Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 585/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 3644/2/2009
931/2009
RO MÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 585
Ședința publică din data de 24 aprilie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Corina Ciobanu JUDECĂTOR 2: Raluca Moroșanu
JUDECĂTOR 3: Daniela Panioglu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * *
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurentul inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 02 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalului București Secția a II a Penală, în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest preventiv și asistat de apărător desemnat din oficiu, cu delegația depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Curtea, față de faptul că nu sunt alte cereri de formulat, în baza art. 38513Cod procedură penală constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Apărătorul recurentului inculpat, desemnat din oficiu, critică încheierea atacată ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât consideră că menținerea prevenției inculpatului nu mai este necesară și nu se mai justifică, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nemaisubzistând. Totodată precizează că în cauză nu sunt probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Făcând referiri la necesitatea respectării prezumției de nevinovăție și la practica CEDO în materia arestării preventive, apărătorul recurentului inculpat își încheie pledoaria solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond, continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, întrucât instanța de fond a apreciat în mod corect că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, astfel că este justificată menținerea prevenției inculpatului. În baza art.192 Cod procedură penală solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, precizează că regretă ipostaza în care se află și solicită să-i fie admis recursul și să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea de ședință de la data de 02 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în baza art.3002din Codul d e procedură penală rap. la art.160 alin.3 Cod de procedură penală a menținut starea de arest preventiv a inculpaților (fiul lui și, născut la data de 14 08 1967 în B, arestat în baza nr.128/UP din data de 27 iunie 2008 emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală) și (fiul lui G și, născut la data de 18 09 1985 în B, arestat în baza nr.10/UP din data de 23 iulie 2008 emis de Curtea de Apel București - Secția I Penală).
Prin aceeași încheiere a fost respinsă ca nefondată cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul, prin apărător.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a apreciat că luarea măsurii arestării preventive față de ambii inculpați este legală și temeinică, fiind respectate cumulativ disp.art.136 alin. ultim Cod de procedură penală, art.143 alin.1 rap. la art.148 lit.f Cod de procedură penală.
Totodată, Tribunalul a constatat că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpaților se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestora, fără a se remarca intervenția vreunor împrejurări noi, care să determine schimbarea acestora.
Astfel, s-a reținut că în cauză a fost administrat un amplu ansamblu probator, din care rezultă indicii temeinice care îndreptățesc presupunerea că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată, iar pe de altă parte lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere modalitatea concretă de comitere a faptelor, circumstanțele personale ale inculpaților - rezultând din aceea că nu sunt încadrați în muncă, nu au nici o ocupație și nu desfășoară nici o activitate socialmente utilă - existând temerea că odată puși în libertate, ar constitui un pericol concret deosebit de ridicat pentru ordinea publică și și-ar relua activitatea infracțională.
În sfârșit, din perspectiva dispozițiilor art.136 Cod de procedură penală, Tribunalul a constatat că există motive temeinice de a crede în necesitatea menținerii măsurii arestării preventive luată față de inculpați, pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, în scopul administrării tuturor probelor, pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea aflării adevărului, spre justa ei soluționare.
În acest context, constatând că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu au încetat, ci ele subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, Tribunalul a respins ca nefondată cererea de revocare a măsurii arestării preventive, formulată de inculpatul.
Împotriva încheierii Tribunalului,a declarat recurs în termenul legal(respectiv la data de 03 aprilie 2009 când i-a fost comunicată soluția instanței privitoare la menținerea stării de arest preventiv)inculpatul.
Cererea de recurs, nemotivată în scris a fost înaintată și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 17 aprilie 2009.
În dezbaterile orale asupra recursului, inculpatul, asistat juridic de către un avocat desemnat din oficiu în acest sens, a solicitat să fie cercetat în stare de libertate,susținând că menținerea prevenției nu mai este necesară, întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nu există probe din care să rezulte că lăsarea sa în libertate ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Făcând referiri la necesitatea respectării principiului prezumției de nevinovăție și la practica CEDO în materia măsurilor preventive, apărătorul recurentului inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond, continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată cărecursul inculpatului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 27 iunie 2008, pe temeiul dispozițiilor art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, în baza încheierii pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală în dosarul nr- și ulterior, alături de inculpatul, a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr.284/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București, sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 și deținere fără drept de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prevăzută de art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, ambele cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.33 lit.a Cod penal, în fapt reținându-se în sarcina sa că în cursul anilor 2006-2008, în mod repetat, fără drept a cumpărat și deținut heroină și pastile de methadonă, droguri pe care le-a consumat pe raza municipiului B, iar la data de 20 06 2008 vândut investigatorului sub acoperire - nume de cod, un număr de 5 doze de heroină, la prețul de 250 lei; de asemenea la data de 26 06 2008 primit de la același investigator, suma de 850 lei pentru a-i livra cantitatea de 5 grame de heroină, iar apoi a predat acestui investigator o punguță de culoare albă sigilată prin ardere ce conținea o substanță pulverizantă, spunându-i că acolo se află heroina, dar în urma analizelor de laborator s-a constatat că respectiva substanță nu este heroină.
Examinând situația recurentului inculpat din perspectiva exigențelor art. 3002din Codul d e procedură penală rap. la art.160 Cod de procedură penală, Curtea constată că Tribunalul a apreciat în mod corect asupra menținerii temeiurilor de fapt și de drept care au determinat arestarea inițială a acestuia, precum și asupra necesității menținerii sale în continuare, în stare privativă de libertate.
Astfel, în ceea ce privește satisfacerea cerințelor prev. de art.143 Cod de procedură penală, întocmai instanței de fond, Curtea găsește că materialul probator strâns în cauză până în acest moment procesual, justifică și în prezent presupunerea rezonabilă a comiterii de către inculpat a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, aspect pe care, de altfel, nici acesta nu îl contestă. Sub acest aspect prezintă o relevanță sporită și procesele verbale de investigații întocmite de ofițerii de poliție judiciară din cadrul, procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire - nume de cod, rapoartele de constatare tehnico-științifică nr.- din 20 06 2008 și - din data de 02 07 2008 întocmite de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, procesele verbale de redare în scris a înregistrărilor audio-video în mediu ambiental efectuate la data de 20 06 2008 și 26 06 2008 cu ocazia vânzării drogurilor de către inculpatul, procesele verbale de consemnare a datelor existente în memoria telefoanelor mobile și a cartelelor ridicate de la inculpați, declarațiile martorilor, - nume de cod, - și, procesele verbale de redare în scris a convorbirilor și a comunicărilor telefonice tip efectuate de membrii rețelei de traficanți de droguri,
În același timp, Curtea găsește ca fiind justă aprecierea Tribunalului și cu privire la pericolul concret pe care îl prezintă, în continuare, pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, pericolul respectiv fiind probat nu doar prin gravitatea în sine a infracțiunilor ce i se rețin în sarcină, (reflectată de regimul sancționator extrem de sever aplicabil infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc - pedeapsa cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, precum și de repetabilitatea tranzacțiilor ilicite cu droguri, în care se presupune în mod rezonabil că a fost implicat inculpatul în mod conștient și interesat) dar și prin datele ce caracterizează în concret persoana acestuia.
Astfel, Curtea reține că inculpatul nu are o ocupație sau un loc de muncă, pentru a-și permite obținerea în mod licit a disponibilităților financiare necesare asigurării subzistenței, aspect care face să fie îndreptățită temerea că, aflat în libertate, acesta ar putea persevera oricând în comiterea de fapte ilicite având ca obiect drogurile, știut fiind că astfel de preocupări sunt de natură să asigure în mod facil importante avantaje pecuniare. sa față de comiterea de noi acte antisociale este cu atât mai accentuată cu cât, fiind el însuși consumator de stupefiante, nu va ezita în a obține, fie și pe căi ilicite, veniturile necesare procurării drogurilor de care este dependent, context în care ordinea de drept ar fi serios amenințată. Tot sub aspectul circumstanțelor personale ale inculpatului, nu poate fi ignorată nici împrejurarea că acesta nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind anterior condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art.208-209 alin.1 lit. a,c,e și g Cod penal, prin sentința penală nr.65/1990 a Judecătoriei sectorului 6 B, condamnare care deși nu atrage starea de recidivă a inculpatului (întrucât s-a împlinit termenul de reabilitare judecătorească), rămâne totuși o realitate juridică ce subliniază un anumit grad de incorigibilitate din partea acestuia în ceea ce privește adoptarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și de regulile de conviețuire socială.
În egală măsură, în evaluarea stării de pericol la care ar fi expusă comunitatea prin punerea inculpatului în libertate, nu poate fi ignorată nici puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legale de traficul de droguri și care au căpătat o amploare deosebită în ultima perioadă o imprimă în rândul membrilor societății civile.
Nu în ultimul rând, Curtea constată că durata privării de libertate a inculpatului (arestat preventiv la data de 27 iunie 2008) nu depășește limitele unui termen rezonabil, în condițiile în care acesta a fost trimis în judecată la data de 09 octombrie 2008, iar în momentul de față cercetarea judecătorească în primă instanță este aproape finalizată.
Față de toate aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 02 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 24 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.CC.
Ex.2
- II.
Președinte:Corina CiobanuJudecători:Corina Ciobanu, Raluca Moroșanu, Daniela Panioglu
