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, după audierea celor 4 inculpați în condiții de oralitate și contradictorialitate în fața instanței de judecată, se poate aprecia însă că temeiurile care au justificat până în prezent luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de acesta, s-au modificat.
În primul rând, tribunalul a subliniat împrejurarea că măsura arestării preventive nu este una colectivă ci individuală, astfel încât la luarea și menținerea acesteia trebuie să fie avută în vedere contribuția efectivă a fiecărui inculpat la comiterea faptei precum și situația personală a fiecăruia dintre ei, respectiv în ce măsură fiecare inculpat a determinat crearea urmărilor socialmente periculoase prevăzute de lege.
Atât din conținutul actelor de urmărire penală, precum și din conținutul rechizitoriului și al declarațiilor celor patru inculpați, reiese până la acest moment că actele de participare la comiterea infracțiunii de complicitate la trafic de influență continuată ale inculpatului pot fi comparate ca și importanță cu actele de participare reținute în sarcina inculpatului, acesta fiind cercetat și judecat în prezenta cauză în stare de libertate. Chiar se poate aprecia că, așa cum s-a conturat până în prezent, ajutorul acordat de către inculpatul inculpatului a fost chiar mai important deoarece inculpatul era cel furniza răspunsurile corecte la proba teoretică, în lipsa cărora dotarea candidaților cu aparatura necesară (operațiune efectuată de către inculpatul singur sau împreună cu inculpatul ), ar fi fost inutilă. De asemenea, fără a antama fondul cauzei, tribunalul a reținut - tot legat de contribuția inculpatului la comiterea faptelor - împrejurarea că acesta a fost atras în activitatea infracțională de către coinculpatul care de altfel i-a și furnizat aparatura tehnică necesară și care l-a învățat cum să procedeze la montarea și testarea acesteia, aspecte din care se poate trage concluzia că activitatea infracțională s-ar fi desfășurat oricum și fără participarea inculpatului.
Dincolo de aceste împrejurări, tribunalul a reținut că inculpatul a avut o atitudine sinceră de recunoaștere și de colaborare cu organele de anchetă încă de la momentul primelor audieri, poziția sa fiind constantă în cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată. Această poziție procesuală a inculpatului îl îndreptățește pe acesta la un tratament procesual egal în cursul judecății cu cel aplicat inculpatului, din considerentele de echitate procedurală. Alte argumente în sensul că temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestării preventive s-au modificat până în prezent sunt cele care pot fi desprinse din conținutul referatului de evaluare întocmit în cursul judecății de către Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, referat din care reiese că inculpatul a conștientizat abia după momentul arestării preventive gravitatea faptelor care i-au fost imputate și că are șanse de a se reintegra în societate, având o familie legal constituită și având un copil minor în vârstă de 3 ani. La toate acestea se adaugă și împrejurarea că inculpatul nu posedă antecedente penale iar din datele existente până în acest moment în prezenta cauză, este cel care a beneficiat de cel mai mic folos material de pe urma comiterii infracțiunilor. De altfel, inițial, Tribunalul Cluja respins prin încheierea penală nr.25/C/18.03.2009 propunerea de arestare preventivă formulată de DNA - Serviciul Teritorial Cluj față de inculpatul, luând în cauză măsura obligării de a nu părăsi țara.
Împotriva încheierii menționate, au declarat recurs în termen Parchetul de pe lângă -Direcția Națională Anticorupție- Serviciul Teritorial Cluj și de inculpatii si.
Primul recurent a criticat încheierea atacată doar referitor la inculpatul, susținând că în mod greșit s-a dispus înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, deoarece raportat la activitatea infracțională a inculpatului intimat și a circumstanțelor sale personale, rezultă că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu și-au schimbat aplicabilitatea, impunându-se menținerea arestării; s-a apreciat că dotarea tehnică de către intimat candidaților în vederea fraudării examenului pentru permisul de conducere nu este o activitate lipsită de importanță, deoarece în lipsa acesteia candidații nu ar fi promovat examenul.
Inculpata recurentă, a criticat încheierea în privința menținerii arestării sale preventive, susținând că a manifestat regret, a sprijinit urmărirea penală și a ușurat cercetarea judecătorească, iar dacă ar fi pusă în libertate, acest fapt nu s-ar răsfrânge negativ asupra eficienței organului de urmărire penală.
S-a apreciat că în această fază de cercetare judecătorească nu mai suntem în situația în care societatea ar mai privi menținerea arestului aor eacție fermă împotriva corupției.
S-a învederat că inculpata a comis fapta în contextul în care a fost lipsită de experiență, avea 24 ani și a fost atrasă în activitatea infracțională de coinculpatul.
Inculpatul recurent a apreciat că de la luarea arestării preventive s-au schimbat anumite aspecte, respectiv instanța a fost sesizată cu judecarea cauzei, s-a citit actul de sesizare, s-a procedat la audierea inculpaților, iar declarația inculpatului corespunde declarațiilor inițiale, astfel încât pericolul public al lăsării sale în libertate este mult diminuat.
S-a mai susținut că inculpatul este victima publicității exagerată și că la dosar nu există nici un indiciu din care să rezulte că ar încerca zădărnicirea aflării adevărului odată pus în libertate.
S-a invocat vârsta înaintată a inculpatului, conduita acestuia care a ajutat membrii comunității și starea sa de sănătate precară, acesta suferind de hepatită.
Examinând încheierea atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, precum și - conform art.385/6 al.3 pr.pen. - sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență prev.de art.257 pen. rap.la art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.41 al.2 pen. dare de mită prev.de art.255 pen. rap.la art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.41 al.2 pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art.290 pen. cu aplic.art.41 al.2 pen. inculpata a fost trimisă în judecată în stare de arest preventiv pentru infracțiunea de luare de mită prev.de art.254 pen. rap.la art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.41 al.2 pen. iar inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru complicitate la trafic de influență prev.de art.26 pen. rap.la art.257 pen. coroborat cu art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.41 al.2 pen.
În sarcina acestora s-a reținut că primul inculpat în octombrie 2008 - martie 2009, a pretins de la 13 persoane, sume între 5.000 lei și 3.200 Euro, promițând că prin influența pe care o are asupra unor funcționari din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor C, le va facilita promovarea examenului pentru permisul de conducere, sens în care a procedat și la falsificarea unor fișe de școlarizare, contracte și a unor fișe medicale.
S-a mai reținut că inculpatul a remis inculpatei recurente, agent de poliție, sume între 600 și 700 euro, pentru aod etermina pe aceasta să-și îndeplinească defectuos atribuțiile de serviciu și să permită accesul unor candidați în sala de examen în maniera în care să le asigure fraudarea examenului.
Referitor la inculpatul intimat, s-a reținut că acesta l-a ajutat pe primul inculpat, echipând tehnic 13 candidați în vederea fraudării examenului primind în schimb suma de 1.200 euro.
Justificat a apreciat prima instanță că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă față de inculpații și.
Într-adevăr, Curtea constată că indiciile temeinice din care rezultă comiterea faptelor rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale, precum și din declarațiile date în cursul cercetării judecătorești de către inculpatul (146), (150) și (152) și nu au fost contestate de către inculpații recurenți.
Justificat s-a apreciat că sunt întrunite condițiile cazului de arestare prev.de art.148 alin.1 lit.f pr.pen. dat fiind că faptele de genul celor care li se impută inculpaților recurenți au un puternic impact negativ în societate; într-adevăr, nu se poate face abstracție de împrejurarea că anchetele penale îndreptate împotriva obținerii frauduloase a permiselor de conducere, s-au efectuat în mai multe județe ale țării, că aceste anchete determină și în prezent dezbateri aprinse în comunitate, justificat de pericolul pe care-l prezintă în trafic conducătorii auto care nu au urmat școala de șoferi, nu știu să citească și totuși au obținut permisul sau din punct de vedere medical nu sunt apți să conducă vehiculele.
Justificat s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților recurenți ar fi de natură să trezească un sentiment puternic de dezaprobare în rândul comunității, având în vedere în special calitatea pe care o aveau în momentul în care s-au implicat în obținerea frauduloasă a permiselor de conducere în schimbul obținerii unor sume apreciabile; astfel, inculpatul, cel care trebuia să-i instruiască pe candidați a fost cel care a organizat fraudarea examenului, iar inculpata, trebuia să-i examineze, mai precis să-i supravegheze pentru a nu frauda examenul, însă cei doi recurenți au adoptat o atitudine contrară celei corecte.
Așadar, vârsta recurentului, starea sa de sănătate și atitudinea anterioară comiterii faptelor nu pot prevala în fața impactului negativ ce ar stârni oprobiul public prin lăsarea sa în libertate în cursul cercetării judecătorești.
De asemenea, vârsta fragedă a inculpatei recurente, experiența scăzută și dorința sa de a realiza venituri suplimentare, nu înlătură dezaprobarea publică, dimpotrivă acestea sunt împrejurări, care nu scuză adoptarea în mod vădit a unei atitudini ilicite.
În mod temeinic prima instanță a apreciat că s-au schimbat temeiurile ce au stat la baza luării arestării preventive a inculpatului intimat, deoarece acesta a dat dovadă de o sinceritate deplină în fața instanței de judecată, aspect care coroborat cu absența unei calități care să pretindă o exigență sporită în partea comunității, justifică înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Așadar, aprecierile legate de caracterul hotărâtor al contribuției sale la comiterea faptelor, contribuție constând în dotarea candidaților cu aparatura tehnică necesară primirii răspunsurilor la întrebările examenului, nu prezintă relevanță asupra menținerii sau nu a arestării preventive.
In acest sens se poate considera că lăsarea sa în libertate, instituirea măsurilor specifice controlului judiciar nu ar fi de natură să afecteze în mod serios comunitatea, tocmai datorită faptului că nu se poate presupune că societatea ar prezenta o exigență sporită față de atitudinea adoptată de recurent, în condițiile în care nu era implicat și nu avea atribuții de serviciu în ceea ce privește organizarea sau supravegherea desfășurării activității de obținere a permiselor de conducere.
Așa fiind, în baza art.385/16 pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondat recursurile declarate.
Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de MINISTERUL PUBLIC, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ -DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE- SERVICIUL TERITORIAL CLUJ și de inculpatii si arestați în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr. din 30 septembrie 2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind verificarea legalității și temeiniciei arestării.
Obligă pe inculpații recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 2 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER
- - - - - - - --
.VC/MB
13.10.09/5 ex.
Președinte:Valentin ChitideanJudecători:Valentin Chitidean, Ana Covrig Vasile Goja
