Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 579/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA NR.579
Ședința publică din 03 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Ene
JUDECĂTOR 2: Bogdan Adrian
JUDECĂTOR 3: Gabriel Crîșmaru
GREFIER: ---
**********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - T - Biroul Teritorial Bacăua fost reprezentat legal de - procuror.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenții inculpați, A, și împotriva încheierii din data de 19.09.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenții inculpați și, în stare de arest, asistați de apărător ales, avocat, recurenta inculpată -a, în stare de arest, asistată de apărător, avocat -, recurentul inculpat -, în stare de arest, asistat de apărător, avocat, recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de apărător, avocat, recurentul inculpat -, în stare de arest, asistat de apărător, avocat și recurentul inculpat G, în stare de arest, asistat de apărător, avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri prealabile, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Apărătorul recurenților - inculpați și, avocat, solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii din 19.09.2008 a Tribunalului Bacău, care este nelegală și netemeinică. Solicită casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare în temeiul art.38515pct.2 lit.c CPP. Invocă motive de netemeinicie care ar atrage aplicarea dispozițiilor art.38515pct.2 lit.d CPP - casare și să se constate că măsura arestului nu se mai impune. Precizează că a fost arestat pentru motive care nu au legătură cu dosarul de față. De-a lungul timpului, la urmărirea penală, s-au respins toate cererile formulate de apărători. Arată că drepturile copilului, despre care face vorbire instanța în încheierea din 19.09.2008, nu sunt mai presus decât dreptul la apărare. că la data de 13 martie nu era în sală și era judecat, codul d e procedură penală prevăzând că inculpatul va fi adus la judecată, cu o singură excepție - când este internat și bolnav. Învederează faptul că s-a încercat intimidarea avocaților, el personal primind amendă în sumă de 50 milioane iar ceilalți avocați 10 milioane, pentru același motiv. Arată că s-au admis cererile de scutire de la plata amenzii pentru ceilalți avocați, nu și a dumnealui. Precizează că nu s-a prezentat la acel termen întrucât știa că nu există dosarul și a solicitat relații telefonice cu privire la dosar. Arată că s-a judecat măsura menținerii arestului preventiv fără dosar în sală. S-au formulat mai multe cereri de recuzare, fără niciun rezultat. În data de 19.09.2008, în fața completului Tribunalului Bacău, s-a discutat măsura arestului fără ca inculpații să fie asistați de avocat, pentru că cine s-a prezentat a făcut doar act de prezență. Precizează că în data de 18.09.2008 a început maratonul judiciar cu doamna judecător, care i-a acordat amendă de 50 milioane lei în condițiile în care nu exista dosarul de la a formulat cerere de recuzare motivat de faptul că există un dosar în care a formulat plângere împotriva acestui magistrat pentru abuz în serviciu. A intrat apoi alt judecător care a ieșit în pronunțare pe măsura arestului preventiv fără dosar, care era la Curtea Constituțională. Arată că acest judecător și-a dat seama și a repus cauza pe rol, cu termen la data de 19.09.2008. Precizează că în cursul zilei de 18.09.2008 nu a fost citat și anunțat de termenele acordate, nu s-a făcut nicio referire că a renunțat la contract. Învederează faptul că au fost două ședințe - una la ora 13 și una la 1930. Cu privire la ședința de la ora 13, care a început mai târziu, în jurul orei 16, s-a constatat că nu există dosarul, a solicitat acordarea unui nou termen, însă judecătorul i-a comunicat că se poate și fără dosar. Dă citire unor paragrafe din transcrierea înregistrării ședinței de judecată din data de 19.09.2008 în dosarul nr- al Tribunalului Bacău, astfel: pagina 8, paragraful 8: Președinte: "În legătură cu dosarul."; fila 13 din transcriere, unde se face vorbire despre scutirea de amendă, confirmându-se că dosarul este pe drum; fila 15 - 16 din transcriere, unde se vorbește că dosarul e pe drum iar completul poate judeca cu urma, urmând a studia dosarul în pronunțare; fila 17 - unde președintele de complet afirmă că "eu am încercat să compensez lucrurile. Să aveți încredere că voi citi dosarul când vine"; fila 18 - primul paragraf; fila 21 - paragraful 7. Arată că acesta este climatul în care s-a judecat - un judecător care a dorit să țină inculpații la pușcărie. că la un moment dat s-a suspendat ședința și la întrebarea sa i s-a comunicat că dosarul este pe drum. A spus completului că sunt mulți apărători, însă i s-a comunicat că el visează dosarul. Arată că se punea însă problema celorlalți avocați, care nu au studiat niciodată dosarul. Precizează că i s-a făcut rău și dă citire paragrafului din transcriere în care se redă afirmația președintelui de complet la reluarea cauzei (fila 22) cu privire la lipsa sa, în condițiile în care a trimis prin fax, în timp util, adeverință medicală. Arată că i s-a recomandat o săptămână de repaus, asta fiind starea în care se găsea la acel termen. că art.171 CPP reglementează asistența învinuitului sau inculpatului iar alin.41, căruia îi dă citire, vorbește despre lipsa nemotivată a apărătorului. Învederează faptul că este deci vorba despre două premise - avocat ales și termenul pentru apărare. Prima condiție privește ceva imputabil avocatului ales, însă arată că nu a lipsit nejustificat în condițiile în care a trimis adeverință medicală și nu putea asigura substituirea la ora 8 noaptea. Instanța trebuia să acorde termen pentru a se prezenta apărătorul ales, eventual alt termen după o oră, timp în care urma să fie înștiințat. Precizează că s-a căutat un apărător din oficiu, însă dat fiind că dosarul este complex, necesita timp pentru a fi studiat iar domnul, care l-a substituit, nu avea cum să ia cunoștință de dosar. Textul de lege presupune un termen de minim 3 zile pentru pregătirea apărării în cazul la care a făcut referire mai sus. Arată că judecata s-a făcut cu încălcarea dreptului la apărare atât în ce privește dispozițiile art.171 al.41, fiind incidente și dispozițiile art.197 al.2 teza 6, deci o nulitate absolută. că încheierea trebuie casată și trimisă cauza spre rejudecare instanței de fond. Precizează că au existat avocați care au venit pentru prima dată în sală, în dosar, și nu au avut timpul necesar să studieze dosarul, fiind vorba deci despre o nulitate absolută, pe care o invocă, încălcându-se dreptul la apărare și al celorlalți inculpați. Învederează faptul că într-un caz similar, în anul 2006, un condamnat s-a găsit în aceeași situație, a ajuns dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție care a constatat că s-a încălcat dreptul la apărare. Arată că la data de 13 martie a fost judecat așa cum a fost judecat, fiind un motiv de nulitate, pe care îl invocă. În ce privește netemeinicia, arată că în încheierea din 19.09 există contradicții. La fila 9 din încheiere paragrafele 1,2,3,4,5 rezultă cum s-a făcut analiza acestei mențineri. Există o frază, respectiv: când au fost arestați preventiv cei 7 inculpați au fost avute în vedere prev. art.148 lit.b,c,e, Cu privire la acest aspect, precizează că nu toți inculpații au avut b,c,e,f, ci instanța i-a judecat în bloc. Curtea de APEL BACĂUa spus că nu se poate face verificarea măsurii arestului preventiv decât individual, pentru că prevenția este individuală. că măsura trebuia verificată pentru fiecare în parte. că era corect ca pentru fiecare inculpat în parte să se precizeze motivele. Judecătorul de la tribunal spune că este pe deplin justificat că traficul de persoane este o formă a sclaviei, or în cauză se vorbește despre trafic de persoane sau sclavie, care este reglementată? Arată că sunt enumerate apoi o serie de acte normative ale Consiliului Europei privind drepturile copilului, însă nu trebuie puse mai presus drepturile copilului decât dreptul la apărare. că se reține că instanța nu poate face abstracție de declarațiile a 5 dintre victime, care au declarat că li s-a furat copilăria și că nu au mai putut continua școala. Arată că dacă inculpații sunt puși în libertate, se angajează să asigure cea mai bună școală pentru victime, însă acestea nu o vor urma. Precizează că nimeni nu putea fura fecioria victimelor în condițiile în care era plecat în Italia. Se impune coroborarea declarațiilor părților vătămate cu alte declarații și trebuie verificat dacă există indicii temeinice. că părțile vătămate și-au schimbat de mai multe ori declarațiile, una dintre ele apărând la și dând numărul de telefon pe post; acestea fiind persoanele cărora li s-a furat copilăria. Precizează că trebuie dată prioritate declarațiilor inculpaților și nu poziției părților vătămate. Învederează faptul că instanța de fond a reținut că inculpații, prin comportamentul lor necorespunzător, se străduiesc să intimideze și judecătorul, de unde rezultă că victimele au dreptate. că inculpații au un comportament de revoltă pentru faptul că li se încalcă dreptul la apărare, ceea ce nu ar trebui să deranjeze judecătorul. Dacă inculpații văd că nu se respectă nimic, ce să facă? Trebuia ca judecătorul să facă măcar aparența că îi judecă cu dreptate. Dă citire penultimului paragraf de la fila 10 din încheierea din 19.09 Tribunalului Bacău, precizând că înțelege să-l dezvolte. Astfel, cu privire la faptul că pericolul concret trebuie înțeles ca o reacție colectivă a societății, arată că legea spune despre pericol concret, care trebuie să emane de la inculpați și să fie analizat de judecător, nu de opinia publică și trebuie indicat care este pericolul concret pentru ordinea publică, trebuie văzut ce pericol constituie cei doi inculpați. Precizează că pericol concret înseamnă ceva determinabil, identificabil și există probe în acest sens. Arată că nu se poate determina echilibrul social firesc și rezonanța acestui pericol, fiind vorba despre formă fără fond. că s-a reținut că se creează o stare de indignare etc. Toate actele de la dosar sunt în sensul că inculpații nu prezintă pericol, nu există probe că inculpații prezintă pericol concret. Se vorbește despre manifestări cu caracter infracțional care ar putea determina și alte persoane să săvârșească infracțiuni, însă există persoane mai importante care au săvârșit infracțiuni și nu sunt arestate. că dosarul este înregistrat din data de 19.07.2008 la Curtea Constituțională iar în 4 luni nu s-a făcut nimic în acest dosar, deci nu se mai justifică utilitatea, scopul acestei măsuri preventive iar procesul penal nu se desfășoară bine datorită acestei arestări. Învederează faptul că nu se mai impune starea de arest a inculpaților, părțile vătămate fiind protejate prin programe de protecție a martorilor, mai mult putând fi impuse obligații în acest sens inculpaților. La deliberare, solicită să se facă dreptate inculpaților, completul să nu se gândească la alte influențe, să facă act de dreptate. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii din 19.09.2008 și trimiterea cauzei spre rejudecare. Pentru motive de netemeinicie, rejudecarea cauzei și considerarea că nu se mai impune arestarea preventivă. Art.160 CPP prevede că dacă instanța constată că arestul este nelegal sau nu mai subzistă temeiurile, va dispune revocarea. Arată că există și posibilitatea ca instanța din oficiu să dispună înlocuirea cu altă măsură. că nu a făcut cerere de revocare în baza art.139 al.2, nici de înlocuire a măsurii, ci de revocare în baza art.160 CPP.
Apărătorul recurentei - inculpat -a, avocat -, solicită admiterea recursului, casarea încheierii, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Bacău. Cu privire la nelegalitate, arată că pe data de 19.09.2008 Tribunalul a menținut arestul inculpaților în condițiile în care doi inculpați au fost lipsiți de apărare, respectiv inculpații, fiind un motiv de nulitate absolută. Precizează că încheierea este lovită de nulitate absolută, avocatul ales a făcut dovada cu acte că nu se poate prezenta. Avocații desemnați din oficiu nu au putut studia dosarul. Pentru netemeinicie, arată că învinuirile aduse inculpatei se bazează pe declarațiile părților vătămate. că inculpata are în îngrijire un copil și nu a încercat să influențeze părțile vătămate. Solicită plata onorariului pentru apărător din oficiu.
Apărătorul recurentului - inculpat -, avocat, solicită admiterea recursului împotriva încheierii din 19.09.2008, casarea încheierii și reținerea cauzei spre rejudecare. Arată că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii și în baza art.160 al.2 CPP revocarea acestei măsuri. că din probe nu rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului, care nu are antecedente penale. Precizează că nu mai există temeri că prin lăsarea în libertate s-ar zădărnici procesul penal. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau. Solicită plata onorariului pentru apărător din oficiu.
Apărătorul recurentului - inculpat, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare. Arată că sunt motive ce duc la temeiuri de nulitate. Invocă temeiul de nulitate prevăzut de art.197 al.2 CPP, doi inculpați fiind lipsiți de apărare. Precizează că s-au judecat în bloc, s-au reținut în bloc acele temeiuri, fără a se verifica dacă există acele temeiuri. că nicăieri nu se vorbește de și trebuiau verificate motivele cu privire la acesta, nu pentru tot grupul. Arată că nu există dovezi că a încercat să zădărnicească aflarea adevărului sau că va încerca să săvârșească altă infracțiune, că va încerca să influențeze părțile, martorii, ori că a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Solicită să fie avută în vedere vârsta inculpatului, faptul că nu are antecedente penale, contribuția lui este una minoră și dat fiind că este arestat de 10 luni se depășește acel termen rezonabil și măsura arestării nu mai este utilă. Solicită plata onorariului pentru apărător din oficiu.
Apărătorul recurentului - inculpat -, avocat, arată că este de acord cu concluziile formulate de ceilalți avocați. Solicită să fie privit inculpatul individual, nu să se dispună menținerea măsurii în bloc. Precizează că nu există o probă concretă cu privire la inculpat. Singurul aspect care l-ar putea incrimina îl reprezintă acele fragmente din convorbiri, care sunt extrase din context. Arată că mai există declarațiile părților vătămate, însă acestea au dat o declarație pe care ulterior au schimbat- Precizează că nu mai subzistă temeiurile reale pentru arestarea preventivă a inculpatului. Inculpatul este la prima abatere, nu are antecedente penale de unde rezultă și periculozitatea sa. Pentru aceste considerente se impune punerea sa în libertate. Solicită plata onorariului pentru apărător din oficiu.
Apărătorul recurentului - inculpat G, avocat, achiesează la susținerile celorlalți apărători. Arată că la ședința din 19.09, chiar dacă s-au făcut eforturi pentru aducerea unor avocați din oficiu, se impunea acordarea unui nou termen pentru lipsa avocatului ales, dat fiind că avocatul desemnat din oficiu nu putea lua act de dosar și să formuleze concluzii temeinice. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare. Pentru netemeinicie, arată că s-a făcut o constatare globală a necesității ca inculpații să fie arestați și nu s-a demonstrat că pentru există temeiurile. Cu privire la faptul că ar exista date că ar încerca să influențeze părțile vătămate, prin declarațiile lor contradictorii s-a creat un dubiu care profită inculpatului. că inculpatul este arestat de 10 luni, deci s-a depășit termenul rezonabil, în condițiile în care nu există probe și inculpatul stă într-un mediu care îl împiedică să-și formuleze apărarea. Arată că inculpatul nu și-a putut face toate apărările iar prin menținerea stării de arest este privat de dreptul la apărare. Singurul aspect privind starea de recidivă nu trebuie să conducă la ideea vinovăției. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare. Solicită plata onorariului pentru apărător din oficiu.
Reprezentantul Ministerului Public, în baza art.38511pct.1 lit.b CPP, pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului și menținerea încheierii din 19.09.2008, precizând că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv. Arată că recursul este nefondat și motivele sunt nejustificate. Nu s-a încălcat dreptul la apărare în condițiile în care inculpații prin avocat au formulat fel de fel de cereri pentru amânare etc. pentru a se amâna peste termenul de 60 de zile pronunțarea, precizând că este vorba despre o obligație a instanței în acest sens, nu a parchetului. că există inadvertențe, precizându-se că la 1930avocatul era în sală iar din adeverința medicală rezultă că la aceeași oră se afla la cabinetul medical. Precizează că celelalte motive sunt tendențioase și nu este competența inculpaților și avocaților analizarea acestora. Art.136 CPP prevede că scopul măsurii preventive este buna desfășurare a procesului penal și împiedicarea inculpatului de a se sustrage cercetării judecătorești, de unde rezultă că se impune arestarea tocmai pentru realizarea acestui scop. Arată că nu se pot crede pe cuvânt inculpații că nu vor influența părțile vătămate în condițiile în care din arest au încercat să influențeze părțile vătămate, fiind trimis în judecată un inculpat pentru favorizarea inculpatului. Precizează că s-a afirmat de inculpați prin avocat că nu subzistă pentru toți inculpații aceleași temeiuri, dar temeiul de la lit.f subzistă pentru fiecare din cei 7 inculpați, respectiv sunt cercetați pentru infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate prezintă pericol public pentru societate. că pericolul este dovedit de caracterul grav al faptelor, ecoul asupra societății și sentimentul de insecuritate al cetățenilor. Pericolul concret prevăzut la lit.f presupune o rezonanță în rândul colectivității, conform doctrinei și jurisprudenței. Pentru aceste precizări măsura arestării este una legală și temeinică și pune concluzii de menținere a acesteia.
Apărătorul recurenților - inculpați și, avocat, având cuvântul în replică, arată că nu a înțeles care este pericolul, nu s-a spus de ce sunt inculpații un pericol pentru societate. S-a făcut afirmația "conform doctrinei și jurisprudenței" însă nu s-a indicat numele autorului sau numărul deciziei. Care este pericolul și ce jurisprudență și practică a citat reprezentantul Ministerului Public? Precizează că nu s-a demonstrat că telefonul de la care s-a vorbit din penitenciar era al lui. Invocă principiul in dubio pro reo, care se răsfrânge și asupra indiciilor temeinice prevăzute de lege. Arată că în conformitate cu dispozițiile art.172 CPP procurorul este obligat să informeze avocatul despre orice act de urmărire penală. S-a spus că la 19,30 era în sală, ceea ce nu este adevărat.
Având ultimul cuvânt, recurentul - inculpat arată că pe data de 19.12.2007 când a fost arestat i s-a adus la cunoștință altă faptă. Arată că i s-a adus la cunoștință înscenarea, dosarul este unul fabricat și știe că i se datorează lui și. Solicită să se facă lumină în dosar și promite că va fi prezent la fiecare termen.
Având ultimul cuvânt, recurentul - inculpat arată că este arestat de 10 luni și nu ar fi putut face ce scrie în dosar acelor copii de 10,13 ani iar dacă acea fată de 13 ani a fost violată, se putea sesiza cineva atunci. că a fost arestat pe baza a 2 declarații a unor persoane pe care le-a dat afară din local pentru că furau.
Recurenta - inculpat -a, având ultimul cuvânt, lasă soluția la aprecierea instanței, fiind de acord cu cele susținute de apărătorul său.
Având ultimul cuvânt, recurentul - inculpat - arată că după 2 luni de la arestare sora sa a fost să ceară drept de vizită, a fost chemată în birou de procuror și i-au fost puse întrebări, deși avea 15 ani și era singură. Solicită judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul - inculpat -, având ultimul cuvânt, solicită punerea sa în libertate sau înlocuirea măsurii cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau.
Având ultimul cuvânt, recurentul - inculpat lasă soluția la aprecierea instanței.
Având ultimul cuvânt, recurentul - inculpat G arată că la fiecare termen a cerut un apărător. Prezintă curții un înscris, care îi este restituit, pentru a depune la dosar o copie. că sunt două victime care au declarat că le-a violat iar la prezentarea materialului de urmărire penală i s-a spus că una era minoră. Precizează că locul său este în societate și așa cum atunci când este liberat condiționat este supravegheat, tot așa ar putea fi și acum supravegheați. că nu a comis nicio infracțiune și solicită punerea în libertate, nefiind vinovat. Precizează că are un loc de muncă și s-a integrat în societate.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursurilor penale de față:
Prin încheierea din 19 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în temeiul art.3002CPP, s-a menținut starea de arest a inculpaților, A, ȘI
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă ICCJ - DIICOT -Biroul Teritorial Bacău inculpații, A, -, -, și G au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv pentru trafic de persoane printre care și minori, în condițiile constituirii unui grup infracțional organizat, ultimul dintre inculpați fiind trimis în judecată și pentru viol și lipsire de libertate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr.1495/110/11 martie 2008.
La data de 19 iunie 2008 soluționarea fondului cauzei a fost suspendată prin ÎNCHEIEREA Tribunalului Bacău din 19 iunie 2008, ca urmare a sesizării CURȚII CONSTITUȚIONALE cu o excepție de neconstituționalitate, care a fost invocată de către inculpat, instanța pronunțându-se la momentul respectiv doar cu privire la starea de arest a acestora, în sensul menținerii măsurii preventive.
Ultima oară, arestarea preventivă a celor 7(șapte) inculpați a fost menținută prin ÎNCHEIEREA din 24 iulie 2008.
Excepția de neconstituționalitate cu care a fost investită CURTEA CONSTITUȚIONALĂ a fost înregistrată pe rolul acesteia sub nr.1628/2008.
Până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, Tribunalul Bacău (instanța legal sesizată cu fondul cauzei) trebuie să analizeze periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării preventive a celor 7(șapte) inculpați, procedând potrivit art.160 din C.P.P. în sensul că dacă se constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpaților iar în situația în care se constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate se dispune, tot, prin încheiere motivată menținerea arestării preventive.
Având în vedere prevederile legale de mai sus au fost analizate din nou temeiurile arestării preventive.
Când au fost arestați preventiv cei șapte inculpați au fost avute în vedere temeiurile prev. de art.148 lit.b,c,e,f din
C.P.P.Sub nici o formă nu s-a făcut confuzie între pericolul social al infracțiunilor deduse judecății și pericolul pentru ordinea publică al inculpaților.
de persoane printre care și minori săvârșit de autori constituiți într-un grup infracțional organizat în acest sens sunt infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social, motiv pentru care pedepsele prevăzute de lege sunt severe, de mult peste 4(patru) ani închisoare.
de ființe umane este una din cele mai grave forme de violare a drepturilor persoanelor demnității și integrității acestora.
Privit din punctul de vedere al drepturilor omului, traficul de persoane presupune agresiunea fizică și psihică a persoanei, fiind pe deplin justificată aprecierea că este o formă a sclaviei la început de mileniu.
Victimele traficului de ființe umane se recrutează din rândul tinerelor cu un aspect fizic plăcut, care se confruntă cu dificultăți materiale, au o instrucție precară și carențe în educație.
Procesele penale în cazurile de trafic de persoane depind în mare măsură de depozițiile incriminatorii ale victimelor. Acest fapt fiind de natură să mărească presiunea care se exercită asupra victimei.
Aceștia în mod constant s-au declarat nevinovați întrucât nu s-a avut în vedere și partea de vină a victimelor care erau de o moralitate dubioasă. Inculpații au mai arătat că nu s-a avut în vedere specificul activității desfășurate în localurile de noapte, unde peste tot în lume fetele dansează sumar îmbrăcate.
Din actele dosarului rezultă că printre victime sunt și minore și că activitatea infracțională a început demult.
Potrivit art.4 lit.d din Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane"copil" înseamnă orice persoană cu vârsta mai mică de 18 ani.
Susținerile potrivit cărora minorele ar fi avut o moralitate îndoielnică trădează o conștiință înapoiată.
Copilului victimă trebuie să i se ofere măsuri de protecție specială, luând în considerare interesul superior al acestuia(art.28 pct.3 din Convenție).
Printre victimele dosarului sunt și tinere care pășiseră pragul majoratului.
Potrivit art.4 lit.b dinConvenția Europei privind împotriva traficului de ființe umane, adoptată la Varșovia la 16 mai 2005,consimțământul victimei "traficului de ființe umane", nu are relevanță în cazul în care a fost folosit vreunul dintre mijloacele stabilite la lit.a a art.4.
Având în vedere cele de mai sus, la arestarea preventivă a inculpaților nu s-a strecurat nici o greșeală.
Inculpații s-au declarat într-adevăr nevinovați însă instanța nu poate face abstracție de declarațiile a 5(cinci) dintre victime (fila 330,331,332,333 și 304 dosar urmă) care s-au plâns că li s-a furat copilăria, că au fost determinate să abandoneze școala
noastră ca membră trebuie să respecte obligațiile ce-i revin potrivit Convenției Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane din 16 mai 2005.
În conformitate cu Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în special art.6, țării noastre îi revine obligația ca în cazul procedurii în fața instanței să asiguresiguranța victimelor și protecția față de intimidare.
Or în cauză câteva fete cer să li se asigure protecție (fila 401, 402 dosar urmă).
Pericolul concret pentru ordinea publică este înțeles ca o reacție colectivă față de infracțiunea săvârșită care, prin rezonanța ei, afectează echilibrul social firesc, crează o stare de indignare, de dezaprobare, de temere și insecuritate socială, stimulează temerea că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social și poate încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare.
S-a apreciat că punerea inculpaților în libertate nu este cu putință nu numai pentru că victimele ar rămâne fără protecție dar și pentru a nu lăsa să se înțeleagă în rândul opiniei publice că justiția nu-și poate apăra cetățenii vulnerabili, care au nevoie de protecție. Totuși nu se poate pierde din vedere că traficul de persoane este o formă a crimei organizate.
Prima instanță a mai reținut că atâta vreme cât din cauza inculpaților s-a tergiversat soluționarea pricinii, datorită comportamentului lor și a cererilor formulate, nu sunt îndreptățiți să invoce depășirea termenului rezonabil care, de altfel, având în vedere și gradul ridicat de dificultate al dosarului nici nu a fost depășit.
Împotriva încheierii au declarat recurs toți inculpații.
Oral, cu ocazia dezbaterilor, inculpații și, prin apărător, au criticat hotărârea pentru nelegalitate, susținând în esență că le-a fost încălcat dreptul la apărare, deoarece după suspendarea ședinței de judecată, la dezbateri nu a mai fost prezent apărătorul ales, căruia i s-a făcut rău, asistența juridică fiind asigurată de un avocat desemnat din oficiu, dar nu s-a acordat un termen de minim 3 zile, pentru ca acest din urmă apărător să studieze dosarul. În această modalitate s-a încălcat dispozițiile art.171 al.41CPP, fiind incidente dispozițiile art.197 al.2 teza 6 CPP, ceea ce atrage casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
De asemenea, hotărârea a fost criticată pentru netemeinicie, arătându-se că verificarea măsurii arestării preventive nu s-a făcut individual pentru fiecare inculpat în parte.
Totodată, s-a susținut că nu există indicii temeinice de vinovăție, având în vedere că părțile vătămate și-au schimbat declarațiile de mai multe ori, dar nici probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică.
Ceilalți inculpați, prin apărători, au achiesat la motivele de nelegalitate invocate de avocatul inculpaților și.
Totodată, au criticat hotărârea și pentru netemeinicie, susținând în principal că nu sunt probe de vinovăție.
Cu privire la inculpații -, - și -a s-au invocat și lipsa antecedentelor penale, precum și a indiciilor că au încercat să zădărnicească adevărul.
Toți inculpații au invocat depășirea termenului rezonabil.
Verificând încheierea pe baza motivelor invocate dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile art.3856al.3 CPP, Curtea constată că recursul nu este fondat, în mod corect prima instanță constatând că se mențin temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive a celor șapte inculpați.
Potrivit art.160 al.1 CPP, în cursul judecății instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar potrivit alineatului 2, dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate.
de instituția revocării, potrivit art.139 al.1 CPP, o măsură preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea primei măsuri.
În evoluția procesului penal, dispariția temeiurilor sau modificarea acestora poate fi constatată în primul rând pe baza administrării probelor, care fie duc la stabilirea unei alte situații de fapt decât cea reținută într-o fază anterioară a procesului penal, fie dovedesc că lăsarea în libertate a inculpaților nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică, acest din urmă aspect vizând împrejurarea când unul dintre temeiurile arestării îl constituie cazul prev. de art.148 lit.f CPP.
Simpla trecere a timpului, fără administrarea de probe, poate conduce la revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia, numai dacă s-au depășit limitele rezonabile ale detenției provizorii sau dacă tocmai, ca urmare a trecerii unui interval mare de timp, reacția opiniei publice și implicit starea de pericol concret s-a diminuat sau chiar a dispărut.
În cauză, prin încheierea din 19 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău, s-a dispus arestarea inculpaților, -a, -, -, prima instanță reținând că în cauză există temeiurile prev. de art.148 al.1 lit.b,c,e și f CPP, motivând că probele administrate până în acel moment demonstrează activitatea infracțională de o periculozitate ieșită din comun, că există date că aceștia încearcă să influențeze părțile vătămate în declarații, că încearcă să zădărnicească în mod direct aflarea adevărului prin influențarea unor părți și că aceștia odată lăsați în libertate pot trece din nou la săvârșirea de infracțiuni.
Prin încheierea din 23 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bacăus -a dispus arestarea preventivă și a inculpatului G, constatându-se existența temeiurilor prev. de art.148 al.1 lit.b și f Cp.
În cursul urmăririi penale, durata măsurii arestării preventive a fost prelungită de două ori pentru o perioadă de câte 30 de zile, iar la data de 10.03.2008, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.262 pct.1 CPP, în sensul că din materialul de urmărire penală rezultă că există faptele cu privire la care s-a desfășurat urmărirea penală, că au fost săvârșite de inculpați și că aceștia răspund penal, procurorul a întocmit rechizitoriul și a sesizat instanța de judecată.
În cursul judecății, la termenul din 19.06.2008, apărătorul inculpaților și a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.771pct.5 CPP, iar instanța, admițând cererea de sesizare a Curții Constituționale, în temeiul art.29 al.4 din Legea nr.47/1992 a dispus suspendarea judecării cauzei.
Până în prezent nu a fost soluționată excepția de neconstituționalitate, astfel încât judecata nu și-a mai urmat cursul, singurele probe în cursul cercetării judecătorești fiind administrate la termenul din 19.06.2008, când au fost audiate părțile vătămate, dar numai cu privire la pretențiile civile pe care le au.
La același termen inculpații au precizat că se prevalează de dreptul la tăcere.
În acest context, este evident că la verificarea măsurii arestării preventive prima instanță a avut în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale și care au stat la baza trimiterii în judecată.
În baza acestor probe s-a reținut existența grupului infracțional, constituit în scopul exploatării sexuale a unui număr de 15 tinere, menționându-se că exploatarea a avut loc atât în țară cât și în străinătate.
Probele care au fost avute în vedere sunt: plângerile și declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, procesele verbale privind activitățile desfășurate de investigatorii sub acoperire, procesele verbale privind interceptarea și înregistrarea de imagini a activității infracționale.
Sub aspectul verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, Curtea constată că aceste probe relevă existența "motivelor verosimile" de a bănui că inculpații au săvârșit faptele, fiind astfel îndeplinite condițiile prev. de art.143 CPP.
Evident că inculpații, beneficiari ai prezumției de nevinovăție, au dreptul ca în conformitate cu dispozițiile art.66 al.2 CPP să probeze lipsa de temeinicie a probelor strânse în cursul urmăririi penale.
Pe de altă parte, este de reținut că și Curtea Europeană a statuat că probele în baza cărora s-a luat măsura preventivă nu trebuie să aibă "greutatea" celor ce ar justifica - în speță - condamnarea (Hotărârea Murray contra Regatului Unit).
Criticând încheierea pentru netemeinicie, toți inculpații au susținut că nu există probe că lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Dispozițiile art.148 al.1 lit.f CPP nu impun obligația unor probe e privind existența pericolului concret, atât timp cât din celelalte probe administrate cu privire la existența faptelor rezultă și starea de pericol.
În cauză s-a reținut existența unui grup infracțional constituit dintr-un număr mare de inculpați, care, chiar dacă au contribuții diferite, s-a apreciat că au acționat concertat în realizarea scopului propus: exploatarea sexuală. Evident că acțiunea concertată a unui număr de persoane asigură de regulă o activitate infracțională de amploare, constituind o amenințare sporită la adresa valorilor sociale ocrotite de lege, ceea ce implicit generează o atitudine de dezaprobare din partea colectivității.
În același timp, este de reținut că în cauză unele dintre părțile vătămate pretind că au fost victime ale traficului la vârstă foarte mică, reclamând totodată că s-a folosit împotriva lor violența, aspecte care de asemenea pot constitui date ce caracterizează persoana inculpaților, dar și starea de pericol concret.
De altfel, Curtea Europeană a admis că prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot determina o tulburare a societății de natură să justifice o detenție provizorie.
În ce privește durata măsurii preventive, Curtea apreciază că nu s-au depășit limitele rezonabile ale acesteia.
Este de reținut că, deși este complexă, urmărirea penală a fost finalizată în 3 luni, iar în prezent judecata este suspendată ca urmare a procedurii de soluționare a excepției de neconstituționalitate, aspect ce nu este imputabil organului judiciar.
Din considerentele arătate, motivele vizând netemeinicia hotărârii sunt neîntemeiate, Curtea apreciind că menținerea măsurii arestării preventive este conformă cu dispozițiile art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În ce privește motivul de nelegalitate constând în încălcarea dreptului la apărare al inculpaților și, din examinarea încheierii și a transcrierii ședinței de judecată, Curtea reține următoarele:
Ședința de judecată s-a suspendat la cererea apărătorilor deoarece dosarul de fond urma să sosească de la Curtea Constituțională. Se impune precizarea că o parte a dosarului, înainte de a fi înaintat Curții Constituționale, fusese xeroxat, existând astfel o "urmă".
Din procesul verbal de transcriere rezultă că prin această cerere s-a urmărit în mod deosebit amânarea cauzei, deși datorită obiectului judecății - verificarea legalității și temeiniciei - judecarea se face de urgență, cu atât mai mult cu cât mai existase un termen de judecată cu o zi înainte.
După suspendarea ședinței de judecată, înainte de reluarea acesteia, la orele 18,52 și 18,55 apărătorul inculpaților a transmis prin fax din Ioc erere de amânare a cauzei, deoarece nu se mai poate prezenta datorită stării de sănătate, (fl. 41- 44 dosar prima instanță) iar în recurs a depus copia unei adeverințe medicale din care rezultă că la ora 19,30 fost prezent la un cabinet medical (fl.5).
În primul rând este de remarcat că a părăsit municipiul B, plecând la I, fără a aduce la cunoștință instanței, înainte de suspendarea ședinței că are probleme de sănătate. Deplasarea în municipiul I nu i-ar mai fi permis să ajungă din nou la Tribunalul Bacău, ceea ce poate conduce la concluzia că a premeditat absența, adeverința medicală putând fi obținută "pro causa".
Potrivit art.221 din statutul profesiei de avocat, avocatul are obligația să depună toate diligențele necesare pentru îndeplinirea serviciului profesional ce i-a fost încredințat. În cazul în care este împiedicat să îndeplinească serviciul profesional, își va asigura substituirea.
Apărătorul inculpaților nu a făcut nici o dovadă că a depus diligențe în acest sens sau că nu ar fi putut solicita îngrijiri medicale în municipiul B, preferând să plece la I, atitudine ce conduce la concluzia că s-a urmărit un singur scop: amânarea cauzei.
De altfel și cererea de recuzare formulată după reluarea ședinței de judecată a urmărit același scop, din procesul verbal de transcriere rezultând că inculpații discutaseră anterior și despre recuzare, dar din motive inexplicabile nu a formulat cererea la începutul ședinței de judecată.
Dreptul la un proces echitabil include în conținutul său și dreptul la apărare, dar impune titularului obligația de a și-l exercita cu bună credință.
Or, din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că avocatul celor doi inculpați a formulat și cereri care nu urmăreau doar realizarea acestui drept ci mai ales tergiversarea soluționării cauzei, ignorând că, în egală măsură, trebuie respectat și dreptul părților vătămate la un proces echitabil.
Din considerentele enunțate, în temeiul art.38515pct.1 lit.b CPP se vor respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515pct.1 lit.b Cpp respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții inculpați, -a, -, -, G împotriva încheierii din data de 19.09.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Constată că recurenții inculpați și au fost asistați de apărători aleși.
În baza art.189 Cpp, dispune plata din fondurile MJ a onorariilor apărătorilor din oficiu, în sumă de 100 lei fiecare, către Baroul
În baza art.192 al.2,4 Cpp obligă pe recurenții inculpați și să plătească statului câte 80 de lei iar pe ceilalți recurenți inculpați, obligă la câte 180 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi. 03.10.2008, în prezența inculpaților arestați.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - -
- -
GREFIER
- - -
Red.încheierea
Red.dec.rec.
Tehnored.
06/06.10.2008
Ex.2
Președinte:Ecaterina EneJudecători:Ecaterina Ene, Bogdan Adrian, Gabriel Crîșmaru
